Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 14/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 2701/117/2014/a12
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 8428
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 14/2015
Ședința publică de la 08 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. G.
GREFIER - A. B. H.
Ministerul Public, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C. a fost reprezentat prin procuror – A. M.
Pe rol este judecarea contestației formulate de către Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C. împotriva încheierii penale nr. 104/I/19.12.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, având ca obiect cererea formulată de inculpata C. O. de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, în cursul judecății.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpata C. O., asistată de apărător ales – avocat B. C., din cadrul Baroului C., cu împuternicire la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C. a depus la dosar, prin serviciul registratură, motivele în susținerea contestației formulate împotriva încheierii penale nr. 104/I/19.12.2014 a Tribunalului C..
Apărătorul inculpatei depune la dosar practică judiciară privind o situație similară.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul asupra contestației.
Reprezentanta Ministerului Public solicită a se reține memoriul depus la dosar cu privire la motivele de contestație formulată împotriva încheierii penale nr. 104/I/19.12.2014 pronunțată de Tribunalul C., prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar față de inculpata C. O..
Critica principală adusă încheierii contestate vizează un aspect de nelegalitate, sens în care solicită a se reține dispozițiile art. 2151 al.7 C.p.p. conform cărora, în cursul judecății, instanța poate lua măsura controlului judiciar pe o durată care nu poate depăși 60 de zile. Raportat la acest text de lege și în aceste condiții, arată că Tribunalul C. a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar ulterior constatării neconstituționalității dispozițiilor privind această din urmă măsură, astfel că se impune ca instanța de fond să indice durata măsurii controlului judiciar. Consideră că în acest sens se impune reformarea încheierii instanței de fond în calea de atac.
Referitor la aspectul de netemeinicie a încheierii atacate, arată că în prezent dosarul se află în cursul cercetării judecătorești, probele nefiind administrate decât într-o mică măsură. Prima instanță a reținut că inculpata a respectat obligațiile impuse în cadrul măsurii arestului la domiciliu, or, soluția este criticabilă pentru că menținerea măsurii arestului la domiciliu este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru prezervarea ordinii publice lezată prin fapta inculpatei.
De asemenea, solicită a se reține că din perspectiva analizei duratei rezonabile a măsurii arestului la domiciliu, nu se poate concluziona că s-a depășit această durată. Nici circumstanțele personale invocate de către inculpată nu constituie circumstanțe deosebite pentru a justifica înlocuirea măsurii preventive pentru realizarea interesului general al societății care primează în fața celui al particularului în asemenea situații.
Pentru argumentele expuse mai sus, solicită admiterea contestației parchetului.
Apărătorul inculpatei, în temeiul art. 425 ind. 1 al.7 pct.1 lit. b C.p.p., solicită a se respinge ca nefondată contestația parchetului și dacă se impune fixarea unui termen, solicită a se admite contestația cu privire la acest aspect și a se fixa termenul maxim de 60 de zile.
Face trimitere la principiul proporționalității măsurii având în vedere că s-a făcut referire la gravitatea deosebită a faptelor inculpatei, însă pentru o parte din fapte legea prevede pedepse de maxim 3 ani, alternativ cu amenda, iar pentru infracțiunea de dare de mită contribuția inculpatei este marginală. Pentru a releva proporționalitatea măsurii preventive cu gravitatea acuzațiilor aduse, arată că suma evaluată împreună cu evaluarea bunurilor este de 49 000 lei, din care s-ar fi remis efectiv 34 000 lei.
Învederează practica judiciară depusă la dosar și face trimitere la previzibilitatea, predictibilitatea și uniformizarea practicii judiciare. În cauza respectivă era vorba despre infracțiunea de delapidare, de suma de 3 milioane euro din fondul rezervelor statului și despre infracțiunea de dare de mită a unei sume mai mari decât suma vehiculată și reținută în sarcina celor doi inculpați.
De asemenea, face referire la Recomandarea nr.11/80 a Comitetului de miniștri către statele membre, care a stat la baza practicii CEDO și la baza modificărilor legislative ale art. 223 al.2 C.p.p., recomandare care statuează ca principiu general faptul că o măsură preventivă trebuie redusă la un minimum compatibil cu interesele justiției. Or, în cauză, cercetarea judecătorească este începută, inculpata a dat declarații, au fost audiați angajații societății, iar martorii care urmează a fi audiați nu au tangență cu inculpata C. O.. În aceste condiții, în acest moment procesual, apreciază că nu se lezează buna desfășurare a procesului penal.
Referitor la criteriile prevăzute de disp. art. 223 C.p.p. și în considerarea alineatului 5 din Recomandarea nr.11/80 a Comitetului de miniștri către statele membre, arată că sunt criterii care în mare parte se suprapun. Spre exemplu, lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpata are un copil minor cu probleme medicale, faptul că și soțul acesteia se află în stare de arest la domiciliu și necesită consiliere psihologică.
Susține că infracțiunea de spălare de bani reținută în sarcina persoanei juridice . de 3000 lei, fiind vorba despre o societate care are sute de angajați, însă a cărei activitate a fost diminuată cu 40% deoarece au avut loc disponibilizări. Raportat la aceste consecințe și având în vedere art. 5 paragraf 3 CEDO privind termenul rezonabil, consideră că acest termen este împlinit având în vedere că au trecut 10 luni de la luarea măsurii preventive.
În concluzie, consideră că obligațiile prevăzute de art. 215 C.p.p., precum și celelalte obligații facultative impuse de instanță sunt suficiente pentru buna îndeplinire a scopului prevăzut de dispozițiile art. 202 C.p.p.
Inculpata C. O., având ultimul cuvânt, solicită respingerea contestației formulate de D. și achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA
Prin încheierea penală nr. 104 din 19.12.2014 a Tribunalului C., În baza art.348 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.242 alin.2 C.pr.pen. a fost admisă cererea formulată de inculpata C. O., și, în consecință, s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu luată față inculpată prin încheierea penală nr.57/C/14.03.2014 a Tribunalului C., cu măsura preventivă a controlului judiciar, prev. de art.202 alin.4 lit.b C.pr.pen., art.211 și urm. C.pr.pen.
În temeiul art.215 alin.1 C.pr.pen., pe durata măsurii controlului judiciar, inculpata trebuie să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, respectiv la Biroul de Supravegheri Judiciare din cadrul I.P.J. C., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată.
În baza art.215 alin.2 C.pr.pen., pe durata măsurii controlului judiciar, inculpata trebuie să respecte și următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a județului C., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;
b) să nu comunice cu ceilalți inculpați, exceptându-l pe inculpatul C. E.-Ș., precum și cu persoanele care au calitatea de martor în cauză, menționate la filele 128 și 129 din rechizitoriu.
În temeiul art.215 alin.3 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatei C. O. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.
S-a făcut aplicarea art.215 alin.5 C.pr.pen.
Potrivit art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea prezentei cereri au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial C., înregistrat la instanță la data de 06.05.2014, sub număr unic de dosar_ 4, a fost trimisă în judecată (alături de alți inculpați cercetați în stare de libertate sau în stare de arest la domiciliu) inculpata C. O., cercetată în stare de arest la domiciliu pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită, prev. de art.255 alin.1 V.C.pen. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. și art.5 C.pen. (4 acte materiale), de spălare de bani, prev. de art.29 alin.1 lit.b din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.5 C.pen., de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 V.C.pen., cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. și art.5 C.pen. în forma participației improprii ca instigator potrivit art.52 alin.3 C.pen. (2 acte materiale), de punere în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat potrivit legii prev. de art.334 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.5 C.pen., de punere în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere de înmatriculare false, prev. de art.334 alin.2 C.pen., cu aplicarea art.5 C.pen., totul cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut, în esență, că inculpata C. O., în calitate de asociat și administrator al S.C. „F. P. Servicii” S.R.L. C.-N., în perioada octombrie – decembrie 2013, la înțelegere și prin intermediul soțului ei - inculpatul C. E.-Ș., a oferit inculpatei D. D., bani (suma de 10.000 lei) și bunuri (mașină, televizor, mp3 player, 2 laptopuri, boxe audio) în valoarea totală de 49.550 lei, din care a remis efectiv bani și bunuri în valoare totală de 34.550 lei, pentru ca aceasta, prin încălcarea atribuțiilor sale de serviciu să emită acte și să furnizeze informații deținute în virtutea funcției de director la Direcția licențe și autorizări ARR București care să permită societății inculpatului atribuirea la licitația organizată în noiembrie-decembrie 2013 a unui număr cât mai mare de trasee de transport persoane. Totodată, la data de 28 octombrie 2013, în numele S.C. „F. P. Servicii” S.R.L. C.-N., la înțelegere și împreună cu inculpatul C. E.-Ș., inculpata C. O. a procedat la dispunerea întocmirii facturii nr._/28.10.2013 și a chitanței nr._/28.10.2013, documente ce atestă în fals o convenție comercială de vânzare cumpărare asupra autoturismului VW Polo, acte ce au fost folosite pentru a crea aparența remiterii licite a autoturismului către tatăl inculpatei D. D., suspectul R. V., încercând astfel să disimuleze adevărata natură a provenienței bunului, cunoscând că acesta constituie obiect al infracțiunii de corupție. La aceeași dată de 28.10.2013, la înțelegere și alături de inculpatul C. E.-Ș., inculpata C. O. a determinat pe angajata sa K. B., să procedeze la întocmirea facturii nr._/28.10.2013 și a chitanței nr._/28.10.2013, acte ce atestă în fals vânzarea autoturismului cu nr. de înmatriculare_ și încasarea prețului de 3000 lei, în realitate bunul fiind remis inculpatei D. D. cu titlu de mită. De asemenea, la data de 23 decembrie 2013, inculpata C. O. a pus în circulație pe drumurile publice autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, cunoscând că acesta a fost substituit unui vehicul anterior deținut de S.C. „F. P. Servicii” S.R.L. C.-N., prin decuparea și sudarea seriilor de șasiu de pe mașina originală, fără ca noul autovehicul să mai fie înmatriculat potrivit legii, autovehicul ce a fost folosit apoi pe curse zilnice regulate pe ruta C.-N. - Florești.
De precizat că măsura arestului la domiciliu față de inculpata C. O., a fost dispusă prin încheierea penală nr.57/C/14.03.2014 a Tribunalului C., fiind prelungită, până la data de 12.05.2014, prin încheierea penală nr.80/C/07.04.2014 a Tribunalului C..
De asemenea, prin încheierea penală nr.103/C/08.05.2014 a Tribunalului C., în conformitate cu dispozițiile art.348 alin.2 C.pr.pen. rap. la art.207 C.pr.pen., judecătorul de cameră preliminară a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive dispuse față de inculpata C. O., menținând pe durata procedurii în cameră preliminară măsura arestului la domiciliu față de aceasta (aceeași soluție, de menținere a măsurii arestului la domiciliu față de inculpată, fiind dispusă și prin încheierile penale nr.125/C/05.06.2014, nr.162/C/03.07.2014 și nr.192/C/01.08.2014 ale Tribunalului C., pronunțate în procedura de cameră preliminară, respectiv prin încheierile penale nr.67/I/28.08.2014 și nr.75/I/26.09.2014 ale Tribunalului C., nr.715/19.11.2014 și nr.722/24.11.2014 ale Curții de Apel C., pronunțate în faza de judecată).
Conform dispozițiilor art.362 alin.1 C.pr.pen., instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.
Din acest punct de vedere este de menționat că, la termenul de judecată din data de 19 decembrie 2014, inculpata C. O. a formulat, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 C.pr.pen., o cerere de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar prev. de art.211 și urm. C.pr.pen., în motivare arătând în esență că, la acest moment procesual, măsura controlului judiciar este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 C.pr.pen. și este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatei.
Potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 C.pr.pen. măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1 C.pr.pen.
Examinând cererea formulată de inculpata C. O., în raport cu actele dosarului și cu dispozițiile legale sus-menționate, tribunalul a constatat că cererea formulată de inculpată este întemeiată întrucât, în primul rând, în speță sunt întrunite condițiile prev. de art.211 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.202 alin.1 C.pr.pen. în sensul că, pe de o parte. din probele administrate în cauză (și anume declarațiile inculpaților, declarațiile suspecților audiați în cauză, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, procesele-verbale de consemnare a activităților de supraveghere obiectivă, declarațiile martorilor audiați în cauză, procesele-verbale de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor asistenți la aceste procedee, înscrisurile aflate la dosar etc) rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata C. O. a comis infracțiunile reținute în sarcina ei, la care am făcut referire mai sus, iar pe de altă parte, măsura controlului judiciar este necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
În al doilea rând, referitor la împrejurările concrete ale cauzei la acest moment procesual (când cercetarea judecătorească a fost începută, iar inculpata a fost audiată cu privire la acuzațiile aduse) și la atitudinea procesuală a inculpatei, tribunalul apreciază că trecerea unui interval de timp de aproximativ 10 luni de la luarea măsurii arestului la domiciliu (perioadă în care inculpata avut un comportament corespunzător și a respectat obligațiile stabilite în sarcina sa de judecătorul de drepturi și libertăți), a făcut ca pericolul pentru ordinea publică existent la momentul luării acestei măsurii preventive să se diminueze și să nu mai impună cu necesitate privarea de libertate a inculpatei, în acest sens statuând de altfel și Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a constatat, cu titlu de principiu, că trecerea timpului diminuează rațiunile care au stat la baza luării măsurii preventive (aceeași instanță europeană statuând și că, prin gravitatea unor fapte și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp).
Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat și că, la menținerea unei persoane în stare privativă de libertate, magistrații nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor comise, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, situația familială, legăturile cu societatea etc.
În acest context, chiar dacă faptele de corupție reținute în sarcina inculpatei prezintă un grad de pericol social ridicat (după cum am precizat în încheierile anterioare de menținere a măsurii arestului la domiciliu), trebuie totuși menționat că inculpata este o persoană cu studii superioare, aflată la prima confruntare cu legea penală, are o stare de sănătate relativ precară (după cum rezultă din actele medicale depuse la dosar), este căsătorită și are în întreținere un copil minor, și acesta cu probleme medicale (cu precizarea că tatăl minorului, inculpatul C. E.-Ș., se află, la rândul lui, în stare de arest la domiciliu), se bucură de o bună apreciere din partea membrilor comunității din care face parte (după cum rezultă din caracterizările aflate la dosar), inculpata fiind totodată administratorul unei societăți comerciale cu un număr relativ mare de angajați (și această persoană juridică având calitatea de inculpată în prezentul dosar), societate care actualmente se află în stare de declin, angajații acesteia depinzând în mare măsură de acțiunile pe care le poate întreprinde inculpata pentru continuarea activității societății și menținerea locurilor de muncă ale angajaților săi.
Așadar, având în vedere momentul procesual în care se află prezenta cauză, circumstanțele personale favorabile ale inculpatei (inclusiv buna conduită avută de aceasta pe parcursul procesului penal) și faptul că interesul bunei desfășurări a procesului penal nu reclamă efectuarea cercetării judecătorești cu inculpata aflată în stare de arest la domiciliu, apreciem că scopul prev. de art.202 alin.1 C.pr.pen. poate fi asigurat și prin măsura preventivă mai ușoară a controlului judiciar (în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului conform căreia judecătorul trebuie să ia în considerare și posibilitatea atingerii scopurilor măsurilor preventive, prin luarea unor măsuri preventive mai puțin restrictive, în măsura în care acuzatul prezintă garanții în ceea ce privește prezentarea sa la proces, garanții care în mod evident le prezintă și inculpata C. O., după cum rezultă din cele menționate mai sus cu privire la circumstanțele sale personale și la conduita avută până în prezent pe parcursul procesului penal).
În consecință, în baza art.348 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.242 alin.2 C.pr.pen. tribunalul a admis cererea formulată de inculpata C. O. și, în consecință, a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu luată față inculpată prin încheierea penală nr.57/C/14.03.2014 a Tribunalului C., cu măsura preventivă a controlului judiciar, prev. de art.202 alin.4 lit.b C.pr.pen., art.211 și urm. C.pr.pen.
În temeiul art.215 alin.1 C.pr.pen., pe durata măsurii controlului judiciar, inculpata va trebui să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată; să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, respectiv la Biroul de Supravegheri Judiciare din cadrul I.P.J. C., conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată.
În baza art.215 alin.2 C.pr.pen., pe durata măsurii controlului judiciar, inculpata va trebui să respecte și următoarele obligații: să nu depășească limita teritorială a județului C., decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată; să nu comunice cu ceilalți inculpați, exceptându-l pe inculpatul C. E.-Ș., precum și cu persoanele care au calitatea de martor în cauză, menționate la filele 128 și 129 din rechizitoriu.
În temeiul art.215 alin.3 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatei C. O. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.
S-a făcut aplicarea art.215 alin.5 C.pr.pen.
Potrivit art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea prezentei cereri au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație D. Serviciul Teritorial C. prin care a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă cererea formulată de inculpata C. O. privind înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Încheierea pronunțată de instanța de fond a fost criticată în principal pe motive de nelegalitate, deoarece nu s-a stabilit un termen pentru durata controlului judiciar, deși potrivit art.215/1 alin.7 C.p.p. în cursul judecății durata controlului judiciar nu poate depăși 60 de zile.
Raportat la acest text de lege încheierea pronunțată de instanța de fond este nelegală.
Încheierea pronunțată de instanța de fond a fost criticată și pentru motive de netemeinicie, deoarece dosarul privind pe inculpată se află în faza de cercetare judecătorească, probele propuse în cauză fiind administrate doar într-o mică măsură, iar menținerea măsurii arestului la domiciliu este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și apărarea interesului public.
De asemenea, s-a arătat că durata măsurii arestului la domiciliu nu a depășit o durată rezonabilă, care să conducă la înlocuirea acesteia, iar circumstanțele invocate de inculpată nu sunt motive deosebite care să conducă la înlocuirea măsurii preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă.
Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de contestație invocate de D. Serviciul Teritorial C., precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond, în mod întemeiat a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpata C. O. cu măsura controlului judiciar, raportat la faptele reținute în sarcina inculpatei, la modalitatea comiterii acestora, la urmările produse, la cuantumul sumelor presupus a fi date cu titlu de mită sau a bunurilor predate cu acest titlu în valoare de cca. 34.550 lei, la faptul că inculpata are studii superioare, nu are antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală, precum și a duratei măsurii arestului la domiciliu care este de cca. 10 luni, măsură pe care inculpata a respectat-o în limitele impuse de lege.
Pe de altă parte, cauza se află în procedura de cercetare judecătorească, o parte din probele propuse prin actul de acuzare au fost administrate, iar aceasta nu poate influența buna desfășurare a procesului penal.
Încheierea pronunțată de instanța de fond este însă nelegală, întrucât nu s-a precizat perioada pentru care s-a luat măsura controlului judiciar.
Potrivit art.215/1 alin.7 C.p.p. judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanța, în cursul judecății, poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat pe o durată ce nu poate depăși 60 de zile.
Dispozițiile art.215 C.p.p. au fost modificate prin Ordonanța de Urgență nr.82 din 10 decembrie 2014 publicată în Monitorul Oficial nr.911 din 15 decembrie 2014 în vigoare la data pronunțării încheierii de către instanța de fond, care a nesocotit modificările aduse art.215 prin introducerea unui nou articol 215/1 C.p.p. referitoare la durata măsurii controlului judiciar în faza de urmărire penală, cameră preliminară și judecată.
Măsura arestului la domiciliu dispusă față de inculpata C. O. a fost menținută prin încheierea penală nr.722 din 24 noiembrie 2014 a Curții de Apel C., iar de la această dată și până la data de 8 ianuarie 2015 când s-a judecat contestația D. – Serviciul Teritorial C., nu au expirat 60 de zile, durată pentru care a fost menținută măsura arestului la domiciliu dispusă față de inculpată.
Având în vedere că instanța de fond nu a stabilit o durată a măsurii controlului judiciar, în baza art.425/1 C.p.p. urmează să fie admisă contestația formulată de D. Serviciul Teritorial C. împotriva încheierii penale nr.104 din 19.12.2014 a Tribunalului C., care va fi desființată doar cu privire la nestabilirea duratei măsurii controlului judiciar, urmând ca durata măsurii controlului judiciar privind pe inculpata C. O. să fie stabilită pentru o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 8 ianuarie 2015.
Celelalte dispoziții ale încheierii penale atacate urmează să fie menținute.
Cheltuielile judiciare în contestație urmează să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația D. - SERVICIUL TERITORIAL C. împotriva încheierii penale nr. 104 din 19.12.2014 a Tribunalului C. pe care o desființează doar cu privire la nestabilirea duratei măsurii controlului judiciar si judecând cauza sub acest aspect
Stabilește durata măsurii controlului judiciar dispusa fata de inculpata C. O. ca fiind de 60 de zile începând cu data de 8.01.2015.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii penale atacate.
Cheltuielile judiciare în contestație rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțata in ședința publică din 8 ianuarie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
V. G. A. B. H.
red.VG/SMD
3 ex./12.01.2015
jud.fond.M. L.
| ← Verificare măsuri preventive (art.205 NCPP). Încheierea nr.... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
