Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea 302/2004. Decizia nr. 62/2016. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 62/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 26-02-2016 în dosarul nr. 62/2016

Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:047._

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 62/2016

Ședința Camerei de Consiliu din data de 26 februarie 2016

Instanța este constituită din:

PREȘEDINTE: C. I. – judecător

GREFIER: E. C. B.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. - S. T. C. este reprezentat prin

procuror L. C.

Pe rol fiind pronunțarea cu privire la contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. C., împotriva Încheierii penale nr. 35/2016 a Tribunalului C., având ca obiect transferul către autoritățile judiciare din Republica Slovacă a urmăririi penale în cauza obiect al dosarului nr. 376 D/P/2014 al acestui P..

Dezbaterile în fond, au avut loc la data de 19 februarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii, pentru această dată.

CURTEA

Deliberând reține că,

Prin încheierea penală nr.35 din 27 ianuarie 2016 a Tribunalului C., în baza art. 125 rap. la art. 123 alin. 4 din Legea nr. 302/2004 a fost respinsă ca prematură cererea formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. C. având ca obiect transferul către autoritățile judiciare din Republica Slovacă a urmăririi penale în cauza obiect al dosarului nr. 376 D/P/2014 al acestui parchet.

În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Persoana vătămată . deține adresa de e-mail_, protejată cu parolă, și cont pentru tranzacții financiare deschis la ING Bank; totodată, derulează relații comerciale cu partenerii externi Polyservis Nitra SRO din Slovacia și Nikdim Ltd din Bulgaria, corespondența cu aceștia realizându-se prin poșta electronică. În acest context, persoane necunoscute au accesat fără drept adresa de e-mail aparținând persoanei vătămate și cea aparținând partenerului bulgar și au intervenit în corespondența pe care persoana vătămată o purta cu cei doi parteneri străini, modificând conținutul unor mesaje și al unor fișiere atașate mesajelor și determinând realizarea unor plăți în conturi bancare fictive, după cum urmează:

În luna august 2014, persoane necunoscute au accesat fără drept adresa de e-mail aparținând firmei Nikdim LTD. - export(@nikdim.bg, după care au trimis un mesaj persoanei vătămate, prin care solicita acesteia să plătească o factură scadentă ce fusese emisă de partenerul bulgar, în contul cu nr._, deschis la Public Bank din Malaysia, titularul acestuia fiind P. Barbara Shanta. Deoarece persoana vătămată a refuzat să facă plata într-un cont al cărui titular nu este partenerul bulgar, autorii faptelor au trimis un nou e-mail, după aproximativ 50 de minute, care conținea contul cu nr. GB15BARC_31, deschis la Bank London UK, pe numele Nikdim Ltd. În consecință, persoana vătămată a realizat o plată în valoare de 1588,88 euro, în acest cont. Ulterior, partenerul bulgar a informat-o pe persoana vătămată că nu a încasat banii, nu este titularul contului cu nr. GB15BARC_31, deschis la Bank London UK, și nu i-a trimis nici un mesaj prin care să-i solicite să realizeze plata în acest cont.

În perioada august - septembrie 2014, persoane necunoscute au accesat, fără drept și prin încălcarea măsurilor de securitate (parola), adresa de e-mail aparținând persoanei vătămate și au trimis un mesaj partenerului din Slovacia, purtând semnătura administratorului D. C. P. și ștampila persoanei vătămate, prin care i se solicita acestuia să realizeze plățile pentru facturile scadente în contul cu nr._, deschis la Public Bank din Malaysia, titularul acestuia fiind P. Barbara Shanta. În consecință, partenerul slovac a realizat două plăți în acest cont, în valoare totală de 5.000 euro, în datele de 05.09.2014 și 10.09.2014.

S-a dispus începerea urmăririi penale în cauză pentru comiterea infracțiunilor de mai sus, prin ordonanța din data de 16.10.2014.

În data de 30.01.2015 a fost audiat reprezentantul persoanei vătămate; în esență, acesta a declarat următoarele:

În data de 22.09.2014, în cadrul unei discuții telefonice purtate cu reprezentantul partenerului slovac, acesta 1-a informat că a plătit, în trei tranșe, suma de 8.500 de euro către persoana vătămată, respectiv 2.000 de euro în data de 05.09.2014, 3.000 de euro în data de 10.09.2014 și 3.500 de euro în data de 22.09.2014. Deoarece aceste plăți nu se regăseau în contul deschis la ING Bank pentru persoana vătămată, i-a solicitat partenerului slovac să-i trimită, prin e-mail, dovezile de plată; în aceste împrejurări, a constatat că cele trei plăți fuseseră făcute către un cont din Malaysia. În consecință, 1-a întrebat pe reprezentantul partenerului slovac de ce a procedat în acest mod, explicația fiind aceea ca ar fi primit un e-mail de la adresa persoanei vătămate, la care era atașat un fișier pdf undeapăreau datele unui cont din Malaysia, pe care și le-ar fi deschis persoana vătămată. Analizând cu atenție toate aceste e-mail-uri, a observat că fișierul pdf fusese modificat, respectiv fuseseră eliminate datele reale ale contului deschis la ING Bank, în locul lor fiind introduse datele unui cont deschis în Malaysia.

În condițiile în care, în data de 16.08.2014, i-a trimis un e-mail partenerului slovac având atașat un fișier pdf privind datele noului cont aparținând persoanei vătămate, deschis la ING Bank, consideră că persoane necunoscute au avut acces la această corespondență electronică și au modificat datele din acest fișier. În aceste împrejurări, și-a amintit că, în data de 22.08.2014, a primit un e-mail similar de la adresa aparținând partenerului comercial bulgar, prin care i se solicita să realizeze o plată scadentă în același cont bancar deschis în Malaysia. Imediat, a expediat către adresa aparținând partenerului bulgar un e-mail în care i-a explicat că nu poate să facă plăți într-un cont bancar al cărui titular nu este cel de pe factură; în aproximativ o oră, a primit un nou e-mail cu datele contului nr. GB15BARC_31, deschis la Barclays Bank London UK, pe numele Nikdim Ltd. În consecință, a realizat o plată în valoare de 1588,88 euro, în acest cont.

Prin urmare, 1-a contactat și pe partenerul bulgar, acesta comunicându-i că nu a purtat corespondența de mai sus și că nu are conturi bancare deschise în Malaysia/Marea Britanie. Astfel, a realizat că fusese înșelat cu suma de 1.588,88 de euro și, în data de 23.09.2014, a solicitat Băncii Transilvania recuperarea acestei sume de la banca engleză, pe motiv de fraudă. Nu și-a recuperat banii.

În data de 25.09.2014, a primit un nou e-mail ce părea trimis de la adresa aparținând partenerului bulgar, prin care i se solicita să facă următoarea plată într-un cont bancar deschis la Halifax Bank London UK, pe numele Nikdim Ltd., cu nr. IBAN GB62HLFX_68. Evident, și-a dat seama că era vorba de o nouă încercare de a-1 induce în eroare.

Bănuind că toate faptele de mai sus s-au putut comite ca urmare a unui acces ilegal la adresa de e-mail aparținând persoanei vătămate, a „rememorat” corespondența anterioară, amintindu-și că, în luna iunie/iulie 2013, a primit un e-mail de la adresa_. prin care, pentru a putea vizualiza o cerere de ofertă, i se solicita să acceseze un link, folosind adresa de e-mail aparținând persoanei vătămate și parola; a făcut acest lucru, dar, accesând link-ul, nu s-a deschis nicio pagină de internet, respectiv nu a putut vizualiza nicio informație prin intermediul acelui link.

Nu a comunicat nimănui parola de acces la adresa de e-mail aparținând persoanei vătămate. În perioada în care s-au comis faptele de mai sus, a utilizat programul outlook, domeniul industrial-trading.ro fiind găzduit de firma Romarg. Se constituie parte civilă cu suma de 1588,88 de euro.

În contextul audierii sale, persoana vătămată a depus la dosar următoarele înscrisuri;

- e-mail-urile privind cele două conturi deschise în Anglia,

- corespondența pe care a purtat-o cu Barclays Bank,

- corespondența pe care a purtat-o în anul 2013 cu utilizatorul adresei_.

În data de 03.03.2015, P. V. D. C. a depus la dosar mai multe documente care i-au fost comunicate de către partenerul bulgar și de către partenerul slovac. Printre aceste documente se numără și două plângeri penale depuse de către aceștia. Astfel, în data de 23.09.2014, Nikola Georgiev Dimitrov, a depus plângere în calitate de manager al Nikdim Ltd., la autoritățile judiciare bulgare, în cuprinsul căreia a precizat că s-a comis o fraudă bancară, constând în următoarele:

- s-a purtat corespondență între Denitsa Kalinova (fostă angajată a societății) și partenerul român D. C. P. din firma I. Trading, loc. T., România,

- Denitsa Calinova a insistat ca suma de 1588,88 de euro să fie plătită, inițial, într-un cont bancar din Malaysia și, ulterior, într-un cont bancar deschis la Londra, al cărui titular apărea ca fiind Nikdim Ltd.,

- D. C. P. a fost de acord și a făcut plata în contul deshis la Londra,

- Nikdim Ltd. nu are Conturi deschise în afara Bulgariei,

- nu se știe dacă este reală/"act al unor hakeri" corespondența purtată între Denitsa Kalinova și clientul român.

În data de 25.09.2014, la Poliția din orașul Nitra (Slovacia), s-a depus o plângere penală de către Julius Fejes, în calitate de administrator al societății Fenet, din cuprinsul căreia se arată următoarele:

- societatea Fenet se ocupă și cu activitatea de intermediere, inclusiv pentru societatea Polyservis Nitra SRL, în ceea ce privește problemele de comerț extern, context în care Julius Fejes a fost împuternicit să depună plângere penală,

- de cel puțin trei ani, Polyservis Nitra SRL colaborează cu partenerul român I. Trading SRL,

- în data de 14.08.2014, pe adresa_, s-a primit un e-mail de la adresa utilizată de partenerul român, prin care se comunica faptul că, provizoriu, nu poate utiliza contul deschis în România, ci un cont deschis în Malaysia,

- fiind o comunicare atipică, s-a trimis partenerului român un e-mail prin care se solicita un document oficial privind schimbarea băncii,

- în data de 16.08.2014, s-a primit un e-mail în care era menționat contul de la banca din România, motiv pentru care a fost sunat partenerul român, acesta

confirmând că a modificat provizoriu contul firmei sale,

- la începutul lunii septembrie 2014, au expediat partenerului român un e-mail, informându-1 ca, cel mai bine, ar fi să se facă plata în contul inițial din România, dar, în e-mail-ul expediat ca răspuns, era rugat să achite factura în contul din Malaysia, sens în care le-a parvenit un document oficial cu numărul acestui cont,

- după realizarea plății, a comunicat partenerului român un extras privind

realizarea acesteia și, neprimind nicio reclamație, au considerat că totul este în regulă,

- la fel s-a procedat și raportat la alte două plăti, astfel că Polyservis Nitra SRL a plătit către partenerul român sumele de 3.500 de euro în data de 03.09.2014, 2.000 de euro în data de 05.09.2014 și 3.000 de euro în data de 10.09.2014, prin virament bancar din contul societății Polvservis Nitra SRL, deschis la Banca CSOB, în contul deschis în Malavsia, despre care au avut reprezentarea că ar aparține partenerului român,

- în data de 20.09.2014, a fost contactat telefonic de către partenerul român, care i-a informat că nu primise nicio sumă de bani; în acest context, făcând schimb de corespondență, au realizat că este vorba despre o fraudă, respectiv că toată corespondența electronică privind plățile, numele de conturi și extrasele de plată fusese modificată, încât în nici un e-mail pe care-1 primise partenerul român din partea lor nu apăreau mențiuni privind contul din Malaysia, iar e-mail-urile pe care le-a transmis către Polyservis Nitra SRL pentru a afla de ce nu s-au realizat plățile au fost stopate, partenerul român primind răspunsuri în sensul că este rugat să mai aștepte.

Examinându-se header-ul e-mail-ului pe care persoana vătămată 1-a primit în data de 22.09.2014, la ora 13:16, de la adresa de e-mail marketing(@polyservis.. că acesta fusese expediat de la sistemul informatic căruia i s-a alocat IP-ul_.43. Verificându-se, pe internet, acest IP, s-a stabilit că a fost furnizat de provider-ul GTS Czech S.R.O., acesta fiind o societate de telecomunicații din Cehia (f. 31-32,128).

Reexaminându-se header-ul e-mail-ului pe care persoana vătămată 1-a primit în data de 22.08.2014 și prin care i se solicita să realizeze o plată în beneficiul partenerului bulgar, într-un cont deschis la Public Bank din Malaysia, s-a constatat că mesajul nu fusese expediat de la un sistem informatic cu adresa IP 98.42.222.174 (cum s-a consemnat, din eroare, în proces-verbal de la fila 31), ci a fost primit pe un sistem informatic căruia i-a fost alocată această adresa IP, respectiv pe sistemul informatic utilizat de sistemul persoanei vătămate. Această adresă IP a fost alocată de provider-ul Romarg, care este furnizorul de servicii de găzduire web al persoanei vătămate (a se vedea filele 116-119).

Examinându-se header-ul e-mail-ului pe care persoana vătămată 1-a primit în data de 25.09.2014 și prin care se solicita să realizeze o plată la un cont deschis la banca Halifax din Marea Britanie, s-a constatat că acesta nu fusese expediat de la adresa_ (aparținând partenerului bulgar), ci de la adresa de e-mail export.nikdim(@hotmail.. fost identificată adresa IP alocată sistemului informatic utilizat pentru expedierea acestui mesaj fraudulos (f.120-122).

În dată de 18.01.2016, prin intermediul poștei electronice, reprezentantul persoanei vătămate a comunicat un extras de cont din care rezultă că, în data de 08.12.2014, a plătit din nou suma de 1588,88 de euro, de data aceasta plata ajungând în contul partenerului bulgar (f. 123-128).

Din aspectele de mai sus au rezultat indicii temeinice în sensul că toate faptele care constituie obiectul dosarului au fost comise de aceleași persoane. Totodată, parchetul consideră că se află în imposibilitate de a-i identifica pe făptuitori, în condițiile în care niciunul dintre IP-urile identificate, nu a fost alocat de vreun provider român. De asemenea, cele două plângeri penale depuse în Slovacia și Bulgaria au o dată anterioară celei depuse în România iar partenerul bulgar nu a suferit efectiv o pagubă, ci doar partenerul slovac și persoana vătămată ..

Față de aspectele de mai sus, s-a apreciat că șansele de aflare a adevărului sunt limitate pentru autoritățile judiciare române, continuarea urmăririi penale de către autoritățile judiciare din Republica Slovacă servind intereselor unei mai bune administrări a justiției, inclusiv interesului de a descoperi adevărul, în condițiile în care elementele de probă cele mai importante se regăsesc pe teritoriul acestui stat. Astfel, identificarea persoanelor care, în mod ilegal, au avut acces la conturile de e-mail folosite de cei trei parteneri și la conținutul corespondenței electronice pe care au purtat-o, inclusiv audierea acestor persoane și a partenerului slovac sunt necesare în interesul de a descoperi adevărul și pot fi făcute exclusiv / mult mai lesne pe teritoriul statului slovac. Sunt, așadar, îndeplinite condițiile art. 124 lit. e) din Legea nr. 302/2004.

În final, s-a precizat că România și Republica Slovacă au ratificat Convenția europeană privind transferul de proceduri în materie penală, adoptată la Strasbourg în data de 15.05.1972.

Analizând cererea formulată prin dispozițiilor legale în materie, tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit art. 123 din Titlul IV – transferul de proceduri în materie penală din Legea nr. 302/2004 a cărui denumire marginală este “schimbul de informații și consultările cu autoritățile judiciare străine”

„(1) Atunci când are motive întemeiate să creadă că într-un alt stat se desfășoară proceduri penale cu privire la aceleași fapte sau fapte conexe și care implică aceeași persoană, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanța de judecată poate contacta autoritatea competentă a celuilalt stat, direct sau, în cazul statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, prin intermediul autorității centrale competente potrivit art. 10, pentru a-i confirma existența unor astfel de proceduri paralele, în vederea inițierii consultărilor. În cazul în care organul judiciar român nu deține nicio informație în acest sens, în relația cu statele membre ale Uniunii Europene, identificarea autorității competente care ar trebui să fie contactată se realizează cu ajutorul punctelor naționale de contact la Rețeaua Judiciară Europeană desemnate la nivelul Ministerului Public sau al Ministerului Justiției, după caz. În acest scop, autorității străine îi sunt furnizate, cel puțin, următoarele informații:

a) o descriere a faptelor și circumstanțelor care fac obiectul procedurii penale desfășurate;

b) toate informațiile relevante privind identitatea persoanei cercetate și, dacă este cazul, a persoanelor vătămate;

c) stadiul procedurii penale;

d) informații privind arestarea preventivă sau reținerea persoanei cercetate, dacă este cazul.

(2) În aplicarea alin. (1) constituie motive întemeiate inclusiv următoarele cazuri:

a) persoana cercetată invocă, oferind informații în acest sens, faptul că este subiectul unor proceduri penale cu privire la aceleași fapte sau fapte conexe într-un alt stat; sau

b) o cerere de cooperare judiciară internațională în materie penală formulată de un alt stat indică existența posibilă a unor astfel de proceduri penale paralele; sau

c) organele polițienești dețin informații în acest sens.

(3) Procedura prevăzută la alin. (1) nu se aplică atunci când autoritățile competente care desfășoară proceduri paralele au fost deja informate prin orice alte mijloace.

(4) Atunci când se stabilește existența unor proceduri paralele, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanța de judecată competentă inițiază consultări directe sau prin intermediul Eurojust ori, în cazul statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, prin intermediul autorității centrale competente potrivit art. 10. Scopul consultărilor este acela de a se ajunge la un consens cu privire la orice soluție eficientă menită să evite consecințele negative care ar putea decurge din astfel de proceduri paralele, ceea ce, după caz, poate conduce și la exercitarea și continuarea unei proceduri penale unice fie în statul român, fie într-un alt stat.

(5) Atât timp cât consultările directe sunt în desfășurare, autoritățile competente implicate se informează reciproc cu privire la măsurile importante luate în cadrul procedurilor.

(6) Cererile formulate de către autoritățile altor state în vederea confirmării existenței unor proceduri paralele se soluționează de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau de către instanța pe rolul căreia se află cauza. Exceptând cazul în care prin furnizarea acestora s-ar putea aduce prejudicii unor interese naționale fundamentale în materie de securitate sau care ar putea pune în pericol siguranța persoanelor, autorităților străine li se comunică, într-un termen rezonabil, cel puțin următoarele informații:

a) dacă sunt în desfășurare sau au fost desfășurate proceduri penale cu privire la unele sau toate aceleași fapte sau la fapte conexe care fac obiectul procedurilor penale la care se face referire în cererea transmisă de autoritatea străină și dacă aceleași persoane sunt implicate;

b) în cazul în care sunt în desfășurare sau au fost desfășurate proceduri penale, datele de contact ale autorității competente; și

c) stadiul respectivelor proceduri sau, în cazul în care a fost pronunțată o hotărâre definitivă, natura respectivei hotărâri definitive.”

În ceea ce privește aliniatele 1-3 ale articolului 123, în acord cu reprezentanții Ministerului Public, tribunalul a constatat că s-a stabilit „pe orice cale”, respectiv prin furnizarea de către persoana vătămată a plângerilor depuse în Bulgaria și Slovacia de partenerii de afaceri cu privire la aceleași fapte, că în Slovacia și România se desfășoară cercetări paralele cu privire la aceleași fapte și că, drept urmare, nu mai este necesar „schimbul de informații” la care se referă prima parte a titlului articolului.

Însă, acest lucru nu înseamnă că nu sunt necesare consultări cu autoritățile judiciare străine, titlul articolului folosind conjuncția „și”, mai sus subliniată. Aceasta cu atât mai mult cu cât aliniatul 4 al articolului nu menționează faptul că procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate iniția consultări cu omologul său străin ci impune inițierea de consultări, legiuitorul folosind sintagma „inițiază consultări”.

Departe de intenția instanței blocarea urmăririi penale și a transferului de proceduri, dar atât timp cât legea este imperativă cu privirea la inițierea consultărilor și menționează în mod clar scopul acestora, instanța nu are cum să nu constate că în dosarul de urmărire penală nu există nicio dovadă a acestor consultări. Nu trebuie omis că Legea nr. 302/2004 privește cooperarea juridică internațională în materie penală, fiind deci de esența ei „cooperarea”.

În altă ordine de idei, procurorul de ședință a menționat faptul că, anterior, într-o altă cauză, la rândul lor, autoritățile germane și austriece au transferat urmărirea penală organelor judiciare române fără nicio consultare prealabilă și că autoritățile române au preluat-o fără nicio problemă. De asemenea, a depus la dosarul cauzei un ghid de măsuri practice în vederea facilitării cooperării în materia transferului de proceduri (f. 18-21) care nu menționează obligativitatea inițierii consultărilor prealabile transferului de proceduri. Se observă însă că ghidul datează din anul 2012, iar transferul de proceduri în cauza la care face referire procurorul a avut loc anterior modificării Legii nr. 302/2004 intervenită prin Legea nr. 300/2013. Articolul 123 a fost modificat integral prin această lege, iar instanța consideră că tocmai necesitatea inițierii consultărilor a determinat această modificare.

Față de cele de mai sus, considerând că în materie este obligatorie inițierea prealabilă de consultări între organele judiciare române și slovace, în baza art. 125 rap. la art. 123 alin. 4 din Legea nr. 302/2004, tribunalul a respins ca prematură cererea formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. C. având ca obiect transferul către autoritățile judiciare din Republica Slovacă a urmăririi penale în cauza obiect al dosarului nr. 376 D/P/2014 al acestui parchet. În mod evident, examinarea pe fond a cererii este prematură la acest moment.

Împotriva hotărârii a formulat contestație P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. – S. T. C. solicitând desființarea acesteia și judecând, să se admită cererea de transfer a urmăririi penale în cauza înregistrată sub nr.376/D/P/2016 și a se dispune ca aceasta să fie continuată de autoritățile judiciare din Republica Slovacă.

În motivarea contestației s-a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.124 lit.e din Legea nr.302/2004, iar continuarea urmăririi penale în Republica Slovacă este în interesul unei bune administrări a justiției, întrucât organele de urmărire penală din România nu au nicio posibilitate de identificare a făptuitorilor, existând presupunerea că aceștia nu sunt cetățeni români, iar pe de altă parte există în cauză plângeri anterioare, faptele reclamate în România, Slovacia și Bulgaria fiind comise de aceeași făptuitori.

Astfel, în Republica Slovacă există probe importante, prejudiciul este considerabil, iar aceasta este țara unde se poate administra cel mai bine urmărirea penală. S-a susținut că în cauză nu sunt aplicabile dispoz.art.123 din Legea 302/2004 și astfel, nu sunt obligatorii consultările cu autoritățile judiciare străine, așa cum a stabilit instanța de fond.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Prin ordonanța din 16.10.2014 s-a dispus de către D. – S. T. C. la plângerea persoanei vătămate . prin administrator P. D.-C., începerea urmăririi penale in rem pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.360 alin.1 C.pen. și art.360 alin.1 și 3 C.pen., precum și a două infracțiuni prev.de art.244 alin.1 și 2 C.pen. constatând că există indicii cu privire la săvârșirea acestor fapte de către autori necunoscuți, reținându-se în esență următoarele:

La 3 martie 2015 reprezentantul legal al persoanei vătămate a depus în copie două plângeri penale formulate la 23.09.2014 de către Nikola Georgiev Dimitrov care, în calitate de manager al Nikdim Ltd, a reclamat o fraudă bancară la autoritățile judiciare bulgare, iar la 25.09.2014 la Poliția din orașul Nitra-Slovacia s-a depus o plângere penală de către Julius Peges în calitate de administrator al societății Fenet, din ambele documente rezultând că acestea vizează fapte în legătură cu cele pentru care s-a efectuat cercetări în dosarul nr.376/D/P/2014 al D..

Potrivit art.123 alin.3 și 4 din Legea 302/2004 atunci când se stabilește existența unor proceduri paralele, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, inițiază consultări directe sau prin intermediul Eurojust, ori în cazul statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, prin intermediul autorității centrale competente, potrivit art.10. Scopul consultărilor este acela de a se ajunge la un consens cu privire la orice soluție eficientă menită să evite consecințele negative care ar putea decurge din astfel de proceduri paralele.

În cauză, organul de urmărire penală a fost informat prin alte mijloace (depunerea unor documente de către persoana vătămată) din care a rezultat că se desfășoară proceduri paralele, atât în Slovacia, cât și în Bulgaria, însă deși textul din art.123 alin.4 este imperativ în sensul de a se iniția consultări directe sau prin intermediul Eurojust, acestea nu au avut loc, procurorul stabilind că în cauză se impune continuarea urmăririi penale de către autoritățile judiciare din Republica Slovacă, stabilind fără a avea toate datele necesare că procedura este mai avansată în acest stat, iar aici s-au produs consecințele cele mai grave.

Criteriile pentru care urmărirea penală pornită cu privire la infracțiunile în legătură cu care există proceduri paralele în alte state, este preluată de organele judiciare din unul sau altul dintre aceste state, nu pot fi stabilite fără a avea loc consultări sau coordonări prin intermediul Eurojust care are aceste atribuții prin prisma Deciziei 2002/187/JAI modificată prin Decizia 2009/246/JAI, cu atât mai mult cu cât rezultă că există două plângeri penale adresate, atât Bulgariei, cât și Republici Slovace.

În consecință, instanța de fond a procedat în mod corect respingând cererea formulată de D. – S. T. C., ca fiind introdusă înainte de a exista o dovadă a acestor consultări și fără argumente concrete pentru preluarea procedurii de către Republica Slovacă, motiv pentru care contestația formulată va fi respinsă ca neîntemeiată în baza art.425¹ alin.7 pct.1 lit.b C.pr.pen.

În ceea ce privește aplicarea doar a dispozițiilor art.124 lit.e din Legea nr.302/2004, Curtea reține că deși acest text trebuie avut în vedere atunci când se stabilește continuarea urmăririi penale de către un alt stat, cu referire la buna administrare a justiției și la interesul pentru a descoperi adevărul, la locul unde sunt situate mijloacele de probă, art.123 alin.4 trebuie aplicat prin coroborare cu art.124 alin.1 lit.m conform celor de mai sus.

Văzând și disp.art.275 alin.3 C.pr.pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E CI D E

În baza art.425¹ alin.7 pct.1 lit.b C.pr.pen., respinge ca neîntemeiată contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. C., împotriva încheierii penale nr.35 din 27 ianuarie 2016 a Tribunalului C..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2016.

PREȘEDINTE GREFIER

C. I. E. C. B.

red.C.I./A.C.

3 ex. – 22.03.2016

jud.fond. S. T.

← Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr....		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1355/2015. Curtea... →

Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea 302/2004. Decizia nr. 62/2016. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea 302/2004. Decizia nr. 62/2016. Curtea de Apel CLUJ