Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 228/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 228/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 19-02-2016 în dosarul nr. 228/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:018._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 228/2016
Ședința publică din 19 februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I., judecător
JUDECĂTOR: G. - V. C.
GREFIER: E. C. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin
procuror :V. T.
S-a luat spre examinare contestația formulată de contestatorul O. I., împotriva Deciziei penale nr. 135/A/4.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul penal nr._ , având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă avocat O. P. în substituirea avocatei Vomir Bizo D., lipsă fiind contestatorul O. I..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta Ministerului Public și apărătoarea substituentă a contestatorului, arată că nu au cereri, excepții de formulat.
Curtea, nefiind formulate cereri sau excepții, acordă cuvântul asupra contestației formulate, cu mențiunea că la dosar a fost atașată Decizia nr. 135/A/2016 pronunțată în dosarul nr._ cu privire la care s-a formulat contestația.
Apărătorul inculpatului –avocat O. P. – apreciază că este admisibilă contestația la executare formulată, întemeiată pe disp. art. 598 al. 1 lit. ”c” Cod procedură penală, raportat la lipsa unei prevederi legale care să permită contestatorului să solicite lămurirea dispozitivului. Chiar și motivarea deciziei penale vizează aceleași grade de culpă, fiind în consens cu hotărârea instanței de fond, astfel încât în mod corelativ și latura civilă urmează a fi soluționată în aceeași modalitate. Consideră că trebuie inserată mențiunea referitoare la gradul de culpă reținută în sarcina inculpatului de 40%. Există în minută mențiunea de menținere a restului dispozițiilor sentinței instanței de fond, însă în condițiile în care deja persoana condamnată este executată prin poprirea pensiei sau salariului, trebuie clarificată exact suma, în raport de gradul de culpă reținut. Precizează că s-a început executarea inculpatului, prin instituirea popririi asupra veniturilor inculpatului. Nu deține înscrisuri cu privire la poprirea instituită în sarcina petentului din care să rezulte care este suma pentru care s-a început executarea. Pentru aceste motive, solicită admiterea cererii formulată de petent.
Reprezentanta Ministerului Public, consideră la rându-i că această cerere poate fi considerată admisibilă principial, date fiind precizările făcute de apărătorul condamnatului, întrucât într-adevăr nu există o altă instituție care să permită o astfel de rezolvare a problemei care există. Pe de altă parte, noțiunea definită de legiuitor în disp. art. 598 al. 1 lit. „c” Cpp, poate să cuprindă și acest aspect, întrucât într-adevăr, este vorba în cauză de o nelămurire legată de modalitatea în care condamnatul urmează să suporte anumite consecințe în dauna patrimoniului său. Motivarea deciziei cuprinde o referire expresă cu privire la culpa reținută în sarcina inculpatului de 40 %, care apare cu caracter repetat în cuprinsul acesteia. Această motivare extinsă care concordă cu probațiunea din dosarul cauzei, într-adevăr nu apare reflectată în dispozitiv, unde la o lectură inițială, s-ar putea înțelege că inculpatul urmează să suporte întreaga sumă cu care partea civilă s-a constituit parte civilă și a fost apreciată ca fiind fondată. De vreme ce această problemă nu a făcut obiectul unor discuții, dispozițiile primei instanțe fiind menținute ca atare, opinează că se poate admite această contestație și se poate dispune ca acea frază referitoare la obligarea inculpatului la suma respectivă să fie completată cu precizarea expresă „în limita culpei de 40 % reținută în sarcina condamnatului”. Din perspectiva codului de procedură civilă care este aplicabil în cazul contestațiilor la executare, se aplică aceleași reguli care vizează o lămurire completă a obligațiilor debitorului. Pentru aceste motive, solicită admiterea cererii.
CURTEA
Deliberând constată că,
Prin contestația la executare înregistrată sub nr.de mai sus petentul O. I. a solicitat lămurirea deciziei penale nr.135/A/4.02.2016 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr._ în temeiul art.598 lit.c C.pr.pen. și în consecință, obligarea inculpatului la plata sumei de 32.165,22 lei cu dobânzi și penalități în favoarea părții civile SNTFR Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Timișoara, proporțional cu gradul de culpă reținut în sarcina sa de 40%.
În motivarea contestației s-a arătat că prin sentința penală nr.45/2015 a Judecătoriei Năsăud s-a reținut în sarcina inculpatului O. I. o culpă de 40% în producerea accidentului feroviar în care a fost implicat la data de 02.11.2009 și de 60% în sarcina persoanei responsabile civilmente.
Având în vedere că prin decizia penală nr.135 din 04.02.2016 s-a admis apelul declarat de SNTCFR – CFR Călători SA SRTFC Timișoara care a solicitat expres prin motivele de apel obligarea inculpatului singur și în limita culpei reținute de 40% la plata despăgubirilor, instanța de apel trebuia să dispună obligarea sa doar proporțional cu culpa de 40% din suma solicitată, respectiv suma de 12.866 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin decizia penală nr.135/A din 04.02.2016 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, în baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. au fost admise apelurile declarate de inculpatul O. I. și partea civilă Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA – Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Timișoara împotriva sentinței penale nr.45 din 19 februarie 2015 a Judecătoriei Năsăud, pe care adesființat-o cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului O. I. și cu privire la modul de soluționare a acțiunii civile și judecând: a fost menținută pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului O. I. pentru infracțiunea prev.de art.273 alin.1, 2 teza I C.pen. din 1969, cu aplic.art.74 lit.a și art.76 lit.d C.pen. din 1969 și art.5 C.pen.
În baza art.81, 82 C.pen. din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra art.83 C.pen. din 1969.
S-a menținut pedepsele accesorii aplicate prin sentința atacată, conform art.71, rap.la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. din 1969.
Conform art.71 alin.5 C.pen. din 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
S-a constatat că Regionala Transporturi Feroviare Călători Cluj nu are calitatea de parte responsabilă civilmente.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA – Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Timișoara și în consecință:
A fost obligat inculpatul O. I. să plătească părții civile Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA – Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Timișoara suma de 32.165,22 lei și dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii până la data plății.
A fost respinsă acțiunea civilă exercitată de Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Cluj ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală și înlătură obligarea inculpatului la plata sumei de 38.901,60 lei și dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii până la data plății în favoarea acesteia.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate care nu contravin prezentei decizii.
S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 130 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.S. V., sumă ce se va plăti din FMJ.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În baza art.421 pct.1 lit.a C.pr.pen. s-a respins ca fiind tardiv formulat apelul declarat de Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „CFR Călători” SA – Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Cluj împotriva aceleiași sentințe.
A fost obligată partea civilă la 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma apelurilor declarate în cauză de inculpatul O. I. și SNTFC CFR Călători SA – SRTFC Timișoara, față de probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, Curtea a reținut următoarele:
Referitor la primul motiv de apel invocat de inculpatul O. I. prin care s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru că hotărârea nu a fost motivată, că nu s-au analizat probele administrate și toate apărările inculpatului fiind reluată starea de fapt expusă în rechizitoriu, că nu s-a acordat ultimul cuvânt al inculpatului, Curtea a reținut că potrivit dispozițiilor art. 421 pct.2 lit.b C.pr.pen., aceste aspecte nu se încadrează printre motivele pentru care hotărârea poate fi desființată în întregime cu trimiterea cauzei spre rejudecare și nu există nici vreunul dintre cazurile de nulitate absolută expres și limitativ prevăzute de art.281 C.pr.pen.
Analizând aceleași motive prin prisma dispozițiilor art.6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil, în sensul încălcării dreptului la apărare al inculpatului, Curtea a reținut că hotărârea primei instanțe conține toate argumentele de fapt și de drept pe care se bazează soluția pronunțată, probele au fost analizate, inclusiv cele administrate în faza de cercetare judecătorească; dreptul la apărare al inculpatului, prin posibilitatea de a critica această hotărâre în apel, nu a fost afectat, mai ales că apelul este o cale de atac devolutivă, care duce la o reanalizare a întregului material probator, cu consecința unei evaluări a cauzei și a unei motivări care să răspundă cerințelor legislației și jurisprudenței naționale și europene. Faptul că instanța nu a făcut o analiză conformă cu art.5 C.pen. pentru aplicarea legii penale mai favorabile și s-a referit la pedepse complementare, nu impune de asemenea trimiterea cauzei spre rejudecare, acestea fiind chestiuni care pot fi remediate în calea de atac.
Este real că inculpatul O. I. a fost prezent personal la dezbaterea în fond a cauzei la data de 22.01.2015, fiind asistat de apărător ales, iar acestuia nu i s-a acordat ultimul cuvânt, însă încălcarea dispozițiilor de procedură referitoare la ultimul cuvânt al inculpatului, nu atrage nulitatea absolută a hotărârii, ci nulitatea relativă. Inculpatul nu a fost vătămat în condițiile în care a avut apărător ales pe tot parcursul procesului, inclusiv la dezbaterile în fond, iar apărătorul a exprimat în mod detaliat argumentele pentru o soluție în favoarea inculpatului, în acest sens neimpunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare, chiar aplicând dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv invocat și cererea de a se pronunța o soluție de achitare Curtea l-a considerat de asemenea nefondat pentru următoarele considerente:
S-a apreciat că instanța de fond a dat o corectă interpretare probelor administrate în cauză și a stabilit în mod corespunzător starea de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă prev. de art.273 alin.1, 2 C.pen. din 1969, faptă constând în esență în aceea că, la data de 2 noiembrie 2009, prin îndeplinirea în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu, astfel cum au fost stabilite prin ordinul de circulație nr._ emis de Stația CFR Dealu Ștefăniței, în sensul reducerii vitezei și asigurării tuturor condițiilor care să permită oprirea trenului în timp util, a produs tamponarea locomotivei LDE 60-0720-7 cu locomotiva LDE 60-1165-4, cauzând avarii la acestea în valoare de 38.901,60 lei, precum și la vagonul_-7, în valoare de 32.165,22 lei, aparținând SNTC CFR Călători SA.
Această situație de fapt a fost susținută de: procesul verbal de citire a benzii de vitezometru nr.3361 din 3 noiembrie 2009 întocmit de Depoul Cluj din care a rezultat că viteza locomotivei LDE 60-0720-7 implicată în accidentul feroviar la ora 10:33 min.9 sec a fost de 26 km/h cu care a rulat pe o distanță de 52 m; raportul de cercetare a evenimentului feroviar nr.2104/3968/ 9 noiembrie 2009 întocmit de Autoritatea de Siguranță Feroviară Română prin care s-a stabilit că mecanicul de locomotivă O. I. nu a luat măsurile necesare opririi în timp a locomotivei, astfel încât să evite coliziunea; urmele de frecare găsite la fața locului și care se întindeau pe o distanță de 200 m coroborat cu datele puse la dispoziție de vitezometrul locomotivei și cu actele depuse la dosar în apel de Depoul de locomotive Cluj N. din care reiese că locomotiva avea ultima revizie făcută anterior accidentului, în luna octombrie 2010. La acel moment, sistemul de nisipare și instalația pentru frână directă și indirectă erau în funcție și în stare bună de funcționare.
În aceste condiții, raportul de expertiză tehnică judiciară care a concluzionat că inculpatul nu a reușit să frâneze datorită aderenței scăzute și inexistenței unei instalații de nisipare funcționale și a unui sistem de antiblocare a roților la frânare, nu a fost în măsură să înlăture constatările de specialitate analizate mai sus.
Concluzia adoptată de instanța de fond prin coroborarea și cu declarația inculpatului și probele testimoniale administrate, în sensul reținerii culpei inculpatului este temeinică și legală. Prin urmare, s-a impus condamnarea inculpatului, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru acre a fost trimis în judecată.
Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, corect s-a stabilit că în situația reținerii unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului (raportat la efectele acestora prin analiza comparativa a legilor penale) și a alegerii modalității de executare a suspendării, legea mai favorabilă este vechiul Cod penal, chiar dacă limitele de pedeapsă sunt mai reduse în noul Cod penal. Ținând cont de persoana inculpatului, lipsa de antecedente penale, conduita procesuală, culpa reținută în sarcina sa, vârsta, împrejurarea că în 30 de ani de activitate nu a avut abateri, timpul scurs de la data săvârșirii faptei și până la judecarea sa definitivă, de cca 7 ani și comportamentul corespunzător în acest timp, Curtea a apreciat că aplicarea dispozițiilor art.81 C.pen. privind suspendarea condiționată este în măsură să contribuie la realizarea scopului de prevenție și reeducare.
În acest sens, reținând că pedeapsa aplicată de instanța de fond, corespunde tuturor criteriilor prev. de art.72 C.pen. anterior și că raportat la consecințele faptei, atât prin producerea unor prejudicii materiale ridicate, cât și vătămări corporale ale unor persoane nu se justifică reducerea și mai mult a pedepsei ca efect al reținerii unor circumstanțe atenuante, în temeiul art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. apelul inculpatului a fost admis cu privire la soluția pronunțată în latură penală și se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.Se va atrage atenția inculpatului asupra art.83 C.pen. din 1969.
Au fost menținute pedepsele accesorii aplicate prin sentința atacată, conform art.71, rap.la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. din 1969.
Conform art.71 alin.5 C.pen. din 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Curtea a considerat că suspendarea condiționată reglementată de art.81 C.pen. din 1969 este o modalitate de executare a pedepsei mai favorabilă decât amânarea executării pedepsei prev. de art.83 C.pen., prin prisma obligațiilor care pot fi impuse, în acest din ultim caz, pe durata termenului de încercare, inclusiv prestarea unei munci în folosul comunității și aplicarea unor interdicții, care nu există în perioada termenului de încercare a suspendării condiționate.
Cu privire la latura civilă s-au reținut următoarele:
În cauză s-au constituit părți civile Regionala de Transport Feroviar de Călători Cluj (f.28 dos.de u.p.nr.612/P/2009) care la data de 15.02.2010 a înaintat un script semnat de director din care rezultă că unitatea respectivă se constituie parte civilă cu suma de 44.008,91 lei și SNTFC CFR Călători SA – RTFC Timișoara (f.37 dos.de u.p. – 05.03.2010 și f.366 dos.instanță – 30.09.2010) care s-a constituit parte civilă cu suma de 32.165,22 lei.
În rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud prin care inculpatul O. I. a fost trimis în judecată, au fost indicate ca părți civile cele două regionale și ca parte responsabilă civilemente Regia de Transporturi Feroviare Călători Cluj, aceasta fiind citată la instanța de fond.
Prin Hotărârea nr.584/1998 emisă de Guvernul României la 10.09.1998 și intrată în vigoare la 15.09.2998 s-a dispus conform art.1 că se înființează Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători – CFR Călători SA denumită în continuare CFR Călători care este persoană juridică comună, se organizează și funcționează în conformitate cu legislația în vigoare și cu statutul prevăzut în anexă la aceeași hotărâre. De asemenea, potrivit art.3 CFR Călători poate înființa sucursale, reprezentante, agenții și altele.
Potrivit art.43 alin.1 din Legea societăților comerciale nr.31/1990 republicată, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică a societăților și se înregistrează înainte de începerea activităților în Registrul Comerțului în județul în care vor funcționa. În virtutea caracteristicilor lor și a actelor constitutive sau regulamentului de organizare, sucursalele pot avea anumite drepturi de reprezentare în raporturile cu terții în virtutea unei delegări de atribuții de reprezentare, date de directorul societății mamă. Astfel, în virtutea statutului de funcționare, art.20 alin.2 aprobat prin Hotărârea nr.584/1998 exercițiul drepturilor procedurale poate fi delegat de către Societatea Națională de Căi Ferate SA directorilor regionali în calitate de reprezentanți ai sucursalelor pentru a reprezenta drepturile și interesele acestor dezmembrăminte și implicit ale persoanei juridice – societatea mamă.
Din cele de mai sus a rezultat că sucursalele, în speță SRTFC Timișoara și SRTFC Cluj nu acționează în nume propriu ci, în calitate de reprezentante ale SNTFC CFR Călători SA care are personalitate juridică și prin urmare, capacitate de folosință și exercițiu a drepturilor procesuale.
Având în vedere modalitatea în care s-a realizat constituirea de parte civilă de către Regionala de Transport Feroviar de Călători Cluj care nu a făcut dovada că a acționat în calitate de reprezentant al societății-mamă, respectiv SNTFC CFR Călători SA, fiind formulată doar în nume propriu, semnată și ștampilată doar cu antetul regionalei, Curtea a reținut că aceasta nu are capacitate procesuală și nu poate exercita acțiunea civilă în nume propriu în lipsa unei delegări din partea societății mamă.
Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a apreciat admisibilă acțiunea civilă exercitată de Regionala CFR Cluj, sens în care apelul inculpatului a fost admis și s-a dispus înlăturarea sa de la plata despăgubirilor civile în favoarea acestei sucursale a SNTFC CFR Călători SA.
Referitor la Sucursala Regională de Transport Feroviar Călători Timișoara, aceasta a formulat constituirea de parte civilă în numele SNTFC CFR Călători SA, atât în cursul urmăririi, cât și în faza de cercetare judecătorească, din modul în care a fost întocmită constituirea de parte civilă, antetul utilizat și ștampila aplicată, rezultând că aceasta acționează în numele societății-mamă, având o împuternicire din partea acesteia, sens în care, coroborat și cu faptul că inculpatul nu a contestat capacitatea procesuală a acesteia, s-a apreciat că a avut capacitatea de folosință și exercițiu pentru formularea acțiunii civile.
În cauză s-a pus în discuție admisibilitatea apelului Sucursalei Regionale de Transport Feroviar Călători Timișoara raportat la statutul de sucursală al acesteia și la capacitatea de folosință, însă, având în vedere, pe de o parte că societatea respectivă a avut calitatea de parte civilă în cauză, a fost citată pe parcursul întregului proces la instanța de fond, prin hotărârea atacată s-a dispus și în legătură cu aceasta, având deci interes în cauză, iar pe de altă parte că, așa cum s-a statuat are capacitatea de folosință, Curtea a apreciat că apelul său este admisibil prin prisma dispozițiilor art.409 C.pr.pen.
Analizând apelul declarat de SNTFC CFR Călători SA prin RTFC Timișoara în limitele în care a investit instanța, în sensul de a se înlătura obligarea Sucursalei Regionala de Transport Feroviar Cluj de la plata despăgubirilor civile în solidar cu inculpatul față de apelantă, Curtea a apreciat că acesta este întemeiat întrucât Regionala de Transport Feroviar Cluj este o sucursală fără personalitate juridică a părții civile SNTFC CFR Călători SA și nu poate răspunde în solidar cu inculpatul, ca parte responsabilă civilmente pentru prejudicii cauzate acesteia, decât pentru pagube produse terțelor persoane și nu pentru pagube produse ei însăși.
În consecință, nu au fost îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale reglementate de disp.art.998 rap.la art.1000 alin.3 din C.civil anterior, în ceea ce privește Regionala de Transport Feroviar Călători Cluj, iar Curtea a apreciat că aceasta nu poate avea calitatea de persoană responsabilă civilmente în procesul penal ce formează obiectul prezentului dosar, cu consecința înlăturării obligației sale de la plata despăgubirilor civile.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen., a fost admis apelul declarat de SNTFC CFR Călători SA prin Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Timișoara și apreciind că prin documentele depuse la dosar (calculație de preț estimativă întocmită de . Reparații Vagoane Caransebeș SA, f.38-40, dos.u.p.) au fost dovedite despăgubirile civile solicitate, iar calitatea de persoană responsabilă civilmente nu poate fi reținută pentru RTFC Cluj, s-a dispus obligarea inculpatului să plătească în favoarea apelantei suma de 32.165,22 lei și dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii până la data plății, proporțional culpei în procent de 40% reținute de către instanța de fond, față de limitele investirii instanței de apel, în acest sens hotărârea nefiind contestată de către partea civilă apelantă.
Ca urmare a admiterii apelului inculpatului, pentru considerentele mai sus expuse, s-a respins acțiunea civilă formulată de Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Cluj pentru lipsa capacității procesuală și a fost înlăturată obligarea inculpatului la plata sumei de 38.901,60 lei și dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii până la data plății în favoarea acestuia.
Potrivit art.598 lit.c C.pr.pen., se poate formula contestație al executare împotriva unei hotărâri penale atunci când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Față de motivele contestației introduse de inculpat cu privire la lămurirea dispozitivului deciziei penale nr.135 din 04.02.2016 a Curții de Apel Cluj, în ceea ce privește modul de soluționare a acțiunii civile, se observă că într-adevăr este necesară lămurirea acestuia, raportat la proporția culpei reținute în sarcina inculpatului.
Având în vedere, pe de-o parte, faptul că hotărârea instanței de fond, respectiv sentința penală nr.45 din 19.02.2015, a fost menținută de Curtea de Apel cu privire la culpa reținută în sarcina inculpatului de 40%, iar pe de altă parte că prin apelul declarat de partea civilă SNTFC CFR Călători SA prin Regionala de Transport Feroviar Călători Timișoara, nu a fost contestată această culpă, ce nu se regăsește în dispozitivul deciziei penale, Curtea apreciază contestația la executare ca fiind întemeiată și în consecință, va fi admisă în temeiul disp. art. 598 al. 1 lit. ”c” Cod procedură penală.
În consecință, va fi lămurit dispozitivul deciziei penale nr. 135/A/04.02.2016 a Curții de Apel Cluj, cu privire la latura civilă a cauzei, în sensul că inculpatul O. I., este obligat să plătească părții civile Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători ”CFR Călători SA” – Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Timișoara, suma de 32.165,22 lei și dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii, proporțional culpei de 40% reținută în sarcina sa
Văzând și disp.art.275 alin.3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul disp. art. 598 al. 1 lit. ”c” Cod procedură penală, admite contestația la executare formulata de către contestatorul O. I., cu privire la decizia penală nr. 135/A/04.02.2016 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr._ și în consecință:
Lămurește dispozitivul deciziei penale nr. 135/A/04.02.2016 a Curții de Apel Cluj, cu privire la latura civilă a cauzei, în sensul că inculpatul O. I., este obligat să plătească părții civile Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători ”CFR Călători SA” – Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Timișoara, suma de 32.165,22 lei și dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii, proporțional culpei de 40% reținută în sarcina sa.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publica, azi, 19 februarie 2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
C. ILIEȘGHEORGHE V. C. E. C. B.
red.C.I./A.C.
3 ex. – 01.03.2016
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 224/2016.... | Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Art.287 NCP.... → |
|---|
