Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 178/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 178/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 178/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:018._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ nr. 178/A/2016
Ședința publică din data de 10 februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P.
JUDECĂTOR: I. – C. M.
GREFIER: N. N.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror: D. S.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI împotriva sentinței penale nr. 198/06.05.2015, pronunțate de către Judecătoria Sighetu Marmației, în dosar nr._, în care inculpatul U. I. L., a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, dat în dosarul de urmărire penală nr. 2591/P/2013, pentru săvârșirea infracțiunilor deultraj prevăzută de art. 257 alin. 1, 4 C.pen. raportat la art. 193 alin. 2 C.pen., tentativă de furt calificat prevăzută de art. 32 raportat la art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b, alin. 2 lit. b C.pen., lovire prevăzută de art. 180 alin. 1 C.pen. din 1969, amenințare prevăzută de art. 206 alin. 1 C.pen., distrugere prevăzută de art. 253 alin. 1 C.pen. și tentativă de distrugere prevăzută de art. 32 raportat la art. 253 alin. 4 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.
La ambele apeluri nominale, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că au fost înregistrate la dosar, în data de 27 ianuarie 2016, din partea inculpatului U. I. L., prin apărătorul desemnat din oficiu, concluzii scrise.
De asemenea, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 20 ianuarie 2016, încheiere care este parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.196 din 6 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, în baza art. 396 alin. (1), (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. P. a fost încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul :U. I. L. fiul lui I. și I., născut la data de 14.08.1994 în Sighetu Marmației, jud. Maramureș, cetățean român, necăsătorit, studii 10 clase, posedă antecedente penale, stagiu militar nesatisfăcut, posesor al C.I. ._, CNP_, cu domiciliul în . nr. 372, jud. Maramureș, a infracțiunilor de tentativă de furt calificat prev. de art. 32 rap. la art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. „b”, al. 2 lit. „b” C.p., lovire prev de art. 180 al. 1 C.p. din 1969, amenințare prev. de art. 206 al. 1 C.p., distrugere prev. de art. 253 al. 1 C.p., ca urmare a retragerii plângerii prealabile a persoanei vătămate U. D., cu domiciliul în . nr. 285A, jud. Maramureș.
În baza art. 396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fist achitat inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ultraj prev. de art. 257 al. 1, 4 C.p. rap. la art. 193 al. 2 C.p. și tentativă de distrugere prev. de art. 32 rap. la art. 253 al. 4 C.p., cu aplicarea art. 33 lit. „a” C.p. din 1969.
În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. s-a lasat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă P. A. V., cu domiciliul în . nr. 332.
În baza art. 275 alin. (1) pct. (2) lit. b) C. proc. pen. au fost obligate persoanele vătămate P. A. V. și U. D. la plata sumei de 75 de lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 274 alin. 1 noul Cod procedură penală suma de 200 lei care reprezintă onorariu avocat din oficiu pe seama av. T. G. avansată din fondurile Ministerului Justiției, a rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul din data de 23 octombrie 2014, emis de P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. 2591/P/2013 și înregistrat pe rolul la data de 23.10.2014 sub dosar nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului U. I. L. pentru săvârșirea infracțiunii pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prev. de art. 257 al. 1, 4 C.p. rap. la art. 193 al. 2 C.p., tentativă de furt calificat prev. de art. 32 rap. la art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. „b”, al. 2 lit. „b” C.p., lovire prev de art. 180 al. 1 C.p. din 1969, amenințare prev. de art. 206 al. 1 C.p., distrugere prev. de art. 253 al. 1 C.p. și tentativă de distrugere prev. de art. 32 rap. la art. 253 al. 4 C.p., cu aplicarea art. 33 lit. „a” C.p. din 1969 și art. 5 C.p..
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că în data de 24.11.2013, în jurul orelor 2100, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul U. I. L. a pătruns fără drept în locuința numiților U. D. și U. D., situată în localitatea Rona de Jos, nr. 285A și a încercat să sustragă produse din carne din frigider. Persoana vătămată U. D. a auzit zgomote din camera în care se găsea frigiderul și mergând să vadă ce se întâmplă l-a surprins pe inculpat și a sunat-o pe mama acestuia, martora U. I., să o anunțe despre cele întâmplate.
Devenind agresiv, inculpatul a lovit persoana vătămată U. D. și a amenințat-o cu moartea și cu incendierea casei, iar în momentul sosirii martorei U. I. a răsturnat pe podea benzină dintr-un bidon ce se afla în încăpere și a încercat să dea foc locuinței, fiind oprit de persoanele prezente care i-au luat bricheta.
Persoana vătămată U. D. a sunat la Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență „112”, iar până la sosirea organelor de poliție, întrucât inculpatul era în continuare agitat și violent, cei prezenți l-au legat cu o frânghie de mâini și de picioare, fiind ajutați de martorul B. C. care a auzit gălăgia din stradă și a intrat să vadă ce se întâmplă.
La scurt timp la fața locului au sosit organele de poliție care au încercat să îl imobilizeze pe inculpatul U. I. L., moment în care acesta l-a lovit cu capul în zona feței pe agentul de poliție P. A., cauzându-i leziuni corporale vindecabile în timp de 5-6 zile de îngrijiri medicale și a lovit cu picioarele ușa de la . geamurile ușii și l-a amenințat pe U. D. cu moartea și că îi va incendia locuința.
Conform Raportului de constatare modico-legală nr. 340 din 25.11.2013 emis de Cabinetul Medico-Legal Sighetu Marmației rezultă că în urma agresiunii persoana vătămată P. A. V. a prezentat o echimoză de culoare violacee pe fond tumefiat pe fața dorsală și laterală stânga a piramidei nazale și o echimoză violacee pe fond tumefiat în zona infraorbitală stângă, iar pentru vindecare sunt necesare un număr de 5 – 6 zile de îngrijiri medicale (f. 17).
Starea de fapt descrisă în cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu (f. 4 d.u.p) ; plângere penală U. D. (f. 5 d.u.p); plângere penală U. I. (f. 6 d.u.p); proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (f. 8-14 d.u.p); declarația persoanei vătămate P. A. V. (f. 15-16 d.u.p); raport de constatare medico-legală (f. 17 d.u.p); declarația persoanei vătămate U. D. (f. 21-25 d.u.p); declarațiile inculpatului (f. 26-32 d.u.p); declarațiile martorilor M. D. F. (f. 35-38 d.u.p).
Analizând în mod coroborat mijloacele de probă administrate în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 03.12.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La termenul de judecată din data de 18.02.2015 partea vătămată a declarat că nu își mai susține plângerea, motiv pentru care, față de dispozițiile art. 158 alin. 2 C. pen. potrivit cărora retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă și produce efecte dacă are loc până la pronunțarea unei hotărâri definitive, în baza art. 396 alin. (1), (6) raportat la art.16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., va înceta procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul U. I. L. a infracțiunilor de tentativă de furt calificat prev. de art. 32 rap. la art. 228 al. 1, 229 al. 1 lit. „b”, al. 2 lit. „b” C.p., lovire prev de art. 180 al. 1 C.p. din 1969, amenințare prev. de art. 206 al. 1 C.p., distrugere prev. de art. 253 al. 1 C.p., ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de distrugere prev. de art. 32 rap. la art. 253 al. 4 C.p instanța a reținut că declarațiile martorilor sunt contradictorii, martorul B. C. V. a precizat că a simțit miros de benzină, însă nu l-a auzit pe inculpat amenințând cu incendierea imobilului și nici nu l-a văzut. ( f 49)
Instanța a reținut că acesta și-a schimbat declarația dată în cursul urmăririi penale menționând că „ declarația i-a fost dictată de agentul de poliție”.
Martora U. I. a precizat faptul că bricheta a fost aruncată de agentul de poliție, în momentul în care inculpatul a dorit să fumeze o țigară, aceeași declarație susținând-o și în cursul urmăririi penale. ( f. 50)
De asemenea nici cei doi agenți de poliție nu au fost prezenți în momentul în care inculpatul a încercat să incendieze imobilul, declarând că au simțit miros de benzină și au văzut în camera alăturată, o brichetă, respectiv 2 brichete sparte. ( f. 32, 33)
Având în vedere probele administrate în cauza instanța a constatat ca prezumția de nevinovăție instituită de art.4 precum si de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu a fost răsturnată, iar dubiul profită inculpatului, instanța constată ca nu s-a dovedit dincolo de orice îndoială faptul că inculpatul a încercat să incendieze imobilul.
Potrivit art. 103 Cod. Proc. penală “ condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.”
Instanța a reținut că, prezumția de nevinovăție constituie elementul central al raționamentului judecătorului, care va trebui să dispună întptdeauna o soluție de achitare în cazul în care din probele administrate nu rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil, vinovăția inculpatului ( in dubio pro reo).
În acest sens art. 4 alin. 2 NCPC prevede, cu titlu de principiu, că după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în fomarea convingerii organelor judiciare se interpreteză în favoarea suspectului sau inculpatului.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certutudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă ( fapta supusă judecății). Numai așa se formeză convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă ( fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită cu ajutorul probelor, în scopul cunoașterii. Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ceea ce privește vinovăția, atunci îndoiala este “echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție”, și deci inculpatul trebuie achitat ( Decizia penală nr. 3465/2007 I.C.C.J.)
Cu privire la săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. art. 257 al. 1, 4 C.p. rap. la art. 193 al. 2 C.p. instanța a reținut că latura subiectivă a infracțiunii de ultraj prevăzută în art. 257 Cod Penal, poate fi comisă cu intenție directă sau indirectă. Este necesar ca făptuitorul să își dea seama că prin acțiunea de a ultragia pe funcționarul public purtător al autorității de stat încalcă textul incriminator, urmărind sau acceptând posibilitatea producerii urmării imediate. Necunoașterea împrejurării de mai sus exclude infracțiunea de ultraj.
În speță, instanța a apreciat, acesta nu și-a putut da seama de acțiunea sa, cu atât mai mult cu atât din depozițiile martorilor audiați în cauză, cât chiar și din declarația părții vătămate P. A. a reieșit că inculpatul “s-a smucit” în încercarea de a se elibera în momentul în care i-au fost puse cătușele de către agenții de poliție.
Nefiind dovedită mai presus de orice dubiu săvârșirea infracțiunii de tentativă de distrugere prev. de art. 32 rap. la art. 253 al. 4 C.p și a infracțiunii de ultraj prev. de art. 257 al. 1, 4 C.p. rap. la art. 193 al. 2 C.p., instanța, în baza art.396 alin. (1), (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. a dispus achitarea acestuia.
În baza art. 275 alin. (1) pct. (2) lit. b) C. proc. pen. a obligat persoanele vătămate P. A. V. și U. D. la plata sumei de 75 de lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 274 alin. 1 noul Cod procedură penală suma de 200 lei care reprezintă onorariu avocat din oficiu pe seama av. T. G. avansată din fondurile Ministerului Justiției, a rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației.
În motivarea apelului se arată că instanța de fond a apreciat în mod eronat că nu a fost dovedită mai presus de orice dubiu săvârșirea infracțiunii de tentativă de distrugere iar infracțiunea de ultraj nu a fost comisă cu vinovăția prevăzută de lege deoarece nu a analizat întregul material probator ci s-a raportat doar la anumite probe.
De asemenea,, deși persoana vătămată P. A. nu și-a retras plângerea prealabilă formulată dispoziția instanței de a o obliga la plata cheltuielilor judiciare nu este corectă.
De asemenea instanța de judecată a dispus încetarea procesului penal pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat prev. de art.32 rap. la art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit.b alin.2 C.p. constatând că persoana vătămată U. D. și-a retras plângerea prealabilă însă această faptă nu se pedepsește la plângerea prealabilă a persoanei vătămate ci potrivit art.231 alin.2 C.p. împăcarea înlătură răspunderea penală astfel că instanța trebuia să pronunțe o soluție de încetare a procesului penal și obligarea părților la plata cheltuielilor avansate de stat nu doar a persoanei vătămate.
Ca atare se solicită admiterea apelului desființarea sentinței penale atacate și condamnarea inculpatului U. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prev. de art.239 alin.2 și 5 C.p. din 1969 și tentativă de distrugere prev. de art.20 rap. la art.217 alin.4 C.p. 1969 cu aplicarea art.33 lit.a C.p. din 1969 și art.5 C.p. și să se dispună încetarea procesului penal pentru tentativă de furt calificat ca urmare a împăcării părților cu consecința obligării acestora la plata cheltuielilor judiciare..
Examinând probele dosarului Curtea va constata că apelul declarat în cauză este fondat.
Instanța de fond deși a administrat probe utile, pertinente și concludente respectiv proces-verbal de sesizare din oficiu (f. 4 d.u.p) ; plângere penală U. D. (f. 5 d.u.p); plângere penală U. I. (f. 6 d.u.p); proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (f. 8-14 d.u.p); declarația persoanei vătămate P. A. V. (f. 15-16 d.u.p); raport de constatare medico-legală (f. 17 d.u.p); declarația persoanei vătămate U. D. (f. 21-25 d.u.p); declarațiile inculpatului (f. 26-32 d.u.p); declarațiile martorilor M. D. F. (f. 35-38 d.u.p) nu a procedat la o interpretare care să conducă la o stare de fapt conformă cu realitatea.
Cu ocazia judecării apelului au fost audiate persoana vătămată P. A. V. (fila 24) și U. dan )fila 30) precum și inculpatul (fila 29) .
Din coroborarea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală, în fața instanței de fond precum și în fața instanței de apel rezultă următoarea stare de fapt.
În seara de 24.1._ în jurul orelor 21,00 inculpatul U. I. L. care se afla sub influența băuturilor alcoolice a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate U. D. și a soției sale din localitatea Rona de Jos și a încercat să sustragă produse din carne din frigider însă persoana vătămată U. a auzit zgomote din cameră astfel că l-a surprins pe inculpat și a sunat-o pe mama acestuia martora U. I. pentru a anunța despre cele întâmplate .
Până la sosirea acesteia inculpatul a devenit agresiv și a lovit-o pe persoana vătămată U. D., a amenințat-o cu moartea și cu incendierea casei iar în momentul sosirii mamei sale a răsturnat pe podea benzină dintr-un bidon ce se afla în încăpere și a încercat să dea foc locuinței fiind oprit de persoanele prezente care i-au luat bricheta .
Persoana vătămată a sunat la 112 iar până la sosirea organelor de poliție deoarece inculpatul era în continuare agitat și violent cei prezenți l-au legat cu o frânghie de mâini și picioare cu ajutorul martorului B. C. care a auzit gălăgia din stradă și a intrat să vadă ce se întâmplă .
Organele de poliție sosite la fața locului au încercat să-l imobilizeze pe inculpat însă acesta l-a lovit cu capul în zona feței pe agentul de poliție căreia i-a cauzat leziuni corporale vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale conform raportului de constatare medico-legală nr.340 din 25.11.2013 emis de Cabinetul Medico-legal Sighetu Marmației.
De asemenea inculpatul a lovit cu picioarele ușa de la intrare în imobilul persoanei vătămate spărgând geamurile ușii și totodată a amenințat-o cu moartea și că-i va incendia locuința.
În drept faptele inculpatului U. I. L., care în seara zilei de 24.11.2013 a pătruns fără drept în locuința părții vătămate U. D. și soția U. D. și a încercat să sustragă produse alimentare din frigider, după care a lovit-o pe persoana vătămată U. D., și a răsturnat pe podea benzină și a încercat să dea foc locuinței, iar la sosirea organelor de poliție care l-au imobilizat, l-a lovit cu capul în zona feței pe agentul de poliție - persoana vătămată P. A., cauzându-i leziuni vindecabile în timp de 5-6 zile de îngrijiri medicale, a spart geamurile de la ușa de intrare în imobil și l-a amenințat pe U. D. cu moartea și cu incendierea locuinței, constituie infracțiunile de ultraj, prev. de art.239 alin.2 și 5 C.p. din 1969 și tentativă de distrugere prev. de art.20 rap. la art.217 alin.4 C.p. din 1969 cu aplicarea art.33 lit.a C.p. din1969 și art.5 C.p., precum și infracțiunile de lovire, amenințare și distrugere, tentativă de furt calificat însă pentru aceste din urmă infracțiuni instanța de fond a dispus încetarea procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile a persoanei vătămate U. D. .
Se impune a se menționa faptul că instanța de fond nu a acordat eficiență deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile combinând dispoziții penale atât din codul penal din 1969 cât și din Noul Cod penal .
Se remarcă faptul că instanța de fond a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunile de lovire art.180 alin.1 C.p. 1969, amenințare art.206 alin.1 N.C.p. și distrugere art.253 alin.1 N.C.p., tentativă de furt calificat prev. de art.32 rap. la art.228 alin.1 art.229 alin.1 lit.b, alin.2 lit.b N.C.p. ca urmare a retragerii plângerii prealabile a persoanei vătămate U. D., deși aplicarea legii mai favorabile vizează aplicarea globală prin prisma deciziei Curții Constituționale menționate mai sus și sub aspectul încadrării juridice ale faptelor.
În acest context solicitarea parchetului de a se lua act de încetarea procesului penal ca efect al împăcării părților cu privire la tentativă la infracțiunea de furt calificat este superfluă deoarece condamnarea inculpatului s-a solicitat pentru infracțiunile de ultraj și tentativă de distrugere conform încadrărilor juridice din Codul penal din 1969 precum și a reținerii dispozițiilor concursului de infracțiuni prev. de art.,33 lit.a C.p. 1969 deci încetarea procesului penal pentru tentativă la furt calificat în baza noului Cod penal nu se putea dispune însă nu i se poate înrăutăți situația inculpatului în calea de atac a apelului parchetului care nu a solicitat condamnarea acestuia pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, pentru că așa cum s-a menționat mai sus situația juridică trebuie privită în ansamblu cu privire la toate aspectele – încadrare juridică, limite de pedeapsă, concurs de infracțiuni, modalitate de executare, ca și în speță când se stabilește care este legea penală mai favorabilă iar în speță legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969.
Raportat la probele administrate stabilindu-se vinovăția inculpatului Curtea în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. va admite apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI împotriva sentinței penale nr. 198/06.05.2015 a Judecătoriei Sighetu Marmației pe care o va desființa în parte cu privire la greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prev. de art. 239 alin.2 C. p. 1969 și tentativă de distrugere prev. de art. 20 rap. la art. 217 alin.4 C. 1969 și art. 5 C.p. cu aplicarea art. 33 lit. „a” C.p. din 1969, precum și greșita obligare a persoanei vătămate P. A. la plata cheltuielilor de judecată.
Pronunțând o nouă hotărâre, va dispune condamnarea inculpatului U. I. L. la pedepsele de: 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin.2 C. p. 1969; 1 an și 6 luni închisoare pentru tentativă de distrugere prev. de art. 20 rap. la art. 217 alin.4 C. 1969
În baza art. 33 lit. „a” C.p. din 1969 va dispune contopirea pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare.
Cu ocazia individualizării pedepselor aplicate inculpatului Curtea a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art,.72 C.p. din 1969 adică gradul de pericol social al faptelor, modul concret de comitere a acestora precum și persoana inculpatului care așa cum rezultă de pe copia fișei de cazier (f.33 d.u.p.) a fost sancționat cu amendă administrativă pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, nu a recunoscut faptele comise .
Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată și fără privare de libertate și fiind îndeplinite condițiile pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în baza art. 86 indice 1 C. p. din 1969 va suspendă sub supraveghere executarea pedepsei rezultante aplicate pe durata termenul de încercare de 6 ani .
Se va face aplicarea art. 71 C.p. rap. la art. 64 alin.1 lit. a) teza –II-a și b) C. p. din 1969 pe care le suspendă conform art. 71 alin.5 C.p. din 1969.
În baza art. 86 indice 1 C. p. din 1969 urmează ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș conform programului de supraveghere întocmit de către această instituție
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Se va atrage atenția inculpatului asupra disp. art.86 indice 4 C.p. 1969.
Se va dispune înlăturarea dispoziției de obligare a persoanei vătămate P. A. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 75 de lei având în vedere că în mod eronat instanța de fond a dispus în acest sens pentru că această parte vătămată nu s-a împăcat cu inculpatul, nu și-a retras plângerea și prin prezenta hotărâre s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj însă partea vătămată nu a formulat apel cu privire la latura penală sau latura civilă a cauzei deși s-a constituit parte civilă.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Se va stabili onorariu avocațial in favoarea Baroului Cluj in suma de 260 lei, suma ce se va avansa din FMJ în favoarea av. B. C..
Cheltuielile judiciare în apelul parchetului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen. admite apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI împotriva sentinței penale nr. 198/06.05.2015 a Judecătoriei Sighetu Marmației pe care o desființează în parte cu privire la greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prev. de art. 239 alin.2 C. p. 1969 și tentativă de distrugere prev. de art. 20 rap. la art. 217 alin.4 C. 1969 și art. 5 C.p. cu aplicarea art. 33 lit. „a” C.p. din 1969, precum și greșita obligare a persoanei vătămate P. A. la plata cheltuielilor de judecată.
Pronunțând o nouă hotărâre, dispune condamnarea inculpatului U. I. L. fiul lui I. și I., născut la data de 14.08.1994 în Sighetu Marmației, jud. Maramureș, cetățean român, necăsătorit, studii 10 clase, posedă antecedente penale, stagiu militar nesatisfăcut, posesor al C.I. ._, CNP_, cu domiciliul în . nr. 372, jud. Maramureș, la pedepsele de:
- 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin.2 C. p. 1969
- 1 an și 6 luni închisoare pentru tentativă de distrugere prev. de art. 20 rap. la art. 217 alin.4 C. 1969
În baza art. 33 lit. „a” C.p. din 1969 contopește pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 86 indice 1 C. p. din 1969 suspendă sub supraveghere executarea pedepsei rezultante aplicate pe durata termenul de încercare de 6 ani .
Face aplicarea art. 71 C.p. rap. la art. 64 alin.1 lit. a) teza –II-a și b) C. p. din 1969 pe care le suspendă conform art. 71 alin.5 C.p. din 1969.
În baza art. 86 indice 1 C. p. din 1969 urmează ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș conform programului de supraveghere întocmit de către această instituție
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art.86 indice 4 C.p. 1969.
Dispune înlăturarea dispoziției de obligare a persoanei vătămate P. A. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 75 de lei.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Stabilește onorariu avocațial in favoarea Baroului Cluj in suma de 260 lei, suma ce se va avansa din FMJ în favoarea av. B. C..
Cheltuielile judiciare în apelul parchetului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 10.02. 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,GREFIER,
D. P. I. – C. M. N. N.
Red.ICM./SMD
4 ex./12.02.2016
Jud.fond.S. C. M.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 185/2016.... | Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr.... → |
|---|
