Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 185/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 185/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 185/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:018._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ nr. 185/A/2016
Ședința publică din data de 10 februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P.
JUDECĂTOR: I. – C. M.
GREFIER: N. N.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror: D. S.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de către inculpatul – apelant S. I. împotriva sentinței penale nr. 1253/22.10.2015, pronunțate de către Judecătoria Cluj – N., în dosar nr._, în care inculpatul – apelant S. I. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj – N., dat în dosarul de urmărire penală nr. 4873/P/2015 pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233, art. 234 alin.1 lit. d C.pen., cu aplicarea art. 41 alin.1 C.pen.
La ambele apeluri nominale, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că au fost înregistrate la dosar, în data de 10 februarie 2016, din partea inculpatului – apelant S. I., prin apărător ales, concluzii scrise.
De asemenea, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 20 ianuarie 2016, încheiere care este parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.1253 din 22.10.2015 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._, în temeiul articolului 377, alin.4 din Codul de procedură penală a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul S. I., din infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art.233 și 234, alin.1, lit.d din Codul penal, cu aplicarea articolului 41, alin.1 din Codul penal în infracțiunea de furt calificat prevăzută de articolul 228 și 229, alin.1, lit.b, cu aplicarea articolului 41, alin.1 din Codul penal.
În temeiul art.233 și 234, alin.1, lit.d din Codul penal, cu aplicarea articolului 41, alin.1 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul S. I., deținut în prezent în P. G., cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare și aplică inculpatului pe o perioadă de 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, drepturi prevăzute de art.66, alin.1, lit.a, b și h din Codul penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată împotriva persoanei vătămate A. T..
În temeiul articolului 15, alin.2 din Legea nr.187/2012 raportat la art.83, aliniatul 1 din Codul penal din 1968 s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.489/16.04.2015 a Judecătoriei Cluj-N., pedeapsă care se cumulează aritmetic cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, rezultând o pedeapsă de 4 ani și 4 luni închisoare care va fi executată de inculpat în regim de detenție.
În temeiul articolului 65, alin.1 raportat la art.66, alin.1, lit.a, b și h din Codul penal s-a interzis inculpatului exercitareadreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme.
In temeiul articolului 399, alin.1 din Codul de procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul articolului 72 din Codul penal s-a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicate, durata reținerii de 24 ore din data de 22.05.2013 și durata reținerii și arestării preventive începând din data de 04.06.2015 până la zi.
În temeiul articolului 397 din Codul de procedură penală, s-a luat act că persoana vătămată A. T., cu domiciliul în localitatea Săvădisla, nr.369, jud.Cluj nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
În temeiul articolului 112, alin.1, litera e din Codul penal s-a aplicat inculpatului măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 75 lei, reprezentând suma obținută de inculpat prin vânzarea telefonului luat din patrimoniul persoanei vătămate A. T. și suma de 45 lei, reprezentând suma sustrasă de inculpat din geanta persoanei vătămate A. T..
În temeiul articolului 274, alin.1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul S. I. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.4873/P/17.06.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. pentru săvârșirea infracțiuni de tâlhărie calificată prevăzută de art.233, art.234 alin.1 lit. d) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 din Codul penal, reținându-se în sarcina inculpatului că în data de 01 iunie 2015, pe timp de noapte, prin exercitarea de violențe, i-a sustras persoanei vătămate A. T., o geantă în care se aflau mai multe bunuri, în timp ce se afla pe . municipiul Cluj-N..
Inculpatul a recunoscut că a sustras geanta persoanei vătămate, însă a negat că ar fi exercitat acte de violență împotriva acesteia, motiv pentru care apărătorul său a și solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art.233, art.234 alin.1 lit. d) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 din Codul penal în infracțiunea de furt calificat prevăzută de articolul 228 și 229, alin.1, lit.b, cu aplicarea articolului 41, alin.1 din Codul penal.
Analizând întregul material probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, respectiv declarațiile persoanei vătămate (fila 18 dos UP și f.25-26), procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 7 dos UP), planșele foto anexate (f 9-16 dos UP), raportul de constatare medico-legală (fila 23-24), declarațiile inculpatului (filele 30-31, 33-34 dos UP și f 23-24), declarațiile martorilor C. A. (f 59-60 dos UP), K. I. O. (f 40) și S. L. (f 41), procesele-verbale privind activitatea de supraveghere tehnică și nota de sinteză (f. 44-47 dos UP), contractul Orange (f 54-55), procesele-verbale privind găsirea de către B. F. V. a genții persoanei vătămate (f 56, 57), procesul-verbal de identificare persoane și planșele foto anexate (f 62-65 dos UP), ordonanțele procurorului și procesele verbale privind identificarea și restituirea bunurilor sustrase (f 66-77), procesul verbal de redare a imaginilor video (f 81), suportul optic nr.3352/04.06.2015 (f. 90 dos UP), instanța a reținut în fapt că, potrivit declarației persoanei vătămate ce se coroborează cu cea a martorei K. I. O., la data de 01 iunie 2015, în jurul orei 02,00 persoana vătămată A. T. se întorcea de la o petrecere de absolvire la care participase într-un club situat în zona magazinului „S.” din municipiul Cluj-N. la care a consumat și băuturi alcoolice constând în două pahare cu vin și se deplasa spre locuința mătușii sale, martora K. I. O., situată pe . intenționa să doarmă în acea noapte.
În timp ce mergea pe . vătămată a fost observată de către inculpatul S. I. care mergea în spatele acesteia. Inculpatul a recunoscut că din cauza unui mers ușor dezordonat, a presupus că persoana vătămată se află sub influența băuturilor alcoolice și a decis să-i sustragă geanta, crezând că starea persoanei vătămate îi va ușura reușita, motiv pentru care în momentul în care a ajuns în dreptul acesteia, a tras de geanta pe care persoana vătămată o purta pe umăr astfel încât aceasta s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se la genunchiul stâng și la mâna dreaptă, așa cum atestă fotografiile de la filele 15-16 și raportul de constatare medico-legală nr.3020 emis de către IML Cluj-N. din care rezultă că persoana vătămată A. T. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin cădere în cadrul unei auto sau heteropropulsii, acestea necesitând 8-9 zile de îngrijiri medicale.
În timp ce persoana vătămată era căzută, inculpatul a tras a doua oară de geanta acesteia și deși persoana vătămată s-a opus, luptând să-și păstreze geanta, inculpatul a reușit să i-o smulgă, iar apoi a fugit de la locul faptei, îndreptându-se spre parcul situat în Piața Ș. cel M..
Modalitatea în care inculpatul a sustras geanta persoanei vătămate a fost descrisă în același fel de ambele părți ca și de martorele K. I. O. și S. L., care au aflat de la persoana vătămată și respectiv de la inculpat, cum a avut loc actul de sustragere.
Conform declarației sale, din geanta sustrasă de la persoana vătămată, inculpatul a luat un telefon mobil marca Orange Yomi, un pachet de țigări și suma de 45 de lei, după care a abandonat geanta în spatele unei bănci, unde a fost găsită ulterior de către numitul B. F. V.. Acesta a predat geanta organelor de poliție din cadrul Secției 2 Poliție, Cluj-N. împreună cu portmoneul gol, actele de identitate ale persoanei vătămate și o husă de telefon, bunuri ce se aflau în geantă în momentul sustragerii ei. Aceste bunuri au fost restituite persoanei vătămate (f 72, 77).
În ziua următoare, inculpatul a introdus în telefonul mobil sustras cartela sa de telefon, purtând mai multe convorbiri telefonice cu diverse persoane, așa cum reiese și din procesul verbal întocmit în cauză de către organele de urmărire penală (fila 45).
La data de 02 iunie 2015, inculpatul a vândut telefonul mobil sustras de la persoana vătămată, martorului C. A., care își desfășura activitatea în calitate de vânzător în piața agroalimentară din Piața M. Viteazul, contra sumei de 70 de lei. În cadrul recunoașterii de pe planșă foto, martorul C. l-a recunoscut pe inculpatul S. I., ca fiind persoana care i-a vândut telefonul mobil la data de 02 iunie 2015 în timp ce se afla în piața agroalimentară din Piața M. Viteazul.
Persoanei vătămate i s-a restituit și telefonul sustras de inculpat (f 71).
În drept, așa cum a fost descrisă, recunoscută sub aspectul stării de fapt reținute de instanță și probată, fapta inculpatului care la data de 01 iunie 2015, pe timp de noapte, prin exercitarea de violențe, i-a sustras persoanei vătămate A. T., o geantă în care se aflau mai multe bunuri, în timp ce se afla pe . municipiul Cluj-N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută și pedepsită de articolul 233, alin.1 și art.234 alin.1 lit. d) din Codul penal întrucât a fost comisă în timpul nopții.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei, instanța a reținut că într-unul din conținuturile sale, infracțiunea de tâlhărie constă în furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra.
Instanța a apreciat în acord cu apărătorul inculpatului că în lipsa unei forme de constrângere a persoanei vătămate pentru a-i înfrânge împotrivirea și în cazul în care deposedarea de bunul sustras nu a produs acesteia în timpul desfășurării acțiunii de furt, suferințe fizice sau morale, actul de sustragere constând în luarea în mod brusc a lucrului aflat asupra unei persoane prin simpla detașare a acestuia dintr-un contact nemijlocit superficial, fără ca deținătorul să poată opune vreo rezistență, nu aduce vreo atingere relațiilor sociale ce formează obiectul juridic adiacent al infracțiunii de tâlhărie.
S-a apreciat de asemenea că pentru ca o asemenea atingere să aibă loc pentru a putea realiza acțiunea adiacentă din componența elementului material al infracțiunii de tâlhărie, este necesar ca violența să fie îndreptată, fie direct asupra persoanei și să fie de natură a exercita o constrângere (fizică sau psihică) asupra acesteia, fie dacă violența este îndreptată asupra lucrului, cum este cazul din speță, ea reprezintă o amenințare pentru persoana vătămată însăși sau persoana vătămată, opunând rezistență, dispută pentru păstrare bunului astfel încât violența se răsfrânge asupra persoanei vătămate, echivalând cu o violență exercitată asupra persoanei.
Or, în cauză, smulgerea poșetei persoanei vătămate de către inculpat a avut loc prin violență. Instanța reține că violența nu se reduce exclusiv la o acțiune de lovire, ci ea poate îmbrăca și alte forme, constând în orice act de constrângere fizică, iar probele administrate în cauză, incluzând declarațiile inculpatului însuși, reflectă fără nici o excepție împrejurarea că inculpatul a tras cu putere de geanta persoanei vătămate care a căzut și s-a lovit tocmai din cauza acestei acțiuni a inculpatului și că persoana vătămată nu a renunțat imediat și nici ușor la geantă, ci a opus rezistență, luptând cu inculpatul pentru păstrarea ei, aspect recunoscut chiar de inculpat. Însă acesta a mai tras de geantă încă o dată după ce persoana vătămată căzuse deja și era lovită la mână și la genunchi, iar de această dată, profitând de starea de vulnerabilitate în care se afla persoana vătămată în acel moment și de faptul că trăgând de ea, s-a rupt cureaua de la geantă, inculpatul a reușit să-i înfrângă rezistența și s-o deposedeze de geantă. Prin urmare, deposedarea persoanei vătămate de geantă nu a avut loc brusc, în urma unui contact superficial, ci ca urmare a unei acțiuni violente exercitate în mod insistent de inculpat care a tras de geanta persoanei vătămate de două ori, iar a doua oară în timp ce aceasta era căzută și lovită pentru a reuși să-i înfrângă opoziția. În plus, persoana vătămată a fost pusă în stare de vulnerabilitate chiar de către inculpat pentru că ea a căzut în urma acțiunii acestuia de tragere a genții în condițiile în care persoana vătămată n-a dat drumul la geantă, ci s-a opus. Instanța a reținut că în lipsa acțiunii inculpatului, în ciuda faptului că persoana vătămată consumase două pahare cu vin, era obosită și mergea pe tocuri, ea nu ar fi căzut.
Pentru că rezistența persoanei vătămate a fost înfrântă prin acte de violență exercitate de inculpat, fapta comisă de acesta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, iar nu doar pe acelea ale infracțiunii de furt.
În consecință, în temeiul articolului 377, alin.4 din Codul de procedură penală instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul S. I., din infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art.233 și 234, alin.1, lit.d din Codul penal, cu aplicarea articolului 41, alin.1 din Codul penal în infracțiunea de furt calificat prevăzută de articolul 228 și 229, alin.1, lit.b, cu aplicarea articolului 41, alin.1 din Codul penal.
Având în vedere încadrarea în drept a faptei, instanța a condamnat pe inculpat pentru infracțiunea săvârșită la o pedeapsă la individualizarea judecătorească a căreia vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 74 din Codul penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, limitele de pedeapsă fixate în noul Cod penal.
La stabilirea cuantumului pedepsei, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei și făptuitorului pentru aprecierea căruia ține seama de împrejurarea că inculpatul a recunoscut fapta în materialitatea ei, contestând doar încadrarea juridică a acesteia, că a exercitat acțiunea de violență din conținutul infracțiunii în principal asupra bunului, că prejudiciul cauzat persoanei vătămate a fost parțial reparat, motiv pentru care aceasta nu s-a mai constituit parte civilă în cauză, dar va reține în defavoarea inculpatului natura gravă a faptei, infracțiunea comisă lezând două importante valori sociale, atât patrimoniul, cât și integritatea persoanei, modul și mijloacele de comitere a infracțiunii pentru care este judecat inculpatul întrucât fapta a fost comisă prin alegerea spontană a victimei în persoana unei tinere vulnerabile de sex feminin care se afla singură pe stradă la o oră târzie din noapte și părea afectată de consum de alcool, prin atacarea acesteia din spate pe neașteptate, inculpatul nesocotind nu doar urmările grave, inclusiv de natură traumatică, pe care fapta sa le poate avea asupra persoanei vătămate, dar și riscul de a fi oricând surprins de către alte persoane în timpul comiterii faptei, zona comiterii infracțiunii fiind o zonă centrală a municipiului Cluj-N., frecvent circulată, prin folosirea unor acte de violență, urmările acestor acte de violență, persoana vătămată suferind leziuni pentru vindecarea cărora a avut nevoie de 8-9 zile de îngrijiri medicale, rapiditatea valorificării telefonului luat pe nedrept din posesia persoanei vătămate, tendința constantă de minimalizare a gravității faptei, aspecte ce denotă o mare îndrăzneală infracțională și desconsiderarea valorilor sociale încălcate, conferind regretului exprimat de inculpat un caracter pur formal și accentuând gradul de pericol pe care inculpatul îl prezintă pentru ordinea publică, precum și antecedența inculpatului care a mai fost condamnat cu doar circa două luni înainte de comiterea faptei tot pentru o infracțiune de tâlhărie și deși i-a fost aplicată o pedeapsă cu suspendarea executării, a sfidat încrederea investită de organele judiciare în buna sa conduită în termenul de încercare, reluând într-un timp foarte scurt activitatea infracțională și dovedind de asemenea lipsa efectului educativ al pedepsei la care a fost condamnat inculpatul anterior, care nu a fost în măsură să îndrepte comportamentul social al acestuia, inculpatul manifestând în continuare indiferență față de valorile sociale încălcate.
În consecință, în temeiul art.233 și 234, alin.1, lit.d din Codul penal, cu aplicarea articolului 41, alin.1 din Codul penal, instanța a condamnat pe inculpatul S. I., la pedeapsa de 3 ani închisoare și a aplicat inculpatului pe o perioadă de 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, drepturi prevăzute de art.66, alin.1, lit.a, b și h din Codul penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată împotriva persoanei vătămate A. T..
Potrivit articolului 15, alin.2 din Legea nr.187/2012 regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, aplicată în baza Codului penal din 1969 este cel prevăzut de Codul penal din 1969, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, iar potrivit articolului 83, aliniatul 1 din Codul penal din 1968, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța a revocat suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
Întrucât infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză a fost comisă în interiorul termenului de încercare de 3 ani și 4 luni stabilit prin sentința penală nr.489/16.04.2015 a Judecătoriei Cluj-N., în temeiul articolului 15, alin.2 din Legea nr.187/2012 raportat la art.83, aliniatul 1 din Codul penal din 1968, instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.489/16.04.2015 a Judecătoriei Cluj-N., pedeapsă care s-a cumulat aritmetic cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, rezultând o pedeapsă de 4 ani și 4 luni închisoare care va fi executată de inculpat în regim de detenție.
În temeiul articolului 65, alin.1 raportat la art.66, alin.1, lit.a, b și h din Codul penal instanța a interzis inculpatului exercitareadreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme.
Potrivit articolului 399, alin.1 din Codul de procedură penală, instanța are obligația ca, prin hotărâre, să se pronunțe asupra menținerii, revocării, înlocuirii ori încetării de drept a măsurii preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpat.
În consecință, întemeiul articolului 399, alin.1 din Codul de procedură penală instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Potrivit articolului 72 din Codul penal, perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate.
În consecință, întemeiul articolului 72 din Codul penal instanța a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicate, durata reținerii de 24 ore din data de 22.05.2013 și durata reținerii și arestării preventive începând din data de 04.06.2015 până la zi.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, în temeiul articolului 397 din Codul de procedură penală, instanța a luat act că persoana vătămată A. T. nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal (f 31-32).
Conform dispozițiilor articolului 112, alin.1, litera e din Codul penal, bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, sunt supuse măsurii de siguranță a confiscării speciale. Prin urmare, întrucât inculpatul a dobândit prin sustragerea genții persoanei vătămate, suma de 45 lei care se afla în geantă și prin vânzarea telefonului luat din aceeași geantă, suma de 75 lei, în temeiul articolului 112, alin.1, litera e din Codul penal instanța a aplicat inculpatului măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 75 lei, reprezentând suma obținută de inculpat prin vânzarea telefonului luat din patrimoniul persoanei vătămate A. T. și suma de 45 lei, reprezentând suma sustrasă de inculpat din geanta persoanei vătămate A. T..
Potrivit art. 274, alin.1 din Codul de procedură penală, în caz de renunțare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunțare la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu și interpreții desemnați de organele judiciare, care rămân în sarcina statului. Prin urmare, întrucât inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre, în temeiul articolului 274, alin.1 din Codul de procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul S. I. .
În motivarea apeluluise arată că, infracțiunea de tâlhărie presupune, în mod obligatoriu, intenția făptuitorului de a provoca vătămări. Or, în prezenta cauză, inculpatul nu a avut intenția de a răni persoana vătămată, ci de a-i sustrage acesteia din urmă geanta. Faptul că victima s-a dezechilibrat și a căzut, nu este, în mod cert, rezultatul acțiunii inculpatului, existând posibilitatea ca acest fapt să se datoreze consumului de alcool.
Ca atare se solicită, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului, în baza art. 16 alin. 1 lit. b teza a II –a și lit. c C.proc.pen., respectiv la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte că inculpatul se face vinovat de infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată. În subsidiar, în eventualitatea în care instanța apreciază că nu se impune achitarea, solicită schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul S. I. din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d C.pen. în infracțiunea de furt, prev. de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b C.pen. întrucât, încadrarea juridică nu este justificată temeinic, suficient și rațional în raport de probele administrate.
Examinând probele dosarului se va constata că apelul declarat în cauză este nefundat.
Instanța de fond ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente și concludente respectiv declarațiile persoanei vătămate (fila 18 dos UP și f.25-26), procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 7 dos UP), planșele foto anexate (f 9-16 dos UP), raportul de constatare medico-legală (fila 23-24), declarațiile inculpatului (filele 30-31, 33-34 dos UP și f 23-24), declarațiile martorilor C. A. (f 59-60 dos UP), K. I. O. (f 40) și S. L. (f 41), procesele-verbale privind activitatea de supraveghere tehnică și nota de sinteză (f. 44-47 dos UP), contractul Orange (f 54-55), procesele-verbale privind găsirea de către B. F. V. a genții persoanei vătămate (f 56, 57), procesul-verbal de identificare persoane și planșele foto anexate (f 62-65 dos UP), ordonanțele procurorului și procesele verbale privind identificarea și restituirea bunurilor sustrase (f 66-77), procesul verbal de redare a imaginilor video (f 81), suportul optic nr.3352/04.06.2015 (f. 90 dos UP), a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art.233, art.234 alin.1 lit.d C.p. cu aplicarea art.41 alin.1 C.p.
În esență ca starea de fapt s-a reținut că, la data de 01 iunie 2015, în jurul orei 02,00 persoana vătămată A. T. se întorcea de la o petrecere de absolvire la care participase într-un club situat în zona magazinului „S.” din municipiul Cluj-N. la care a consumat și băuturi alcoolice constând în două pahare cu vin și se deplasa spre locuința mătușii sale, martora K. I. O., situată pe . intenționa să doarmă în acea noapte, și în timp ce mergea pe . S. I. care mergea în spatele acesteia a tras de geanta pe care persoana vătămată o purta pe umăr astfel că aceasta s-a dezechilibrat și a căzut lovindu-se la genunchiul stâng și la mâna dreaptă cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale. În timp ce era căzută persoana vătămată inculpatul a tras a doua oară de geanta acesteia, deși persoana vătămată s-a opus luptând să-și păstreze geanta inculpatul a reușit să-i smulgă geanta apoi acesta a fugit de la locul faptei spre parcul situat în Piața Ș. Cel M..
Probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată confirmă vinovăția inculpatului astfel că o soluție de achitare a acestuia este exclusă.
Nu se impune nici schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie calificată în infracțiunea de furt așa cum a solicitat apărătorul inculpatului deoarece așa cum a stabilit și instanța de fond infracțiunea de tâlhărie constă în furtul săvârșit prin întrebuințarea de violență sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau în neputință de a se apăra.
Persoana vătămată a opus rezistență luptând să-și păstreze geanta după ce în prealabil inculpatul a tras de geanta care se afla pe umărul persoanei vătămate context în care aceasta s-a dezechilibrat și a căzut, astfel că lupta pentru păstrarea bunului a implicat o violență exercitată asupra persoanei vătămate și ca atare smulgerea poșetei acesteia de către inculpat se circumscrie noțiunii de violență, deci rezistența persoanei vătămate fiind înfrântă prin acte de violență exercitate de către inculpat fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie așa cum în mod corect a constatat și instanța de fond.
Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare, adică gradul de pericol social al faptei, modul concret de comitere a acesteia, urmările produse ,poziția de recunoaștere a inculpatului care a contestat doar încadrarea juridică a faptei dar și antecedența penală a acestuia care a mai fost condamnat cu cca. 2 luni înainte de comiterea prezentei fapte tot pentru o infracțiune de tâlhărie aplicându-i-se o pedeapsă cu suspendarea executării acesteia, deci a beneficiat de clemența legii, impunându-se revocarea acestei suspendări, astfel că pedeapsa aplicată a fost just dozată.
Prin sentința penală nr.489 din 16.04.2015 a Judecătoriei Cluj-N. inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie la o pedeapsă de 1 an 4 luni închisoare cu suspendare condiționată și deoarece prezenta faptă a fost comisă în cursul termenului de încercare în mod corect instanța de fond a acordat eficiență disp. art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 rap. la art.83 alin.1 C.p. 1968, pedeapsă care s-a cumulat cu pedeapsa aplicată prin prezenta .
Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată numai prin privare de libertate având în vedere natura și gravitatea infracțiunii comise, cea de tâlhărie la un interval de cca. 2 luni după comitere unei alte infracțiuni de tâlhărie, ceea ce denotă un pericol social sporit astfel că, executarea pedepsei în regim de detenție este oportună.
În contextul celor expuse mai sus, Curtea în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge, ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. I. în prezent arestat și deținut în P. G. împotriva sentinței penale nr. 1253/22.10.2.015 a Judecătoriei Cluj – N..
Se va menține starea de arest preventiv a inculpatului.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 04.06.2015 până la zi.
Se va stabili în favoarea Baroului Cluj, suma de 130 lei reprezentând onorariu parțial apărător din oficiu, d-na avocat G. E..
Va fi obligat inculpatul S. I. să plătească în favoarea statului suma de 500, reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. I. (fiul lui I. și F. E., născut la data de 01.02.1994, în Municipiul Cluj-N., domiciliat în comuna B., ., jud. Cluj, locuind fără forme legale, Cluj-N., ., C.I. . nr._, CNP_), în prezent arestat și deținut în P. G. împotriva sentinței penale nr. 1253/22.10.2.015 a Judecătoriei Cluj – N..
Menține starea de arest preventiv a inculpatului.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 04.06.2015 până la zi.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj, suma de 130 lei reprezentând onorariu parțial apărător din oficiu, d-na avocat G. E..
Obligă pe inculpatul S. I. să plătească în favoarea statului suma de 500, reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. P. I. – C. M. N. N.
Red.ICM/SMD
4 ex/12.02.2016
Jud.fond, M. M. G.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 8/2016. Curtea de... | Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 178/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
