Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr. 6/2016. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2016

Încheierea nr. 6/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 15-01-2016 în dosarul nr. 6/2016

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

Dosar nr._

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 6/2016

Ședința Camerei de consiliu din data de 15 ianuarie 2016

Instanța constituită din:

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: L. H.

GREFIER: C. C.

Ministerul Public –Direcția Națională Anticorupție –Serviciul Teritorial

C. reprezentat de PROCUROR: A. M. T.

S-au luat în examinare – pentru pronunțare - contestațiile formulate de inculpații C. M., Bărbăcuți D., G. T. A., Ș. A. și S. L. împotriva Încheierii penale nr.316/C din data de 27 noiembrie 2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul C..

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2016, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

Prin încheierea penală nr.316/C din data de 27 noiembrie 2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul C., au fost respinse cererile de revocare a măsurii controlului judiciar, precum și cererile vizând modificarea conținutului aceleiași măsuri preventive, formulate de inculpați, ca nefondate.

În temeiul art. 348 corob. cu art. 207 alin. 4 cu referire la art. 202 alin. 1-3 și 4 lit. b) corob. cu art. 211 și art. 215 alin. 1 lit. a)-c) și alin. 2 lit. a), d) C.proc.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar, pe care o menține, măsură luată față de inculpații:

- C. M. – sub control judiciar, fiul lui G. și L., născut la 07.10.1967, în Făurei, județul B., domiciliat în C. N., ., jud. C., locuiește efectiv în C. N., ., nr. 31 A, județul C., cetățenia română, posesor al CI ., nr._, eliberată la data de 30.11.2011, de SPCLEP C. N., fără antecedente penale, căsătorit, are trei copii majori, are stagiul militar satisfăcut, studii superioare, adresa aleasă pentru a-i fi comunicate actele de procedură – la sediul SCPA I. ȘI ASOCIAȚII, C. N., ., jud. C.;

- BĂRBĂCUȚI D. - sub control judiciar, fiul lui G. și A., născut la 29.05.1971, în G., județul G., domiciliat în București, sector 6, ., ., ., CNP_, posesor al CI . nr._ eliberată la 03.06.2009, de SPCEP S6 – Biroul nr. 2, cetățenia română, fără antecedente penale, căsătorit, are un copil minor, are stagiul militar satisfăcut, studii superioare, adresa aleasă pentru a-i fi comunicate actele de procedură – la sediul SCPA I. ȘI ASOCIAȚII, C. N., ., jud. C.;

- G. T. A. – sub control judiciar, fiul lui P. și I., cetățenia română, posesor al pașaportului seria_, eliberat la data de 06.09.2007, C.N.P_, născut la data de 15.02.1971 în București, sector 6, căsătorit, are trei copii minori, are studii superioare, domiciliat în București, .. 7, ., ., adresă aleasă pentru a-i fi comunicate actele de procedură – la sediul SCA C. ȘI ASOCIAȚII, C. N., ..18, jud. C., fără antecedente penale;

- Ș. A. – sub control judiciar, fiul lui N. și E., născut la 19.04.1959, în ., domiciliat în Onești, ., ., jud. Bacău, posesor al CI ., nr._, eliberată de SPCLEP Onești la 07.04.2015, CNP_, cetățenia română, nu are antecedente penale, necăsătorit, are un copil major, stagiul militar satisfăcut, studii superioare, adresa aleasă pentru a-i fi comunicate actele de procedură – la sediul SCPA I. ȘI ASOCIAȚII, C. N., ., jud. C.;

- S. L.- sub control judiciar, fiul lui A. și M., născut la 02.10.1967, în G., județul G., domiciliat în G., .. 8, blocul C 8 A, ., ., posesor al CI ., nr._, eliberată la data de 10.11.2011, de SPCLEP G., cetățenia română, căsătorit, are un copil major, stagiul militar satisfăcut, studii superioare, fără antecedente penale,

prin Încheierea penală nr. 42/2015 din data de 03.03.2015 a Judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel C., în dosar penal nr._, definitivă, măsură prelungită și modificată prin Ordonanțele procurorului din datele de 30.04.2015 și 30.06.2015 în dosar de urmărire penală nr. 159/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C., menținută prin încheierile Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului C., pronunțate conform art. 348 și art. 207 C.proc.pen., definitive,

inculpații fiind trimiși în judecată, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C. nr. 159/P/2013, emis la data de 05.08.2015 pentru săvârșirea unor infracțiunii, după cum urmează:

1) C. M. – sub control judiciar:

- dare de mită, în formă continuată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (12 acte materiale),

- spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal (12 acte materiale),

- instigare la abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 47 Cod penal rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale),

- complicitate la dare de mită, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (22 acte materiale),

- complicitate la spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal. (20 acte materiale),

- complicitate la cumpărare de influență, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 292 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 alin. 1 Cod penal,

- aflate în concurs real, conform art. 38 alin. 1 Cod penal;

2) BĂRBĂCUȚI D. - sub control judiciar:

- dare de mită, în formă continuată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale),

- spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale),

- aflate în concurs real, conform art. 38 alin. 1 Cod penal;

3) G. T. A. – sub control judiciar:

- luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (12 acte materiale),

- complicitate la spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal (12 acte materiale),

- luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal (3 acte materiale),

- aflate în concurs real, conform art. 38 alin. 1 Cod penal;

4) Ș. A. – sub control judiciar:

- dare de mită, în formă continuată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (22 acte materiale),

- spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal (20 acte materiale),

- cumpărare de influență prev. de art. 292 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 alin. 1 Cod penal,

- aflate în concurs real, conform art. 38 alin. 1 Cod penal;

5) S. L.- sub control judiciar:

- luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (22 acte materiale),

- aflate în concurs real, conform art. 38 alin. 1 Cod penal.

Potrivit art.215 NCPP, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpații trebuie să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori sunt chemați;

- să informeze de îndată organul judiciar în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

- să se prezinte la organul de poliție în a cărei circumscripție domiciliază - organ desemnat cu supravegherea inculpaților, o dată pe lună sau ori de câte ori sunt chemați, conform programului ce va fi întocmit de către acest organ, respectiv: Poliția Municipiului C.-N. (ce va stabili secția de poliție corespunzătoare) - inculpații C. M., Ș. A.; Poliția Municipiului G. (ce va stabili secția de poliție corespunzătoare) - inculpatul S. L., Poliția Municipiului București (ce va stabili secția de poliție corespunzătoare, din cadrul sectorului 6) - inculpatul Bărbăcuți D., Postul de Poliție al comunei C., jud. Ilfov - inculpatul G. T. A..

În baza art.215 al.2 NCPP, pe timpul controlului judiciar, inculpații să respecte și următoarele obligații:

- să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar în fața căruia se află cauza;

- fiecare dintre inculpații să nu comunice cu ceilalți inculpați din cauză și cu următorii martorii din prezenta cauză: Gunes Erdogan; G. H. M.; B. F. C.; P. C. T.; Fărtan V. M.; T. C.; N. B. A.; G. C.; S. Jozsef; P. V.; F. C.; T. A. F.; J. I. R.; C. C. M.; B. V.; S. A.; M. N.; S. S.; G. P. G.; G. C.; N. V.; I. D. P.; C. A.; S. C. V.; D. C.; S. E.; B. V.; Z. G.; H. M. B.; L. D. F.; C. V.; L. C. N.; T. A. A.; M. T. O.; D. G. M.; B. M. C.; P. Zenu; C. N.; L. Anișoara; C. M. M.; C. C.; L. C.; B. L.; L. A. G.; C. G. G.; B. N.; V. C.; M. G.; F. G. A.; V. I.; S. A.; B. G.; B. C. D.; Bonci L. C.; D. G.; M. M.; A. A. M.; C. E. E.; Frosa C.; B. P.; C. M. Licuța; C. I..

Încuviințează inculpatului Ș. A. să părăsească teritoriul României, în perioada 20.12._16 (perioada sărbătorilor de iarnă), pentru a se deplasa în vizită la fiul său, A. Ș. (nr. pașaport_), cu reședința în Anglia, 20 Park View, Sturry, Cantebury, Kent, United Kingdom, post Code CT2 ONR.

În baza art. 215 alin. 3 NCPP, s-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care le revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive sau cu măsura arestului la domiciliu.

În temeiul art.215 al.4 NCPP, supravegherea respectării de către inculpați a obligațiilor care le revin pe durata controlului judiciar se realizează de către organul de poliție în a căror circumscripție domiciliază.

În baza art.215 al.5 NCPP, s-a dispus comunicarea unei copii de pe prezenta inculpaților, unității de poliție în a cărei circumscripție domiciliază, Serviciului public de evidență a persoanelor, Poliției de Frontieră Române.

Următoarea verificare a legalității și temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar în Cameră Preliminară s-a realizat cel mai târziu în termen de 60 de zile, calculat de la data prezentei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 290/C/29.10.2014, pronunțată de Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului C. în dosar nr._ (vol. XII, f. 184-201), s-a respins propunerea formulată de către Ministerul Public - P. de pe lângă Î.C.C.J. – D.N.A. Serviciul Teritorial C., în dosarul nr. 159/P/2013, de luare a măsurii arestării preventive, iar, în baza art. 219, art. 218, art. 227 alin. 2 C.proc.pen., s-a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu pe o durată de 30 de zile (de la data de 30.10.2014, până la data de 28.11.2014, inclusiv), față de inculpații C. M., Ș. A., G. T. A., Bărbăcuți D. și S. L., cercetați la acel moment, sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni, după cum urmează:

- inculpatul C. M., constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal; dare de mită, în formă continuată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal; spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal; dare de mită, în formă continuată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal; instigare la abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 47 Cod penal rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal; spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal; complicitate la dare de mită, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal; complicitate la spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal; complicitate la dare de mită, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal; trafic de influență, prev. de art. 291 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal; complicitate la cumpărare de influență, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 292 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 alin. 1 Cod penal; complicitate la dare de mită, prev. de 48 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 alin. 1 Cod penal; instigare la abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 47 Cod penal rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal; aflate în concurs real conform art. 38 alin. 1 Cod penal;

- inculpatul Ș. A., constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal; complicitate la dare de mită, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal; complicitate la spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal; dare de mită, în formă continuată, prev. art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal; spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal; dare de mită, în formă continuată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal; complicitate la trafic de influență, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 291 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal; cumpărare de influență, prev. de art. 292 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 alin. 1 Cod penal; dare de mită prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 alin. 1 Cod penal; aflate în concurs real conform art. 38 alin. 1 Cod penal;

- inculpatul G. T. A., luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal; abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal; complicitate la spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal; abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal; aflate în concurs real conform art. 38 alin. 1 Cod penal;

- inculpatul BĂRBĂCUȚI D., dare de mită, în formă continuată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal; instigare la abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 47 Cod penal rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal; spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal; instigare la abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 47 Cod penal rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal; aflate în concurs real conform art. 38 alin. 1 Cod penal;

- inculpatul S. L., luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal; complicitate la spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal; aflate în concurs real conform art. 38 alin. 1 Cod penal.

Subsecvent, durata măsurii arestării la domiciliu, dispusă față de inculpați, a fost prelungită succesiv, până la data de 03.03.2015.

Prin Încheierea penală nr. 42/2015, pronunțată de Curtea de Apel C. la data de 03.03.2015 în dosar nr._ (vol. XXVIII, f. 402-404), s-a dispus admiterea contestațiilor formulate de inculpați împotriva Încheierii penale nr. 67/C/23.02.2015 a Tribunalului C. și, rejudecând cauza, în temeiul art. 222 alin. 7 C.proc.pen., s-a dispus respingerea propunerii procurorului de prelungire a arestului la domiciliu, iar, în temeiul art. 204 alin. 12, art. 202 alin. 4 lit. b) și art. 211 C.proc.pen., s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu, față de inculpați, cu măsura controlului judiciar, pe o durată de 60 de zile, începând cu data pronunțării, și anume 03.03.2015.

Prin Ordonanța procurorului din data de 30.04.2015, emisă în dosar de urmărire penală nr. 159/P/2015, s-a dispus prelungirea cu 60 de zile, începând cu data de 02.05.2015, inclusiv, a duratei măsurii controlului judiciar față de inculpații C. M., Ș. A., G. T. A., S. L. și Bărbăcuți D. (vol. XXXV, f. 443-457).

Prin Ordonanța procurorului din data de 30.06.2015, emisă în dosar de urmărire penală nr. 159/P/2015, s-a dispus prelungirea cu 60 de zile, începând cu data de 01.07.2015, inclusiv, a duratei măsurii controlului judiciar față de aceiași inculpați (vol. XXXIX, f. 443-457).

■ Verificând legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar, dispusă în cauză față de inculpații C. M., Ș. A., G. T. A., S. L. și Bărbăcuți D., conform art. 348 cu referire la art. 207 C.proc.pen., Judecătorul de cameră preliminară a reținut următoarele:

După momentul luării și prelungirii măsurii preventive a controlului judiciar, în condițiile expuse mai-sus, inculpații C. M., Ș. A., G. T. A., S. L. și Bărbăcuți D. au fost trimiși în judecată, sub efectul măsurii preventive a controlului judiciar, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial C. nr. 159/P/2013 din data de 05.08.2015 sub aspectul săvârșirii unor infracțiunii, după cum urmează:

1) C. M. – sub control judiciar:

- complicitate la cumpărare de influență, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 292 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 alin. 1 Cod penal,

- aflate în concurs real, conform art. 38 alin. 1 Cod penal;

2) BĂRBĂCUȚI D. - sub control judiciar:

- aflate în concurs real, conform art. 38 alin. 1 Cod penal;

3) G. T. A. – sub control judiciar:

- luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal (3 acte materiale),

- aflate în concurs real, conform art. 38 alin. 1 Cod penal;

4) Ș. A. – sub control judiciar:

- cumpărare de influență prev. de art. 292 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 alin. 1 Cod penal,

- aflate în concurs real, conform art. 38 alin. 1 Cod penal;

5) S. L.- sub control judiciar:

- aflate în concurs real, conform art. 38 alin. 1 Cod penal.

■ În prezent, cauza se află în faza de cameră preliminară, în cadrul căreia se desfășoară procedura reglementată de art. 342 și urm. C.proc.pen., nefiind epuizată această fază procesuală.

Prin Încheierea Judecătorului de cameră preliminară nr. 199/C/2015, pronunțată la data de 12.08.2015 în dosar penal nr._ 15/a1 al Tribunalului C., judecătorul, în temeiul art. 348 corob. cu art. 207 alin. 4 cu referire la art. 202 alin. 1-3 și 4 lit. b) corob. cu art. 211 și art. 215 alin. 1 lit. a)-c) și alin. 2 lit. a), d) C.proc.pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar, pe care o menținut-o, măsură luată față de inculpații C. M., BĂRBĂCUȚI D., G. T. A., Ș. A. și S. L., prin Încheierea penală nr. 42/2015 din data de 03.03.2015 a Judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel C., în dosar penal nr._, definitivă, măsură prelungită și modificată prin Ordonanțele procurorului din datele de 30.04.2015 și 30.06.2015 în dosar de urmărire penală nr. 159/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C.,

Subsecvent, prin Încheierea penală nr. 246/C/06.10.2015 a aceluiași Judecător, s-au respins cererile de revocare/modificare a măsurii preventive a controlului judiciar, luată în cauză față de inculpați, constatându-se legalitatea și temeinicia acestei măsuri, cu consecința menținerii acesteia.

Fiind promovată contestație de către inculpați împotriva acestei încheieri, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel C., prin Încheierea penală nr. 156/13.10.2015, a admis contestațiile inculpaților, a desființat în parte încheierea contestată, numai cu privire la conținutul obligației prev.de art. 215 al.1 lit.c C.proc.penală și, pronunțând o nouă hotărâre, a dispus obligarea inculpaților C. M., Bărbăcuți D., G. T. A., Ș. A. și S. L. să se prezinte, la organele de poliție desemnate cu supravegherea, o dată pe lună sau ori de câte ori sunt chemați. S-au menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Totodată, prin Încheierea penală nr. 301/13.11.2015 a Judecătorului de Cameră preliminară din cadrul Tribunalului C., s-a dispus respingerea, ca nefondată, a cererii de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar, formulată de inculpatul C. M., prin apărător ales – av. G. M.. Contestația acestui inculpat împotriva Încheierii penale nr. 301/13.11.2015 a fost respinsă de Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Curții de Apel C., conform Încheierii penale nr. 195/24.11.2015. Pentru a pronunța această soluție, acest judecător a reținut, în esență, că "temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare mentinerea acesteia."

În cauză, fiind fixat termen de judecată pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar, potrivit art. 207 alin. 7 C.proc.pen., inculpații C. M., Ș. A., G. T. A., Bărbăcuți D. și S. L., prin apărătorii lor aleși, au formulat, în scris, cereri de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar, respectiv de încetare a unora dintre obligațiile ce intră în conținutul măsurii (f. 18-20, 30-49, 133-138, ds._ ).

■ Raportat la stadiul procedurii și văzând situația juridică a inculpaților C. M., Ș. A., G. T. A., Bărbăcuți D. și S. L., trimiși în judecată sub control judiciar, în speță devin aplicabile dispozițiile art. 348 și art. 207 C.proc.pen.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 348 C.proc.pen. (1) Judecătorul de cameră preliminară se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menținerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive. (2) În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 207.

Astfel, potrivit art. 207 alin. 7 C.proc.pen., judecătorul de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară, verifică, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri. Dispozițiile alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu prevederile art. 207 alin. 4 cu referire la art. 202 alin. 1-3 și 4 lit. b) corob. cu art. 211 și art. 215 alin. 1 lit. a)-c) și alin. 2 lit. a), d) C.proc.pen., procedându-se la verificarea legalității și temeiniciei măsurii controlului judiciar dispusă în cauză față de inculpații C. M., Ș. A., G. T. A., Bărbăcuți D. și S. L., Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că, în speță, subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii preventive față de inculpați, urmând să constate legalitatea și temeinicia acestei măsuri, cu consecința menținerii acesteia. La baza acestei soluții stau considerentele ce vor fă arătate în continuare.

În primul rând, Judecătorul de Cameră preliminară observă că, în speță, ca urmare a trimiterii în judecată a inculpaților, cauza se află încă în faza de cameră preliminară, nefiind începută faza de judecată și, implicit, cercetarea judecătorească. Observația se impune în contextul în care, în cauză, măsura preventivă a fost luată față de inculpați în scopul prevăzut de art. 202 alin. 1 C.proc.pen., respectiv necesitatea de a se asigura buna desfășurare a procesului penal, fiind fixate în sarcina inculpaților mai multe obligații, printre care și cea privitoare la necesitatea ca inculpații să nu ia legătura între ei ori cu martorii din cauză. Rațiunea măsurii, dar și a obligației amintite, decurge, așa cum s-a arătat, din necesitatea de a se asigura buna desfășurare a procesului penal, natura și gravitatea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, a relațiilor dintre aceștia. S-a mai avut în vedere că măsura preventivă este una ușoară și aduce o restrângere minimă dreptului fundamental al inculpaților la libertate individuală, fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor, măsura fiind necesară într-o societate democratică și prevăzută de lege.

În al doilea rând, din examinarea expunerii de motive în susținerea cererilor de revocare a măsurii preventive, formulate în scris de inculpați, Judecătorul observă că au fost prezentate argumente care au fost suspuse analizei Judecătorilor de Cameră preliminară cu ocazia verificărilor preliminare, care s-au pronunțat cu privire la acestea, în final dispunându-se menținerea măsurii preventive în discuție.

În al treilea rând, este reală susținerea inculpaților în sensul că, în raport de verificările ulterioare, potrivit art. 207 alin. 7 C.proc.pen., încheierea de menținere a unei măsuri preventive nu are autoritate de lucru judecat, însă numai prin luarea în considerare a prevederilor art. 242 C.proc.pen. Cu alte cuvinte, atât timp cât s-a apreciat că, în speță, o măsură preventivă este necesară (constatându-se caracterul legal al acesteia) în scopul prevăzut de la art. 202 alin. 1 C.proc.pen., înlăturarea acesteia se face în condițiile art. 242 C.proc.pen., prin macanismul revocării, doar în situația în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii.

Sub acest aspect, sunt de neprimit alegațiile apărătorului inculpatului C. M., cu privire la imposibilitatea judecătorului de cameră preliminară, învestit cu soluționarea unei contestații împotriva unei încheieri pronunțate conform art. 207 alin. 7 C.proc.pen. (prin care s-a dispus menținerea unei măsuri preventive), de a dispuse revocarea măsurii în situația în care constată că, între momentul efectuării verificării și cel al soluționării contestației, au încetat temeiurile ce au stat la baza luării măsurii ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, în contextul în care rațiunea textului art. 242 alin. 1 C.proc.pen. este de a dispune revocarea de îndată a măsurii raportat la caracterul excepțional al acesteia și la libertatea individuală, privită ca drept fundamental al individului supus unei instrucții penale.

În al patrulea rând, în măsura în care, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii preventive, se constată că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii și, implicit, absența unor împrejurări noi care să imprime măsurii preventive un caracter nelegal, soluția firească este cea a menținerii măsurii, desigur în lumina acelorași temeiuri (dacă nu se identifică și temeiuri noi) și cu aceeași motivație. Din această perspectivă, este evident că și argumentația ce stă la baza unei asemenea soluții este similară/identică cu cea care a stat, anterior, la baza luării/menținerii măsurii preventive în cauză.

În fine, așa cum s-a arătat, în susținerea cererilor de revocare a măsurii preventive/încetare a unora din obligațiile ce intră în conținutul măsurii controlului judiciar, inculpații au furnizat argumente care au mai fost tranșate de judecătorul de cameră preliminară. Din examinarea acestora, precum și a scriptelor depuse în probațiune de inculpați, se poate observa cu ușurință că nu a fost dovedită încetarea temeiurilor inițiale ce au stat la baza luării măsurii, iar pe baza apărărilor formulate nu se pot reținute împrejurări noi care să pună în evidență caracterul nelegal al măsurii preventive, de manieră a atrage necesitatea revocării acesteia, în sensul art. 242 alin. 1 C.proc.pen.

Așa fiind, analiza motivelor conturate de inculpați în susținerea cererilor lor va fi efectuată concomitent cu verificarea temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii preventive și care s-ar impune a fi constatate pentru a se dispune o soluție de menținere a acesteia. Argumentele inculpaților vor fi analizate grupat, posibilitate recunoscută judecătorului inclusiv de practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, la care inculpații fac apel în speță.

Conform statuărilor efectuate anterior în cauză, prin Încheierile Judecătorului de cameră preliminară, date în temeiul art. 207 C.proc.pen., reamintim că, prin instituirea măsurilor preventive împotriva unei persoane în cursul procesului penal, conform art. 202 și urm. C.proc.pen., se aduce atingere libertății individuale, motiv pentru care legislația națională, precum și cea europeană prevăd o . garanții care sunt menite să înlăture arbitrariul în luarea și menținerea măsurilor preventive.

Ca atare, ori de câte ori se pune problema luării, menținerii, prelungirii sau confirmării unei măsuri preventive, dincolo de prevederile Codului de procedură penală, ce constituie cadrul măsurilor preventive, este imperios necesar să se țină seama de dispozițiile art. 23 din Constituția României, precum și de cele ale Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, cu referire la dispozițiile art. 5 privind dreptul la libertate și siguranță, de deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unor recursuri în interesul legii sau pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Ori de câte ori se pune problema luării unei măsuri preventive față de o persoană în cursul procesului penal trebuie plecat de la faptul că, potrivit art. 9 alin. 2 C.proc.pen., restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale are caracter excepțional. Sub acest aspect, în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, limitarea drepturilor fundamentale trebuie să se realizeze strict în limitele prescrise de lege, iar măsura să fie necesară într-o societate democratică.

Măsurile preventive ce se pot fi luate împotriva unei persoane fizice în cursul procesului penal sunt expres și limitativ prevăzute de lege în curprinsul art. 202 alin. 4 C.proc.pen., și anume: reținerea, controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune, arestul la domiciliu și arestarea preventivă.

Indiferent de măsura preventivă ce se impune a fi luată în concret de organele judiciare, în fiecare situație este necesar să se verifice întrunirea condițiilor generale de luare a unei măsuri preventive, referitoarea la scopul măsurii, necesitatea existenței unor probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune, măsura aleasă să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse și să fie necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea ei. Deopotrivă, este necesar să se constate inexistența vreuneia din cauzele care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, enumerate la art. 16 alin. 1 C.proc.pen.

Pornind de la scopul și condițiile de aplicare a măsurilor preventive, astfel cum acestea sunt reglementate în prevederile art. 202 C.proc.pen., precum și ținând seama de actele și lucrările dosarului, rezultă, în mod neechivoc, că față de persoana inculpaților C. M., Ș. A., G. T. A., Bărbăcuți D. și S. L. se impune o măsură preventivă neprivativă de libertate, astfel că măsura controlului judiciar, dispusă anterior față de aceștia în cauză, este legală, temeinică și se justifică în continuare, iar temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă în totalitate la data efectuării prezentei verificări, contrar alegațiilor apărătorilor aleși ai inculpaților. Mai mult, în cauză măsura preventivă restrictivă de libertate – control judiciar – apare ca fiind proporțională cu scopul prev. de art. 202 alin. 1 C.proc.pen., ce a stat la baza luării măsurii.

Or, menținerea unei măsuri preventive, apreciată ca fiind necesară în continuare, se face cu întrunirea tuturor exigențelor de temeinicie prescrise de legea procesual penală. Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că, în speță, nu s-au modificat temeiurile ce au stat la baza luării măsurii controlului judiciar față de inculpați, restrângerea libertății acestora, ca măsură preventivă, impunându-se în continuare.

Astfel, din întreg materialul probator administrat până în prezent în faza de urmărire penală, în cauză există indicii temeinice și probe (în sensul existenței unei aparențe), care fac rezonabilă presupunerea că sus-numiții au săvârșit infracțiunile pentru care aceștia au fost trimiși în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial C. din data de 05.08.2015, emis în dosarul de urmărire penală nr. 159/P/2013, respectiv pentru săvârșirea unor infracțiuni, după cum urmează:

- inculpatul C. M.: dare de mită, în formă continuată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (12 acte materiale), spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal (12 acte materiale), instigare la abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 47 Cod penal rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale), complicitate la dare de mită, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (22 acte materiale), complicitate la spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal. (20 acte materiale), complicitate la cumpărare de influență, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 292 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 alin. 1 Cod penal, aflate în concurs real, conform art. 38 alin. 1 Cod penal;

- inculpatul BĂRBĂCUȚI D.: dare de mită, în formă continuată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale), spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale), instigare la abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 47 Cod penal rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale), aflate în concurs real, conform art. 38 alin. 1 Cod penal;

- inculpatul G. T. A.: luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (12 acte materiale), complicitate la spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal (12 acte materiale), luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal (3 acte materiale), aflate în concurs real, conform art. 38 alin. 1 Cod penal;

- inculpatul Ș. A. – sub control judiciar: dare de mită, în formă continuată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (22 acte materiale), spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal (20 acte materiale), cumpărare de influență prev. de art. 292 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 alin. 1 Cod penal, aflate în concurs real, conform art. 38 alin. 1 Cod penal;

- inculpatul S. L.: luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (22 acte materiale), complicitate la spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal. (20 acte materiale), aflate în concurs real, conform art. 38 alin. 1 Cod pen.

În concret, în esență, în sarcina inculpaților s-au reținut următoarele:

Fapta inculpatului C. M. (săvârșită în perioada 28.01._14), care, în mod repetat, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a săvârșit 12 acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul infracțiunii de dare de mită, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, în formă continuată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (12 acte materiale).

C. M. a dispus remiterea repetată a unor sume de bani către inculpatul G. T. A., șef Serviciu Automotoare și, ulterior, director de tracțiune în cadrul SNTFC CFR CĂLĂTORI SA.

Remiterea sumelor de bani a fost efectuată indirect, într-o formă disimulată, prin decontarea de către . SA a unor facturi fictive, emise de . București. Transferarea sumelor, ca mită, a fost efectuată în legătură cu îndatoririle de serviciu ale inculpatului G. T. A., respectiv pentru ca acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să urgenteze îndeplinirea unor acte, care intrau în îndatoririle sale de serviciu, sau să îndeplinească acte contrare acestor îndatoriri, toate aceste demersuri vizând avantajarea ilicită a intereselor de afaceri ale . SA C. N..

Din analiza operațiunilor efectuate în contul bancar deținut de . București, la BCR, conform acuzațiilor aduse, a rezultat că societățile comerciale controlate de C. M., respectiv . SA C. N., . București și UVA Aiud, au efectuat plăți, în contul acestei societăți comerciale, după cum urmează: 50.000 lei la 28.01.2013, 50.000 lei la 15.02.2013, 25.000 lei la 08.03.2013, 30.000 lei la 22.04.2013, 10.000 lei la 23.04.2013, 50.000 lei la 21.05.2013, 31.392 lei la 16.09.2013, 22.500 lei la 25.09.2013, 22.500 lei la 03.10.2013, 12.000 lei la 06.11.2013, 30.000 lei la 25.04.2014 și 81.000 lei la 16.06.2014 (în total 414.392 lei).

În esență, inculpatul C. M. a remis, în mod repetat, mită inculpatului G. T. A., pentru a obține o atitudine favorabilă a acestuia, raportat la interesele economice ale . SA C. N., în legătură cu contractele de servicii Revizie tip R 7 la Automotoarele Desiro SR 20D- Reparații grup P. Pack, echipat cu motoare Diesel MTU 6 R TD 13 H și cutie de viteze ZF Ecomat 5 HP 600R (143/2013 n), în valoare maximă de_ lei și Revizie tip R8 la automotoarele Desiro SR 20 D – revizie capitală, conform ST R8 Desiro / 2013, ambele atribuite de autoritatea contractantă SNTFC CFR Călători SA.

Inculpații C. M. și Bărbăcuți D. au urmărit să obțină sprijinul inculpatului G. T. A., în ceea ce privește reviziile R 7 și R 8, atât în vederea atribuirii acestor servicii către operatorul economic privat . SA, cât și pentru derularea raporturilor contractuale (ulterior eventualei atribuiri) în condiții favorabile intereselor economice ale . SA.

Fapta inculpatului Bărbăcuți D. (săvârșită în perioada 25.04._14), care, în mod repetat, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a săvârșit 2 acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul infracțiunii de dare de mită, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, în formă continuată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale).

Bărbăcuți D. – în calitate de director general al . SA C. N., în coautorat cu inculpatul C. M., a dispus remiterea repetată a unor sume de bani către inculpatul G. T. A., șef Serviciu Automotoare și, ulterior, director de tracțiune în cadrul SNTFC CFR CĂLĂTORI SA.

Remiterea sumelor de bani a fost efectuată indirect, într-o formă disimulată, prin decontarea de către . SA a unor facturi fictive, emise de . București. Transferarea sumelor, ca mită, a fost efectuată în legătură cu îndatoririle de serviciu ale inculpatului G. T. A., respectiv pentru ca acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să urgenteze îndeplinirea unor acte care intrau în îndatoririle sale de serviciu, sau să îndeplinească acte contrare acestor îndatoriri, toate aceste demersuri vizând avantajarea ilicită a intereselor de afaceri ale . SA C. N..

Din analiza operațiunilor efectuate în contul bancar deținut de . București, la BCR, a rezultat că acest cont bancar a fost alimentat cu sumele de 30.000 lei la 25.04.2014 și 81.000 lei la 16.06.2014 (în total 111.000 lei), aceste sume reprezentând mită remisă inculpatului G. T. A..

Inculpatul Bărbăcuți D., în coautorat cu inculpatul C. M., a remis, în mod repetat, mită inculpatului G. T. A., pentru a obține o atitudine favorabilă a acestuia, raportat la interesele economice ale . SA C. N., în legătură cu contractele de servicii Revizie tip R 7 la Automotoarele Desiro SR 20D- Reparații grup P. Pack, echipat cu motoare Diesel MTU 6 R TD 13 H și cutie de viteze ZF Ecomat 5 HP 600R (143/2013 n), în valoare maximă de_ lei, și Revizie tip R8 la automotoarele Desiro SR 20 D – revizie capitală, conform ST R8 Desiro / 2013, ambele atribuite de autoritatea contractantă SNTFC CFR Călători SA.

Conform acuzațiilor aduse, inculpații C. M. și Bărbăcuți D. au urmărit să obțină sprijinul inculpatului G. T. A., în ceea ce privește reviziile R 7 și R 8, atât în vederea atribuirii acestor servicii către operatorul economic privat . SA, cât și pentru derularea raporturilor contractuale (ulterior eventualei atribuiri) în condiții favorabile intereselor economice ale . SA.

În calitatea sa de director general, inculpatul Bărbăcuți D. a dispus și a organizat remiterea efectivă a sumelor de bani, prin plățile disimulate, efectuate în contul ..

În acest sens, la data de 18.06.2014, a fost interceptată și înregistrată o discuție, în mediu ambiental, petrecută la Restaurantul Boema din C. N., în cadrul căreia C. M. și Bărbăcuți D. l–au asigurat pe G. T. A. de remiterea sumei de 81.000 lei, intrată în contul ., încă din data de 16.06.2014, aspect care în acel moment nu era cunoscut de G. T. A., care încă nu apucase să discute despre alimentarea contului cu mama sa, numita G. I..

Fapta inculpatului G. T. A. (săvârșită în perioada 28.01._14), care, în mod repetat, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a săvârșit 12 acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul infracțiunii de luare de mită, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (12 acte materiale).

C. M. a dispus remiterea repetată a unor sume de bani către inculpatul G. T. A., șef Serviciu Automotoare și, ulterior, director de tracțiune în cadrul SNTFC CFR CĂLĂTORI SA.

Remiterea sumelor de bani a fost efectuată indirect, într-o formă disimulată, prin decontarea de către . SA a unor facturi fictive, emise de . București.

Transferarea sumelor, ca mită, a fost efectuată în legătură cu îndatoririle de serviciu ale inculpatului G. T. A.. Acesta a primit, indirect, pentru sine, sumele de bani descrise, pentru ca să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să urgenteze îndeplinirea unor acte, care intrau în îndatoririle sale de serviciu, sau să îndeplinească acte contrare acestor îndatoriri, toate aceste demersuri vizând avantajarea ilicită a intereselor de afaceri ale . SA C. N..

Din analiza operațiunilor efectuate în contul bancar deținut de . București, la BCR, a rezultat că societățile comerciale controlate de C. M., respectiv . SA C. N., . București și UVA Aiud, au efectuat plăți, în contul acestei societăți comerciale, după cum urmează: 50.000 lei la 28.01.2013, 50.000 lei la 15.02.2013, 25.000 lei la 08.03.2013, 30.000 lei la 22.04.2013, 10.000 lei la 23.04.2013, 50.000 lei la 21.05.2013, 31.392 lei la 16.09.2013, 22.500 lei la 25.09.2013, 22.500 lei la 03.10.2013, 12.000 lei la 06.11.2013, 30.000 lei la 25.04.2014 și 81.000 lei la 16.06.2014 (în total 414.392 lei).

În schimbul mitei primite, inculpatul G. T. A. a sprijinit interesele economice ale . SA C. N., în legătură cu contractele de servicii Revizie tip R 7 la Automotoarele Desiro SR 20D- Reparații grup P. Pack, echipat cu motoare Diesel MTU 6 R TD 13 H și cutie de viteze ZF Ecomat 5 HP 600R (143/2013 n), în valoare maximă de_ lei și Revizie tip R8 la automotoarele Desiro SR 20 D – revizie capitală, conform ST R8 Desiro / 2013, ambele atribuite de autoritatea contractantă SNTFC CFR Călători SA.

Referitor la reviziile R 7 și R 8, acest sprijin a vizat atât atribuirea acestor servicii către operatorul economic privat . SA, cât și pentru derularea raporturilor contractuale (ulterior atribuirii, în cazul reviziei de tip R 7) în condiții favorabile intereselor economice ale . SA.

. București este o societate comercială controlată de inculpatul G. T. A..

Fapta inculpatului C. M. (săvârșită în perioada 28.01._14), care, în mod repetat, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a săvârșit 12 acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul infracțiunii de spălare de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal (12 acte materiale).

Conform acuzării, inculpatul C. M. a dispus remiterea repetată a unor sume de bani către inculpatul G. T. A., șef Serviciu Automotoare și, ulterior, director de tracțiune în cadrul SNTFC CFR CĂLĂTORI SA.

Remiterea sumelor de bani a fost efectuată indirect, într-o formă disimulată, prin decontarea de către . SA a unor facturi fictive, emise de . București, suma transferată fiind în realitate mită.

Plățile au fost efectuate după cum urmează: 50.000 lei la 28.01.2013, 50.000 lei la 15.02.2013, 25.000 lei la 08.03.2013, 30.000 lei la 22.04.2013, 10.000 lei la 23.04.2013, 50.000 lei la 21.05.2013, 31.392 lei la 16.09.2013, 22.500 lei la 25.09.2013, 22.500 lei la 03.10.2013, 12.000 lei la 06.11.2013, 30.000 lei la 25.04.2014 și 81.000 lei la 16.06.2014 (în total 414.392 lei).

Remiterea mitei a fost disimulată prin emiterea unor facturi fictive, a unor acte de recepție fictive (privind pretinsa livrare și recepționare a unor piese și componente) și prin organizarea unui circuit de decontare bancară cu un titlu fictiv, între pretinsul cumpărător . SA C. N. și pretinsul furnizor ..

C. M. a dispus, în mod repetat, transferarea unor sume de bani, din contul bancar al . SA, în contul bancar al ., cunoscând că aceste sume de bani provin din săvârșirea infracțiunii de dare de mită, în formă continuată, în scopul ascunderii și disimulării originii ilicite a acestor sume de bani.

În facturile fictive emise de ., au fost atestate operațiuni economice nereale. Destinatarul real al acestor sume de bani nu a fost ., ci G. T. A..

Fapta inculpatului Bărbăcuți D. (săvârșită în perioada 25.04._14), care, în mod repetat, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a săvârșit 2 acțiuni, care prezintă, fiecare în parte, conținutul infracțiunii de spălare de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale).

Inculpatul Bărbăcuți D., în calitate de director general al . SA C. N., în coautorat cu inculpatul C. M., a dispus remiterea repetată a unor sume de bani către inculpatul G. T. A., șef Serviciu Automotoare și, ulterior, director de tracțiune în cadrul SNTFC CFR CĂLĂTORI SA.

Plățile au fost effectuate, după cum urmează: 30.000 lei la 25.04.2014 și 81.000 lei la 16.06.2014 (în total 111.000 lei).

Inculpatul Bărbăcuți D., în coautorat cu inculpatul C. M., a dispus, în mod repetat, transferarea unor sume de bani, din contul bancar al . SA, în contul bancar al ., cunoscând că aceste sume de bani provin din săvârșirea infracțiunii de dare de mită, în formă continuată, în scopul ascunderii și disimulării originii ilicite a acestor sume de bani.

În facturile fictive emise de ., au fost atestate operațiuni economice nereale, circuitul bancar de plată având un titlu fictiv. Destinatarul real al acestor sume de bani nu a fost ., ci G. T. A..

Fapta inculpatului G. T. A. (săvârșită în perioada 28.01._14), care, în mod repetat, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a săvârșit 12 acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul infracțiunii de complicitate la spălare de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal (12 acte materiale).

Inculpatul C. M. a dispus remiterea repetată a unor sume de bani către inculpatul G. T. A., ca mită.

Remiterea mitei a fost disimulată prin decontarea de către . SA a unor facturi fictive, emise de . București, societate comercială controlată de inculpatul G. T. A..

Inculpatul C. M. a dispus, în mod repetat, transferarea acestor sume de bani, din contul bancar al . SA, în contul bancar al . (în coautorat cu inculpatul Bărbăcuți D., pentru sumele transferate în anul 2014), cunoscând că aceste sume de bani provin din săvârșirea infracțiunii de dare de mită, în formă continuată, în scopul ascunderii și disimulării originii ilicite a acestor sume de bani.

În facturile fictive emise de ., au fost atestate operațiuni economice nereale. Destinatarul real al acestor sume de bani nu a fost ., ci G. T. A..

Aceste acțiuni infracționale au fost săvârșite cu complicitatea lui G. T. A., care a organizat emiterea facturilor fictive, de către . și l-a determinat pe administratorul statutar al acestei firme să pună la dispoziție contul bancar al societății comerciale, pentru efectuarea transferurilor disimulate.

Din sumele primite, o parte au fost retrase din contul ., de la bancomate.

Alte sume au fost virate din contul BCR al ., în contul persoanei fizice G. T. A., fiecare virare fiind făcută chiar în ziua în care contul firmei era alimentat de către . SA.

În acest mod, fără nicio justificare economică reală, au intrat în contul bancar al persoanei fizice G. T. A. sumele de 38.500 lei, la datele de 15.02.2013 și 25.02.2013, 21.500 lei, la datele de 11.03.2013 și 20.03.2013, 6.000 lei, la data de 23.05.2013 și 17.000 lei, la data de 17.09.2013.

Restul banilor au ajuns în posesia lui G. T. A. prin retragerea de la ATM-uri sau cu ajutorul mamei sale G. I..

Fapta inculpatului C. M. (săvârșită în perioada lunii septembrie 2014), care, în mod repetat, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a săvârșit 2 acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul infracțiunii de instigare la abuz în serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 47 Cod penal rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale).

Conform acuzației cuprinse în actul de sesizare, inculpatul C. M. (în coautorat cu inculpatul Bărbăcuți D.) a săvârșit acte infracționale repetate, constând în determinarea inculpaților A. M. C. – director al Organismului Notificat Feroviar Român ONFR, din cadrul AFER - și P. M. – inspector în cadrul AFER, să își îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu, cauzând prin aceasta o vătămare a drepturilor și intereselor legitime ale persoanei vătămate SNTFC CFR CĂLĂTORI SA.

În concret, la instigarea inculpaților C. M. și Bărbăcuți D., funcționarii arătați au participat, cu știință, la efectuarea demersurilor ilegale care au condus, în final, la obținerea, de către . SA C. N., a câștigării licitației privind „Servicii de reparații tip RR la locomotivele electrice 5100 KW, dotate cu ICOL (38/2014 c)”.

În cadrul procedurii, deschiderea ofertelor a fost programată la data de 22.09.2014, valoarea lucrărilor licitate fiind de maxim 55.284.858,72 lei.

În vederea participării la licitație, era obligatorie omologarea în stadiu preliminar a . SA, de către Autoritatea Feroviară Română AFER. Omologarea a fost efectuată în condiții abuzive, în cursul lunii septembrie 2014, în condițiile în care . SA nu îndeplinea condițiile legale obligatorii.

În esență, operatorul economic privat nu deținea standurile și dispozitivele speciale, impuse de caietul de sarcini și documentația tehnică.

Recepționarea locomotivei electrice prototip, precum și proba de parcurs, au fost efectuate, la data de 11.09.2014, cu încălcarea flagrantă a cerințelor stabilite prin caietul de sarcini, reparațiile nefiind efectuate conform specificațiilor, iar proba de parcurs nu a respectat distanța minimă impusă.

Cunoscând situația reală de fapt, inculpatul P. M. – în calitate de președinte al Comisiei de omologare tehnică feroviară, și-a încălcat atribuțiile de serviciu și procedura specifică de omologare (la instigarea inculpaților C. M. și Bărbăcuți D.), prin semnarea Raportului nr. 102/161/11.09.2014, prin care Comisia a hotărât, în mod abuziv, acordarea certificatului de omologare tehnică feroviară de fabricație în stadiu preliminar, pentru serviciul feroviar critic Reparație tip RR la locomotivele electrice 5100KW, dotate cu ICOL, în favoarea solicitantului . SA C. N..

Totodată, cunoscând situația reală de fapt, precum și caracterul abuziv al hotărârii Comisiei de omologare tehnică feroviară, inculpatul A. M. C. - director al Oficiului Notificat Feroviar Român – ONFR, din cadrul AFER și-a încălcat atribuțiile de serviciu și procedura specifică de omologare (la instigarea inculpaților C. M. și Bărbăcuți D.) și a semnat Certificatul de omologare tehnică feroviară în stadiu preliminar . nr. 210/17.09.2014.

Urmare a acestor acțiuni abuzive, . SA C. N. a obținut un folos necuvenit, respectiv posibilitatea de a participa la licitația privind atribuirea serviciilor menționate anterior.

Dacă inculpatul C. M. nu i-ar fi determinat pe inculpații A. M. C. și P. M. să-și încalce atribuțiile de serviciu, operatorul economic privat nu ar fi obținut Certificatul . nr. 210/2014 și nu ar fi putut participa la licitația arătată, pe care, de altfel, a și câștigat-o.

Fapta inculpatului Bărbăcuți D. (săvârșită în perioada lunii septembrie 2014), care, în mod repetat, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a săvârșit 2 acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul infracțiunii de instigare la abuz în serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la abuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art. 47 Cod penal rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale).

Bărbăcuți D. (în coautorat cu inculpatul C. M.) a săvârșit acte infracționale repetate, constând în determinarea inculpaților A. M. C. – director al Organismului Notificat Feroviar Român ONFR, din cadrul AFER și P. M. – inspector în cadrul AFER, să își îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu, cauzând prin aceasta o vătămare a drepturilor și intereselor legitime ale persoanei vătămate SNTFC CFR CĂLĂTORI SA.

În concret, la instigarea inculpaților Bărbăcuți D. și C. M., funcționarii arătați au participat, cu știință, la efectuarea demersurilor ilegale care au condus, în final, la obținerea, de către . SA C. N., a câștigării licitației privind „Servicii de reparații tip RR la locomotivele electrice 5100 KW, dotate cu ICOL (38/2014 c)”.

În cadrul procedurii, deschiderea ofertelor a fost programată la data de 22.09.2014, valoarea lucrărilor licitate fiind de maxim 55.284.858,72 lei.

În esență, operatorul economic privat nu deținea standurile și dispozitivele speciale, impuse de caietul de sarcini și documentația tehnică.

Cunoscând situația reală de fapt, inculpatul P. M. – în calitate de președinte al Comisiei de omologare tehnică feroviară, și-a încălcat atribuțiile de serviciu și procedura specifică de omologare (la instigarea inculpaților Bărbăcuți D. și C. M.), prin semnarea Raportului nr. 102/161/11.09.2014, prin care Comisia a hotărât, în mod abuziv, acordarea certificatului de omologare tehnică feroviară de fabricație în stadiu preliminar, pentru serviciul feroviar critic Reparație tip RR la locomotivele electrice 5100KW, dotate cu ICOL, în favoarea solicitantului . SA C. N..

Totodată, cunoscând situația reală de fapt, precum și caracterul abuziv al hotărârii Comisiei de omologare tehnică feroviară, inculpatul A. M. C. - director al Oficiului Notificat Feroviar Român – ONFR, din cadrul AFER și-a încălcat atribuțiile de serviciu și procedura specifică de omologare (la instigarea inculpaților Bărbăcuți D. și C. M.) și a semnat Certificatul de omologare tehnică feroviară în stadiu preliminar . nr. 210/17.09.2014.

Urmare a acestor acțiuni abuzive, . SA C. N. a obținut un folos necuvenit, respectiv posibilitatea de a participa la licitația privind atribuirea serviciilor menționate anterior.

Dacă inculpatul Bărbăcuți D. (împreună cu coinculpatul C. M.) nu i-ar fi determinat pe inculpații A. M. C. și P. M. să-și încalce atribuțiile de serviciu, operatorul economic privat nu ar fi obținut Certificatul . nr. 210/2014 și nu ar fi putut participa la licitația arătată, pe care, de altfel, a și câștigat-o.

Fapta inculpatului Ș. A. (săvârșită în perioada martie 2013- martie 2014), care, în mod repetat, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a săvârșit 22 acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul infracțiunii de dare de mită, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, în formă continuată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (22 acte materiale).

Ș. A. – în calitate de director de infrastructură la . C. N., a dispus remiterea repetată a unor sume de bani către inculpatul S. L., director al Sucursalei Regionale de Căi Ferate G. (denumită anterior CREIR G.), din cadrul Companiei Naționale CFR SA.

Remiterea sumelor de bani a fost efectuată atât în numerar (direct sau prin intermediari), cât și în modalități disimulate, prin decontarea de către . C. N. a unor facturi fictive emise de . G. (societate comercială administrată de inculpatul A. Ș. F.) sau prin angajarea fictivă în muncă a inculpatei S. L. L., soția directorului CREIR G..

Transferarea sumelor, ca mită, a fost efectuată în legătură cu îndatoririle de serviciu ale inculpatului S. L., respectiv pentru ca acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să urgenteze îndeplinirea unor acte care intrau în îndatoririle sale de serviciu, sau să îndeplinească acte contrare acestor îndatoriri, toate aceste demersuri vizând avantajarea ilicită a intereselor de afaceri ale . C. N..

Inculpatul Ș. A. a remis, în mod repetat, mită inculpatului S. L., pentru a obține sprijinul acestuia, raportat la interesele economice ale . C. N., în legătură cu contractele de lucrări și servicii atribuite către acest operator economic privat, de autoritatea contractantă CREIR G..

De asemenea, inculpatul Ș. A. a urmărit să obțină sprijinul inculpatului S. L., în ceea ce privește toate interesele de afaceri ale . C. N., privind activitățile derulate în zona de competență a CREIR G., inclusiv în ceea ce privește interesele operatorului economic privat, referitoare la secțiile de circulație feroviară pe care le închiriase în zona respectivă.

În ceea ce privește actele materiale de dare de mită, s-au reținut următoarele în acuzare:

- în 29.10.2013, Ș. A. i-a remis inculpatului S. L. suma de 20.000 lei, într-un plic, prin intermediul martorului B. G., care a predat suma inculpatului A. Ș. F., în localitatea Târgu B.. În seara aceleiași zile, S. L. a primit plicul cu bani de la A. Ș. F.;

- în 10.12.2013, Ș. A. s-a întâlnit cu S. L., în zona restaurantului „Taverna Sârbului” din București, context în care Ș. A. i-a remis directorului CREIR G., cu titlu de mită, suma de 25.000 lei;

- . C. N. a plătit inculpatei S. L. L. sumele de 392 lei, în luna martie 2013; 1.502 lei, în luna aprilie 2013; 1.502 lei, în luna mai 2013; 1.502 lei, în luna iunie 2013; 1.502 lei, în luna iulie 2013; 1.502 lei, în luna august 2013; 1.502 lei, în luna septembrie 2013; 1.502 lei, în luna octombrie 2013; 1.502 lei, în luna noiembrie 2013; 1.503 lei, în luna decembrie 2013; 1.502 lei, în luna ianuarie 2014; 1.502 lei, în luna februarie 2014 și 1.170 lei, în luna martie 2014.

S. L. L. a încasat salarii necuvenite în perioada martie 2013- martie 2014 (13 luni - reprezentând 13 acte materiale).

Conform contractului individual de muncă, salariul de bază lunar brut a fost stabilit la suma de 2.114 lei, iar salariul era plătit în datele de 14 și 29 ale fiecărei luni.

Așadar, totalul încasat net de inculpată a fost de 13.911 lei (pentru perioada arătată, din anul 2013), respectiv 4.174 lei (pentru perioada arătată, din anul 2014), în total 17.085 lei;

- acte materiale de remitere repetată de sume de bani, ca mită, disimulată prin decontarea, de către . C. N., a unor facturi fictive emise de . G.:

- contractul de prestări servicii nr._ având ca obiect „asistență și consultanță servicii topografice”, în baza căruia a fost emisă factura fictivă nr. 63/11.04.2013, pentru suma de 5.400 lei care a fost efectiv decontată, prin circuit bancar, la 16.04.2013;

- actul adițional nr. 1, înregistrat sub nr. 48/11.04.2013, având ca obiect „realizarea unui plan topografic de detaliu, pentru obținerea certificatului de urbanism și a autorizației de intervenție în regim de urgență, pentru tronsonul de cale ferată G. – Tulucești km 4+950 – km 5+580”, pentru care a fost emisă factura fictivă nr. 64/11.04.2013, cu valoarea de 4.000 lei, decontată prin circuit bancar, la 16.04.2013;

Practic, în baza facturilor 63 și 64, la data de 16.04.2013, contul . a fost creditat cu suma totală de 9.400 lei.

- actul adițional nr. 2, înregistrat sub nr. 49/11.04.2013, având ca obiect „realizarea unui memoriu geotehnic, pentru tronsonul de cale ferată G. – Tulucești km 4+950 – km 5+580”, pentru care a fost emisă factura fictivă nr. 65/11.04.2013, cu valoarea de 6.000 lei, decontată prin circuit bancar, la 14.05.2013;

- actul adițional nr. 3, înregistrat sub nr. 52/16.04.2013, având ca obiect „urmărirea comportării în timp a investiției, pentru tronsonul de cale ferată G. – Tulucești km 5+000 – km 5+700”, pentru care au fost emise mai multe facturi fiscale fictive, după cum urmează:

- factura nr. 70/17.06.2013, cu valoarea de 4.500 lei, decontată prin circuit bancar, la 01.07.2013;

- factura nr. 71/24.06.2013, cu valoarea de 4.500 lei;

- factura nr. 72/01.07.2013, cu valoarea de 4.500 lei;

Facturile nr. 71 și nr. 72 au fost efectiv decontate la data de 05.07.2013, la acea dată fiind plătită suma totală de 10.080 lei (deși valoarea cumulată a celor două facturi era de doar 9.000 lei).

- actul adițional nr. 4, înregistrat sub nr. 55/05.06.2013, având ca obiect „consultanță în legătură cu obținerea acordului unic și elaborarea documentației pentru cartea construcției și menținerea relației cu Inspectoratul de Stat în Construcții, pentru redeschiderea circulației pe linia G. – Bârlad, de la km 5+000, până la km 5+700, în zona afectată de calamitățile naturale din 2013”, pentru care a fost emisă factura fictivă nr. 69/10.06.2013, cu valoarea de 8.000 lei, decontată, prin circuit bancar, la 18.06.2013;

- pe de altă parte, a fost remisă ca mită și suma de 5.600 lei, pentru plata contravalorii unor băuturi alcoolice, consumate la nunta inculpatului A. Ș. F..

Remiterea frauduloasă și disimulată a sumei de 5.600 lei a fost realizată (urmare a înțelegerii dintre inculpații S. L., Ș. A. și A. Ș. F.), prin emiterea a două facturi fictive, respectiv factura nr. 89/12.11.2013, cu valoarea de 4.500 lei, emisă pentru „urmărirea comportării în timp a investiției, pentru tronsonul de cale ferată G. – Tulucești” și factura nr. 93/05.12.2013 – emisă pentru valoarea de 4.500 lei, în baza actului adițional nr. 5, înregistrat sub nr. 77/05.12.2013, având ca obiect „realizarea unui memoriu geotehnic, pentru tronsonul de cale ferată G. – Bârlad, km 67+000 - km 67+100”.

Urmare a cererii inculpatului S. L., Ș. A. a luat legătura cu mai mulți angajați ai . C. N., pentru a urgenta decontarea celor două facturi fictive, care au fost decontate efectiv la datele de 11.12.2013, respectiv 20.12.2013.

Ca atare, conform acuzării, s-a dovedit fără dubiu faptul că . C. N. a decontat, către pretinsul prestator de servicii ., pentru servicii fictive, care nu au existat în realitate sau care nu au fost necesare „beneficiarului”, sumele de 9.400 lei (la data de 16.04.2013), 6.000 lei (la data de 14.05.2013), 8.000 lei (la data de 18.06.2013), 4.500 lei (la data de 01.07.2013), 10.080 lei (la data de 05.07.2013) și 5.600 lei (la datele de 11.12.2013 și 20.12.2013), în total 43.580 lei.

Întrucât decontările efective ale sumelor de bani menționate mai sus au fost efectuate la datele de 16.04.2013, 14.05.2013, 18.06.2013, 01.07.2013, 05.07.2013, 11.12.2013 și 20.12.2013, au fost probate un număr de 7 acte materiale de remitere disimulată de mită.

Serviciile de „asistență” și „consultanță” nu au fost necesare pretinsului beneficiar . C. N., nu au avut nici un fel de valoare pentru acesta și nu sunt dovedite cu documentele legale obligatorii.

Serviciul de „realizare a unui plan topografic de detaliu” nu a fost necesar „beneficiarului” . C. N. și nu a avut nici un fel de valoare pentru acesta.

Totodată, . C. N. nu avea nici un fel de nevoie de acel „memoriu geotehnic”, contractarea acestui „serviciu” având un caracter absolut formal, menit a disimula remiterea mitei către inculpatul S. L..

Nu există acte care să ateste urmărirea comportării în timp a investiției, pentru luna iunie 2013, fiind depuse astfel de documente doar pentru perioada iulie – noiembrie 2013.

Mai mult, este evident că . nu avea cum să „urmărească în timp” o investiție, care nu era finalizată în momentul pretinsei „urmăriri”.

Prin urmare, în viziunea acuzării, inculpatului S. L. i-a fost remisă mită, în mai multe tranșe, de către inculpatul Ș. A., direct sau indirect, fiind vorba de suma totală de 105.665 lei, remisă în perioada martie 2013 – martie 2014 (22 acte materiale, din care 2 acte materiale de primire de mită în numerar, 13 acte materiale de primire de mită prin intermediul inculpatei S. L. L., salarizată fictiv, respectiv 7 acte materiale de primire de mită, disimulată prin decontarea unor facturi fictive emise de .).

În conformitate cu atribuțiile de serviciu deținute ca director de infrastructură la . C. N., inculpatul Ș. A. este persoana care a dispus angajarea fictivă în muncă a inculpatei S. L. L. (în înțelegere cu inculpatul S. L.) și a dispus „angajarea” prestatorului de servicii ., pentru „prestarea” unor servicii fictive, toate sumele de bani plătite de . C. N. fără justificare reală, ajungând în posesia inculpatului S. L..

Fapta inculpatului S. L. (săvârșită în perioada martie 2013- martie 2014), care, în mod repetat, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a săvârșit 22 acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul infracțiunii de luare de mită, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (22 acte materiale).

Inculpatul S. L., în calitate de director al Sucursalei Regionale de Căi Ferate G. (denumită anterior CREIR G.), din cadrul Companiei Naționale CFR SA, a primit mită în mod repetat de la inculpatul Ș. A..

Primirea sumelor de bani a fost efectuată atât în numerar (direct sau prin intermediari), cât și în modalități disimulate, prin decontarea de către . C. N. a unor facturi fictive emise de . G. (societate comercială administrată de inculpatul A. Ș. F. – ginerele lui S. L.) sau prin angajarea fictivă în muncă a inculpatei S. L. L., soția directorului CREIR G..

În esență, inculpatul Ș. A. a remis, în mod repetat, mită inculpatului S. L., pentru a obține sprijinul și atitudinea favorabilă a acestuia, raportat la interesele economice ale . C. N., rezultate din activitățile derulate în zona de competență a CREIR G..

În ceea ce privește actele materiale de dare de mită, s-au reținut în acuzare următoarele aspect de fapt:

S. L. L. a încasat salarii necuvenite în perioada martie 2013- martie 2014 (13 luni - reprezentând 13 acte materiale).

Conform contractului individual de muncă, salariul de bază lunar brut a fost stabilit la suma de 2.114 lei, iar salariul era plătit în datele de 14 și 29 ale fiecărei luni.

Așadar, totalul încasat net de inculpată a fost de 13.911 lei (pentru perioada arătată, din anul 2013), respectiv 4.174 lei (pentru perioada arătată, din anul 2014), în total 17.085 lei;

- acte materiale de remitere repetată de sume de bani, ca mită, disimulată prin decontarea, de către . C. N., a unor facturi fictive emise de . G.:

- au fost emise facturile fictive nr. 63/11.04.2013, nr. 64/11.04.2013, nr. 65/11.04.2013, nr. 70/17.06.2013, nr. 71/24.06.2013, nr. 72/01.07.2013, nr. 69/10.06.2013, nr. 89/12.11.2013 și nr. 93/05.12.2013.

Urmare a cererii inculpatului S. L., . a decontat aceste facturi fictive, fiind plătite efectiv sumele de 9.400 lei (la data de 16.04.2013), 6.000 lei (la data de 14.05.2013), 8.000 lei (la data de 18.06.2013), 4.500 lei (la data de 01.07.2013), 10.080 lei (la data de 05.07.2013) și 5.600 lei (la datele de 11.12.2013 și 20.12.2013), în total 43.580 lei.

Întrucât decontările efective ale sumelor de bani menționate mai-sus au fost efectuate la datele de 16.04.2013, 14.05.2013, 18.06.2013, 01.07.2013, 05.07.2013, 11.12.2013 și 20.12.2013, au fost probate un număr de 7 acte materiale de remitere disimulată de mită.

Prin urmare, inculpatului S. L. i-a fost remisă mită, în mai multe tranșe, de către inculpatul Ș. A., direct sau indirect, fiind vorba de suma totală de 105.665 lei, remisă în perioada martie 2013 – martie 2014 (22 acte materiale, din care 2 acte materiale de primire de mită în numerar, 13 acte materiale de primire de mită prin intermediul inculpatei S. L. L., salarizată fictiv, respectiv 7 acte materiale de primire de mită, disimulată prin decontarea unor facturi fictive emise de .).

Fapta inculpatului C. M. (săvârșită în perioada martie 2013- martie 2014), care, în mod repetat, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a săvârșit 22 acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul infracțiunii de complicitate la dare de mită, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la dare de mită, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal (22 acte materiale).

Inculpatul C. M., în calitate de om de afaceri, care controlează acționariatul . C. N., l-a ajutat, cu intenție, în mod repetat, pe inculpatul Ș. A., să remită sume de bani ca mită, inculpatului S. L..

În esență, inculpații C. M. și Ș. A. au urmărit, prin mituirea inculpatului S. L., obținerea sprijinului acestuia și asigurarea unei atitudini favorabile a funcționarului mituit, raportat la interesele economice ale . C. N., rezultate din activitățile derulate în zona de competență a CREIR G..

În ceea ce privește actele materiale de dare de mită, s-au reținut următoarele detalii:

- acte materiale de remitere repetată de sume de bani, ca mită, disimulată prin decontarea, de către . C. N., a unor facturi fictive emise de . G.:

Urmare a cererii inculpatului S. L., . a decontat facturi fictive emise de . (cu știința și acordul inculpatului C. M.), fiind plătite efectiv sumele de 9.400 lei (la data de 16.04.2013), 6.000 lei (la data de 14.05.2013), 8.000 lei (la data de 18.06.2013), 4.500 lei (la data de 01.07.2013), 10.080 lei (la data de 05.07.2013) și 5.600 lei (la datele de 11.12.2013 și 20.12.2013), în total 43.580 lei - 7 acte materiale de remitere disimulată de mită.

Prin urmare, inculpatului S. L. i-a fost remisă mită, în mai multe tranșe, de către inculpatul Ș. A. (cu complicitatea inculpatului C. M.) direct sau indirect, fiind vorba de suma totală de 105.665 lei, remisă în perioada martie 2013 – martie 2014 (22 acte materiale, din care 2 acte materiale de primire de mită în numerar, 13 acte materiale de primire de mită prin intermediul inculpatei S. L. L., salarizată fictiv, respectiv 7 acte materiale de primire de mită, disimulată prin decontarea unor facturi fictive emise de .).

Ajutorul dat de către C. M. a constat în aceea că a consimțit la efectuarea transferurilor frauduloase, precum și la remiterile unor sume de bani în numerar, care ar fi fost imposibile fără acordul acestui inculpat, deoarece acesta controlează activitatea ., precum și plățile efectuate de operatorul economic privat.

Sumele de bani remise în numerar au fost scoase din patrimoniul . cu ajutorul inculpatului C. M., cu justificarea nereală a plății unor dividende în favoarea acestuia.

Totodată, C. M. a plănuit, împreună cu Ș. A., modalitățile de remitere a sumelor și i-a solicitat, de mai multe ori, lui Ș. A., să continue remiterea sumelor către S. L., în vederea avantajării ilegale a intereselor ..

Fapta inculpatului Ș. A. (săvârșită în perioada martie 2013-martie 2014), care, în mod repetat, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a săvârșit 20 acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul infracțiunii de spălare de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal (20 acte materiale).

Ș. A. a dispus remiterea repetată a unor sume de bani către inculpatul S. L..

Ș. A. a dispus, în mod repetat, transferarea unor sume de bani, din contul bancar al . C. N., în contul bancar al . G., cunoscând că aceste sume de bani provin din săvârșirea infracțiunii de dare de mită, în formă continuată, în scopul ascunderii și disimulării originii ilicite a acestora.

În facturile fictive emise de . G., au fost atestate prestări de servicii nereale.

Destinatarul real al acestor sume de bani nu a fost . G., ci inculpatul S. L..

Urmare a cererii inculpatului S. L., . a decontat facturile fictive emise de ., fiind plătite efectiv sumele de 9.400 lei (la data de 16.04.2013), 6.000 lei (la data de 14.05.2013), 8.000 lei (la data de 18.06.2013), 4.500 lei (la data de 01.07.2013), 10.080 lei (la data de 05.07.2013) și 5.600 lei (la datele de 11.12.2013 și 20.12.2013), în total 43.580 lei - 7 acte materiale de spălare de bani.

Conform înțelegerii avută cu inculpatul Ș. A., A. Ș. F. a emis mai multe facturi fictive, în numele . G., după cum urmează:

- factura fictivă nr. 63/11.04.2013, în baza contractului de prestări servicii nr._ având ca obiect „asistență și consultanță servicii topografice”;

- factura fictivă nr. 64/11.04.2013, în baza actului adițional nr. 1, înregistrat sub nr. 48/11.04.2013, având ca obiect „realizarea unui plan topografic de detaliu, pentru obținerea certificatului de urbanism și a autorizației de intervenție în regim de urgență, pentru tronsonul de cale ferată G. – Tulucești km 4+950 – km 5+580”;

- factura fictivă nr. 65/11.04.2013, în baza actului adițional nr. 2, înregistrat sub nr. 49/11.04.2013, având ca obiect „realizarea unui memoriu geotehnic, pentru tronsonul de cale ferată G. – Tulucești km 4+950 – km 5+580”;

- facturile fictive nr. 70/17.06.2013, nr. 71/24.06.2013, nr. 72/01.07.2013 și nr. 89/12.11.2013, în baza actului adițional nr. 3, înregistrat sub nr. 52/16.04.2013, având ca obiect „urmărirea comportării în timp a investiției, pentru tronsonul de cale ferată G. – Tulucești km 5+000 – km 5+700”;

- factura fictivă nr. 69/10.06.2013, în baza actului adițional nr. 4, înregistrat sub nr. 55/05.06.2013, având ca obiect „consultanță în legătură cu obținerea acordului unic și elaborarea documentației pentru cartea construcției și menținerea relației cu Inspectoratul de Stat în Construcții, pentru redeschiderea circulației pe linia G. – Bârlad, de la km 5+000, până la km 5+700, în zona afectată de calamitățile naturale din 2013”;

- factura fictivă nr. 93/05.12.2013, în baza actului adițional nr. 5, înregistrat sub nr. 77/05.12.2013, având ca obiect „realizarea unui memoriu geotehnic, pentru tronsonul de cale ferată G. – Bârlad, km 67+000 - km 67+100”.

Toate aceste facturi fictive au fost emise urmare a încheierii contractului de prestări servicii și a actelor adiționale (încheierea acestor acte contractuale fiind determinată, cu știință, de către inculpatul Ș. A., care răspundea, în cadrul . C. N., de organizarea lucrărilor de redeschidere a circulației feroviare pe linia CF G. – Bârlad, în calitate de director de infrastructură).

Totodată, inculpatul Ș. A. a determinat angajarea fictivă în muncă, de către . C. N., a inculpatei S. L. L., care, deși nu a prestat nicio activitate efectivă reală, a fost plătită de pretinsul „angajator” cu sumele de 392 lei, în luna martie 2013; 1.502 lei, în luna aprilie 2013; 1.502 lei, în luna mai 2013; 1.502 lei, în luna iunie 2013; 1.502 lei, în luna iulie 2013; 1.502 lei, în luna august 2013; 1.502 lei, în luna septembrie 2013; 1.502 lei, în luna octombrie 2013; 1.502 lei, în luna noiembrie 2013; 1.503 lei, în luna decembrie 2013; 1.502 lei, în luna ianuarie 2014; 1.502 lei, în luna februarie 2014 și 1.170 lei, în luna martie 2014.

S. L. L. a încasat salarii necuvenite în perioada martie 2013- martie 2014 (13 luni - reprezentând 13 acte materiale), în total 17.085 lei.

Prin urmare, potrivit acuzațiilor aduse, inculpatul Ș. A. a săvârșit 20 acte materiale de spălare de bani, vizând suma totală de 60.665 lei.

Sumele de bani menționate au fost transferate din contul bancar al ., în contul bancar al ., precum și către inculpata S. L. L., cunoscând că aceste sume de bani provin din săvârșirea infracțiunii de dare de mită, în formă continuată, în scopul ascunderii și disimulării originii ilicite a acestor sume de bani.

Transferarea sumelor de bani a fost determinată, cu intenție de către inculpatul Ș. A..

Fapta inculpatului C. M. (săvârșită în perioada martie 2013-martie 2014), care, în mod repetat, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a săvârșit 20 acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul infracțiunii complicitate la spălare de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal. (20 acte materiale).

Ș. A. a dispus, cu ajutorul intenționat al inculpatului C. M., remiterea repetată a unor sume de bani către inculpatul S. L..

În facturile fictive emise de . G., au fost atestate prestări de servicii nereale.

Destinatarul real al acestor sume de bani nu a fost . G., ci inculpatul S. L..

Conform înțelegerii avută cu inculpatul Ș. A., A. Ș. F. a emis mai multe facturi fictive, în numele . G., așa cum s-a precizat anterior.

Toate facturile fictive au fost emise urmare a încheierii contractului de prestări servicii și a actelor adiționale (încheierea acestor acte contractuale fiind determinată, cu știință, de către inculpatul Ș. A., care răspundea, în cadrul . C. N., de organizarea lucrărilor de redeschidere a circulației feroviare pe linia CF G. – Bârlad, în calitate de director de infrastructură).

S. L. L. a încasat salarii necuvenite în perioada martie 2013- martie 2014 (13 luni - reprezentând 13 acte materiale), în total 17.085 lei.

Transferarea sumelor de bani a fost determinată, cu intenție de către inculpatul Ș. A., cu ajutorul intenționat al inculpatului C. M..

Inculpatul C. M. a aprobat fiecare plată efectuată de . C. N. (societate comercială pe care o controlează), conform înțelegerii avută cu Ș. A..

Prin urmare, inculpatul C. M. a participat la săvârșirea a 20 acte materiale de spălare de bani, vizând suma totală de 60.665 lei.

Efectuarea transferurilor frauduloase ar fi fost imposibilă fără acordul inculpatului C. M..

Acesta a participat, împreună cu Ș. A., la plănuirea comiterii faptei și i-a solicitat acestuia să continue efectuarea transferurilor disimulate.

Fapta inculpatului S. L. (săvârșită în perioada martie 2013-martie 2014), care, în mod repetat, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a săvârșit 20 acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul infracțiunii complicitate la spălare de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la spălare de bani, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal. (20 acte materiale).

S. L. l-a ajutat, cu intenție, pe Ș. A., în vederea decontării de către . C. N. a unor facturi fictive emise de . G. (societate comercială administrată de inculpatul A. Ș. F.) și în vederea angajării fictive în muncă a inculpatei S. L. L., soția directorului CREIR G..

În facturile fictive emise de . G., au fost atestate prestări de servicii nereale.

Destinatarul real al acestor sume de bani nu a fost . G., ci inculpatul S. L..

Conform înțelegerii avută cu inculpatul Ș. A., A. Ș. F. a emis mai multe facturi fictive, în numele . G., așa cum s-a precizat anterior.

Inculpata S. L. L. nu a prestat nicio activitate efectivă reală, dar a fost plătită de pretinsul „angajator” cu sumele de 392 lei, în luna martie 2013; 1.502 lei, în luna aprilie 2013; 1.502 lei, în luna mai 2013; 1.502 lei, în luna iunie 2013; 1.502 lei, în luna iulie 2013; 1.502 lei, în luna august 2013; 1.502 lei, în luna septembrie 2013; 1.502 lei, în luna octombrie 2013; 1.502 lei, în luna noiembrie 2013; 1.503 lei, în luna decembrie 2013; 1.502 lei, în luna ianuarie 2014; 1.502 lei, în luna februarie 2014 și 1.170 lei, în luna martie 2014.

S. L. L. a încasat salarii necuvenite în perioada martie 2013- martie 2014 (13 luni - reprezentând 13 acte materiale), în total 17.085 lei.

Prin urmare, inculpatul S. L. a participat la săvârșirea a 20 acte materiale de spălare de bani, vizând suma totală de 60.665 lei.

S. L. i-a determinat pe A. Ș. F. și S. L. L. să accepte transferarea disimulată a sumelor de bani, a plănuit cu Ș. A. modalitățile disimulării remiterii banilor și i-a solicitat în mod repetat lui Ș. A. să urgenteze decontarea facturilor fictive.

Fapta inculpatului G. T. A. (săvârșită în perioada 09.12._14), care, în mod repetat, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a săvârșit 3 acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul infracțiunii de luare de mită, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal (3 acte materiale).

. a câștigat atribuirea executării contractului de reparație tip RR la automotoarele . 700, cu motor Volvo Penta și cutie de viteză Allison, aflate în proprietatea autorității contractante SNTFC CFR Călători SA.

După obținerea atribuirii contractului, inculpatul G. T. A. - director de tracțiune în cadrul CFR Călători SA, a propus reprezentanților . să accepte încredințarea, prin „subcontractare”, a unei părți din lucrările atribuite, în favoarea unei societăți comerciale controlate de inculpat, respectiv . SRL București.

Reprezentanții . au acceptat „subcontractarea” pretinsă de G. T. A., pentru a evita ca inculpatul să aibă o atitudine ostilă intereselor economice ale . și pentru ca inculpatul să nu pună piedici în derularea contractelor atribuite de autoritatea contractantă SNTFC CFR CĂLĂTORI SA, către .>

În baza acestei relații de „subcontractare”, . a plătit, prin circuit bancar, sumele de 33.425,25 lei - la 09.12.2013, 33.940,55 lei la 19.12.2013 și 189.256,85 lei – la 02.07.2014, în total 257.128,64 lei, în favoarea . SRL București.

Transferarea sumelor, ca mită, a fost efectuată în legătură cu îndatoririle de serviciu ale inculpatului G. T. A..

Acesta a primit, indirect, pentru sine, sumele de bani descrise, pentru ca să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să urgenteze îndeplinirea unor acte care intrau în îndatoririle sale de serviciu, sau să îndeplinească acte contrare acestor îndatoriri, toate aceste demersuri vizând avantajarea a intereselor de afaceri ale ..

Suma totală de 257.128,64 lei, transferată către . SRL București, a ajuns în final în posesia inculpatului G. T. A., care a utilizat-o în scop personal.

„Subcontractarea” unei părți din lucrări, în favoarea . SRL București, a reprezentat o operațiune ilegală, întrucât . nu anunțase beneficiarul SNTFC CFR CĂLĂTORI SA cu privire la această subcontractare și nu obținuse acordul beneficiarului.

Pe de altă parte, . SRL București nu a executat în realitate lucrările „subcontractate” de la ..

Lucrările „subcontractate” (privind ansamblurile motor-cutie de viteze, de la automotoarele AM 764 și AM 781) au fost executate doar parțial, în sensul că inculpatul G. T. A. (acționând în numele unei alte societăți comerciale pe care o controlează – . București), s-a adresat, pentru efectuarea unei părți sumare din aceste lucrări, la un service din cadrul ..

. a facturat către . suma de 7.466,92 lei (incluzând TVA), sumă pe care . nu a achitat-o niciodată.

Ulterior, . a „refăcut” aceste reparații, comandând piesele necesare inclusiv de la Volvo.

În ceea ce privește lucrările „subcontractate” la automotoarele AM 756, AM 786, AM 753 și AM 779 (la ansamblurile motor-cutie de viteze), o parte sumară din lucrările „subcontractate” a fost executată în cadrul SNTFC CFR CĂLĂTORI SA, în condiții total abuzive, prin folosirea frauduloasă a angajaților și a resurselor materiale ale operatorului național de transport feroviar de călători, din ordinul inculpatului G. T. A., deși „contravaloarea” acestor lucrări a fost încasată de . SRL București.

Cea mai mare parte a lucrărilor „subcontractate” nu a fost executată de către . SRL București, toate ansamblurile motor-cutie de viteze (ale automotoarelor menționate) fiind restituite către . cu grave defecțiuni și lipsuri.

Ca atare, raporturile juridice de „subcontractare”, încheiate între . și . SRL București au avut un caracter fictiv, reprezentând doar o modalitate disimulată de remitere a mitei către inculpatul G. T. A..

Fapta inculpatului Ș. A., care, în calitate de director de infrastructură al . C. N., a promis (la data de 10.12.2012) și a remis efectiv (la 11.12.2012), un folos material necuvenit inculpatului T. S. A. - director general adjunct al Departamentului de proiecte cu finanțare nerambursabilă, din cadrul CNCF CFR SA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 292 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 alin. 1 Cod penal.

Promiterea și remiterea folosului material necuvenit a fost efectuată de către inculpatul Ș. A., în considerarea influenței avută de inculpatul T. S. A., asupra angajaților CREIR Timișoara, cu scopul de a-i determina pe acești funcționari să îndeplinească acte contrare îndatoririlor lor de serviciu, respectiv să accepte preluarea Secției de circulație Caransebeș – Bouțari – Hațeg – Subcetate (de la chiriașul .), în condiții nelegale și cu încălcarea prevederilor contractuale.

Totodată, promiterea și remiterea folosului material necuvenit a fost efectuată de către inculpatul Ș. A., în considerarea influenței avută de inculpatul T. S. A., asupra unor funcționari din conducerea SNTFM CFR Marfă SA, pentru a-i determina pe aceștia să accepte încheierea unei înțelegeri neconcurențiale (privind împărțirea volumelor de transport), între SNTFM CFR Marfă SA și ..

Folosul material necuvenit promis și remis de inculpatul Ș. A., a constat într-un abonament conținând 10 călătorii dus – întors, cu avionul, pe relația București – Iași, în valoare totală de 1.870 euro, în favoarea inculpatului T. S. A..

Fapta inculpatului C. M., care, în calitate de om de afaceri, care controlează acționariatul și activitatea . C. N., cu intenție, i-a înlesnit inculpatului Ș. A. săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență și l-a ajutat pe inculpatul Ș. A. să săvârșească această infracțiune, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 292 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 alin. 1 Cod penal.

Inculpatul C. M. l-a ajutat pe inculpatul Ș. A. să promită (la data de 10.12.2012) și să remită efectiv (la 11.12.2012), un folos material necuvenit inculpatului T. S. A. - director general adjunct al Departamentului de proiecte cu finanțare nerambursabilă, din cadrul CNCF CFR SA,

Infracțiunea a fost săvârșită în folosul ., iar inculpatul C. M. l-a ajutat pe inculpatul Ș. A., plănuind cu acesta comiterea faptei de cumpărare de influență și consimțind la utilizarea frauduloasă a fondurilor ., în vederea decontării folosului material necuvenit, descris anterior.

Fără acordul prealabil al inculpatului C. M., inculpatul Ș. A. nu putea săvârși fapta de cumpărare de influență, întrucât C. M. dispunea asupra utilizării fondurilor . și a aprobat, în prealabil, cheltuirea fiecărei sume de bani destinată cumpărării influenței sau sprijinului unor funcționari, în scopul avantajării ilicite a intereselor de afaceri ale . C. N..

De altfel, inculpatul Ș. A. l-a informat constant pe inculpatul C. M., cu privire la demersurile de promitere /remitere a folosului material necuvenit, către inculpatul T. S. A., iar C. M. a consimțit la efectuarea fiecărui demers concret de promitere/remitere a folosului material necuvenit.

Așadar, fapta de complicitate la cumpărare de influență a fost săvârșită în exact aceeași perioadă de timp cu fapta de cumpărare de influență.

S-a reținut că inculpații au săvârșit infracțiunile de reținute în sarcina acestora în condițiile concursului real de infracțiuni, potrivit art. 38 alin. 1 C.pen.

Suspiciunea rezonabilă (în sensul existenței unei aparențe) că inculpații sunt autorii infracțiunilor reținute în sarcina lor rezultă din următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv înscrisurile depuse la dosar – documente bancare, facturi fiscale, documente emise de diferite instituții ale statului, procesele-verbale cuprinzând rezultatul interceptărilor telefonice, dispuse în cauză, procese-verbale de redare a conversațiilor surprinse în mediul ambiental, procese-verbale cuprinzând rezultatul perchezițiilor dispuse în cauză, depozițiile martorilor Gunes Erdogan; G. H. M.; B. F. C.; P. C. T.; Fărtan V. M.; T. C.; N. B. A.; G. C.; S. Jozsef; P. V.; F. C.; T. A. F.; J. I. R.; C. C. M.; B. V.; S. A.; M. N.; S. S.; G. P. G.; G. C.; N. V.; I. D. P.; C. A.; S. C. V.; D. C.; S. E.; B. V.; Z. G.; H. M. B.; L. D. F.; C. V.; L. C. N.; T. A. A.; M. T. O.; D. G. M.; B. M. C.; P. Zenu; C. N.; L. Anișoara; C. M. M.; C. C.; L. C.; B. L.; L. A. G.; C. G. G.; B. N.; V. C.; M. G.; F. G. A.; V. I.; S. A.; B. G.; B. C. D.; Bonci L. C.; D. G.; M. M.; A. A. M.; C. E. E.; Frosa C.; B. P.; C. M. Licuța; C. I. (vol. I-vol. XLVII, d.u.p.).

Cu privire la existența unor probe suficiente care au puterea de a da naștere unei suspiciuni rezonabile, s-au pronunțat succesiv atât judecătorii de drepturi și libertăți, dar și judecătorii de cameră preliminară de la instanța de fond, dar și cei de la instanța învestită cu soluționarea contestațiilor inculpaților. Cu toate acestea, facem trimitere la argumentele prezentate în cuprinsul încheierilor anterioare, pronunțate în baza art. 207 C.proc.pen.

Reamintim că, potrivit art. 202 alin. 1 și art. 211 și urm. C.proc.pen., judecătorul de cameră preliminară este ținut să verifice dacă probele administrate în faza de urmărire penală au puterea de a naște o suspiciune rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați. Din perspectiva competenței judecătorului de cameră preliminară, învestit și cu judecata fondului, în măsura în care se dispune începerea judecății în mod definitiv, acestuia îi este oprit să se pronunțe cu privire la fondul acuzațiilor aduse.

Sub acest aspect, temeinicia acuzațiilor aduse inculpaților, evaluarea, analiza probatoriului, inclusiv a celui administrat în faza de urmărire penală, este de atributul exclusiv al instanței de judecată.

Or, în conformitate cu prevederile art. 342 C.proc.pen., limitele competenței judecătorului de cameră preliminară sunt clar stabilite de prevederile acestui articol și vizează, ca atare, verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Așa fiind, în procedura de cameră preliminară, procedându-se potrivit art. 345 și urm. C.proc.pen., judecătorul analizează cererile și excepțiile invocate de inculpați cu privire la regularitatea actului de sesizare a instanței, legalitatea efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probatoriului în faza de urmărire penală. Or, aceste aspecte urmează a fi discutate în contradictoriu cu participanții, conform art. 346 C.proc.pen. și Deciziei nr. 641/11.11.2014 a Curții Constituționale a României, publicată în M.Of. nr. 887/05.12.2014.

Până la eventuala invalidare a procedeului prin care s-au administrat probele în faza de urmărire penală, cu consecința excluderii unui/unora dintre probele existente la dosar (din rațiuni de legalitate), judecătorul de cameră preliminară trebuie să aibă în vedere, în ansamblu, probatoriul din această fază a procesului penal. Observația este importantă, întrucât, raportat la procedura obligatorie prevăzută de art. 207 C.proc.pen., judecătorul, cu ocazia verificării unei măsuri preventive sub efectul căreia ar fi trimis în judecată un inculpat, procedează la o ”pipăire” a probatoriului, statuând dacă acesta are forța, pentru un observator obiectiv, să susțină acuzațiile cuprinse în actul de sesizare. În acest moment, nu este verificată puterea doveditoare a fiecărui mijloc de probă, ci, din analiza globală a acestuia, rezultă date, indicii, de natură a susține acuzațiile formulate.

Concluzia se impune, așa cum s-a reținut, din perspectiva exigențelor impuse de textul art. 202 alin. 1 C.proc.pen., necesitatea de a exista probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune, precum și ținând seama, pe de-o parte, de competența judecătorului de cameră preliminară și, pe de altă parte, de scopul măsurii preventive, aceea de a asigura buna desfășurare a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Sub acest ultim aspect, măsura preventivă nu este și nu poate fi o sancțiune penală anticipată pentru săvârșirea unei infracțiuni.

Astfel, deși inculpații, prin apărătorii lor, au susținut neîndeplinirea condiției referitoare la existența unor probe din care să rezulte presupunerea rezonabilă că au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, argumentând în sensul unei interpretări, evaluări eronate a probatoriului din faza de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat, în acord cu cele expuse în paragrafele ce preced, că, în prezenta cauză, există probe din care rezultă date, indicii temeinice, care au forța de a naște o suspiciune rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor.

În prezentul stadiu procesual, o analiză completă și concordantă a probatoriului administrat ori identificarea unor probe certe de vinovăție este exclusă. Prin urmare, nu pot fi primite apărările formulate de inculpați în sensul interpretării probatoriului administrat în faza de urmărire penală și a constata temeinicia acuzațiilor oficiale aduse inculpaților prin actul de sesizare a instanței.

Verificarea existenței unor date sau informații, care pot susține suspiciunea rezonabilă că inculpații sunt autorii faptelor reținute în sarcina lor, trebuie realizată cu respectarea prezumției de nevinovăție de care inculpații beneficiază pe tot parcursul procesului penal. Cu toate acestea, o astfel de garanție procesuală nu poate exclude luarea unor măsuri preventive, în măsura în care sunt întrunite cerințele legale.

Potrivit jurisprudenței constante CEDO, probele care să dea naștere unor bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel de certitudine cu cele necesare pentru a justifica o hotărâre de condamnare (ex.gratia O H. c. Regatului Unit sau Murray H. c. Regatului Unit).

Relativ la poziția procesuală a inculpaților, aceștia au fost audiați în cursul urmăririi penale, inclusiv de judecătorul de drepturi și libertăți, ocazie cu care aceștia au negat acuzațiile aduse și au susținut buna lor credință în relația de colaborare cu organele judiciare.

Totodată, judecătorul mai reține că, în aparență, acțiunile descrise în cuprinsul rechizitoriului își găsesc suportul probator, existând nenumărate convorbiri telefonice ori redări ambientale, precum și o . alte înscrisuri, care susțin teza acuzării, fiind reliefată activitatea ilicită pretins desfășurată de fiecare inculpat.

Referitor la scopul general al măsurilor preventive, prev. art. 202 alin. 1 C.proc.pen., constând în necesitatea de a asigura buna desfășurare a procesului penal, acesta se verifică în speță în ceea ce îi privește pe toți inculpații - C. M., Ș. A., G. T. A., Bărbăcuți D. și S. L.. Astfel, examinând piesele probatorii ale dosarului, se remarcă gravitatea faptelor pretins săvârșite de inculpați, a scopului urmărit de aceștia, respectiv de obținere de venituri prin căi ilicite ori de obținere avantaje economice, planul infracțional conceput și aplicat de inculpați în vederea săvârșirii infracțiunilor, a circumstanțelor de săvârșire a pretinselor infracțiuni. Necesitatea măsurii preventive se evaluează în prezent, desigur, prin raportare la acuzațiile aduse inculpaților prin actul de sesizare a instanței, iar nu cele pentru care au fost urmăriți inițial în cauză. Astfel, măsura preventivă a controlului judiciar este proporțională cu gravitatea acuzațiilor din rechizitoriu, potrivit art. 202 alin. 3 C.proc.pen.

În cauză, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că, pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.proc.pen., este suficientă, dar și necesară, o măsură preventivă mai ușoară, cea a controlului judiciar, avându-se în vedere, în esență, că a fost finalizată faza de urmărire penală, iar inculpații au avut până la acest moment o atitudine procesuală cooperantă.

În cursul urmării penale, inculpații au avut o atitudine procesuală cooperantă, supunându-se, în același timp, termenilor și condițiilor arestului la domiciliu, în speță neexistând date că aceștia s-ar sustrage procedurii de cameră preliminară sau eventualei judecăți.

Scopul unei măsuri preventive față de inculpați la acest moment este dat doar de necesitatea de a asigura buna desfășurare a procesului penal, cauza aflându-se în procedura de cameră preliminară, nefiind începută judecata și, implicit, cercetarea judecătorească (unde se impune readministrarea probațiunii din cursul urmăririi penale, respectiv audierea martorilor).

Raportat la gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților și la scopul prevăzut de art. 202 alin. 1 C.proc.pen., în prezent, adecvată și proporțională cu scopul amintit este măsura controlului judiciar.

Gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților este evaluată atât în abstract, prin raportare la natura infracțiunilor pretins comise, cât și în concret, prin evaluarea criteriilor de ordin obiectiv și subiectiv relativ la conținutul faptei, modul și mijloacele de săvârșire, împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, urmările produse și, mai ales, persoana inculpaților, conduita acestora ulterior săvârșirii infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, atitudinea procesuală adoptată de aceștia în cursul urmăririi penale, de colaborare cu organele judiciare.

În prezent, cauza se află în cameră preliminară, nefiind începută faza judecății și, implicit, etapa cercetării judecătorești, unde se impune efectuarea probatiunii (inclusiv audierea inculpaților, în măsura în care aceștia vor consimți să dea o declarație în prezenta cauză) în vederea verificării temeiniciei acuzatiilor aduse prin actul de inculpare. Însă, tocmai raportat la conduita procesuală a inculpaților, de colaborare cu organele judiciare, scăderea rezonanței sociale a activității pretins infracționale a inculpaților, judecătorul de cameră preliminară a apreciat ca măsura controlului judiciar este suficientă, însă necesară, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.

Mai mult, măsura controlului judiciar este proporțională cu gravitatea acuzațiilor, fiind păstrat justul echilibru între restrângerea dreptului de libertate al inculpaților și interesul statului pentru prezervarea siguranței publice. Limitarea dreptului de libertate al inculpaților constituie o măsură necesară, proporțională și, înainte de toate, legală, fiind asigurat și păstrat justul echilibru între dreptul la libertate al inculpaților și interesul statului de înfăptuire a justiției.

În intervalul cuprins între momentul luării măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpați, în data de 03.03.2015, și data verificării legalității și temeiniciei măsurii preventive, în cameră preliminară, respectiv 26.11.2015, judecătorul de cameră preliminară a reținut că nu s-a justificat schimbarea temeiurilor într-o măsură suficientă, în sensul că, în prezent, cauza se află în procedura de cameră preliminară, nefiind demarată faza judecății și, implicit, etapa cercetării judecătorești.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut că, în prezent, subzistă cerințele existente la momentul luării măsurii preventive a controlului judiciar față de persoana inculpaților, în condițiile art. 211 C.proc.pen. cu ref. la art. 202 alin. 1 C.proc.pen. Astfel, în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, este necesară supunerea persoanei inculpaților obligațiilor și măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 215 C.proc.pen., în cauză existând probe și indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați.

În raport de cele expuse anterior, judecătorul de cameră preliminară a reținut că sunt nefondate cererile de revocare a măsurii controlului judiciar, formulate de inculpați.

Toate argumentele furnizate de inculpați privind necesitatea de a se revoca măsura preventivă/încetarea unora din obligațiile ce intră în conținutul măsurii au mai fost analizate de Judecătorul de cameră preliminară, apreciindu-se, de fiecare dată, că sunt nejustificate. Nu au fost dovedite acele împrejurări noi, în sensul art. 242 alin. 1 C.proc.pen., care să atragă nelegalitatea măsurii, după cum nu s-a justificat încetarea temeiurilor, ce au stat la baza luării măsurii. În cauză, față de prevederile art. 215 ind. 1 alin. 8 C.proc.pen., măsura preventivă nu a atins o durată nerezonabilă, ținând seama de gravitatea acuzațiilor formulate, dar și de conținutul concret al obligațiilor ce intră în conținutul măsurii preventive.

În concret, potrivit art. 215 NCPP, pe timpul cât se vor afla sub control judiciar, inculpații vor trebui să respecte următoarele obligații: să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori sunt chemați; să informeze de îndată organul judiciar în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței; să se prezinte la organul de poliție în a cărei circumscripție domiciliază - organ desemnat cu supravegherea inculpaților, o dată pe lună sau ori de câte ori sunt chemați, conform programului ce va fi întocmit de către acest organ, respectiv: Poliția Municipiului C.-N. (ce va stabili secția de poliție corespunzătoare) - inculpații C. M., Ș. A.; Poliția Municipiului G. (ce va stabili secția de poliție corespunzătoare) - inculpatul S. L., Poliția Municipiului București (ce va stabili secția de poliție corespunzătoare, din cadrul sectorului 6) - inculpatul Bărbăcuți D., Postul de Poliție al comunei C., jud. Ilfov - inculpatul G. T. A..

În egală măsură, art.215 al.2 NCPP, pe timpul controlului judiciar, inculpații vor trebui să respecte și următoarele obligații: să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar în fața căruia se află cauza; fiecare dintre inculpații să nu comunice cu ceilalți inculpați din cauză și cu următorii martorii din prezenta cauză: Gunes Erdogan; G. H. M.; B. F. C.; P. C. T.; Fărtan V. M.; T. C.; N. B. A.; G. C.; S. Jozsef; P. V.; F. C.; T. A. F.; J. I. R.; C. C. M.; B. V.; S. A.; M. N.; S. S.; G. P. G.; G. C.; N. V.; I. D. P.; C. A.; S. C. V.; D. C.; S. E.; B. V.; Z. G.; H. M. B.; L. D. F.; C. V.; L. C. N.; T. A. A.; M. T. O.; D. G. M.; B. M. C.; P. Zenu; C. N.; L. Anișoara; C. M. M.; C. C.; L. C.; B. L.; L. A. G.; C. G. G.; B. N.; V. C.; M. G.; F. G. A.; V. I.; S. A.; B. G.; B. C. D.; Bonci L. C.; D. G.; M. M.; A. A. M.; C. E. E.; Frosa C.; B. P.; C. M. Licuța; C. I..

Ținând seama de stadiul procedurii, faptul că nu a fost demarată faza de judecată (audierea inculpaților, ascultarea martorilor cuprinși în rechizitoriu), judecătorul apreciază că nu se impune înlăturarea obligației stabilite anterior în sarcina inculpaților C. M. și Ș. A. de a lua legătura cu martorii B. F. C., G. H. M. și cu inculpatul Bărbăcuți D., nefiind justificată pe deplin cererea inculpaților, având în vedere că, lipsa comunicării dintre inculpații C. M. și Ș. A., pe de-o parte, și aceste persoane, pe de altă parte, nu este de natură să ducă la imposibilitatea administrării și funcționării societăților la care inculpatul C. M. este acționar. Reexaminarea cuprinsului acestei obligații se va efectua odată cu verificările periodice în cameră preliminară sau în faza de judecată, din oficiu sau la cererea inculpatului.

Referitor la individualizarea și adaptarea conținutului obligațiilor prevăzute de art. 215 alin. 2 C.proc.pen., judecătorul de cameră preliminară a apreciat ca fiind suficientă, dar și necesară, fixarea limitei teritoriale naționale în care inculpații să se bucure de libertatea de mișcare, în cauză neexistând date sau indicii, în sensul că inculpații s-ar sustrage de la procedura de cameră preliminară sau de la judecată, care se desfășoară pentru majoritatea inculpaților la o altă instanță decât cea de domiciliu. Regula este că, fiind judecați în stare de libertate, însă sub control judiciar, inculpații se bucură de libertatea de mișcare, iar fixarea unei limite teritoriale în care inculpații să se deplaseze este văzută ca o măsură de excepție. În acest sens sunt prevederile art. 215 alin. 2 C.proc.pen., care lasă la aprecierea organului judiciar necesitatea de stabilire a obligațiilor enumerate la lit. a)-k), printre care și cea vizând fixarea unei limite teritoriale.

Judecătorul de cameră preliminară nu și-a însușit argumentele apărătorilor aleși ai inculpaților în sensul că, în lipsa unor date sau indicii că inculpații s-ar sustrage procedurilor judiciare, nu se justifică obligația prevăzută de art. 215 alin. 2 lit. a) C.proc.pen. Astfel, judecătorul a avut în vedere că, în speță, inculpații se află sub efectul unei măsuri preventive restrictive de libertate, față de aceștia derulându-se proceduri judiciare, la care aceștia trebuie să participe, iar, pe de altă parte, supravegherea respectării obligațiilor stabilite conform art. 215 alin. 2 lit. d) C.proc.pen. revine autorităților române. În ceea ce îl privește pe inculpatul C. M., în măsura în care va fi nevoit să efectueze deplasări în străinătate la medicul curant, raportat la starea sănătății sale, ori în interes de serviciu, acesta are posibilitatea de a adresa judecătorului de cameră preliminară sau, eventual, instanței de judecată, pentru a dispune conform art. 215 alin. 2 lit. a) sau potrivit art. 215 alin. 9 C.proc.pen. Relalativ la scriptele depuse în probațiune la termenul din data de 01.10.2015, judecătorul a reținut că acestea nu furnizează date sau elemente noi, de natură a invalida concluzia enunțată anterior.

Referitor la solicitarea inculpatului Ș. A. de a se încuviința părăsirea țării în perioada 20.12._16, pentru a se deplasa cu avionul, în vizită la fiul său, A. Ș. (nr. pașaport_), cu reședința în Anglia, 20 Park View, Sturry, Cantebury, Kent, United Kingdom, post Code CT2 ONR, Judecătorul de cameră preliminară a reținut că cererea inculpatului este întemeiată pe dispozițiile art. 215 alin. 2 lit. a) C.proc.pen., fiind motivată de faptul că fiul inculpatului se află în străinătate în perioada sărbătorilor de iarnă, unde este angajat cu forme legale și are reședința.

Analizând temeinicia cererii inculpatului, prin prisma prevederilor legale amintite, precum și reținând faptul că, în justificarea solicitării formulate, s-au depus înscrisuri justificative (adeverință eliberată de angajator, dovada reședinței în străinătate pentru numitul Ș. A., actul de identitate ce atestă legătura de rudenie dintre această persoană și inculpatul Ș. A. – f. 124-132), judecătorul a reținut că cererea este fondată, urmând a fi admisă.

Acordarea permisiunii inculpatului de a părăsi teritoriul României, în perioada sărbătorilor de iarnă (20.12._15), nu este de natură să influențeze în niciun fel buna desfășurare a procesului penal, în contextul în care, pe de-o parte, în sarcina acestuia subzistă obligațiile ce intră în conținutul măsurii preventive a controlului judiciar, iar, pe de altă parte, inculpatul a adoptat o conduită procesuală corectă până în prezent, supunându-se și îndeplinind obligațiile fixate în sarcina sa cu ocazia luării măsurii preventive și, în speță, nu există indicii că acesta s-ar sustrage acestor obligații.

De asemenea, Judecătorul a mai aut în vedere și caracterul excepțional al măsurii preventive, restrictive de libertate, însă prin luarea acestei măsuri nu pot fi abolite de conținut celelalte drepturi fundamentale ale inculpatului, printre care cel la viață intimă, familială și privată, prev. de art. 26 din Constituția României, de care se bucură inculpatul și care nu a suferit restrângeri.

Restrângerea libertății de circulație a inculpatului, ca efect al luării măsurii preventive a controlului judiciar, este justificată de necesitatea ca inculpatul să fie supus unor verificări permanente (pe durata existenței măsurii), de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal, potrivit art. 202 alin. 1 C.proc.pen. Însă, raportat la situația familială a inculpatului Ș. A., în speță se poate asigura exercitarea relațiilor firești de familie ale inculpatului cu fiul acestuia, Ș. A., context în care, fără a se înlătura obligația prev. de art. 215 alin. 2 lit. a) C.proc.pen. (fixată cu ocazia luării măsurii preventive), se poate modifica, temporar, limita teritorială în care inculpatul are libertatea de mișcare/circulație.

Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că au fost invocate de către inculpat motive temeinice în susținerea cererii de încuviințare de părăsire a teritoriului României, în perioada 20.12._16, iar proba cu înscrisuri administrată în cauză confirmă justețea solicitării formulate. Sub acest aspect, mai reținem că, privitor la caracterul legal al cererii în probațiune formulate, nu există un impediment legal în administrarea probei cu înscrisuri (depuse în limba engleză, fără să fie însoțite de traducerea în limba română), în contextul în care acestea cuprind un număr limitat de informații, iar judecătorul cauzei are cunoștințe de limba engleză, fiind în măsură să extragă din aceste scripte datele relevante pentru soluționarea cererii cu care a fost învestit. Mai mult, în cauză nu a fost contestată autenticitatea înscrisurilor depuse în probațiune.

În lumina tuturor considerentelor expuse mai-sus, s-au respins cererile de revocare a măsurii controlului judiciar, precum și cererile vizând modificarea conținutului aceleiași măsuri preventive, formulate de inculpați, ca nefondate.

- BĂRBĂCUȚI D. - sub control judiciar, fiul lui G. și A., născut la 29.05.1971, în G., județul G., domiciliat în București, sector 6, ., ., CNP_, posesor al CI . nr._ eliberată la 03.06.2009, de SPCEP S6 – Biroul nr. 2, cetățenia română, fără antecedente penale, căsătorit, are un copil minor, are stagiul militar satisfăcut, studii superioare, adresa aleasă pentru a-i fi comunicate actele de procedură – la sediul SCPA I. ȘI ASOCIAȚII, C. N., ., jud. C.;

1) C. M. – sub control judiciar:

- complicitate la cumpărare de influență, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 292 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 alin. 1 Cod penal,

- aflate în concurs real, conform art. 38 alin. 1 Cod penal;

2) BĂRBĂCUȚI D. - sub control judiciar:

- aflate în concurs real, conform art. 38 alin. 1 Cod penal;

3) G. T. A. – sub control judiciar:

- luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. 1 Cod penal (3 acte materiale),

- aflate în concurs real, conform art. 38 alin. 1 Cod penal;

4) Ș. A. – sub control judiciar:

- cumpărare de influență prev. de art. 292 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 alin. 1 Cod penal,

- aflate în concurs real, conform art. 38 alin. 1 Cod penal;

5) S. L.- sub control judiciar:

- aflate în concurs real, conform art. 38 alin. 1 Cod penal.

Potrivit art.215 NCPP, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpații vor respecta următoarele obligații:

-să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori sunt chemați;

-să informeze de îndată organul judiciar în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

-să se prezinte la organul de poliție în a cărei circumscripție domiciliază - organ desemnat cu supravegherea inculpaților, o dată pe lună sau ori de câte ori sunt chemați, conform programului ce va fi întocmit de către acest organ, respectiv: Poliția Municipiului C.-N. (ce va stabili secția de poliție corespunzătoare) - inculpații C. M., Ș. A.; Poliția Municipiului G. (ce va stabili secția de poliție corespunzătoare) - inculpatul S. L., Poliția Municipiului București (ce va stabili secția de poliție corespunzătoare, din cadrul sectorului 6) - inculpatul Bărbăcuți D., Postul de Poliție al comunei C., jud. Ilfov - inculpatul G. T. A..

În baza art.215 al.2 NCPP, pe timpul controlului judiciar, inculpații vor respecta și următoarele obligații:

-să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar în fața căruia se află cauza;

-fiecare dintre inculpații să nu comunice cu ceilalți inculpați din cauză și cu următorii martorii din prezenta cauză: Gunes Erdogan; G. H. M.; B. F. C.; P. C. T.; Fărtan V. M.; T. C.; N. B. A.; G. C.; S. Jozsef; P. V.; F. C.; T. A. F.; J. I. R.; C. C. M.; B. V.; S. A.; M. N.; S. S.; G. P. G.; G. C.; N. V.; I. D. P.; C. A.; S. C. V.; D. C.; S. E.; B. V.; Z. G.; H. M. B.; L. D. F.; C. V.; L. C. N.; T. A. A.; M. T. O.; D. G. M.; B. M. C.; P. Zenu; C. N.; L. Anișoara; C. M. M.; C. C.; L. C.; B. L.; L. A. G.; C. G. G.; B. N.; V. C.; M. G.; F. G. A.; V. I.; S. A.; B. G.; B. C. D.; Bonci L. C.; D. G.; M. M.; A. A. M.; C. E. E.; Frosa C.; B. P.; C. M. Licuța; C. I..

S-a încuviințat inculpatului Ș. A. să părăsească teritoriul României, în perioada 20.12._16 (perioada sărbătorilor de iarnă), pentru a se deplasa în vizită la fiul său, A. Ș. (nr. pașaport_), cu reședința în Anglia, 20 Park View, Sturry, Cantebury, Kent, United Kingdom, post Code CT2 ONR.

În temeiul art.215 al.4 NCPP, supravegherea respectării de către inculpați a obligațiilor care le revin pe durata controlului judiciar s-a realizat de către organul de poliție în a căror circumscripție domiciliază.

Împotriva acestei hotărâri au formulat contestații inculpații C. M., BĂRBĂCUȚI D., G. T. A., Ș. A. și S. L., criticând solutia atacată ca fiind nelegală si netemeinică solicitând desfiintarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună revocarea măsurii preventive, inculpatii inculpații C. M., Bărbăcuți D., G. T. A. și S. L. solicitând, în subsidiar, înlăturarea obligatiei de a nu părăsi tara.

În motivarea contestatiilor inculpatii au arătat, în esentă, că măsura preventivă se impune a fi revocată deoarece nu mai subzistă temeiurile care au justificat luarea acesteia, respectiv nu s-a probat comiterea infractiunilor de a căror comitere sunt bănuiti, nu există elemente sau probe care să justifice banuiala ca s-ar sustrage judecătii sau că ar împiedica buna desfăsurare a procesului penal si că s-a depăsit termenul rezonabil pentru care s-a instituit măsura contestată, măsura nefiind necesară scopului pentru care s-a instituit, fiind disproportionată în raport de persoana inculpatilor.

Cu privire la solicitarea subsidiară, inculpatii C. M., Bărbăcuți D., G. T. A. și S. L. au motivat că obligatia de nu părăsi tara este una facultativă si nu se mai justifică atâta timp cât au respectat toate obligatiile impuse si există obligatia prezentării periodice la organele de politie. Inculpatul C. M. a invocat si necesitatea efectuării unor investigatii medicale la o clinică din străinătate, un consult similar neputând fi efectuat în tară.

Procedând la solutinoarea contestatiilor prin prisma motivelor invocate, judecătorul de cameră preliminară, analizând măsura preventivă luată față de inculpati în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale în vigoare, apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare mentinerea acestora, iar modificarea controlului judiciar si înlăturarea obligatiei de a nu părăsi tara apare ca insuficientă pentru buna derulare a procesului penal.

În acest sens, judecătorul observă că potrivit art. 202 al. 1 C.p.pen. ,,măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni”.

În plus, potrivit art. 202 al. 3 C.p.pen. „orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

Efectuând un nou examen funcție de situația juridică a inculpaților, prin prisma disp. art. 202 al. 1 Cod procedură penală referitoare la scopul măsurilor preventive, precum și a art. 207 al. 7 Cod procedură penală, cu luarea în considerare atât a naturii infracțiunilor imputate, cât și a circumstanțele faptice și personale ale inculpaților, se constată prezența acelui set minim de informații cerut și de CEDO, ce legitimează ingerința autorității judiciare în dreptul acestora la libertate. Măsura preventiva luata fată de contestatori este proporțională cu gravitatea acuzațiilor penale aduse și, totodată, necesară la acest moment procesual pentru buna derulare a procesului penal, astfel că se impune a fi mentinută.

Nu se impune a fi reluată analizarea pe larg a probatoriului ce a fundamentat bănuiala verosimilă că inculpații ar fi comis faptele imputate, o atare abordare regăsindu-se detaliată în considerentele încheierii prin care s-a dispus luarea măsurilor preventive, precum si a celor prin care s-a dispus prelungirea si mentinerea acestor măsuri, soluții care au fost supuse cenzurii și menținute în căile de atac. Ne rezumăm la a reține că cerința legii este în continuare îndeplinită, suspiciunile rezonabile că inculpatii ar fi intersectat sfera infracționalității, nefiind infirmate ulterior de probe, notându-se că temeiurile de fapt și de drept care au fundamentat convingerea că este dată teza prev. de art. 211 al. 1 Cod procedură penală, ce autorizează privarea de drepturi a unui acuzat nu au dispărut și nici nu s-au modificat. Elementele de fapt extrase din mijloacele de probă administrate până în prezent, confirmă în continuare cu suficientă rezonabilitate tabloul faptic stabilit în urma cercetărilor efectuate, astfel că în planul imputației penale nu au intervenit elemente noi de natură a schimba circumstanțele concrete ale cauzei, cele reale cu referire la împrejurările comiterii faptelor, modalitatea în care cei în discuție ar fi acționat conform acuzelor aduse, implicându-se în prezumtivul traseul infracțional conturat de actele și lucrările dosarului.

Examinate fiind, așadar, prezumtivele acțiuni ale inculpaților din perioadele de referință și modul în care acestea cadrează cu întreg ansamblul cauzei din perspectiva cerințelor dispozițiilor legale în materia măsurilor privative de libertate, se conchide în mod provizoriu că faptele acestora sunt de esența infracțiunilor sub aspectul cărora se efectuează cercetări și pentru care au fost privati de drepturi, măsura preventivă situându-se și în prezent pe coordonatele de legalitate și temeinicie, justificându-se în continuare a fi mentinută.

În cadrul prezentei proceduri, Judecătorul de cameră preliminară nu examinează probatoriul în vederea dovedirii faptelor și vinovăției inculpatilor dincolo de orice îndoială, exercitând doar funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor acuzate. Faptele care suscită bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea. Prezumția de nevinovăție nu constituie un impediment al menținerii unei masuri preventive, însuși art. 5 și aplicațiile jurisprudențiale CEDO prevăzând ipoteze în care se poate considera că există o necesitate care să justifice detenția unei persoane printre care și aspecte ce se regăsesc în prezenta cauză.

Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a bănui că inculpații ar fi comis infracțiunile de care sunt acuzați, impune în sensul art. 5 paragraf 1 lit. c din Convenția Europeană, ca faptele invocate să poată fi, în mod rezonabil, încadrate într-unul din textele Codului penal care incriminează anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a și realizat în prezentul dosar.

În cauză se configurează săvârșirea de către inculpați a unor fapte de o gravitate deosebită, care constituie veritabile sfidări la adresa ordinii de drept, un atentat la credibilitatea unor societati comerciale de interes national si a corectitudinii raporturilor comerciale, astfel că organele judiciare, prin structurile specifice și prin instrumentele juridice puse la dispoziție de normele legale, au obligația de a riposta pentru stoparea, combaterea și prevenirea acestui gen de infracțiuni.

Nu se poate așadar ignora că flagelul coruptiei reprezintă un grav pericol ce se manifestă printr-o diversitate de forme specifice, din care deturnarea de la corecta respectare a regulilor si obligatiilor si îmbogățirea nejustificată se conturează pregnant. Ca atare, se impune ca autoritățile să fie profund preocupate de efectele devastatoare ale actelor de coruptie, fiind vorba despre o activitate a cărei eliminare solicită o atenție imediată și gradul de prioritate cel mai ridicat. Dacă astfel de persoane, precum inculpații, nu sunt identificate și stopate la timp, dacă nu sunt dispuse măsuri corespunzătoare, se întorc imediat la preocupări de natura celor avute în atenție, fiind tentați de obținerea în mod facil, chiar dacă pe căi ilicite, a unor câștiguri materiale imediate și considerabile.

Statuând asupra legalității, temeiniciei, oportunității și proporționalității măsurii preventive a controlului judiciar, se are desigur în vedere și că nu trebuie omise nici celelalte criterii prevăzute de legiuitor în art. 202 al. 1 Cod procedură penală, de care se ține seama la configurarea ei, distinct de gradul de pericol social al infracțiunii. Așadar, examenul implică cercetarea și evaluarea unui complex de date care privesc și persoana infractorului, precum și comportarea avută înaintea și după săvârșirea infracțiunii. În acest context, nu se poate ignora că inculpatii au demonstrat că sunt capabili să recurgă la orice metode în vederea satisfacerii propriilor interese, de a obține venituri considerabile în mod facil și pe căi ilicite, fiind de remarcat în acest context că nu au ezitat să implice, desigur din interes meschin, și alte persoane în asigurarea scopului infractional, dar si pentru evitarea riscurilor suportării eventualelor consecințe.

S-a relevat, așadar, din materialitatea faptelor că inculpații au actionat într-o manieră constantă, ca un mod de viata si, deși cunoșteau că faptele proiectate constituie un traseu infracțional, știind așadar că trebuie să se conformeze modelului comportamental descris de legiuitor în norma juridică incriminatoare și putând să anticipeze sancțiunea ce va surveni în cazul nerespectării conduitei prescrise, au decis totuși comiterea lor, o eventuală antrenare a răspunderii penală fiind trecută în plan secund, dând dovadă de o mare îndrăzneală, subestimând capacitatea de intervenție a organelor în drept.

Faptele sub aspectul cărora sunt cercetați inculpații - a căror rezonanță negativă își găsește substanța inclusiv în urmările produse, nu doar în dezaprobarea manifestă a unui grup social, pun în evidenta un traseul infracțional amplu si cu multiple ramificatii, astfel că în lipsa unei măsuri ferme a organelor în drept s-ar compromite ideea de responsabilizare și responsabilitate socială, inclusiv de prevenție și combatere a fenomenului infracțional.

Dacă gravitatea faptelor săvârșite reprezintă un criteriu obiectiv, periculozitatea poate fi percepută doar prin raportare la o persoană. Dreptul penal actual este interesat îndeosebi de periculozitatea manifestată prin comiterea unui delict. Ca atare nu putem privi periculozitatea, deși ea valorifică circumstanțele personale ale infractorului, ca pe o noțiune complet detașată de presupusa faptă penală. Important în aprecierea periculozității nu sunt atât calitățile persoanei, cât riscul ca aceasta să comită în viitor o faptă. Revenirea pe calea infracționalității răspunde de cele mai multe ori nu unor defecte ale persoanei, ci unor circumstanțe exterioare extraordinare ce au favorizat fapta. Perseverența într-o conduită antisocială pe o perioadă lungă de timp, nu scoate în evidență în nici un caz un episod accidental în viața inculpatilor, în care să fi fost posibil angrenați de anturaj ori de o anumită conjunctură și de care nu au avut răgazul de a se delimita.

Se reține așadar că infracțiunile imputate inculpaților tulbură nu numai ordinea juridica, dar și mediul social ocrotit de valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal și procesual penal, datorită faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, normala lor desfășurare și dezvoltare în interesul societății înseși, iar prin gravitatea deosebită și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice mentinerea măsurilor preventive, fiind satisfăcute astfel și prevederile art.5 parag.1 lit.c și parag.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Într-un astfel de ansamblu circumstanțial, cum temeiurile de fapt și de drept avute inițial în vedere nu s-au modificat, judecătorul de cameră preliminară consideră că nu este oportun a se dispune în sensul revocării măsurilor preventive sau modificării continutului lor, acestea nefiind suficiente pentru a se realiza scopul prev. de art. 202 al. 1 Cod procedură penală, astfel că cererile formulate de inculpați în acest context, nu pot fi primite deoarece doar un regim restrictiv de drepturi poate fi considerat la acest moment ca eficient pentru a se asigura buna derulare a procesului penal.

Desigur că nu se poate face abstracție de celelalte circumstanțe personale care se poziționează în favoarea inculpaților, cu referire în mod special la vârsta lor, situația familială (care de altfel nu au un caracter de noutate, ținându-se seama de ele la configurarea măsurii preventive considerată cea mai oportună față de particularitățile speței), însă acestea nu pot să cântărească precumpănitor, în condițiile în care li se opun gravitatea faptelor privite în materialitatea lor, cu urmările care le-au produs sau s-ar fi putut produce, ele fiind avute în vedere ca și criterii complementare la configurarea măsurii. Elementele ce privesc persoana inculpaților la acest moment sunt strict cele referitoare la existența motivelor plauzibile de a bănui că au comis faptele pentru care sunt privați de libertate, astfel că s-a acordat o eficiență sporită circumstanțelor reale. Așadar, acele elemente de ordin personal evidențiate de apărători nu pot constitui motive pentru excluderea de la aplicarea măsurii preventive. Profilurile socio-morale conturate de apărătorii inculpaților nu evidențiază elemente care să se constituie în garanții suficiente pentru a fi cercetați în stare de libertate, fără riscul de a mai comite noi infracțiuni de aceeași natură, trăsăturile reliefate venind în contradicție flagrantă cu preocuparea lor presupus ilicită (ce s-a dezvoltat de altfel într-o altă sferă socială, în mod conspirat, într-un cerc restrâns, închis, ce nu este vizibil cu ușurință în plan public), prin care se lezează alte valori ocrotite de lege.

Se remarca că o conduită socială corectă manifestată de inculpați anterior momentelor de referință, cu trimitere la lipsa antecedentelor penale, pe care s-a pus accent de către apărare, nu constituie un aspect suficient, atâta timp cât starea de normalitate este ca fiecare individ să aibă un comportament ordonat raportat la ordinea de drept, iar nu unul mai presus de lege, fiind obligat să se conformeze modelelor legale edictate de legiuitor. Așadar, inexistența unui trecut infracțional care să se reflecte oficial în fișele de cazier nu trebuie privită ca având un caracter special. Totodată, împrejurarea că inculpatii au persoane în întreținere (părinti, copii, sotii), nu prezintă relevanță suficientă, calitatea de întreținător de familie fiind comună majorității persoanelor cu o vârstă apropiată. Dimpotrivă, tocmai această răspundere ar fi trebuit să fie suficientă pentru a-i opri de la implicarea în activități ilicite. La fel, starea de sanatate, nu a constituit un impediment în a se antrena în actiuni care se presupune ca sunt in afara legii si, chiar daca inculpatul C. M. a justificat o afectare a sănătatii sale, nu a probat că investigatii si interventii medicale de felul celor reclamate nu se pot efectua în tară.

Cooperarea cu organele judiciare nu-și poate găsi valorificarea în examenul de față, iar comportamentul sincer în raport cu autoritățile nu poate fi caracterizat, față de circumstanțele reale proprii speței de față, decât ca o atitudine firească, de conștientizare a poziției lor procesuale și poate un efort de a-și asigura un tratament penal mai blând, realizând că urmele lăsate se constituie într-un probatoriu care-i plasează în condiții suspecte de timp și de loc într-o conjunctură neconformă cu legea.

Având în vedere considerentele expuse anterior considerăm, în continuare că mentinerea măsurii preventive se impune pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, aceasta fiind proporțională cu gravitatea acuzație aduse. Chiar în absența unor date certe că inculpații ar încerca să se sustragă de la urmărirea penală sau de la judecată, există cel puțin la nivel teoretic posibilitatea realizării unor înțelegeri frauduloase cu ceilalți inculpați sau al influențării martorilor, în condițiile în care așa cum s-a arătat anterior fiecare dintre inculpați nu recunoaște nuanțat învinuirea adusă, ceea ce evident ar putea avea implicații asupra cercetării judecătorești.

Pe de altă parte, durata rezonabila a masurilor preventive, conform art.5 parag.3 se apreciază in concreto, iar instanțelor naționale le revine obligația să argumenteze cu probe motivele care sprijină o soluție de prelungire a acestora . În acest sens, temeiurile invocate de autoritățile naționale trebuie să fie relevante și suficiente pentru a justifica privarea de libertate iar, pe de altă parte, organele competente să fi depus o “diligență specială” în desfășurarea procedurii, astfel încât să se evite prelungirea nejustificată a perioadei privării de libertate.

Examinând și prin prisma acestor elemente judecătorul de cameră preliminară retine că, având în vedere durata măsurii preventive din prezenta speță dispusă fată de fiecare dintre inculpati (atât considerată în sine, cât și prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege și la circumstanțele cauzei), nu se poate susține că ar fi depășită durata rezonabilă, aceasta este una corespunzătoare acuzațiilor aduse, complexității cauzei și gravității infracțiunilor. Procedurile s-au derulat cu dinamismul specific fazelor procesuale parcurse, de la data privării de libertate a inculpaților și până în prezent organele în drept efectuând multiple acte de urmărire penală (concretizate în 45 de volume ) si a fost sesizata instanta de judecată.

La acest moment etapa camerei preliminare este aproape finalizată și deși aparent, în această perioadă nu s-a întâmplat nimic semnificativ din perspectiva inculpaților, totuși în acest interval au fost analizate cererile și excepțiile invocate, actele și lucrările dosarului de urmărire penală, activitate laborioasă atât din perspectiva complexității cauzei, a numărului inculpaților, a activităților de urmărire penală întreprinse, precum și a cantității de cereri și excepții care au trebuit evaluate, în condițiile în care fiecare încheiere de menținere a măsurii preventive ori de revocare sau modificare a acesteia a fost contestată ceea ce a impus trimiterea dosarului la instanța superioară pentru mai mult timp. Oricum, o măsură preventivă nu poate fi considerată incompatibilă cu procedura camerei preliminare, din perspectiva intervalului de timp în care se desfășoară aceasta și care nu poate întotdeauna să se finalizeze în 60 de zile, în caz contrar s-ar omite tocmai un aspect esențial acela al finalității acestei proceduri.

Considerentele principale pentru care este legală și temeinică o asemenea soluție au fost prezentate argumentat în cele ce preced și, deosebit de cele arătate, se reține că menținerea măsurilor preventive este indispensabilă pentru desfășurarea procesului penal, respectiv efectuarea unor acte procedurale și procesuale importante. Soluția ce s-a pronunțat își are suport legal și temeinic în faptul că măsurile preventive funcționează ca mijloc de prevenire sau înlăturare a unor împrejurări sau situații de natură să pună în pericol eficienta desfășurare a procesului pornit împotriva bănuiților, prin obstacolele și dificultățile pe care le pot produce, scopul lor fiind realizarea cadrului optim pentru desfășurarea cu eficiență și celeritate a urmăririi penale si judecatii; ori, în realizarea acestui deziderat, se impune menținerea unui contact permanent al inculpaților cu organele judiciare, preîntâmpinându-se astfel inclusiv relationarea cu alte persoane cercetate în cauza, întrucât întregul mecanism infracțional trebuie descifrat.

Pentru considerentele de ordin faptic și juridic expuse, conchidem că măsura controlului judiciar sub incidența căreia se află inculpații se situează pe coordonatele legalității și temeiniciei, răspunde exigențelor de oportunitate și proporționalitate în deplin consens cu prevederile interne și internaționale și rezonează cu scopul pentru care a fost instituită. Soluția ce s-a dispus nu înfrânge nici principiile și prevederile C.E.D.O, în cauza examinată existând rațiuni care impun restricții ale dreptului la libertate al inculpaților, cu privire la care s-a conturat bănuiala verosimilă că au intersectat sfera infracționalității, detenția regulată intrând în mod expres și în câmpul de aplicare a art. 5 din Convenție.

Asa fiind, în temeiul art. 425/1 al. 7 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se vor respinge contestațiile formulate, iar încheierea atacată se va mentine în totalitate ca fiind legală si temeinică.

Se va respinge cererea în probatiune formulată de inculpatul C. M. privind depunerea rapoartelor de expertiză tehnică si a anexelor efectuate în dosarul nr._ a Judecătoriei C. N., precum și a datelor privind situatia economico-financiară a societătilor administrate de susnumitul inculpat, constatând nerelevanta acestor probe în procedura contestatiei privind măsura preventivă.

Potrivit art. 275 al. 2 C.proc.pen. inculpații vor fi obligati să plătească fiecare câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

Respinge contestațiile formulate de inculpații C. M., BĂRBĂCUȚI D., G. T. A., Ș. A. și S. L. împotriva încheierii penale nr. 316/C din 27 noiembrie 2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul C..

Respinge cererea în probatiune formulată de inculpatul C. M. privind depunerea rapoartelor de expertiză tehnică si a anexelor efectuate în dosarul nr._ a Judecătoriei C. N., precum și a datelor privind situatia economico-financiară a societătilor administrate de susnumitul inculpat, constatând nerelevanta acestor probe în această procedură.

Obligă fiecare inculpat să plătească suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința camerei de consiliu din 15 ianuarie 2015.

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ, GREFIER,

L. H. C. C.

Dact.L.H./S.M

4 ex./04.02.2016

Jud.fond. G.-R. F.-H.

← Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 178/2016. Curtea de Apel...		Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr.... →

Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr. 6/2016. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr. 6/2016. Curtea de Apel CLUJ