Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 666/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 666/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 666/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.666/A/2015
Ședința publică din data de 11 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. - judecător
JUDECĂTOR: M. Ș.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR – S. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de partea civilă S.C. F. –F. SRL împotriva sentinței penale nr.68 din 19 februarie 2015 a Judecătoriei Sighetu Marmației, pronunțată în dosar nr._, privind pe inculpata T. M. trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art.253 al.1 C.pen. cu aplic.art.5 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-au depus de către partea civilă S.C. F. – F. SRL, prin serviciul registratură, la data de 11 mai 2015, motivele de apel și un deviz de materiale și manopere pentru produsul ce a făcut obiectul infracțiunii de distrugere.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului declarat de partea civilă, desființarea în parte a sentinței atacate și, în consecință, obligarea inculpatei la plata despăgubirilor civile raportat la devizul depus la dosar.
CURTEA
Prin sentința penală nr.68 din 19 februarie 2015 a Judecătoriei Sighetu Marmației, pronunțată în dosar nr._ ,
În baza art. 386 Cod proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de distrugere, prev. de art.253 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 Cod penal în infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 C.pen. de la 1968.
În baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod proc. pen., a fost condamnată inculpata T. M., fiica lui I. și M., CNP_, născută la data de 15.08.1989 în Sighetu Marmației, cetățean român, fără antecedente penale, domiciliată în Sighetu Marmației, . Apșa, nr. 11, citată prin afișare, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1200 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 C.pen. de la 1968.
S-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art.63 indice 1 C.pen. de la 1969 privind înlocuirea pedepsei amenzii aplicate cu pedeapsa închisorii.
În baza art. 397 alin.1, art. 19 alin.1, art.25 alin.1 Cod proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. F.-F. S.R.L., prin reprezentant L. L., cu sediul în Sighetu Marmației, .. 6, jud. Maramureș, O.R.C. nr. J24/909/14 octombrie 2011, C.U.I. RO29229135.
În temeiul art.274 alin.1 Cod proc. pen., a fost obligată inculpata să plătească suma de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu-Marmației din data de 25.07.2014 întocmit în dosarul nr. 2002/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei T. M., pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 253 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut că inculpata T. M. a fost angajata persoanei vătămate S.C. F.-F. S.R.L. pentru mai multe perioade scurte de timp, iar ca urmare a muncii prestate, între aceasta și reprezentanții societății au apărut unele neînțelegeri cu privire la drepturile salariale.
Pe fondul acestor neînțelegeri, în data de 05.09.2013 inculpata s-a deplasat la sediul S.C. F.-F. S.R.L. pentru a-și ridica salariul și a primit de la numita L. L., reprezentanta societății comerciale, suma de 260 lei, aceasta din urmă refuzând să îi achite inculpatei o parte a contravalorii muncii depuse, motivând că nu a întrunit condițiile de calitate necesare.
Inculpata a plecat din biroul numitei L. L. și a intrat în secția de producție unde, cu ajutorul unui cuțit pe care îl avea asupra sa, a tăiat două baloane gonflabile tip tobogan, după care a ieșit din imobil și a plecat împreună cu soțul acesteia, numitul T. D. F., care o aștepta în curte.
Starea de fapt reținută în rechizitoriu s-a stabilit că este dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare (f.7 DUP), proces-verbal de consemnare a plângerii prealabile (f.6 DUP), proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (f. 8-14 DUP), declarații persoană vătămată (f.15-18 DUP), declarații martori U. D. (f. 30-33 DUP) și A. V. (f. 34-35 DUP).
În cursul procesului penal inculpata nu a putut fi audiată, întrucât nu a dat curs citațiilor emise în acest sens.
Persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal în cursul urmăririi penale, cu suma de_ lei, reprezentând contravaloarea bunurilor distruse prin comiterea faptei.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii U. D. și A. V.. Totodată, la solicitarea instanței de judecată a fost comunicată fișa de cazier actualizată a inculpatei.
La termenul de judecată din 19.02.2015, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de distrugere, prev. de art. 253 alin.1 C.pen., cu aplic. art. 5 Cod penal în infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 alin.1 Cod penal de la 1968.
Examinând actele și lucrările de la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
La data de 05.09.2013 inculpata T. M., pe fondul unor neînțelegeri cu privire la drepturile sale salariale pe care urma să le încaseze de la numita L. L., reprezentanta S.C. F.-F. S.R.L., a intrat în secția de producție a societății unde, cu ajutorul unui cuțit pe care îl avea asupra sa, a tăiat două baloane gonflabile tip tobogan, după care a ieșit din imobil și a plecat împreună cu soțul acesteia, numitul T. D. F., care o aștepta în curte.
Situația de fapt reținută reiese din probele administrate pe parcursul procesului penal, respectiv procesul-verbal de efectuare a actelor premergătoare (f.7 DUP), procesul-verbal de consemnare a plângerii prealabile (f.6 DUP), procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (f. 8-14 DUP), declarațiile persoanei vătămate (f.15-18 DUP), declarațiile martorilor U. D. (f.30-33 DUP și f.61) și A. V. (f. 34-35 DUP și f. 62).
Astfel, martora U. D. a declarat cu ocazia audierii în fața instanței, „am văzut-o pe inculpată cum s-a urcat pe o masă, cu un cuțit în mână și a tăiat două baloane care erau aproape finalizate. Știu că era supărată pentru că urma să i se reducă salariul, întrucât nu confecționase bine două baloane” (f.61).
Declarația martorei U. D. se coroborează cu cea a martorului A. V., care a relatat că la momentul producerii incidentului îl însoțea pe concubinul numitei L. L., iar acesta „a fost sunat pe telefon de cineva de la firmă și i s-a relatat că o angajată a tăiat două baloane” și că, după ce au ajuns la firmă, martora U. D. le-a relatat că inculpata T. M. a fost cea care a tăiat cele două baloane (f 62).
Tăierea celor două baloane reiese și din planșele fotografice depuse la dosarul de urmărire penală (f.11-14 DUP), dar și din procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 05.09.2013 (f.8).
În drept:
Cu privire la legea penală aplicabilă în cauză, la data de 1.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind Codul penal, potrivit art. 246 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.289/2009 privind Codul penal.
Potrivit art. 5 alin.1 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Pentru a determina legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză, instanța a analizat dispozițiile art.217 alin.1 Cod penal 1969 și dispozițiile art.253 alin.1 Cod penal care incriminează infracțiunea de distrugere, având în vedere drept criterii în baza cărora a determinat legea penală mai favorabilă și pe care le-a apreciat în concret, următoarele: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, așadar, atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă (CCR, Decizia nr. 1470/8.11.2011, publicată în M.Of. nr. 853/2.12.2011).
Astfel, aplicând criteriile anterior enumerate în prezenta cauză, instanța a constatat că nu există diferențe între cele două legi succesive sub aspectul conținutului infracțiunii, raportat la situația de fapt reținută în concret.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă pentru această infracțiune, Codul penal 1969 prevede alternativ pedeapsa închisorii de la o lună la 3 ani sau amenda, în timp ce art.253 alin.1 Cod penal, prevede alternativ pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amenda. Se constată deci că în cazul în care instanța aplică o pedeapsă cu închisoarea orientată către minimul special, legea penală mai favorabilă este vechiul cod penal care prevede un minim mai redus și anume o lună închisoare, față de noul cod penal al cărui minim special este de 3 luni închisoare. Dacă însă instanța aplică o pedeapsă cu închisoarea orientată spre maximul special, legea mai favorabilă devine noul cod penal, care prevede un maxim mai redus, 2 ani închisoare în loc de 3 ani, în vechiul cod penal. Atunci când pedeapsa principală spre care se orientează instanța este amenda penală, legea mai favorabilă este vechiul cod penal, care prevede limite ale pedepsei mai reduse ( între 500-30.000 lei).
În cauză, raportat la ansamblul circumstanțelor reale în care a fost săvârșită fapta, cât și la cele personale ale inculpatei, instanța s-a orientat către aplicarea unei pedepse cu amenda penală, astfel încât legea penală mai favorabilă s-a apreciat a fi vechiul cod penal, care prevede limite de pedeapsă mai reduse față de actualul cod.
Având în vedere soluția pronunțată cu privire la legea penală mai favorabilă, în baza disp. art.386 Cod proc. pen., instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de distrugere, prev. de art.253 alin.1 C.pen., cu aplic. art.5 Cod penal în infracțiunea de distrugere prev. de art.217 alin.1 C.pen. de la 1968.
Fapta inculpatei T. M. care, la data de 05.09.2013, pe fondul unor neînțelegeri cu privire la drepturile sale salariale pe care urma să le încaseze de la numita L. L., reprezentanta S.C. F.-F. S.R.L., a intrat în secția de producție a societății unde, cu ajutorul unui cuțit pe care îl avea asupra sa, a tăiat două baloane gonflabile tip tobogan, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin.1 C.pen. de la 1968.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatei de tăiere a celor două baloane cu ajutorul unui cuțit.
Urmarea imediată a faptelor, aflată în legătură de cauzalitate cu elementul material, constă în producerea unei pagube în patrimoniul persoanei vătămate S.C. F.-F. S.R.L., reprezentată de echivalentul valoric al celor două baloane distruse, paguba producându-se prin acțiunea inculpatei de tăiere a baloanelor.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpata a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, intenția directă, întrucât a prevăzut și a urmărit producerea rezultatului, anume, crearea unei pagube în patrimoniul persoanei vătămate.
Potrivit art. 396 alin.2 Cod proc. pen., condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În prezenta cauză, instanța a constatat întrunite aceste condiții, astfel că a condamnat pe inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art.217 alin. 1 C.pen. de la 1968.
În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepsei la care a fost condamnată inculpata, atât prin alegerea unei pedepse dintre cele două, alternative, prevăzute de lege (amenda și închisoarea), cât și pentru determinarea pedepsei în concret, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art.72 C.pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului.
Astfel, în ceea ce privește împrejurările comiterii faptei, instanța a reținut că aceasta s-a produs în urma unei neînțelegeri între inculpată și reprezentanta societății, la care fusese angajată, inculpata considerând că salariul primit este mai mic, decât cel meritat. Instanța a ținut cont și de faptul că inculpata s-a aflat într-o stare de tulburare psihică, produsă în urma discuției în contradictoriu cu numita L. L., tulburare care, deși nu are semnificația unei provocări și nu îi justifică inculpatei atitudinea, aduce informații cu privire la motivul săvârșirii infracțiunii. O dovadă în acest sens o constituie și faptul că inculpata a tăiat două baloane gonflabile, după ce numita L. L. a informat-o că i s-a reținut din salariu contravaloarea manoperei pentru două baloane pe care le-a executat în mod defectuos.
În ceea ce privește conduita inculpatei după săvârșirea infracțiunii, instanța constată că aceasta nu s-a prezentat în fața organelor judiciare, părăsind țara. De asemenea, la aplicarea pedepsei sa avut în vedere și faptul că inculpata nu a mai fost condamnată anterior.
În urma analizei tuturor acestor criterii, instanța a reținut că este aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatei, cât și atenționarea acesteia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor, aplicarea unei pedepse cu amenda penală, în cuantum de 1200 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 C.pen. de la 1968.
Totodată, instanța a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 63 indice 1 C.pen de la 1969, privind posibilitatea instanței de a înlocui amenda aplicată cu pedeapsa închisorii, în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, dacă inculpata se sustrage cu rea-credință de la plata amenzii.
Sub aspectul laturii civile, persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de_ lei reprezentând despăgubiri materiale, respectiv contravaloarea pagubei produse prin distrugerea celor două baloane.
Cu toate acestea, persoana vătămată nu a făcut dovada existenței prejudiciului în acest cuantum astfel că, în baza art.397 alin.1, art.19 alin. 1, art. 25 alin.1 Cod proc. pen., instanța a respins acțiunea civilă ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 alin.1 Cod proc. pen., inculpata a fost obligată să plătească suma de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel partea civilă S.C. F. –F. S.R.L. din Sighetu Marmației solicitând desființarea acesteia sub aspectul laturii civile, în sensul admiterii acțiunii civile formulate în cauză și obligarea inculpatei la plata despăgubirilor civile constând în contravaloarea celor două baloane distruse.
În motivarea apelului s-a arătat că partea civilă a predat organelor de poliție documentele justificative privind valoarea pagubei cauzate prin fapta inculpatei, nefiind culpa sa dacă nu au ajuns la dosarul cauzei și nici instanța nu i-a pus în vedere să facă dovada prejudiciului cauzat.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.420 C.pr.pen., Curtea constată fondat apelul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Într-adevăr, la dosarul cauzei, în primă instanță nu s-au depus documente justificative și nici nu s-au propus probe în dovedirea cuantumului sumei solicitate cu titlu de despăgubiri, de către partea civilă.
În apel însă, partea civilă a depus la dosar deviz de materiale și manoperă pentru produsele ce au făcut obiectul infracțiunii de distrugere - AFRAME3D6BS CASTEL, dimensiuni 4m/5m/3,85---120 kg, din care rezultă că pentru un balon, costul de fabricație se ridică la 2132,28 euro, deci, 4264,56 euro, iar prețul de vânzare este de 3000 euro/bucată (f.19-20 dos. apel).
Așa fiind, instanța stabilind în mod corect vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii de distrugere, stabilindu-se deci, legătura de cauzalitate între acțiunea culpabilă a inculpatei și urmarea produsă - distrugerea celor două baloane - și, în același timp, făcându-se în apel și dovada cuantumului prejudiciului cauzat ( potrivit art.420 alin.5 C.pr.pen.), care este chiar mai mare decât suma solicitată, se constată întemeiată acțiunea civilă formulată în cauză, aceasta impunându-se a fi admisă.
Pentru aceste motive, în temeiul art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. se va admite apelul declarat de partea civilă S.C. F. -F. SRL Sighetu Marmației - împotriva sentinței penale nr.68 din 19.02.2015 a Judecătoriei Sighetu Marmației, care va fi desființată, în parte, sub aspectul soluționării laturii civile.
Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite:
În baza art. 397 alin.1, art.19 alin. 1, art. 25 alin.1 Cod proc. pen. rap. la art.1357 și urm. C.civil va fi obligată inculpata T. M. să plătească părții civile S.C. F. -F. SRL Sighetu Marmației suma de 17. 600 lei, reprezentând despăgubiri civile.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Văzând și dispoz. art.275 alin.3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. admite apelul declarat de partea civilă S.C. F. -F. SRL cu sediul în Sighetu Marmației, ..6, jud. Maramureș - împotriva sentinței penale nr.68 din 19.02.2015 a Judecătoriei Sighetu Marmației, pe care o desființează, în parte, sub aspectul soluționării laturii civile.
Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite:
Obligă inculpata T. M., domic.în Sighetu Marmației, ..58, jud. Maramureș - să plătească părții civile S.C. F. -F. SRL Sighetu Marmației suma de 17. 600 lei, reprezentând despăgubiri civile.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 mai 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. C. M. Ș.
GREFIER
M. B.
Red./Tehnred.A.C.
2 ex./13.05.2015
Jud. fond: G.C.V.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1163/2015. Curtea de... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
