Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 241/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 241/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 22-02-2016 în dosarul nr. 241/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:018._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.241/A/2016
Ședința publică din data de 23 februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C., judecător
JUDECĂTOR: M. Ș.
GREFIER: L. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin procuror: O. C. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de condamnatul revizuient P. I., împotriva sentinței penale nr.9/CC/19.11.2015 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosar nr._ prin care s-a solicitat revizuirea sentinței penale nr.796/09.06.2011 a Judecătoriei Bistrița, definitivă la data de 16.01.2012 prin Decizia penală nr. 61/R/2012 a Curții de Apel Cluj.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al condamnatului revizuient, av. P. M., din cadrul Baroului Bistrița Năsăud, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind condamnatul revizuient P. I. și intimații Bolaș D., A. prin DGFP Bistrița și S.C. M. S. Impex SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosarul cauzei s-a depus de către intimata A. prin DGFP Bistrița note scrise cu privire la apelul declarat de condamnatul revizuient.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Apărătorul condamnatului revizuient solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Astfel, consideră că în mod greșit prima instanță a apreciat că nu poate fi obligată prin considerentele instanței de control judiciar să admită în principiu cererea de revizuire și implicit să procedeze la rejudecarea cauzei. Arată că prezenta cerere a fost soluționată inițial prin sentința penală nr.4/CC/10.04.2014 a Judecătoriei Bistrița, prin care s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii. Împotriva acestei sentințe revizuientul a declarat apel, iar instanța de control judiciar a reținut că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu. P. urmare, față de aceste dispoziții, instanța de fond era ținută de dezlegarea dată de Curtea de Apel Cluj și era obligată să admită în principiu cererea de revizuire și să procedeze la rejudecarea cauzei. Dispozițiile instanței de control corespund unui argument juridic general, care trebuie aplicat în raportul dintre instanța de apel și instanța de fond. Pe de altă parte, instanța de fond, deși a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, a analizat pe fond cauza ori, în mod nelegal a antamat prin motivarea sentinței discuția pe fondul cauzei, reținând aspecte de fond. Se impune a se avea în vedere că instanța a reținut că, chiar dacă raportul de expertiză ar fi fost cunoscut de către instanță la judecarea cauzei, soluția instanței ar fi fost aceeași. Mai mult, instanța a făcut simple prezumții cu privire la declarația notarială a coinculpatului Bolaș D., care l-ar favoriza pe petentul P. I.. Consideră că în mod cert înscrisul nou, respectiv raportul de expertiză contabilă, nu poate duce la aceeași soluție. Pentru toate aceste argumente, solicită admiterea apelului cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii atacate pentru motivele invocate de instanță. Cu privire la recomandarea instanței de control judiciar arată că aceasta a fost o consecință a unei practici neunitare referitoare la acest moment al analizării condițiilor în principiu și al analizării temeiniciei motivelor de revuzuire. Este adevărat că dispoziția instanței de apel a fost în sensul de a se admite în principiu și de a se pronunța asupra fondului, acesta fiind și motivul pentru care instanța de fond a procedat la unirea celor două momente, în sensul de a analiza temeinicia pe fond a cererii, chiar dacă temeiurile care au fost invocate pentru respingere, sunt cele din etapa preliminară.
CURTEA
P. sentința penală nr.9/CC/19.11.2015 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul nr._ , în baza art.459 alin.5 rap. la art. 459 alin.3 lit.e Cod procedură penală, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul P. I. ( fiul lui I. și I., născut la data de 02.06.1967 în .-Năsăud, domiciliat în mun. Bistrița, ., .-Năsăud, CNP_), împotriva sentinței penale nr.796/09.06.2011 a Judecătoriei Bistrița, definitivă la data de 16.01.2012 prin decizia penală nr. 61/R/2012 a Curții de Apel Cluj.
În baza art.275 alin.(2) C.proc.pen. a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 1.000 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Sesizarea instanței și procedura desfășurată până în prezent:
P. cererea înregistrată sub nr._ 25.11.2014 al Judecătoriei Bistrița, petentul P. I. solicită revizuirea sentinței penale nr.796/ 09.06.2011 a Judecătoriei Bistrița, definitivă la data de 16.01.2012 prin decizia penală nr.61/R/2012 a Curții de Apel Cluj.
În drept, petentul invocă prev. art.453 alin.1 lit.a C.pr.penală.
În motivarea în fapt a cererii de revizuire, revizuentul arată, în esență, că, după rămânerea definitivă a sentinței penale nr.796/09.06.2011 a Judecătoriei Bistrița, la data de 16.01.2012 prin decizia penală nr.61/R/2012 a Curții de Apel Cluj, s-au descoperit împrejurări noi, necunoscute la luarea hotărârii judecătorești atacate, respectiv existența unei expertize contabile judiciare efectuate în cadrul dosarului penal nr.859/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud care ar atesta că fapta comisă de revizuient nu a produs nici un prejudiciu, aspect care ar fi dus la achitarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005. Astfel, revizuientul arată că la fila nr.7 din raportul de expertiză contabilă se menționează că "Societățile S.C.JOLT IMPEX S.R.L.și ., au fost societăți cu același administrator, adică d-nul P. I.. Astfel, prin înregistrarea facturii fiscale BN VEI nr._/31.01.2006, la S.C.JOLT IMPEX S.R.L.suma de 271.719 lei reprezintă TVA de plată, iar la .. reprezintă TVA deductibil, astfel nu s-a adus prejudiciu bugetului consolidat al statului, în concluzie pentru această factură nu trebuie calculate obligații suplimentare - TVA 271.719 lei"
Cauza a fost inițial soluționată prin sentința penală nr.4/CC/10.04.2014 a Judecătoriei Bistrița prin care s-a dispus, în baza art.459 alin.5 rap. la art.456 alin.3 Cod de procedură penală, respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de petentul P. I., domiciliat în Bistrița, ., ., jud. Bistrița-Năsăud, cu privire la sentința penală nr.796/2011, pronunțată în dosar penal nr._ al Judecătoriei Bistrița, întrucât cererea de revizuire a fost întocmită cu nerespectarea prevederilor art.456 alin.3 Cod de procedură penală. Pentru a dispune această soluție, instanța de fond a reținut că petentul nu a certificat pentru conformitate cu originalul raportul de expertiză contabilă depus la dosarul cauzei, deși i s-a solicitat acest lucru în repetate rânduri.
P. decizia penală nr.767/A/25.09.2014 a Curții de Apel Cluj s-a dispus, în baza art.421 al.2 lit.b Cod procedură penală, admiterea apelului declarat de petentul P. I. împotriva sentinței penale nr.4/10 aprilie 2014 a Judecătoriei Bistrița, desființarea în întregime a hotărârii atacate și trimitea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoria Bistrița. Pentru a dispune această soluție, Curtea de Apel Cluj a reținut că la declarația de apel formulată în scris (f.2) revizuientul a anexat înscrisurile doveditoare în copie conformă cu originalul (f.6-29). Ca atare, Curtea a constatat că în acest mod sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnat având în vedere că nu a fost încunoștințat în mod efectiv despre faptul că trebuie să se prezinte la instanță să certifice actele anexate cererii. Curtea mai menționează în motivarea sa că "tribunalul va proceda la admiterea în principiu a cererii de revizuire fiind îndeplinite condițiile legale în acest sen, iar ulterior va proceda la rejudecarea cauzei conform art.461 Cod de procedură penală, pronunțând o soluție în limitele conferite de art.462 Cod de procedură penală".
Instanța de rejudecare a apreciat că nu poate fi obligată prin considerentele instanței de control judiciar să admită în principiu cererea de revizuire, conform art.459 alin. 4 Cod de procedură penală, și implicit să procedeze la rejudecarea cauzei conform art.461 Cod de procedură penală, doar pentru că petentul a certificat pentru conformitate cu originalul anumite înscrisuri de care a înțeles să se prevaleze, fără o minimă analiză asupra acelor înscrisuri și dacă acele înscrisuri se circumscriu noțiunii de "fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedește netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză". O interpretare contrară ar duce la încălcarea independenței judecătorului garantată de art.124 alin.3 din Constituția României.
La dosarul cauzei s-au depus: dosarul nr._ a Judecătoriei Bistrița în care s-a emis sentința penală nr.796/09.06.2011; dosarul penal nr. 859/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița - Năsăud.
Admisibilitatea, în principiu, a cererii de revizuire a fost judecată în ședința camerei de consiliu din data de 29.10.2015 cu citarea părților, în procedură contradictorie, pentru a se asigura respectarea Deciziei CCR nr.506/2015.
Procedând la analizarea admisibilității în principiu a cererii, conform art.459 alin.2 Cod procedură penală, instanța a reținut următoarele:
Hotărârea atacată:
P. sentința penală nr.796/09.06.2011 a Judecătoriei Bistrița, definitivă la data de 16.01.2012 prin decizia penală nr.61/R/2012 a Curții de Apel Cluj, inculpatul P. I. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II- lit.a, b, c (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societăților comerciale) Cod penal.
Conform art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 4 ani, potrivit art. 82 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.2 Cod penal, raportat la art.64 lit.a teza a II-a, b, c (acesta din urmă vizând interzicerea dreptului de a ocupa funcții de administrator în societăți comerciale și funcții care presupun activități și atribuții specifice celei de administrator al societăților comerciale) Cod penal, iar în temeiul art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
P. aceeași hotărâre a fost condamnat și inculpatul Bolaș D., pentru comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art.26 Cod penal, rap. la art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.74 lit. a Cod penal, rap. la art.76 lit.d Cod penal la pedeapsa de 6 luni închisoare. În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, potrivit art.82 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.2 Cod penal, rap. la art.64 lit.a Teza a II-a, lit.b și c Cod penal, iar în temeiul art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii față de inculpatul Bolaș D..
În baza art.998, art.1003 și art.1000 alin.3 Cod civil, rap. la art.14 și art. 346 Cod procedură penală, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român, prin A. București – Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bistrița-Năsăud, și a obligat pe inculpații P. I. și Bolaș D., în solidar, iar pe primul în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C.M. S. IMPEX S.R.L.Bistrița, prin lichidator judiciar LEVITOMI EXPERT SPRL Bistrița, să plătească suma de 178.326,88 lei, din care 336 lei reprezintă impozit pe profit, iar diferența de 177.990,88 lei reprezintă TVA, precum și la plata penalităților de întârziere calculate până la data achitării integrale a debitului.
În baza art.11 din Legea nr.241/2005, rap. la art.353 alin.1 și 2 și art.163 Cod procedură penală, s-a dispus luarea măsurii asiguratorii a instituirii sechestrului asiguratoriu asupra imobilului inculpatului P. I.: apartament compus din 2 camere, o bucătărie, o cameră de alimente, o baie, hol, o debara, situat în Bistrița, ., ., jud.Bistrița-Năsăud, înscris în CF nr._, nr. top 8073/c/31, precum și asupra imobilului inculpatului Bolaș D. compus din 3 camere, o bucătărie, o cămară alimente, o baie, un antreu, un WC, balcon, situat în Bistrița, ..1, .-Năsăud, înscris în CF nr._, nr. top. 7889/a/10, în vederea garantării reparării prejudiciului cauzat Statului Român, până la concurența valorii pagubei de 178.326,88 lei și a penalităților aferente până la data stingerii integrale a debitului.
P. decizia penală nr.61/R/2012 a Curții de Apel Cluj s-a dispus, în baza art. 385/15 pct.2 lit.d Cod de procedură penală, admiterea recursului declarat de partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRAȚIE FISCALĂ - DIRECȚA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI BISTRIȚA-NĂSĂUD împotriva sentinței penale nr.796 din 09.06.2011 a Judecătoriei Bistrița, pe care Curtea a casat-o sub aspectul laturii civile a cauzei și, rejudecând în aceste limite, a obligat inculpații P. I. ȘI BOLAȘ D., în solidar, inculpatul P. I., în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. M. S. IMPEX S.R.L. Bistrița, prin lichidator judiciar LEVITOMI EXPERT S.R.L. Bistrița, să plătească părții civile A., Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Bistrița-Năsăud despăgubiri civile în sumă de 272.182 lei (din care 336 lei impozit pe profit, iar 271.846 lei TVA), la care se adaugă penalități de întârziere până la achitarea integrală a debitului. Celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 796/09.06.2011 a Judecătorie Bistrița au fost menținute.
Pentru a se dispune astfel cum s-a arătat mai sus, s-a reținut în fapt:
Inculpatul P. I. a fost administratorul S.C.M. S. IMPEX S.R.L. Bistrița, S.C.JOLT IMPEX S.R.L. Bistrița și S.C.CEM CONSTRUCT S.R.L. Bistrița.
Până în luna mai 2006 inclusiv, evidența contabilă a S.C.M. S. IMPEX S.R.L. a fost condusă de către numitul I. E., apoi începând cu data de 01 iunie 2006 a fost preluată de către inculpatul Bolaș D., în baza contractului de prestări servicii nr.4/01 iunie 2006, fără ca acesta din urmă să aibă calitatea de angajat al firmei (f.154-156).
În data de 28 decembrie 2005 S.C.JOLT IMPEX S.R.L.Bistrița a achiziționat de la S.C. TIMBER GROUP SA București cantitatea de 21.500 kg îngrășământ foliar, potrivit facturii fiscale nr._/28.12.2005 în valoare de 1.742.338,50 lei (f.155), cantitate din care 8.000 kg au fost livrate către S.C.CEM CONSTRUCT S.R.L. administrată tot de către inculpatul P. I., în baza facturii nr._/ 28.12.2005, în valoare totală de 748.312 lei, iar diferența de 13.500 kg a fost exportată în Ungaria, potrivit documentelor de export existente la dosar.
Operațiunile comerciale au fost înregistrate în evidența contabilă a celor trei societăți, precum și obligațiile de plată aferente sumelor consemnate în facturile fiscale.
În data de 23 ianuarie 2006 S.C.JOLT IMPEX S.R.L. a mai achiziționat de la S.C.TIMBER GROUP SA București cantitatea de 21.000 kg îngrășământ foliar în valoare totală de 1.701.819 lei, conform facturii fiscale nr._ (f.29), înregistrată în evidențele contabile.
Societatea cumpărătoare (S.C.JOLT IMPEX SRL) a livrat cantitatea de îngrășăminte achiziționată către S.C.M. S. IMPEX S.R.L. BISTRIȚA, potrivit facturii fiscale nr._/31.01.2006 în valoare de 1.701.819 lei, din care TVA 271.719 lei (f.30), operațiunea comercială consemnată în factură fiind evidențiată în contabilitatea ambelor societăți comerciale.
Ulterior, această cantitate de îngrășăminte a fost livrată de S.C.M. S. IMPEX S.R.L. către S.C.MICROMOBILA SA Târgu N., în baza facturii fiscale . VEI nr._/05 iunie 2006, în valoare totală de 1.704.318 lei, din care TVA 272.118 lei (f.39), însă în evidența contabilă a S.C.M. S. IMPEX S.R.L. s-a înregistrat doar suma de 1.704,32 lei, astfel cum rezultă din înscrisurile anexate(f.40)
În drept s-a apreciat că fapta inculpatului P. I., în calitate de administrator al S.C.M. S. IMPEX SRL, de a permite înregistrarea facturii în cauză, în contabilitatea firmei și de a semna decontul de TVA pe luna iunie 2006, asumându-și, sub semnătură, responsabilitatea corectitudinii datelor consemnate, decont ce cuprinde și înregistrarea respectivei facturi, cu consecința păgubirii statului, comisă cu vinovăție, în forma intenției, sub aspectul laturii subiective, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev.de art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005.
Motivele de revizuire invocate:
Petentul invocă existența raportului de expertiză contabilă judiciară nr.54/ 02.06.2013 emis în dosarul penal nr.859/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud în care se menționează la fila nr. 7 că "Societățile S.C.JOLT IMPEX S.R.L. și ., au fost societăți cu același administrator, adică d-nul P. I.. Astfel, prin înregistrarea facturii fiscale BN VEI nr._/31.01.2006, la S.C.JOLT IMPEX S.R.L. suma de 271.719 lei reprezintă TVA de plată, iar la .. reprezintă TVA deductibil, astfel nu s-a adus prejudiciu bugetului consolidat al statului, în concluzie pentru această factură nu trebuie calculate obligații suplimentare - TVA 271.719 lei"
În dosarul penal nr.859/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, învinuitul P. I. a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005, art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, și art.8 din Legea nr.241/2005, în calitatea sa de administrator al S.C.M. S. IMPEX SRL. Dosarul a fost înregistrat în urma sesizării Gărzii Financiare nr.304.030/BN/24.11.2006.
Punctual, în cadrul dosarului penal, învinuitul P. I. a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, organele de control reținând că S.C.M. S. IMPEX S.R.L. a înregistrat în contabilitate factura fiscală . VEI nr._/31.01.2006 emisă de către S.C.JOLT IMPEX SRL, având ca obiect îngrășământ foliar în valoare de 1.430.100 lei și TVA în sumă de 271.719 lei, marfă care în urma verificărilor operațiunilor înregistrate de S.C.M. S. IMPEX S.R.L. nu a fost regăsită faptic. Aferent acestei înregistrări în evidența contabilă a S.C.M. IMPEX S.R.L. a fost stabilit TVA suplimentar de 271.719 lei.
Așadar, relativ la relațiile dintre S.C.M. S. IMPEX S.R.L. și S.C.JOLT IMPEX SRL, învinuitul P. I. a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea normativă prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, anume prin înregistrarea de cheltuieli fictive în scopul sustragerii de la plata obligațiilor către bugetul de stat.
În cadrul dosarul complex, organele de urmărire penală au dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare, obiectivul nr. 1 punctul nr. 3 vizând factura . VEI nr._/ 31.01.2006 emisă de către S.C.JOLT IMPEX S.R.L. către S.C.M. S. IMPEX S.R.L.. P. raportul de expertiză contabilă judiciară nr. 54/02.06.2013 emis de către expertul contabil judiciar B. R. se concluzionează la obiectivul nr. 1 punctul 3 stabilit de către IPJ Bistrița-Năsăud că: "Societățile S.C.JOLT IMPEXS.R.L.și ., au fost societăți cu același administrator, adică d-nul P. I.. Astfel, prin înregistrarea facturii fiscale BN VEI nr._/31.01.2006, la S.C.JOLT IMPEX S.R.L. suma de 271.719 lei reprezintă TVA de plată, iar la .. reprezintă TVA deductibil, astfel nu s-a adus prejudiciu bugetului consolidat al statului, în concluzie pentru această factură nu trebuie calculate obligații suplimentare - TVA 271.719 lei"(f.994 vol.2 d.u.p. 859/P/2008)
Dosarul penal nr.859/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud a fost soluționat prin Ordonanța de clasare din data de 10.03.2014, reținându-se că unele fapte cercetate sunt de natură civilă, unele sunt prescrise, iar față de relația dintre S.C.JOLT IMPEX S.R.L.și S.C.M. S. IMPEX S.R.L. s-a constatat că există autoritate de lucru judecat (f.584 vol. 1 d.u.p. 859/P/2008). Procurorul de caz reține la pg. nr. 11 din Ordonanța de clasare că: "din cercetările efectuate a rezultat că operațiunea de achiziție a îngrășământului foliar în cantitate de 21 tone în baza facturii emise de către S.C. JOLT IMPEX S.R.L. a fost urmat de vânzarea-emitere de către S.C.M. S. IMPEX S.R.L. către S.C. MICROMOBILA SA PIATRA N. a facturii de vânzare . VEI nr._/05.06.2006 în valoare de 1.701.819 lei din care TVA în sumă de 271.719 lei. Vânzarea cantității de 21 tone îngrășământ către S.C. MICROMOBILA SA a fost înregistrată în evidența contabilă a S.C.M. S. IMPEX S.R.L. la suma de 1.702,32 lei prin aceasta cauzându-se un prejudiciu bugetului de stat constând în TVA și impozit pe profit. Aceste aspecte au făcut obiectul cercetărilor în dosarul nr.151/P/2007 înregistrat la P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, dosar în care P. I. și Bolaș D. au fost trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005, fiind condamnați de către Judec. Bistrița prin SP nr.796/09.06.2011.."
Instanța a apreciat că soluția parchetului nu este justă, întrucât prin sentința penală nr.796/ 2011 a Judecătoriei Bistrița, P. I. a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea normativă prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005: omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate legat de neînregistrarea în contabilitatea S.C.M. S. IMPEX S.R.L. a facturii nr._/ 05.06.2006 în valoare de 1.701.819 lei emisă către S.C.MICROMOBILA SA Piatra N. la valoarea reală a acesteia, ori în cadrul dosarului penal nr.859/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud față de învinuitul P. I. s-au efectuat cercetări față de comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea normativă prev. de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005: evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, legat de înregistrarea în contabilitatea S.C.M. S. IMPEX S.R.L. a unor cheltuieli fictive, respectiv factura nr._/31.01.2006 în valoare de 1.701.819 lei emisă de către S.C.JOLT IMPEX SRL. Organul de urmărire penală ar fi trebuit să stabilească în cadrul dosarului nr.859/P/2008 dacă aceste operațiuni au fost sau nu reale, soluția de clasare întrucât există autoritate de lucru judecat fiind incorectă. Chiar dacă infracțiunea de evaziune fiscală se poate comite în mai multe modalități normative, prejudiciile cauzate prin modalitățile normative diferite se calculează în mod diferit.
Analiza admisibilității în principiu:
Conform art.456 alin.1 Cod procedură penală cererea de revizuire se introduce la instanța care a judecat cauza în primă instanță. În aceste condiții Judecătoria Bistrița este competentă material și teritorial a judeca cererea de revizuire a sentinței penale nr.1292/2012 a Judec. Bistrița așa cum a fost formulată de petentul P. I..
Petentul P. I. a fost condamnat prin sentința penală nr.796/2011 a Judecătorie Bistrița pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea normativă prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, constând în neînregistrarea în contabilitatea S.C.M. S. IMPEX S.R.L. a facturii nr._/05.06.2006 emisă către S.C.MICROMOBILA SA Piatra N. la valoarea reală a acesteia, respectiv suma de 1.701.819 lei, ci la o valoare mult diminuată, respectiv valoarea de 1704,32 de lei. Consecința faptei inculpatului a fost sustragerea de la plata către bugetul de stat a TVA de plată (care ar fi trebuit colectat de S.C.M. S. IMPEX SRL) în sumă de 271.846 lei, și a impozitului pe profit aferent vânzării în sumă de 336 de lei.
Este cât se poate de evident că raportul de expertiză contabilă judiciară nr.54/02.06.2013 emis în dosarul penal nr.859/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud are doar o legătură tangențială cu obiectul dosarului nr._, în care s-a emis sentința penală nr. 796/2011 a Judecătorie Bistrița, și în nici un caz nu contrazice în vreun fel cele reținute cu autoritate de lucru judecat de către instanță. Dacă raportul de expertiză ar fi fost cunoscut de către instanța la judecarea cauzei soluția instanței ar fi fost aceeași. De altfel instanța de fond a reținut în considerentele sale că: societatea cumpărătoare (S.C.JOLT IMPEX SRL) a livrat cantitatea de îngrășăminte achiziționată către S.C.M. S. IMPEX S.R.L.BISTRIȚA, potrivit facturii fiscale nr._/ 31.01.2006 în valoare de 1.701.819 lei, din care TVA 271.719 lei (f.30), operațiunea comercială consemnată în factură fiind evidențiată în contabilitatea ambelor societăți comerciale, exact ceea ce a constatat și raportul de expertiză contabilă menționat mai sus.
Conform art.453 alin.1 lit.a Cod de procedură penală: revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedește netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
Instanța a reținut că raportul de expertiză invocat nu se circumscrie prevederilor art.453 alin.1 lit.a Cod de procedură penală.
Petentul a mai depus la dosar o declarație notarială a numitului Bolaș D. prin care acesta arată că își recunoaște vina în totalitate privind eroarea de înregistrare a facturii în cauză. Schimbarea declarației unui coinculpat, după judecarea definitivă a cauzei, nu constituie în nici un caz motiv de revizuire a hotărârii de condamnare. Declarația inculpatului este de esența sa, retractabilă, inculpatul Bolaș D. putându-și schimba declarațiile pe tot parcursul judecării cauzei. Totodată se reține evidența încercării numitului Bolaș D. a a-l favoriza pe petentului P. I..
Simpla invocare a unui script sau a unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute la luarea unei hotărâri de condamnare nu justifică admiterea în principiu a cererii de revizuire, și rejudecarea cauzei. Dacă în cauza dedusă judecății, s-ar admite în principiu cererea de revizuire și s-ar dispune ipotetic rejudecarea cauzei, raportul de expertiză invocat de către petent ca mijloc de probă, deși ar putea părea pertinent, în nici un caz nu ar fi nici concludent și nici util cauzei. Așadar s-ar crea situația paradoxală în care un script a dus la rejudecarea cauzei, dar în cadrul rejudecării acel script nu este administrat.
Interpretând prevederile art.459 alin.2 lit.e și art.453 alin.1 lit.a Cod de procedură penală, instanța a reținut că scriptul invocat de către petent, pe lângă elementul de noutate, trebuie să fie și susceptibil a dovedi netemeinicia hotărârii atacate. Or, cum această cerință nu este îndeplinită, soluția ce s-a impus este de respingere ca neîntemeiată a cererii de revizuire.
Admisibilitatea, în principiu, a unei cereri de revizuire a fost conceput ca un mijloc de filtrare a cererilor de revizuire, instanța putând proceda la rejudecarea cauzei în fond doar în măsura în care motivele de revizuire invocate se circumscriu cazurilor de revizuire prev. de art.453 Cod de procedură penală și acele motive sunt evident pertinente (în sens literal) și suficient de consistente pentru a putea duce posibil la revizuirea hotărârii atacate.
În lumina celor prezentate, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul P. I..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel condamnatul revizuient P. I. solicitând desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea apelului s-a arătat că judecătorul fondului, precedând la rejudecarea cauzei după desființarea cu trimitere spre rejudecare, în primul ciclu procesual, în mod greșit nu s-a conformat dispozițiilor instanței de control judiciar și, drept consecință, nu a admis în principiu, cererea de revizuire.
Instanța de fond era ținută de dezlegarea dată de Curtea de Apel Cluj în primul ciclu procesual, în sensul că era obligată să admită în principiu cererea de revizuire și să procedeze la rejudecarea cauzei.
Pe de altă parte, instanța de fond, deși a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, a analizat pe fond cauza ori, în mod nelegal a antamat prin motivarea sentinței, discuția pe fondul cauzei, reținând aspecte de fond.
Verificând hotărârea apelată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispoz. art.420 alin.8 și art.417 alin.2 C.pr.pen., Curtea constată nefondat apelul formulat în cauză, pentru considerentele următoare:
Fără a relua întreaga motivare a instanței de fond, cu care suntem întrutotul de acord, vom puncta în continuare, motivele pentru care criticile apelantului sunt neîntemaiate.
În primul rând, rejudecarea cauzei de către instanța de fond se poate dispune doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege - art.421 pct.2 lit.b C.pr.pen. ( judecarea cauzei a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; există vreunul din cazurile de nulitate absolută. Ori, în speță, motivul invocat de apelant nu se circumscrie niciunuia din cazurile, mai sus menționate.
În al doilea rând, într-adevăr, potrivit art.425 C.pr.pen., instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de apel, în măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea apelului.
Dacă analizăm cu atenție decizia Curții de Apel Cluj, prin care s-a dispus rejudecarea cererii de revizuire a petentului P. I., se poate constata că principalul motiv, pentru care s-a admis apelul revizuientului a fost acela că la cererea de apel, revizuientul a anexat înscrisurile doveditoare, certificate pentru conformitate cu originalul, de care a înțeles să se folosească în susținerea cererii de revizuire astfel că, întrucât nu există dovada că revizuientul a luat la cunoștință despre obligația transmisă de instanța de fond ( de a certifica înscrisurile doveditoare), iar această obligație a fost îndeplinită în fața instanței de apel, se impunea rejudecarea cauzei.
Este adevărat că instanța de control judiciar a dispus ca în rejudecare, să se admită în principiu cererea de revizuire, însă această dispoziție nu poate fi aplicată, fără distincție, fără a analiza înscrisurile de care se folosește revizuientul, cu alte cuvinte, fără a verifica dacă situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea apelului.
La soluționarea apelului, eronat apreciem noi, situația avută în vedere de către instanța de control judiciar a fost, strict, cea decurgând din constatarea certificării înscrisurilor doveditoare de către revizuient.
Însă, cum corect a apreciat judecătorul învestit cu rejudecarea cauzei, analiza admisibilității în principiu a unei cereri de revizuire, nu se reduce la verificarea acestor condiții de formă, ci trebuie verificate și celelalte condiții de admisibilitate, în speță - dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea unor temeiuri legale ce permit revizuirea - art.459 alin.3 lit.e C.pr.pen.
Acesta a și fost motivul pentru care, fără a analiza pe fond revizuirea, judecătorul a fost, totuși, nevoit să facă referiri la înscrisurile invocate pentru a concluziona dacă starea de fapt relevată de acestea conduce sau nu, în mod evident, la stabilirea unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
Ori, așa cum detaliat a analizat instanța de fond, expertiza judiciară efectuată într-un alt dosar penal în care a fost cercetat inculpatul și, în care s-a dispus clasarea ( fără a mai relua motivarea procurorului, pentru că nu este în competența noastră) - în nici un caz nu îndeplinește condițiile cerute de lege, respectiv, să fie aptă a conduce, în mod evident, la stabilirea unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
Aceasta deoarece, repetăm, fără a analiza pe fond revizuirea, fără a analiza conținutul expertizei, pe fond, nu putem să nu constatăm, chestiuni prealabile, care fac inutilă cercetarea fondului revizuirii - că expertiza statuează asupra unor aspecte cu totul și cu totul diferite, decât cele din sentința, care se solicită a fi revizuită, vizând relații comerciale diferite - între S.C.M. S. IMPEX S.R.L.BISTRIȚA și S.C.JOLT IMPEX SRL (achiziționare de îngrășăminte) potrivit facturii fiscale nr._/ 31.01.2006 în valoare de 1.430 100 lei, din care TVA 271.719 lei, în timp ce dosarul ce se solicită revizuit, are ca obiect evaziune fiscală, pe o altă relație comercială - S.C.M. S. IMPEX - S.C.MICROMOBILA SA Piatra N. ( vânzare îngrășăminte) constând în neînregistrarea în contabilitatea S.C.M. S. IMPEX S.R.L. a facturii nr._/05.06.2006 emisă către S.C.MICROMOBILA SA Piatra N. la valoarea reală a acesteia, respectiv suma de 1.701.819 lei, ci la o valoare mult diminuată, respectiv valoarea de 1704,32 de lei).
Pentru toate aceste considerente, în mod judicios a apreciat judecătorul fondului că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate în principiu, respingând întemeiat, cererea de revizuire.
În consecință, hotărârea apelată este legală și temeinică, iar apelul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi respins, ca atare în temeiul art.421 pct.1lit.b C.pr.pen.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat apelantul condamnat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de către condamnatul revizuient P. I., domiciliat Bistrița, ., ., jud. Bistrița-Năsăud - împotriva sentinței penale nr. 9/CC/19.11.2015 a Judecătoriei Bistrița.
Obligă pe apelantul condamnat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică d în 22 februarie 2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. C. M. Ș.
GREFIER
L. C.
Red./th.dact.: A.C.
4 ex./26..02.2016.
Jud.fond: C. C.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 232/2016. Curtea... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 71/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
