Excepţie de neconstituţionalitate. Decizia nr. 1/2016. Curtea de Apel CLUJ

Decizia nr. 1/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 22-02-2016 în dosarul nr. 1/2016

Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:021._

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 1/R/2016

Ședința publică din 22 februarie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M. R., judecător

JUDECĂTOR: I. C. M.

JUDECĂTOR: G. V. C.

GREFIER: L. A. S.

Ministerul Public reprezentat prin V. T. – procuror,

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata I. O. împotriva sentinței penale nr. 13 din data de 03 februarie 2016 a Tribunalului S., pronunțată în dosar nr._, având ca obiect soluționarea contestației, formulate de către inculpatele I. O., născută la data de în 25.01.1970 în municipiul C., județul D., CNP:_, fiica lui TALISMAN și E., cetățenia ROMÂNĂ, cu domiciliul în C., ./A, JUDEȚUL D., cunoscută cu antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. f din Codul penal, cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal și U. I., născută la data de în 30.12.1973 în C., județul D., CNP:_, fiica lui G. și M., cetățenia ROMÂNĂ, cu domiciliul în C., ., JUDEȚUL D., cunoscută cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. f din Codul penal, cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal, împotriva încheierii de cameră preliminară din data de 21.12.2015, pronunțată în dosarul cu nr._ 15, al Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă pentru inculpata – recurentă I. O. apărătorul desemnat din oficiu, avocat Waldraf D., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie existentă la dosar ( f. 33 ) precum și apărător ales, avocat D. O. M., din cadrul Baroului Cluj, cu împuternicire avocațială existentă la dosar ( f. 39 ), lipsă fiind inculpata – recurentă I. O..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Apărătorul din oficiu al inculpatei – recurente I. O. solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale și să se dispună plata onorariului parțial din fondul Ministerului Justiției.

Curtea constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu și se va pronunța asupra onorariului parțial solicitat în cauză, prin hotărâre.

Apărătorul ales al inculpatei –recurente I. O. învederează instanței faptul că a fost angajată în cauză în cursul acestei zile.

Se constată faptul că inculpata – recurentă I. O. nu dorește să se prezinte în instanță, conform înscrisurile comunicate și depuse la dosar.

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al inculpatei – recurente I. O., având cuvântul, susține excepția de neconstituționalitate a art. 343 Cod procedură penală raportat la art. 241 alin. 1 din același cod și consideră că în cauză sunt îndeplinite cele patru condiții de admisibilitate, cu precizarea că din lecturarea hotărârii atacate rezultă faptul că instanța de fond nu a negat existența a trei dintre ele.

Astfel, opinează că se impune să se stabilească dacă art. 343 din Noul Cod de procedură penală este sau nu neconstituțional având în vedere că recurenta se afla în faza camerei preliminare, care prevede ca durată maximă a procedurii termenul de 60 de zile și care influențează măsura arestării preventive, întrucât în mod constant la solicitările de înlocuire a acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar instanța a invocat în motivare faza procesuală a camerei preliminare. În acest sens, arată că art. 3 Cod procedură penală stabilește patru funcții judiciare, astfel că însăși legiuitorul a dorit ca faza de cameră preliminară să fie una distinctă, iar susținerea instanței de fond nu este demonstrată.

Mai mult, raportat la distincția reținută, chiar dacă termenul de 60 de zile este unul de recomandare, apreciază că textul legal este neconstituțional, întrucât în speță afectează drepturile recurentei și, în consecință, că se impune stabilirea unei durate maxime până la care măsura ar putea subzista, ea fiind practic nelimitată în timp prin faptul că dispozițiile art. 241 alin. 1 din Noul Cod de procedură penală privind încetarea de drept a măsurilor preventive sunt ineficiente pe durata procedurii de cameră preliminară.

Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat.

Opinează că soluția primei instanțe este corectă și că nu sunt îndeplinite condițiile alin. 1 ale textului de lege, care cere existența unei legături cauzale. Astfel, aspectele deduse judecății nu au legătură cu soluționarea cauzei de către instanța care a fost sesizată cu contestația inculpatei, motivarea instanței fiind corectă, pentru că în mod evident nici legiuitorul nu a pus semnul egalității între durata procedurii camerei preliminare și durata măsurii arestării.

În ceea ce privește durata camerei preliminare nu se poate susține că legiuitorul nu a avut în vedere o durată maximă având în vedere dispozițiile art. 4881 din Codul de procedură penală, care prevede expres durata rezonabilă, respectiv alin. 3 vizează termenul de cel puțin un an de la trimiterea în judecată, pentru cauzele aflate în cursul judecății în primă instanță.

Prin urmare, opinează că ipoteza anterior evocată nu este incidentă, respectiv existența unei contestații privind durata procesului penal, iar soluția instanței nu este influențată de durata procedurii camerei preliminare. Mai mult, excepția invocată în cauză a mai fost de două ori soluționată de către Curtea Constituțională a României prin Deciziile nr. 552/2015 și, respectiv 663/2014, motivarea acesteia fiind similară cu cea a instanței.

În consecință, opinează că soluția primei instanței este temeinică și solicită respingerea căii de atac declarate.

CURTEA

Prin sentința penală nr.13/3.02.2016 a Tribunalului S. s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpata I. O..

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, în ședința camerei de consiliu Inculpata I. O. prin apărătorul ei ales a formulat o excepție de neconstituționalitate a prevederilor art.343 din noul cod de procedura penala, arătând ca aceste prevederi sunt neconstituționale deoarece nu stabilește durata maxima a procedurii de camera preliminara cu inculpatul arestat,termenul de 60 de zile fiind unul de recomandare.Ca atare dispozițiile art.241 alin C.p.p privind încetarea de drept a măsurii preventive sunt ineficiente pe durata procedurii de camera preliminara din moment ce se nu se prevede un termen maxim pana la care sa subziste acesta măsură. Astfel, inculpata a fost arestata la data de 21.08.2015 de 5 luni si 15 zile, iar in faza camerei preliminare procedura durează de 3 luni si 15 zile,

Potrivit prevederilor art.29 din Legea 47/1992, 1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.

(5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.

Or, din lecturarea celor sustinute in motivarea exceptiei se retine ca art.343 C.p.p ar fi neconstitutional in masura in care nu prevede o durata maxima pentru masurile preventive in procedura de camera preliminara, însa obiectul prezentului dosar îl constituie solutionarea contestatiilor formulate de inculpatele U. I. Si I. O. impotriva modului de solutionare de catre judecatorul de camera preliminara a cererilor si exceptiilor formulate de catre acestea si nicidecum verificarea masurilor preventive.

Mai mult, prevederile art.239 alin 1 si 2 C.p prevad ca in cursul judecatii in prima instanta, durata totala a arestarii preventive nu poate depasi un termen rezonabil si nu poate fi mai mare dacat jumatatea maximului special prevazut de lege pentru infractiunea care face obiectul sesizarii, în alineatul al doilea arătându-se ca aceste termene curg de la data sesizarii instantei de judecata, deci de la data inregistrarii rechizitoriului in procedura de camera preliminara.

Pentru aceste considerente se apreciaza ca exceptia invocata nu are nici o legatura cu prezenta cauza, astfel că a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs, inculpata criticând soluția dată ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, recurenta inculpată a învederat faptul că în cauză sunt întrunite cerințele art.29 din Legea nr.47/1992 și anume cele trei condiții de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale, făcând astfel referire la dispozițiile art.343 C.p.p. care reglementează durata procedurii în cameră preliminară, de 60 de zile – depășit în prezenta cauză – acest termen afectând în mod direct recurenta față de care s-a dispus luarea măsurii preventive și care astfel este privată de libertate de mai mult de 60 de zile. În aceste condiții, raportat la împrejurarea că legiutorul a omis să prevadă o durată maximă a procedurii în cameră preliminară în cazul în care inculpatul este arestat preventiv, se apreciază de către apărare că în mod evident se încală dispozițiile art.21 din Constituție, potrivit căruia “ orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime și nicio lege nu poate îngrădi acest drept” precum și paragraful 6 CEDO privind un proces echitabile într-un termen rezonabil. Mai mult, în lipsa stabilirii unui astfel de termen, în procedura camerei preliminare nu va putea opera niciodată instituția încetării de drept a măsurii preventive.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

Potrivit art. .29 din Legea 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

În cauza de față prin hotărârea atacată s-au soluționat și contestațiile inculpaților formulate împotriva încheierii de cameră preliminară din data de 21.12.2015 a Judecătoriei Șimleul Silvaniei prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriu și s-a dispus începerea judecății. Astfel, prin respingerea contestațiilor formulate, încheierea arătată mai sus a devenit definitivă, astfel că, în prezent, cauza nu se mai află în procedura Camerei preliminare, fiind, după cum am arătat mai sus, dispusă începerea judecății.

În acest context, apreciem, în consens cu judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul S. că, aspectele de neconstituționalitate invocate de către inculpată, prin apărătorul său ales, nu au legătură cu soluționarea cauzei, obiectul acesteia fiind, după cum s-a arătat mai sus, contestații împotriva încheierii de Cameră preliminară pronunțată de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond.

De altfel, actualul Cod de procedură penală prevede mai multe remedii procesuale în cazul depășirii unor termene rezonabile privind procedurile ca cele prev. de art.488 ind.1 C.p.p. dar și prevederi referitoare la termenul rezonabil a arestului preventiv ce nu poate fi depășit. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că asupra excepției de neconstituționalitate a art.343 C.p.p. s-a mai pronunțat Curtea Constituțională prin deciziile nr.663/2014 și respectiv 552/2015, prin care s-au respins excepțiile.

Așa fiind, în baza art. 29 alin.5 din Legea nr.47/1992 va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata I. O..

Va stabili onorariu parțial apărător din oficiu în sumă de 75 lei, ce se va avansa din FMJ în favoarea av. Waldarf D..

Va obliga recurenta la plata în favoarea statului a sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992 respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata I. O. ( cu datele personale la dosar) împotriva sentinței penale nr.13/3.02.2016 a Tribunalului S..

Stabilește onorariu parțial apărător din oficiu în sumă de 75 lei, ce se va avansa din FMJ în favoarea av. Waldarf D..

Obligă recurenta la plata în favoarea statului a sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 22.02.2016.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

M. R. I. C. M. V. G. C.

GREFIER

L. A. S.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Excepţie de neconstituţionalitate. Decizia nr. 1/2016. Curtea de Apel CLUJ