Falsul în declaraţii. Art. 292 C.p.. Decizia nr. 341/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 341/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 07-03-2016 în dosarul nr. 341/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:018._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.341/A/2016
Ședința publică din 7 martie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. A. M., judecător
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. C. - reprezentat prin procuror: O. C. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul O. V. împotriva sentinței penale nr. 1643 din 18.12.2015 a Judecătoriei Baia M., pronunțată în dosarul nr._, trimis în judecată pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev.de art.26 rap.la art.288 al.1 C.pen. 1968, fals în declarații prev.de art.292 C.pen. 1968 și uz de fals prev.de art.291 C.pen. 1968, cu aplic.art.33 lit.a C.pen. 1968 și art.5 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, C. acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, atât în privința constatărilor ce au făcut obiectul condamnării, cât și în ceea ce privește pedepsele aplicate în cuantumul și modalitatea de executare, însușindu-și argumentele de fapt și de drept invocate de instanța de fond.
După dezbaterea cauzei s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului O. V., av.P. N. din cadrul Baroului Maramureș, care depune la dosar împuternicire avocațială și un set de înscrisuri, care solicită a fi avute în vedere la soluționarea apelului.
CURTEA
Prin sentința penală nr.1643 din 18.12.2015 a Judecătoriei Baia M., pronunțată în dosarul nr._ , s-a dispus condamnarea inculpatului O. V. ( fiul lui P. și V., născut la data de 22.12.1980 în Poienile de sub M., jud. Maramureș, CNP_, cetățenie română, studii 8 clase, stagiul militar satisfăcut, agricultor, căsătorit, domiciliat în Poienile de Sub M., nr.1477, jud. Maramureș și fără forme legale în com. M., ..131A, jud. Satu M., fără antecedente penale):
În baza art.26 Cod penal din 1969 raportat la art.288 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal,
la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art.292 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal, la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.
În baza art.291 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal, la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal din 1969, s-au contopit pedepsele de 8 luni închisoare, 8 luni închisoare și 10 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
În baza art.71 alin.1 Cod penal din 1969, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.861 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, iar în baza art. 862 Cod penal din 1969, s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art.863 Cod penal din 1969, pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu M.; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a dispus ca datele prevăzute la literele b), c) și d) să se comunice serviciului menționat la lit.a).
În baza art.71 alin.5 Cod Penal din 1969 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a atras atenția inculpatului asupra prev.art. 864 Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.25 alin.3 Cod procedură penală, s-a dispus desființarea permisului de conducere falsificat ._.
În baza art.118 alin.1 lit.d Cod penal din 1969, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 300 dolari americani.
În baza art.274 alin.1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.602/P/2014 din 16.09.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 17.09.2015, sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului O. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art.26 raportat la art. 288 alin.1 Cod penal din 1968, fals în declarații, prev. de art.292 Cod penal din 1968 și uz de fals, prev. de art.291 Cod penal din 1968, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal din 1968 și art.5 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în fapt, că în cursul anului 2012, pe raza județului Maramureș, inculpatul O. V., a pus la dispoziția unor persoane neidentificate datele sale de stare civilă, actul de identitate și fotografia, pentru ca acestea să-i falsifice prin contrafacere permisul de conducere similar celui ucrainean, având ._ și dată a emiterii 18 decembrie 2012, valabil pentru categoriile B și C. În schimbul permisului contrafăcut, inculpatul le-a achitat falsificatorilor suma de 300 de dolari americani.
După ce a obținut permisul contrafăcut, în 25 ianuarie 2013, inculpatul s-a prezentat în fața notarului public M. G. M. cu sediul profesional în Municipiul Baia M., .. 6, județul Maramureș, unde a dat o declarație necorespunzătoare adevărului, autentificată potrivit încheierii nr.374 din 25 ianuarie 2013, declarație potrivit căreia permisul de conducere ._ eliberat de autoritățile competente din Ucraina și depus spre preschimbare la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Maramureș este autentic și că nu i s-a comunicat anularea acestuia ori a dreptului de a conduce, sau suspendarea ori restricționarea acestui drept. Tot în data de 25 ianuarie 2013, inculpatul s-a prezentat la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Maramureș din Municipiul Baia M., unde a depus documentele necesare preschimbării permisului de conducere ._ cu un permis de conducere emis de autoritățile române, valabil pentru categoriile B și C. În această împrejurare inculpatul a depus la dosarul întocmit pentru preschimbare și permisul de conducere contrafăcut cu ._, precum și declarația necorespunzătoare adevărului dată în fața notarului public M. G. M. și autentificată conform încheierii nr.374 din 25 ianuarie 2013.
La solicitarea Instituției Prefectului Județului Maramureș, Secția Consulară a Ambasadei Ucrainei în România a comunicat în 27 mai 2013, faptul că permisul de conducere cu ._ nu a fost eliberat de către autoritățile competente din Ucraina pe numele O. V..
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică criminalistică de tehnică a documentelor nr._ din 9 octombrie 2013 a Serviciului Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Maramureș, permisul de conducere cu ._ emis pe numele „O. V.” este contrafăcut.
Organele de urmărire penală au arătat că faptele reținute în sarcina inculpatului se probează cu următoarele mijloace de probă: adresa nr._ din 02.07.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Maramureș (f.13); fișa deținătorului permisului de conducere completată cu datele inculpatului (f.15); copia legalizată a permisului de conducere cu ._ și traducerea legalizată a acestuia în limba română (f.18-19); declarația inculpatului O. V. autentificată prin încheierea nr.374 din 25.01.2013 a notarului public M. G.-M. (f.20); fișa de consultații medicale pentru conducătorii de autovehicule pe numele inculpatului O. V. (f.21); chitanță ce atestă plata de către inculpat a taxei pentru preschimbarea permisului de conducere (f.22); certificatul de cazier judiciar al inculpatului (f.23); dovada nr.1029 din 25.01.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Maramureș ce atestă predarea permisului cu ._ de către inculpat reprezentanților acestei instituții (f.24); cererea inculpatului O. V. din 25.01.2013 adresată Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Maramureș în vederea preschimbării permisului de conducere cu ._ cu unul românesc valabil pentru categoriile B și C (f.25); adresa nr._ din 02.04.2013 a Instituției Prefectului Județului Maramureș (f.26-27), adresa nr.4/223 din 27.05.2013 a Secției Consulare a Ambasadei Ucrainei în România (f.28), raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică de tehnică a documentelor nr._ din 09.10.2013 al Serviciului Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Maramureș (f.33-40), fotocopii ale pașaportului inculpatului O. V. (f.67-70), adresa nr._ din 14.09.2015 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră – Punctul de Contact Porubne (f.77-79), mijloc material de probă: permisul de conducere contrafăcut cu ._ – atașat în plic sigilat la dosarul cauzei, declarația inculpatului O. V. (f.73-75).
La dosarul cauzei s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.41 dosar up și f.17 dosar instanță).
Prin Încheierea penală din data de 04.11.2015, pronunțată în dosarul nr._, judecătorul de cameră preliminară, în baza art.346 alin.2 Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății cauzei.
În cursul cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea inculpatului (f.19-20). Nu au fost contestate probele administrate în cursul urmăririi penale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
În cursul anului 2012, inculpatul O. V. a pus la dispoziția unor persoane neidentificate datele sale de stare civilă, actul de identitate și fotografia, pentru ca acestea să-i falsifice prin contrafacere permisul de conducere similar celui ucrainean, având ._ și dată a emiterii 18.12.2012, valabil pentru categoriile B și C, iar în schimbul permisului contrafăcut inculpatul le-a achitat falsificatorilor suma de 300 de dolari americani.
După ce a obținut permisul contrafăcut, în data de 25.01.2013, inculpatul s-a prezentat în fața notarului public M. G. M., unde a dat o declarație necorespunzătoare adevărului, autentificată potrivit încheierii nr. 374/25.01.2013, declarație potrivit căreia permisul de conducere ._ eliberat de autoritățile competente din Ucraina și depus spre preschimbare la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Maramureș este autentic și că nu i s-a comunicat anularea acestuia ori a dreptului de a conduce, sau suspendarea ori restricționarea acestui drept.
În aceeași dată, inculpatul s-a prezentat la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Maramureș din Municipiul Baia M., unde a depus documentele necesare preschimbării permisului de conducere ._ cu un permis de conducere emis de autoritățile române, valabil pentru categoriile B și C. În această împrejurare, inculpatul a depus la dosarul întocmit pentru preschimbare și permisul de conducere contrafăcut cu ._, precum și declarația necorespunzătoare adevărului dată în fața notarului public M. G. M. și autentificată conform încheierii nr.374/25.01.2013.
Din adresa nr.4/223 emisă la data de 27.05.2013 de Secția Consulară a Ambasadei Ucrainei în România rezultă că permisul de conducere cu ._ nu a fost eliberat de către autoritățile competente din Ucraina pe numele O. V. (f.28 d.u.p.).
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică criminalistică de tehnică a documentelor nr._/09.10.2013 a Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Maramureș reiese că permisul de conducere cu ._ emis pe numele O. V. este contrafăcut (f.33-40 d.u.p.).
Situația de fapt mai sus descrisă și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite prin mijloacele de probă administrate în cauză, mențiunile adresei nr._ din 2 iulie 2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Maramureș (f.13 d.u.p.) coroborându-se cu fia deținătorului permisului de conducere completată cu datele inculpatului (f.15 d.u.p.), copia legalizată a permisului de conducere cu ._ și traducerea legalizată a acestuia în limba română (f.18-19 d.u.p.), declarația inculpatului O. V. autentificată prin încheierea nr.374 din 25.01.2013 a notarului public M. G.- M. (f.20 d.u.p.), fișa de consultații medicale pentru conducătorii de autovehicule pe numele inculpatului O. V. (f.21 d.u.p.), chitanța ce atestă plata de către inculpat a taxei pentru preschimbarea permisului de conducere (f.22 d.u.p.), dovada nr. 1029 din 25.01.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Maramureș ce atestă predarea permisului cu ._ de către inculpat reprezentanților acestei instituții (f.24 d.u.p.), cererea inculpatului O. V. din 25.01.2013 adresată Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Maramureș în vederea preschimbării permisului de conducere cu ._ cu unul românesc valabil pentru categoriile B și C (f.25 d.u.p.), adresa nr._ din 2 aprilie 2013 a Instituției Prefectului Județului Maramureș (f. 26-27 d.u.p.), adresa nr. 4/223 din 27 mai 2013 a Secției Consulare a Ambasadei Ucrainei în România (f.28 d.u.p.), raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică de tehnică a documentelor nr._ din 9 octombrie 2013 al Serviciului Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Maramureș (f.33-40 d.u.p.), adresa nr._ din 14.09.2015 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră – Punctul de Contact Porubne (f.77-79 d.u.p.).
Fiind audiat în cursul urmăririi penale (f.73-75 dosar u.p.), inculpatul a declarat că în luna septembrie 2012 s-a deplasat în Ucraina unde a muncit la o rudă a sa. Un vecin al acestei rude, pe care l-a cunoscut sub numele „V.” l-a întrebat dacă este de acord să urmeze cursurile unei școli de șoferi în Ucraina și să obțină permis de conducere ucrainean, în schimbul sumei de 300 de dolari americani. Inculpatul a susținut că a fost de acord cu propunerea lui „V.” astfel că acesta l-a prezentat unui instructor auto pe nume „M.”. Numitului „M.” inculpatul a susținut că i-a achitat suma de 300 de dolari americani, acesta eliberându-i o chitanță și i-a pus la dispoziție o fotocopie a pașaportului și două fotografii, comunicându-i și prenumele părinților săi. În continuare, inculpatul a declarat că în perioada 11.09. – 14.09.2012 a urmat cursuri de legislație rutieră și de conducere la o școală de șoferi din Ucraina, iar în 14.09.2012 a susținut examenul pentru permisul de conducere în localitatea Ivano Frankivsk din Ucraina cu poliția rutieră din această localitate. De formalitățile necesare depunerii dosarului în vederea susținerii examenului s-ar fi ocupat numitul „M.”. În urma promovării examenului, inculpatul a susținut că în 20 decembrie 2012 s-a deplasat în Ucraina, la Serviciul de Înregistrare și Examinare Ivano Frankivsk, de unde și-a ridicat permisul de conducere cu ._ valabil pentru categoriile B și C.
Fiind audiat în cursul cercetării judecătorești (f.19-20 dosar instanță), inculpatul a declarat că un prieten, împreună cu care a muncit în Ucraina, i-a spus că poate să obțină permis de conducere ucrainean, în schimbul sumei de 300 de dolari americani, inculpatul acceptând. Prin urmare, acesta l-a prezentat unui instructor auto, căruia inculpatul i-a achitat suma de 300 de dolari americani și i-a pus la dispoziție o fotocopie a pașaportului și două fotografii. Inculpatul a mai declarat că a condus, fiind însoțit de instructorul auto, doar în data de 12.09.2012, un autoturism inscripționat „Școala de șoferi”, de formalitățile necesare depunerii dosarului ocupându-se instructorul auto, care i-a spus inculpatului că trebuie să se prezinte în vederea susținerii unui examen în data de 18/19.12.2012, însă când au mers împreună la autoritatea competentă instructorul i-a spus că trebuie doar să semneze. Inculpatul a declarat nu a susținut niciun examen în vederea obținerii permisului de conducere întrucât nimeni nu i-a solicitat acest lucru, iar în data de 19.12.2012 s-a deplasat în Ucraina, la Serviciul de Înregistrare și Examinare Ivano Frankivsk, de unde și-a ridicat permisul de conducere cu ._ valabil pentru categoriile B și C. Totodată, a declarat că nu a dat nicio declarație în fața unui notar public.
Instanța de fond a constatat că între declarațiile inculpatului există multiple contradicții, aspect care evidențiază caracterul nesincer al acestora. Totodată, potrivit informațiilor furnizate de autoritățile ucrainene prin intermediul Punctului de Contact Porubne al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră din România, cu privire la intrările și ieșirile inculpatului pe și de pe teritoriul Ucrainei în cursul anului 2012, rezultă că inculpatul a intrat pe teritoriul Ucrainei în 14.09.2012 ora 8:53:38 prin punctul de trecere a frontierei Solotvino și a ieșit din Ucraina prin același punct în 14.09.2012 ora 12:01:22 (f. 79 d.u.p.). Următoarea intrare a inculpatului în Ucraina a avut loc în 19.09.2012 la ora 18:15:52 urmată de întoarcerea în România în aceeași dată, la ora 19:19:52. Nu există date privind . în data de 11/12.09.2012, când acesta a pretins că ar fi urmat cursurile școlii de șoferi. Asemenea date nu rezultă nici din fotocopiile pașaportului cu vizele de intrare/ieșire din Ucraina, depuse de către inculpat (f.67-70 d.u.p.). De asemenea, referitor la data când inculpatul susține că s-a deplasat în Ucraina pentru a-și ridica permisul de conducere, din informațiile furnizate de către autoritățile ucrainene rezultă că în 20.12.2012 la ora 22:23:56, inculpatul a intrat în Ucraina prin punctul de trecere a frontierei Solotvino, reîntorcându-se în România la aceeași dată, la ora 23:05:47 (f.77 d.u.p.). Având în vedere ora la care s-a deplasat inculpatul în Ucraina, susținerile acestuia în sensul că la data respectivă și-a ridicat permisul de conducere de la sediul instituției emitente sunt neverosimile. Pe de altă parte, potrivit site-ului www. distanța.. localitățile Solotvino și Ivano Frankivsk este de 180,1 km, parcurgerea acestui traseu dus/întors într-un interval de aproximativ 41 de minute fiind imposibilă.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a constatat că a fost dovedită existența faptelor de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, fals în declarații și uz de fals, dar și vinovăția inculpatului în săvârșirea acestora.
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului O. V. care, în cursul anului 2012, a pus la dispoziția unor persoane neidentificate datele sale de stare civilă, actul de identitate, fotografia și suma de 300 de dolari americani, pentru ca acestea să-i falsifice prin contrafacere permisul de conducere similar celui ucrainean, având ._ și dată a emiterii 18.12.2012, valabil pentru categoriile B și C, iar ulterior a intrat în posesia acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 26 raportat la art.288 alin.1 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 din Codul penal.
Fapta aceluiași inculpat care, în data de 25.01.2013, s-a prezentat în fața notarului public M. G. M., unde a dat o declarație necorespunzătoare adevărului, autentificată potrivit încheierii nr.374/ 25.01.2013, declarație potrivit căreia permisul de conducere ._ eliberat de autoritățile competente din Ucraina și depus spre preschimbare la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Maramureș este autentic și că nu i s-a comunicat anularea acestuia ori a dreptului de a conduce, sau suspendarea ori restricționarea acestui drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art.292 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 din Codul penal.
Fapta aceluiași inculpat care, în data de 25.01.2013, s-a prezentat la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Maramureș din Municipiul Baia M., unde a depus permisul de conducere contrafăcut cu ._, în scopul preschimbării acestuia cu unul românesc autentic, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art.291 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 din Codul penal.
În cauză, instanța a reținut că prevederile Codului penal din 1969 reprezintă legea penală mai favorabilă, în considerarea concursului de infracțiuni și a modalității de individualizare judiciară a executării pedepsei.
La individualizarea pedepselor la care a fost condamnat inculpatul, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.72 Cod penal din 1969, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite de inculpat, împrejurările săvârșirii faptelor, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (pericolul este prezumat, fiind vorba despre infracțiuni de pericol), circumstanțele personale ale inculpatului, împrejurarea că acesta nu are antecedente penale, precum și atitudinea nesinceră a inculpatului în cursul procesului penal, apreciind că scopul educativ și preventiv poate fi atins prin aplicarea unor pedepse orientate peste minimul special al pedepsei închisorii în cazul fiecărei fapte.
Pentru aceste considerente, în baza art.26 Cod penal din 1969 raportat la art.288 alin.1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal, instanța a dispus condamnarea inculpatului O. V. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art.292 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.
În baza art.291 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
Reținând că faptele sunt concurente, în baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal din 1969, instanța a contopit pedepsele de 8 luni închisoare, 8 luni închisoare și 10 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, în considerarea perseverenței infracționale a acestuia, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
În baza art.71 alin.1 Cod penal din 1969, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale.
Plecând de la scopul pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal din 1969, apreciind că acesta se poate realiza și fără privare de libertate, instanța, având în vedere că sunt întrunite condițiile din art.86 indice 1 Cod penal din 1969, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, iar, în baza art. 86 indice 2 Cod penal din 1969, a stabilit un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Cu privire la această modalitate de individualizare judiciară de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat-o ca fiind cea mai potrivită pentru inculpat, având în vedere pluralitatea de infracțiuni săvârșite de acesta, fiind îndeplinite condițiile cumulative strict și limitativ prevăzute de lege: pedeapsa stabilită pentru concursul de infracțiuni nu depășește 3 ani, inculpatul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, iar scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție. Conduita inculpatului urmează a fi verificată pe durata termenului de încercare, astfel încât se apreciază că există toate premisele ca scopul preventiv și educativ al pedepsei să fie atins și prin această modalitate de individualizare a executării.
În baza art.86 indice 3Cod penal din 1969, pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere menționate în dispozitiv.
În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1969, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Instanța a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.86 indice 4 Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.25 alin.3 Cod procedură penală, s-a dispus desființarea permisului de conducere falsificat ._.
În baza art.118 alin.1 lit.d Cod penal din 1969, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 300 dolari americani.
În baza art.274 alin.1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul 0NCEA V. solicitând desființarea acesteia și, pronunțând o nouă hotărâre, în principal, achitarea sa pentru toate infracțiunile, pentru care a fost trimis în judecată, iar în subsidiar, achitarea sa pentru infracțiunea de uz de fals; reducerea pedepselor pentru infracțiunile de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale și fals în declarații, iar în urma contopirii, a nu se aplica spor; suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante; înlăturarea dispozițiilor privind confiscarea specială a sumei de 300 dolari americani.
În motivarea apelului, s-a arătat, sub aspectul solicitării principale, că în cauză este incidentă eroarea de fapt prev. de art.51 C.pen. 1969, întrucât, inculpatul, când a pus la dispoziția persoanelor neidentificate, pașaportul și fotografiile, a avut reprezentarea faptului că urma să obțină, în mod legal, un permis de conducere și că suma de 300 dolari reprezenta costul școlii de șoferi și a taxelor aferente examinării, doar în momentul refuzării, de către autoritățile române, a preschimbării permisului, realizând că acesta nu era autentic.
Sub aspectul solicitărilor subsidiare, s-a arătat:
- în primul rând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, pentru că sunt incidente dispoz. art.20 alin.3 C.pen.1969, autoritățile române, după verificarea permisului, au constatat că nu este autentic, astfel că „tentativa” a rămas fără rezultat;
- sub aspectul individualizării pedepselor, pentru celelalte infracțiuni, s-a arătat că în cazul complicității la fals material în înscrisuri oficiale, contribuția inculpatului a fost „minoră” la comiterea faptei, iar în cazul falsului în declarații, trebuie avut în vedere că, noile reglementări în materie ( Ordinul nr.149/2014) nu mai prevăd obligativitatea prezentării unei declarații autentice, în vederea preschimbării permisului, astfel că în prezent, o astfel de infracțiune nu se mai poate săvârși;
- nu este legală confiscarea sumei de 300 dolari americani, întrucât, aceasta nu a fost dată determinarea comiterii unei infracțiuni, la data înmânării sumei, inculpatul având reprezentarea că este echivalentul costului școlii de șoferi și a taxelor aferente examinării.
Verificând hotărârea apelată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispoz. art.420 alin.8 și art.417 alin.2 C.pr.pen., C. constată nefondat apelul formulat în cauză, pentru considerentele ce for fi prezentate în continuare.
Fără a relua întreaga motivare a instanței de fond, cu care C. este întru-totul de acord, vom arăta, punctual, de ce sunt nefondate criticile formulate de inculpatul apelant.
Astfel, se constată că în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale - necontestate de inculpat - precum și în cursul judecății ( audierea inculpatului), judicios analizate și interpretate, menționate în dispozitivul hotărârii, s-a reținut o stare de fapt corespunzătoare adevărului, constând în aceea că în cursul anului 2012, inculpatul O. V. a pus la dispoziția unor persoane neidentificate datele sale de stare civilă, actul de identitate, fotografia și suma de 300 de dolari americani, pentru ca acestea să-i falsifice prin contrafacere permisul de conducere similar celui ucrainean, având ._ și dată a emiterii 18.12.2012, valabil pentru categoriile B și C, iar ulterior a intrat în posesia acestuia; în data de 25.01.2013, același inculpat s-a prezentat în fața notarului public M. G. M., unde a dat o declarație necorespunzătoare adevărului, autentificată potrivit încheierii nr.374/ 25.01.2013, declarație potrivit căreia permisul de conducere ._ eliberat de autoritățile competente din Ucraina este autentic și că nu i s-a comunicat anularea acestuia ori a dreptului de a conduce, sau suspendarea ori restricționarea acestui drept și, la aceeași dată s-a prezentat la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Maramureș din Municipiul Baia M., unde a depus permisul de conducere contrafăcut cu ._, în scopul preschimbării acestuia cu unul românesc autentic.
Apoi, în mod corect s-a făcut încadrarea juridică a faptelor în infracțiunile de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 raportat la art.288 alin.1 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 din Codul penal; fals în declarații, prev. de art.292 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 din Codul penal și, respectiv, uz de fals, prev. de art.291 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 din Codul penal - legea penală mai favorabilă fiind stabilită ca fiind legea veche, pentru motivele, arătate în hotărâre.
În mod judicios instanța și-a format convingerea în sensul existenței faptelor și a comiterii acestora de către inculpat, cu vinovăția prevăzută de lege, așa cum arătam, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale - necontestate de inculpat.
Întemeiat, judecătorul fondului a înlăturat apărările inculpatului, având în vedere contradicțiile dintre declarațiile sale, în diferitele etape procesuale. În cursul urmăririi penale inculpatul declară că a urmat în Ucraina cursuri de legislație rutieră în perioada 11.09. - 14.09.2012, iar în 14.09.2012 a susținut examenul pentru obținerea permisului de conducere; în faza de judecată însă, inculpatul declară că a condus un autoturism de la școala de șoferi doar în 12.09.2012, iar ulterior, în 19.12.2012 și-a ridicat permisul de conducere, fără a susține vreun examen.
Pe de altă parte, nesinceritatea inculpatului rezultă și din informațiile furnizate de autoritățile ucrainene prin intermediul Punctului de Contact Porubne al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră din România, cu privire la intrările și ieșirile inculpatului pe și de pe teritoriul Ucrainei în cursul anului 2012, conform cărora inculpatul a intrat pe teritoriul Ucrainei în 14.09.2012 ora 8:53:38 prin punctul de trecere a frontierei Solotvino și a ieșit din Ucraina prin același punct în 14.09.2012 ora 12:01:22 (f. 79 d.u.p.). Următoarea intrare a inculpatului în Ucraina a avut loc în 19.09.2012 la ora 18:15:52 urmată de întoarcerea în România în aceeași dată, la ora 19:19:52. Nu există date privind . în data de 11/12.09.2012, când acesta a pretins că ar fi urmat cursurile școlii de șoferi. Asemenea date nu rezultă nici din fotocopiile pașaportului cu vizele de intrare/ieșire din Ucraina, depuse de către inculpat (f.67-70 d.u.p.). De asemenea, referitor la data când inculpatul susține că s-a deplasat în Ucraina pentru a-și ridica permisul de conducere, din informațiile furnizate de către autoritățile ucrainene rezultă că în 20.12.2012 la ora 22:23:56, inculpatul a intrat în Ucraina prin punctul de trecere a frontierei Solotvino, reîntorcându-se în România la aceeași dată, la ora 23:05:47 (f.77 d.u.p.). Având în vedere ora la care s-a deplasat inculpatul în Ucraina, susținerile acestuia în sensul că la data respectivă și-a ridicat permisul de conducere de la sediul instituției emitente sunt neverosimile. Pe de altă parte, potrivit site-ului www. distanța.. localitățile Solotvino și Ivano Frankivsk este de 180,1 km, parcurgerea acestui traseu dus/întors într-un interval de aproximativ 41 de minute fiind imposibilă.
Nu poate fi primită solicitarea apelantului, de a se reține în cauză incidența erorii de fapt prev. de art.51 C.pen. 1969 - ca și cauză, care înlătură caracterul penal al tuturor faptelor reținute în sarcina sa, pe motiv că, la momentul predării actelor către persoanele neidentificate, ar fi avut reprezentarea faptului că urma să obțină, în mod legal, un permis de conducere și că suma de 300 dolari reprezenta costul școlii de șoferi și a taxelor aferente examinării. Aceasta deoarece, din modalitatea și împrejurările concrete în care s-au derulat evenimentele, rezultă cu evidență, caracterul organizat, deliberat, al tuturor acțiunilor sale, fiind de notorietate că, obținerea unui permis de conducere reclamă pregătirea necesară de specialitate, pe o anumită perioadă, susținerea unui examen și, apoi ridicarea permisului de conducere, inculpatul însuși arătând că, a ales această modalitate, deoarece, în România nu-și permitea plata sumei de 1200 lei, ce aflase că trebuie plătită pentru obținerea permisului, în Ucraina costurile fiind mai mici .
De altfel inculpatul nici nu a arătat care sunt stările, situațiile sau împrejurările de care depinde caracterul penal al faptelor ( în accepțiunea art.51 C.pen.1969) și, a căror existență nu a cunoscut-o.
Este, de asemenea, în afara obiectului cauzei, invocarea dispoz. art. art.20 alin.3 C.pen.1969, cu privire la tentativă, relativ la infracțiunea de uz de fals, întrucât, inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru comiterea acestei fapte în forma tentativei, iar pe de altă parte, chiar dacă consecințe juridice nu s-au produs - în sensul că, inculpatului nu i s-a aprobat preschimbarea permisului ucrainean într-unul românesc, infracțiunea de uz de fals, oricum s-s consumat, în momentul folosirii permisului ucrainean, cunoscând că este fals, în scopul producerii unei consecințe juridice (obținerea permisului românesc), testul incriminator necerând, pentru existența infracțiunii, să se și producă consecința juridică.
În ceea ce privește solicitarea de a se reține, în momentul individualizării pedepselor că, în cazul falsului în declarații, noile reglementări în materie ( Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.149/2014) nu mai prevăd obligativitatea prezentării unei declarații autentice, în vederea preschimbării permisului, astfel că în prezent, o astfel de infracțiune nu se mai poate săvârși - aceasta nu poate fi primită, deoarece, falsul în declarații s-a realizat în fața notarului, prin declararea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, în vederea producerii unei consecințe juridice, iar potrivit legii, declarația, la momentul respectiv, servea pentru producerea acelei consecințe juridice (preschimbarea permisului) întrucât, potrivit art.6 din Ordinul nr.163/2011 al Ministerului Administrației și Internelor, printre alte documente, pentru preschimbarea permisului, trebuia depusă la poliție și declarația notarială pe propria răspundere a solicitantului, că permisul de conducere străin este autentic. Faptul - că, în prezent, această din urmă condiție ( prezentarea declarației autentice, în sensul arătat) nu mai este cerută de reglementările în materia preschimbării permiselor - nu are relevanță în cauza de față, în care, la momentul comiterii faptelor această condiție se cerea și, mai mult, nu are relevanță sub aspectul existenței infracțiunii de fals în declarații - relativ la care, s-a aplicat legea penală veche, C.pen. 1969 în vigoare la momentul comiterii faptei, moment la care, cum arătam, era necesară prezentarea declarației autentice; din această perspectivă, este esențial și un alt aspect, respectiv că, nu această declarație falsă este obiectul uzului de fals comis în fața organului de poliție, ci permisul de conducere ucrainean, fals, și în plus, declarația autentică, la momentul respectiv, chiar dacă, nu singură, potrivit legii, servea la producerea consecinței juridice urmărite.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, se constată că s-au valorificat eficient criteriile prev. de art.72 C.pen.1969 - gradul de pericol social concret al faptelor - relativ ridicat; limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite ( pedeapsa închisorii de la 3 luni la 3 ani sau amenda, respectiv, de la 3 luni la 2 ani sau amenda; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (pericolul este prezumat, fiind vorba despre infracțiuni de pericol); circumstanțele personale ale inculpatului - fără antecedente penale, cu o atitudine nesinceră în cursul procesului penal, apreciindu-se întemeiat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse orientate peste minimul special al pedepsei închisorii, în cazul fiecărei fapte, precum și fără executarea pedepsei, dispunându-se suspendarea sub supraveghere, dată fiind pluralitatea de infracțiuni săvârșite de inculpat, dar și îndeplinirea condițiilor cumulative strict și limitativ prevăzute de lege: pedeapsa stabilită pentru concursul de infracțiuni nu depășește 3 ani, inculpatul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an ( deși, anterior pronunțării hotărârii apelate, inculpatul a mai fost condamnat de Judecătoria Satu M., cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru același tip de infracțiuni de fals, privind aceeași modalitate de comitere și, cu privire la același obiect - permis de conducere, astfel că săvârșirea prezentelor fapte ar fi impus anularea suspendării condiționate anterioare și contopirea prezentelor pedepse cu cele aplicate prin sentința anterioară, însă, fiind în propria cale de atac a inculpatului, nu i se poate agrava situația, aceasta și în lumina dispoz. Deciziei nr.70/2007 a ÎCCJ dată în RIL).
În mod corect a dispus instanța, în baza art.118 alin.1 lit.d Cod penal din 1969, confiscarea de la inculpat a sumei de 300 dolari americani - sumă ce s-a dovedit că a fost dată de inculpat pentru falsificarea permisului de conducere, în condițiile în care, nu a efectuat cursuri de pregătire și nu a susținut un examen pentru obținerea permisului, pentru motivele arătate anterior, apreciindu-se că inculpatul a cunoscut cu certitudine titlul cu care s-a remis suma de bani.
Pentru toate aceste considerente, apelul formulat în cauză se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat apelantul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul O. V., domic. în loc. Poienile de Sub M. nr.1477, jud. Maramureș și reședința în comuna M., ..131 A, jud. Satu M. - împotriva sentinței penale nr.1643 din 18.12.2015 a Judecătoriei Baia M..
Obligă apelantul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 7 martie 2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. A. M. A. C.
GREFIER
M. B.
Red./dact.: A.C.
4 ex./14. 03.2016.
Jud.fond: Ș. D.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 808/2013. Curtea de Apel CLUJ | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 204/2016.... → |
|---|
