Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 293/2016. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 293/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 01-03-2016 în dosarul nr. 293/2016

Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:018._

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DECIZIE PENALĂ NR.293/A/2016

Ședința publică din data de 1 martie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. M., judecător

JUDECĂTOR: L. H.

GREFIER: C. C.

Ministerul Public-P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat

de PROCUROR: S. D.

S-au luat în examinare – pentru pronunțare - apelurile formulate de inculpatul R. R. și partea vătămată R. E. împotriva sentinței penale nr. 327/22.10.2015 pronunțată de Tribunalul C., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C. nr. 345/P/2014 din data de 10.10.2014 inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 al.1 rap.la art. 188 al.1 C.pen. și conducerea unui vehicul fără permis prev.de art. 335 al.1 C.pen. cu aplicarea art. 38 al.1, art.41 al.1 C.pen..

La apelul nominal constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că în data de 29 februarie 2016, s-au înregistrat la dosarul cauzei prin serviciul registratură „concluzii scrise” însoțite de practica judiciară a Tribunalului C. și Tribunalul Maramureș, transmise din partea inculpatului-apelant R. R. prin apărătorul său ales.

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 februarie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 327 din 22.10/2015 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 32 C.pen. rap la art.188 al.1 C.pen. cu aplicarea art. 41 al.1 C.pen. în infracțiunea de vătămare corporală prev, de art.194 al.1 lit.b C.pen. cu aplicarea art. 41 al.1 C.pen sau vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 al.3 C.pen. cu aplicarea art. 41 al.1 C.pen .

A fost condamnat inculpatul R. R. , fiul lui M. și S., născut la data de 02.02.1983 în loc. C.-N., jud. C., CNP_, cetățean român, domiciliat în loc.C. N., ., jud. C., arestat preventiv în lipsă, la următoarele pedeapse:

-8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 32 C.pen. rap la art.188 al.1 și al. 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 al.1 C.pen .

-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 al.1 C.pen.

În temeiul art. 38 al.2 C.pen. s-a constatat că infracțiunile au fost comise în concurs ideal și în temeiul art. 39 al.1 lit. b C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare la ca adaugă sporul obligatoriu de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani și 8 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.

În temeiul art.65 C.pen. s-a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prev. de art. 66 lit.a, b și d C.pen.

În baza art. 188 al.1 C.pen., art.67, art. 66 lit. a, b și d C.pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. b C. proc. pen., s-a constatat că prin Încheierea penală nr.142/18.06.2014 pronunțată de către Tribunalul C. în dosarul cu nr._ al aceleiași instanțe s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului R. R. pe o durată de 30 de zile, fiind emis Mandatul de arestare preventivă nr. 35/18.06.2015 ce nu a fost pus în executare până în prezent.

S-a constatat că persoana vătămată R. E. domiciliat în loc. B., ., jud. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 19, art.397 C.pr.pen. rap. la art. 1349 al. 1 și 2 cod civil s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. Județean de Urgență C.- N., cu sediul în loc.C. N., .-5, jud. C. și a fost obligat inculpatul R. R. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 3955,94 lei reprezentând despăgubiri civile.

În temeiul art.7 al.1 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În temeiul art.274 al.1 C.pr.pen. aa fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 2000 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul cu nr. 345/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv în lipsă, a inculpatului R. R. pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 32 al. 1 rap. la art. 188 C.pen. și conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 al. 1 C.pen. cu aplic. art. 38 al. 1 C.pen. art. 41 al. 2 C.pen.

În actul de sesizare al instanței de judecată s-a reținut, în esență, în sarcina inculpatului, că în noaptea de 8/9 martie 2014 s-a urcat la volanul autoturismului marca Mercedes Benz, cu nr. de înmatriculare_ și, deși nu avea permis de conducere, l-a condus pe Calea București din loc. C.-N. și, în urma conflictului spontan ce tocmai îl avusese în fața localului Nox, a virat pe contrasens și a intrat intenționat în grupul de oameni aflați în fața localului, lovind pe persoana vătămată R. E..

Inculpatul R. R. nu a fost audiat nici în faza de urmărire penală și nici a cercetării judecătorești întrucât nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, din actele de la dosarul cauzei rezultând că acesta, imediat după comiterea faptei, a plecat din țară.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral (v. f. 1); procese verbale de cercetare a locului faptei și anexe (v. f. 3-20, 22-33); ordonanțe delegare a organelor de cercetare penală și anexe (v. f. 21, 34, 36-49, 102); ordonanțe predare - ridicare probe (v. f, 35,39,429); procese verbale (v. f. 36, 41,42, 44, 48,49); planșă fotografică cu principalele aspecte înregistrate de camerele de supraveghere ale Clubului „ NOX „ C. - N. (v. f. 50 - 81); CD. conținând înregistrările camerelor de supraveghere ale Clubului „ NOX „C.-N. (v.f 50, 82); planșă fotografică cu principalele aspecte înregistrate de camerele de supraveghere ale Primăriei C.-N. (v. f. 83 - 93 ); C.D.-uri conținând înregistrările camerelor de supraveghere ale Primăriei C.-N. (v. f.94 - 95 ); acte autoturism marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare_ (v.f. 96-101); concluzii preliminare medico-legale (v. f. 103 ); acte medicale (v. f. 104); raport de constatare medico-legală (v.f. 104 -106 ); rapoarte de constatare criminalistică ( v. f. 116 - 124, 126 - 134, 136 -145); planșă fotografică recunoaștere din grup (v. f. 147); procese verbale de prezentare pentru recunoaștere din planșă fotografică (v.f. 148-149, 158-162); Adresa Instituția Prefectului Județului C. - SPCRPCIV neposedare permis auto( v. f. 164 ); declarațiile persoanei vătămate R. E. (v. f. 169-171); declarațiile martorilor R. Orșovan ( v. f. 150 - 153, 178 - 179,), T. M. C. ( v. f. 154 - 157, 180-181), T. Crenguța (v. f. 172 -176), C. R. M. ( v. f. 177) R. L. ( v. f. 182-185), P. C. C. (v. f. 186-187), C. T. (v. f. 188-189) A. Ș. ( v. f. 191-192); Citații, mandate de aducere martori, inculpat (v. f. 193 - 233), iar în faza de judecată s-a procedat la reaudierea tuturor martorilor, precum și la vizionarea casetei video cu înregistrările surprinse la data incidentului în fața localului Nox.

Prin Încheierea penală f.nr. din data de 15.12.2014 a judecătorului de cameră preliminară s-au respins excepțiile invocate de inculpatul R. R. prin apărător ales și s-a dispus începerea judecății.

Analizând actele de la dosarul cauzei instanța de judecată a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpatul R. R. zis F. este văr cu persoana vătămată R. E. zis și P. și, în martie 2014, se afla în relații de concubinaj cu martora T. Crenguța.

La data de 8.03.2014 inculpatul R. R. împreună cu concubina acestuia s-au deplasat la domiciliul persoanei vătămate R. E. întrucât era ziua mamei acestuia. Potrivit susținerilor martorei, deplasarea s-a făcut cu autoturismul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_ cu volanul pe dreapta, condus de un șofer al inculpatului, cu numele de „A.”.

La domiciliul persoanei vătămate cei doi s-au întâlnit cu martorul R. L. și soția acestuia. La un moment dat persoana vătămată R. E., inculpatul R. R. și martorul R. L. s-au hotărât să plece în oraș pentru a cumpăra un cadou pentru mama celui dintâi însă, fiind târziu, magazinele erau închise astfel că cei trei s-au hotărât să meargă la lăutari. În acest scop s-au deplasat, cu același autoturism condus de același șofer, potrivit susținerilor acestora, la localul Nox aflat pe .. C.-N..

În timp ce cei de mai sus se aflau în acest local, au sosit și R. Orșovan, L. F. zis P., precum și alți prieteni ai acestora. La un moment dat, între persoana vătămată R. E. și L. F. s-au iscat ceva discuții astfel că aceștia au ieșit afară din local fiind urmați de prietenii acestora respectiv inculpatul R. E., R. L., C. T. și alții.

În fața localului Nox, în cursul discuțiilor purtate, la un moment dat numitul L. F. i-a aplicat o lovitură lui R. R. și, în conflictul declanșat, a fost agresat și R. L. care la un moment dat a căzut la pământ. În cursul incidentului, inculpatul R. R. s-a deplasat la autoturismul marca Mercedes Benz parcat în apropiere pe care l-a condus câțiva metri, până în fața localului, a coborât din acesta și din portbagaj a luat o bâtă cu care s-a apropiat de celelalte persoane aflate pe carosabil însă, fiind împins peste autoturism, a reintrat în mașină, pe partea stângă, a trecut prin interior în partea dreaptă la volan după care s-a deplasat pe . depuse în cauză, puse la dispoziție de către Primăria C. N. rezultă cum acesta și-a continuat deplasarea câteva sute de metri după care a întors autoturismul, a revenit pe . s-a apropiat de localul Nox, cu viteză, a intrat pe contrasens iar apoi în grupul celor care se aflau pe carosabil, lovind cu partea din față a autoturismului pe persoana vătămată R. E. care a fost proiectată la câțiva metrii distanță. Inculpatul nu a oprit autoturismul după impact, ci și-a continuat deplasarea, părăsind zona.

La fața locului a sosit poliția și ambulanța care a acordat primul ajutor persoanei vătămate R. E., iar apoi aceasta a fost transportat la spital și supusă unei intervenții chirurgicale.

Din concluziile Raportului de constatare medico-legală nr. 1796/II/b/19 din 18.06.2014 a IML C. rezultă că persoana vătămată R. E. prezenta leziuni corporale care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier prin lovire-proiectare și că acestea necesită pentru vindecare un număr de 100 - 110 zile îngrijiri medicale precum și că nu au pus în primejdie viața victimei.

Probele testimoniale administrate în cauză au fost contradictorii și oscilante, deosebit de relevante în cauză, la stabilirea stării de fapt, fiind înregistrările puse la dispoziție de localul Nox (CD-ul fiind în prezent depus la camera de corpuri delicte a Tribunalului C. – f. 82 dos. u.p.) precum și cele puse la dispoziție de Primăria C.-N..

Astfel, în faza de urmărire penală, martorii R. Orșovan și T. M. C. au recunoscut după plașa foto pe „F.” (f. 147-162 dos. u.p.) ca fiind cel care, la data de 8/9.03.2014 s-a urcat la volanul autoturismului marca Mercedes Benz pe care l-ar fi condus pe . fi lovit pe persoana vătămată R. E.. Aceștia au arătat în plus, pe parcursul declarațiilor susținute (f. 178-181 dos. u.p.), că inculpatul R. R. zis F. era cel care s-a urcat la volanul aflat în dreapta și a condus pe . s-a îndreptat cu viteză spre grupul de persoane din fața localului Nox lovindu-l și proiectându-l pe R. E.. În faza de judecată, acești martori, invocând ba starea de oboseală în care se aflau la momentul audierii de către procuror, ba eroarea în care s-ar fi aflat sau sugestiile organelor de urmărire penală, au revenit asupra declarațiilor anterioare, arătând că de fapt nu știu cine s-a aflat la volanul autoturismului marca Mercedes în seara incidentului și că inculpatul ar fi urcat în mașină în partea stângă și că, prin urmare nu avea cum să o conducă inculpatul câtă vreme volanul era pe partea dreaptă.

Ceilalți martori audiați în cauză, aflați în relații de prietenie cu inculpatul – R. L., T. Crenguța, C. T., A. Ș. –, audiați atât la urmărirea penală cât și în cursul cercetării judecătorești, au încercat să acrediteze ideea că, în seara incidentului, autoturismul ar fi fost condus de șoferul cu numele de „N.” ce ar fi așteptat în mașină cât timp inculpatul se afla în localul Nox, și care s-ar fi deplasat pe . inculpatul R. R. a revenit la mașină în timpul derulării conflictului din fața localului precum și că acesta ar fi revenit în fața locului cu intenția de a-i lua în mașină pe R. E. și R. L., însă „emoționat” de evenimentele petrecute, l-ar fi accidentat pe cel dintâi. De asemenea, și persoana vătămată R. E., rudă cu inculpatul, a susținut că deplasarea până la localul „Nox” s-a făcut cu autoturismul în discuție condus de un șofer care ar fi rămas în mașină în timp ce s-a deplasat alături de inculpat în local. Acesta a arătat că nu știe cine se afla la volanul autoturismului la momentul impactului și a precizat totodată că banii necesari pentru tija montată în picior i-au fost avansați de către R. Ferdinant, fratele inculpatului, însă doar cu titlu de împrumut (în faza de urmărire penală precizând că a restituit banii, în faza de judecată arătând că va restitui banii când va avea!).

Varianta avansată în apărare, pe lângă faptul că este infirmată în mod neechivoc de înregistrările din fața localului: „Nox”, este și puțin credibilă. Astfel, este greu de explicat graba cu care inculpatul R. R. a părăsit țara, imediat după incident, precum și lipsa de interes a acestuia ori a persoanei vătămate - rudă cu inculpatul - de a comunica organelor judiciare identitatea șoferului care ar fi condus autoturismul în condițiile în care potrivit declarațiilor în apărare, ar mai fi prestat și anterior astfel de servicii în favoarea inculpatului și a familiei acestuia, și care, de asemenea, a dispărut subit din cercul relațional al concubinei inculpatului ori prietenilor acestuia. De asemenea, este de reținut că fratele inculpatului a suportat cheltuielile medicale ale persoanei vătămate precum și inconsecventele în declarații ale acesteia cu privire la restituirea banilor. Apoi, ipoteza avansată de apărare, în sensul că șoferul ar fi revenit la volanul autoturismului în fața localului Nox pentru a lua în mașină pe persoana vătămată și martorul R. L. este combătută ferm de aceeași înregistrare care atestă viteza excesivă cu care rula mașina și lipsa vreunei intenții de oprire ci, dimpotrivă, astfel cum vom analiza ulterior în soluționarea cererii formulate conf. art. 386 C.pr.pen.

Prin urmare, instanța de judecată a înlăturat toate aceste declarații susținute de martorii apărării precum și cele date de martorii R. Orșovan și T. M. C. din faza de judecată, doar cele date de aceștia în faza de urmărire penală coroborându-se întocmai cu înregistrările video din care rezultă că, în cursul incidentului, din fața localului Nox, la un moment dat inculpatul - îmbrăcat într-o cămașă albă și purtând barbă, cum a fost descris de toți martorii - s-a desprins din grupul de persoane, și s-a deplasat câțiva metri pe trotuar până la autoturismul marca Mercedes Benz parcat în partea stângă cum se ieșea din localul Nox, la câțiva metri. Se observă apoi cum se aprind farurile mașinii, inculpatul acționând probabil sistemul de deschidere cu telecomanda. Ulterior mașina se pune în mișcare și se deplasează câțiva metri până aproape de persoanele aflate pe carosabil în fața localului, apoi oprește și pe ușa dreaptă față coboară inculpatul ce se deplasează la portbagaj de unde ia un obiect contondent. După o scurtă altercație cu un alt bărbat, inculpatul R. R. reintră în mașină pe portiera stângă față - lângă cea din partea dreaptă fiind mai multe persoane, trece prin interiorul mașinii pe partea dreaptă, la volan, pornește mașina mergând inițial cu spatele, înspre persoanele aflate în spatele mașinii fără a lovi vreuna întrucât acestea s-au tras, după care continuă deplasarea înainte, pe . interval de timp de câteva minute, în timp ce grupul de persoane se afla în continuare pe carosabil în fața localului Nox, mașina revine cu viteză excesivă, intră pe contrasens și în grupul de persoane și lovește apoi cu partea din față o persoană pe care o proiectează pe carosabil după care își continuă deplasarea.

Acest mijloc de probă confirmă fără dubiu atât identitatea persoanei aflate la volan, cea a inculpatului, cât și forma de vinovăție în comiterea infracțiunii soldate cu vătămarea persoanei vătămate, respectiv cea a intenției indirecte. Față de contextul în care s-a produs vătămarea persoanei vătămate - aceea a unui conflict în curs precum și viteza excesivă cu care mașina condusă de inculpat rula la momentul impactului, instanța de judecată a apreciat că în nici un caz nu poate fi vorba de o intenție de a vătăma victima ori de o culpă ci, în mod cert, aceea de a ucide, rezultat care, chiar dacă nu a fost urmărit, a fost prevăzut și acceptat. Este adevărat că, cel mai probabil, inculpatul nu a urmărit să agreseze pe persoana vătămată R. E., cu care era în relații de rudenie, ci una din persoanele cu care avusese conflictul în acea seară, însă acest aspect – error in personam - este fără relevanță, viața și integritatea fizică a persoanelor fiind protejată în egală măsură.

Prin urmare, instanța de judecată a apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 32 C.pen. rap la art.188 al.1 C.pen. cu aplicarea art. 41 al.1 C.pen. în infracțiunea de vătămare corporală prev, de art.194 al.1 lit.b C.pen. cu aplicarea art. 41 al.1 C.pen sau vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 al.3 C.pen. cu aplicarea art. 41 al.1 C.pen., este nefondată.

În drept, fapta inculpatul R. R. care în noaptea de 8/9.03.2014 s-a urcat la volanul autoturismului marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_ pe care l-a condus pe drumurile publice deși nu poseda permis de conducere (f. 64 dos. u.p.) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 al. 1 C.pen.

Fapta aceluiași inculpat, care în noaptea de 8/9.03.2014, în urma unui conflict spontan, pentru a se răzbuna, a condus autoturismul marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare_ pe Calea București din mun. C.-N., a întors, a virat pe contrasens și a intrat, în mod intenționat,într-un grup de oameni, cu intenția de a lovi persoana cu care avusese conflictul, lovind-o din greșeală pe persoana vătămată R. E., provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 100-110 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 32 al. 1 rap. la art. 188 C. pen.

În cauză sunt incidente și disp. art. 41 al. 1 C.pen. privind recidiva postexecutorie având în vedere că prin Sentința penală nr. 541/2006 a Tribunalului C. inculpatul R. R. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al. 1, 2 lit. b, c, al. 2¹ lit. a C.pen., fiind arestat la data de 31.03.2006 și liberat condiționat la data de 21.04.2009 cu un rest neexecutat de 708 zile.

De asemenea, în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 38 C.pen. privind concursul ideal de infracțiuni.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului instanța de judecată a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 74 C.pen. respectiv modul de comitere a infracțiunilor și mijlocul folosit, starea de pericol creată, natura și gravitatea rezultatului produs, antecedentele penale ale inculpatului precum și conduita acestuia după comiterea infracțiunii constând în sustragerea de la procedurile judiciare demarate.

Față de cele de mai sus, instanța de judecată a apreciat că o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 al. 1 și al. 2 C.pen. cu aplic. art. 41 C.pen. și de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 al. 1 C.pen., sunt pedepse în măsură să atragă rolul preventiv și educativ al pedepsei.

În temeiul art. 38 al. 2 C.pen. s-a constatat că infracțiunile au fost comise în concurs ideal și în temeiul art. 39 al.1 lit. b C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani și 8 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.

În temeiul art.65 C.pen. s-a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prev. de art. 66 lit.a, b și d C.pen.

S-a constatat că persoana vătămată R. E. domiciliat în loc. B., ., jud. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 19, art.397 C.pr.pen. rap. la art. 1349 al. 1 și 2 Cod Civil s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. Județean de Urgență C.-N., cu sediul în loc. C.-N., .-5, jud. C. și a obligat inculpatul R. R. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 3955,94 lei reprezentând despăgubiri civile.

În temeiul art.7 al.1 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În temeiul art.274 al.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 2000 lei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul R. R. și partea vătămată R. E., ambii criticând sentinta atacata ca fiind nelegala si netemeinică si invocând motive identice în sustinerea căii de atac promovate, solicitând, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art 16 lit. b sau d C.proc.pen. pentru infracțiunea de tentativa la omor prev de art 188 NC.pen., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativa la omor prev. si ped. de art 188 NC.pen. rap. la art 32 NC.pen. în infracțiunea de vătămare corporală fapte prev. si ped. de art. 194 alin. 1 lit. b NC.pen. sau vătămare corporală din culpa prev. de art 196 alin. 3 NC.pen. S-a mai solicitat ca, în ipoteza în care se va retine încadrarea juridică din actul de sesizare, să se procedeze la reducerea pedepsei sub limita de 4 ani ca urmare a retinerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a C.pen., art 75 alin 1 lit d C.pen. si art 75 alin. 2 lit a C.pen.

În motivarea apelului s-a arătat, în esentă, că infractiunea de tentativă la omor nu poate fi retinută deoarece nu există latura obiectivă si nici latura subiectivă deoarece inculpatul a lovit partea vătămata din eroare, nu a existat intentia de a ucide, ci doar de a intimida grupul de persoane cu care a avut un conflict si de a brava prin efectuarea unor manevre cu masina. Au mai invocat concluziile actelor medicale din care rezultă că leziunile nu au pus în pericol viata victimei, faptul că sanctiunea aplicată este prea severă si că s-a omis retinerea circumstantelor atenunate constând în faptul că are in întreținere 2 minori si a suportat toate cheltuielile de spitalizare ale părtii vătămate Rostas E..

Analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si din oficiu, potrivit art. 417 al. 2 N.C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, C. constată, în contextul unui probator complet administrat în cursul urmăririi penale si readministrat în cursul judecătii la instanta de fond, că s-a stabilit o corecta stare de fapt, precum si existența tuturor condițiilor pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului apelant pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, ajungând-se în final la concluzia corectă că inculpatul a comis infractiuniile care fac obiectul cauzei.

Fără a relua argumentația cuprinzătoare a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care C. și-o însușește în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare (Helle impotriva Finlandei ), C. retine că instanta de fond în mod corect a înlăturat apărările inculpatului și a concluzionat că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, comiterea infractiunilor fiind probată indubitabil.

Instanta de fond a realizat o evaluare judicioasa si completa a tuturor probelor existente în cauza, a arătat care sunt reținute în sprijinul soluției ce s-a dat în cauză și cele care au fost înlăturate, precum și motivele pentru care s-a procedat în acest fel si a retinut o situatie de fapt concordanta sub toate aspectele împrejurărilor ce rezulta din probatoriul existent.

Reevaluând probatoriul în virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, C. constata din examinarea declarațiilor martorilor R. Orșovan și T. M. C., coroborate cu împrejurările ce rezulta din imaginile surprinse de camerele de supraveghere ca modalitatea în care s-a derulat . asupra victimei este cea retinuta prin sentinta apelata.

Astfel în noaptea de 08/09.03.2014 în urma unui conflict avut cu martorul L. F., inculpatul Rostas R., fără a poseda permis de conducere, s-a urcat in autoturismul Marca Mercedes cu nr_, a dat cu spatele intrând în grupul de persoane aflat în fata barului Nox situat pe Calea Bucuresti din C. N., apoi a condus autoturismul pe această arteră, a întors si a virat pe contrasens, revenind în fata barului mentionat după care, cu viteză, a intrat în același grup în mod intenționat cu intenția de a lovi persoana cu care a avut conflictul, lovind însă pe persoana vătămata Rostas E.. În urma impactului victima a fost proiectată la câțiva metri distanță si i-a provocat leziuni constând în . cominutiva cu deplasare treimea medie diafiza femurala care au necesitat 100-110 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Inculpatul nu a oprit autoturismul după impact, ci și-a continuat deplasarea, părăsind zona.

În prezenta cauză, C. nu a identificat niciun aspect esențial stabilit de instanța inferioară care să vină în contradicție evidentă și necontroversată cu ceea ce indică dosarul prin probele sale, nu există vreo contradicție între ceea ce rezultă din actele dosarului și considerentele hotărârii atacate cu privire la săvârșirea infracțiunii de către inculpat, situația de fapt reținută fiind în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat, respectiv de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 al. 1 C.pen. si tentativă la omor, prev. de art. 32 al. 1 rap. la art. 188 C. pen.

C. apreciază că, în cauză, s-a dat eficiență dispozițiilor art. 103 alin. 1 C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se în mod corect că faptele inculpatului întrunesc atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunilor reținute în sarcina acestuia.

Analiza dispoziției legale mai sus menționate evidențiază următoarele aspecte deosebit de importante în cauză, și anume: faptul că probele administrate în faza de urmărire penală au aceeași valoare cu probele administrate în faza cercetării judecătorești; faptul că probele din faza de urmărire penală urmează a fi analizate coroborat cu cele administrate în faza cercetării judecătorești; faptul că scopul probelor, astfel cum este evidențiat de dispozițiile art. 98 C. proc. pen., este identic pentru ambele faze ale procesului penal - respectiv aflarea adevărului.

Chiar dacă în cursul cercetării judecătorești, unii martori sau chiar partea vătămată au revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală sau și le-au nuanțat, C. constată că nu se impune reținerea unei alte situații decât cea stabilită prin actul de sesizare, având în vedere că modificarea declarațiilor inițiale nu a fost temeinic motivată.

După cum se cunoaște, existența contradicțiilor între declarațiile părților și/sau ale martorilor, precum și faptul că unii dintre cei audiați își modifică în faza cercetării judecătorești declarațiile date cu ocazia anchetei penale, iar alții chiar le retractează în fața instanței, nu conduce automat la acceptarea unei variante diferite a comiterii faptei cercetate, față de cea rezultată din probele administrate în cursul urmăririi penale. De vreme ce nu există o ordine de preferință, relativ la forța doveditoare, între probele administrate în cursul urmăririi penale și cele administrate în faza de cercetare judecătorească, instanța este îndrituită ca, în cazul constatării unor nepotriviri sau contradicții între declarațiile părților și/sau ale martorilor, să aprecieze și să rețină motivat, în contextul tuturor probelor administrate, doar acele date, elemente și împrejurări, care sunt de natură să-i formeze convingerea că exprimă adevărul și că, deci, celelalte relatări nu exprimă realitatea, consecința fiind înlăturarea lor totală sau parțială, indiferent că respectivele dovezi au fost administrate în faza de urmărire penală sau de judecată. În caz contrar, s-ar diviza în mod artificial procesul penal și s-ar minimaliza necesitatea și importanța urmăririi penale.

Așa fiind, instanța de fond corect a înlăturat declarațiile făcute în faza de judecata si a retinut pe cele din cursul anchetei penale, ce se coroborează cu ansamblul probelor administrate, de natură să releve fără dubiu faptul că inculpatul a actionat în maniera retinută prin sentinta apelată.

În mod corect instanța de fond a reținut că, în cauză, nu se poate adopta o soluție de achitare, astfel cum a solicitat inculpatul la instanta de fond si în apel întrucât probele administrate în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească confirmă acuzațiile formulate, respectiv participarea inculpatului la întreaga activitate infracțională pentru care a fost trimis în judecată, neidentificându-se nicio cauză justificativă sau de neimputabilitate.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție (art. 99 alin.2 Cod de procedură penală), revenind organelor judiciare (în principal procurorului și în subsidiar instanței, care administrează probe la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părților atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale) obligația să administreze probe în vederea dovedirii vinovăției acestuia. (art. 5, art. 99 alin.1, art.100 alin.1 și 2 Cod de procedură penală).

Este deopotrivă adevărat că, potrivit art.99 Cod de procedură penală, inculpatul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția și are dreptul să propună organelor judiciare administrarea de probe precum și de a nu contribui la propria acuzare.

În speță au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și împrejurările cauzei, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului și probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei.

Se reține astfel că vinovăția în săvârșirea infracțiunii a fost determinată printr-o evaluare a contribuției cauzale a inculpatului, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv și o analiză a tuturor probelor și argumentarea soluției pronunțate pe acele probe care, coroborate, susțin situația de fapt reținută.

Inculpatul a susținut că nu ar fi acționat cu intenția de omor, ci a dorit ca actiunea sa constituie un act de bravura si intimidare a persoanelor cu care a avut anterior un conflict, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei, după caz, fie în infracțiunea de vătămare corporală, fie în infracțiunea de vătămare corporală din culpă.

Însușindu-și toate argumentele de fapt și de drept ale primei instanțe, C. apreciază că nu se impune reluarea prezentării acestora, retinând că ansamblul împrejurărilor în care a avut loc . și rezultatul acesteia infirmă apărarea inculpatului că el nu a urmărit și nici nu a acceptat uciderea victimei, concluzia fiind că prima instanță a reținut judicios că, sub aspectul poziției sale subiective, inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii acestuia, chiar dacă, eventual, nu l-a urmărit în mod direct.

În completarea argumentelor aduse prin sentinta apelată, C. retine că omorul se săvârșește cu intenția de a suprima viața unei persoane („animus necandi”), iar nu cu intenția generală de a vătăma. Expresia „uciderea unei persoane”, utilizată de textul art. 188 C. pen., cuprinde implicit ideea orientării acțiunii spre un rezultat specific constând în moartea victimei. Doctrina mai folosește noțiunea de „dol special”, definit ca voința de a suprima viața persoanei, sau „intenție precisă”, prevăzută special de lege ca element constitutiv al unor infracțiuni cu privire la care se incriminează producerea unui rezultat determinat.

Intenția are două forme: directă și indirectă. Fapta este săvârșită cu intenție directă când infractorul „prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte” (art. 16 al. 3 lit. a C. pen.), iar cu intenție indirectă când „prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui” (art. 19 al. 3 lit. b C.pen.). Ceea ce deosebește deci intenția directă de intenția indirectă este elementul volitiv. În timp ce la intenția directă făptuitorul are o atitudine fermă față de rezultatul constând în moartea victimei, voind să se producă acel rezultat și nu altul, la intenția indirectă făptuitorul are în vedere o pluralitate de efecte posibile, dintre care unul este moartea victimei, fiindu-i indiferent care dintre aceste rezultate se va produce.

Potrivit art. 16 al. 4 C.pen. fapta este comisă din culpă când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce sau când nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă.

În practica judiciară, confirmându-se opiniile exprimate în doctrină, intenția de ucidere se deduce din materialitatea actului („dolus ex re”) care, în cele mai multe cazuri, relevă poziția infractorului față de rezultat. Deosebit de importante pentru caracterizarea poziției făptuitorului față de rezultat sunt împrejurările în care s-a produs actul de violență și care, indiferent de materialitatea actului, pot să releve sau să infirme intenția de ucidere. Astfel, în prezenta cauză, inculpatul, desi nu avea aptitudinile necesare conducerii unui autoturism (probate prin faptul că nu detinea permis de conducere), a condus o masina pe drumurile publice si a intrat în mod direct, cu viteză într-un grup de persoane ceea ce relevă intenția acestuia de ucidere prin îndreptarea conștientă a acțiunii violente asupra unor persoane, folosind un obiect vulnerant prin el însusi (o masina care a fost pusă în miscare cu viteza mare si asupra căreia nu avea control).

Faptul că, în realitate, inculpatul a vizat o altă persoană decât cea a victimei, nu prezintă relevantă deoarece, pe de o parte, astfel cum a arătat si prima instantă, eroarea asupra persoanei nu înlătura existenta faptei si nici nu prezintă importanta sub aspectul retinerii formei de vinovătie, iar, pe de altă parte, prin modul de a actiona, inculpatul a prevăzut si a acceptat posibilitatea suprimării vietii si a altor persoane din grupul respectiv.

Chiar daca actele medicale relevă că leziunile cauzate victimei nu au pus în primejdie viata acesteia, C. retine că modul în care inculpatul a acționat si actele de punere în executare (respectiv, folosirea conștientă și orientată a unui autoturism în miscare), relevă – prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite – că infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma. Procedând în modul arătat, în condițiile în care asemenea acte de violență produc, de regulă, urmări dintre cele mai grave, inculpatul a prevăzut, neîndoielnic, rezultatul posibil al acțiunii sale și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui, astfel că el a acționat cu intenția de a ucide și nu de a produce numai vătămări corporale, așa cum se susține prin apelul promovat.

De altfel, practica judiciară este unanimă în a retine că există tentativă de omor ori de câte ori inculpatul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.

În consecință, se impune concluzia că prima instanță a reținut judicios că, sub aspectul poziției sale subiective, inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii acestuia, chiar dacă, eventual, nu l-a urmărit în mod direct.

Cu privire la solicitarea retinerii circumstantelor atenunate, C. observă că circumstanta atenuante a provocarii, prevazută de art. 75 al. 1 lit. a C.pen., implica întrunirea cumulativa a mai multor conditii, printre care stapânirea inculpatului de o puternica tulburare sau emotie la momentul savârsirii faptei si stabilirea drept cauza a acestei tulburari a conduitei victimei, concretizata în violenta, o atingere grava a demnitatii sau o alta actiune ilicita grava.

În cauză, starea de tulburare si nervozitate în care se afla apelantul-inculpat s-a datorat nu conduitei victimei, ci unui conflict avut cu unul din martorii din cauză. În plus, conduita de ansamblu a victimei în noaptea incidentului nu a avut valentele unei actiuni ilicite grave, susceptibile de a produce apelantului starea de tulburare necesara pentru aplicarea art. 75 al. 1 lit. a C.pen.

Nu poate fi retinută nici circumstanta prevăzută în art. 75 al. 1 lit. d C.pen. deoarece acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune nu se aplică în cazul săvârșirii de infracțiuni contra persoanei ( art. 75 al. 1 lit. d teza II).

Cu privire la circumstantele enuntate în art. 75 al. 2 lit. a C.pen., C. retine că nu se regasesc în rezenta cauză, remarcând că inculpatul a părăsit locul faptei imediat după comiterea actului de agresiune si s-a sustras urmăririi penale si judecătii.

Referitor la individualizarea pedepselor, C. constată că evaluarea actelor de agresiune, în materialitatea lor, si dinamica întregului incident releva o violentă deosebita si o desconsiderarea a valorii supreme ocrotite de legea penală- viata persoanei astfel că pedepsele aplicate reflectă just periculozitatea faptelor savârsite, dar si potentialul extrem de agresivitate al autoruluisău. Este cert ca savârsirea faptei s-a realizat sub imperiul unei stari de nervozitate accentuata, însa această împrejurare nu are semnificatia unei circumstante care sa atenueze gravitatea faptei, ci, dimpotrivă, în contextul particular în care s-a produs, îi amplifica gradul de pericol social.

C. nu poate face abstractie de cauza primara a acestei acumulari nervoase, respectiv o disputa esentialmente verbala avuta cu un tert si de disproportia dintre aceasta disputa si reactia agresivă a inculpatului prin savârsirea unei fapte de o violenta deosebită, în loc public, ce a avut ca rezultat punerea în primejdie a vietii unei persoane. Totodată, C. are în vedere că întreaga conduita a inculpatului pe parcursul procesului, constând în sustragerea de la urmărire penală si judecată, reflectă incapacitatea sa de a-si asuma, în mod real, responsabilitatea comiterii faptei, cu ignorarea propriului rol major, toate acestea, alături de antecedenta penală constând în săvârsirea de fapte comise tot cu violenta(tâlhărie) formează Curtii convingerea că pedepse mai reduse ar fi insuficiente pentru a asigura în mod efectiv, nu doar iluzoriu, initierea unui proces de constientizare a gravitatii si a consecintelor faptelor comise.

Circumstantele favorabile inculpatului, respectiv recunoasterea formală a comiterii faptei (prin apărările formulate prin apărătorul ales) ori achitarea cheltuielilor de spitalizare ale victimei, trebuie analizate în raport de fapta savârsită, a carei gravitate deosebita le lipseste de orice semnificatie atenuanta si nu au nicio relevanta asupra periculozitatii infractorului în situatia în care a încercat uciderea violenta a unei persoane, în loc public, în circumstante de natura celor retinute în speta.

Pentru aceste considerente, C. apreciază neîntemeiate criticile constatând că tratamentul sanctionator aplicat, atât sub aspectul pedepselor principale, cât si al celor complementare sau accesorii, corespunde tuturor particularitatilor cauzei si datelor referitoare la persoana inculpatului.

Asa fiind, neconstatând existenta unor motive de nelegalitate sau netemeincie în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se vor respinge ca nefondate apelurile declarate în cauză, iar sentința atacată se va mentine în totalitate.

Potrivit art. 272 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 130 lei ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. b C. proc. pen., se va constata că prin Încheierea penală nr.142/18.06.2014 pronunțată în dosarul cu nr._ al Tribunalului C. s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului R. R. pe o durată de 30 de zile, fiind emis Mandatul de arestare preventivă nr. 35/18.06.2015, neexecutat până în prezent.

În temeiul art. 275 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească 500 lei cheltuieli judiciare către stat și, cu același titlu, se va obliga partea vătămată la plata sumei de 300 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul R. R. și partea vătămată R. E. împotriva sentinței penale nr. 327 din 22.10/2015 a Tribunalului C..

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. b C. proc. pen., constată că prin Încheierea penală nr.142/18.06.2014 pronunțată în dosarul cu nr._ al Tribunalului C. s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului R. R. pe o durată de 30 de zile, fiind emis Mandatul de arestare preventivă nr. 35/18.06.2015, neexecutat până în prezent.

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C. suma de 130 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ.

Obligă inculpatul să plătească 500 lei cheltuieli judiciare către stat și, cu același titlu, obligă partea vătămată la plata sumei de 300 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 01 martie 2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

I. M. L. H.

GREFIER,

C. C.

Dact.L.H./S.M

4 ex./21.03.2016

Jud.fond. R. M.

← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 204/2016....		Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... →

Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 293/2016. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 293/2016. Curtea de Apel CLUJ