Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art.195 NCP. Decizia nr. 363/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 363/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 09-03-2016 în dosarul nr. 363/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:018._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ nr. 363/A/2016
Ședința publică din data de 09 martie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. – C. M.
JUDECĂTOR: D. P.
GREFIER: N. N.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - P. de pe lângă C. de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de către inculpatul – apelant B. A., părțile civile F. C. L., în calitate de reprezentant legal al minorului P. T., P. A., K. C. – C. și F. A. – C. și P. DE PE L. TRIBUNALUL C. împotriva sentinței penale nr. 277/03.09.2015, pronunțate de către Tribunalul C., în dosar nr._, în care inculpatul – apelant B. A. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C., dat în dosarul de urmărire penală nr. 1163/P/2014, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzute de art. 195 C.pen.
La ambele apeluri nominale, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că au fost înregistrate la dosar, în data de 08 martie 2016, din partea părților civile, prin apărător ales, concluzii scrise.
De asemenea, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 10 februarie 2016, încheiere care este parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față,
P. sentința penală nr. 277 din 3 septembrie 2015 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului C., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 195 C.pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 195 C.pen. cu aplicarea art. 75 al.1 lit. a respectiv art. 75 al.2 lit.b C.pen.
A fost condamnat inculpatul B. A. , fiul lui D. și M. , născut la data de 27.01.1985 în loc.T., jud. C., cetățean român, necăsătorit, fără copii minori, maistru construcții la ., studii medii, posesor al CI . nr._, CNP_, domiciliat în loc. T., ., . și cu domiciliul procesual ales în loc. T., ..10, jud. C. , la pedeapsa de:
- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 195 C.pen. cu aplicarea art. art. 396 al.10 C.pr.pen.
În temeiul art.65 C.pen. au fost interzise inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit.a, b și d C.pen.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 C.pen.s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea din data de 26.11.2014 și perioada arestului la domiciliu din data de 27.11.2014 și până la data de 25.06.2015.
În temeiul art. 399 al. 1 C.pr.pen. s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpat.
În temeiul art. 19, art.397 C.pr.pen. rap. la art. 1349 al. 1 și 2 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilăF. C. L., reprezentant legal al minorului P. T., cu domiciliul în loc.Crăiești, nr.13, ., jud. C. și a fost obligat inculpatul B. A. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 10.000 Euro, cu titlu de daune morale în favoarea acestei părți civile.
S-a stabilit în sarcina inculpatului și în favoarea minorului P. T., născut la data de 02.12.2004, o pensie lunară de întreținere în cuantum de 300 lei, începând cu data decesului victimei P. C. C., 28.11.2014, și până la majoratul minorului sau noi dispoziții ale instanței.
În temeiul art. 19, art.397 C.pr.pen. rap. la art. 1349 al. 1 și 2 Cod Civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către părțile civile P. A. , cu domiciliul în loc.T., ., ., K. C. C. cu domiciliul în loc. T., ., . și F. A. C. cu domiciliul în loc. T., Calea V., nr.5C, . și a fost obligat inculpatul B. A. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 4500 lei, cu titlu de daune materiale în favoarea acestor părți civile și la plata sumei de câte 8000 lei în favoarea fiecărei părți civile, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 19, art.397 C.pr.pen. rap. la art. 1349 al. 1 și 2 Cod Civil s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. Județean de Urgență C. , cu sediul în loc.C. N., .-5, jud. C. și a fost obligat inculpatul B. A. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 4428,13 lei plus majorări de întârziere până la data achitării integrale, în favoarea acestei părți civile.
În temeiul art.249 al.1 și al.7 C.pr.pen. s-a respins cererea formulată de către părțile civile F. C. L., reprezentant legal al minorului P. T., P. A. , K. C. C. și F. A. C., de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului.
În temeiul art.7 al.1 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
În temeiul art.274 al.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 2500 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriu nr.1163/P/2014 din data de 06.02.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 12.02.2015, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest la domiciliu, a inculpatului B. A., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art.195 C.pen.
S-a reținut, în esență, în actul de sesizare al instanței că inculpatul B. A., la data de 23.11.2014, în timp ce se afla în zona parcului Tineretului din mun. T., a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate P. C.-C. lovindu-1 cu palmele, cu intenția de a produce suferințe fizice, determinând căderea victimei la pământ, aceasta lovindu-se în cădere cu capul de scheletul metalic al unui tobogan, însă cu tot tratamentul de specialitate aplicat victimei, aceasta a decedat la data de 28.11.2014, moartea persoanei vătămate P. C.-C. fiind conform raportului de expertiză medico-legală nr. 7100/III/569 a IML C. violentă, datorându-se stopului cardio-respirator consecutiv contuziilor secundare de trunchi cerebral, în evoluția unui hematom subdural compresiv cu inundare ventriculară.
Inculpatul audiat în faza de urmărire penală a recunoscut nuanțat învinuirea adusă iar în fața instanței de judecată a recunoscut și regretat comiterea faptei și a solicitat aplicarea în cauză a art. 396 al.10 C.pr.pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că în cauză organele de urmărire penală au stabilit următoarea stare de fapt:
În cursul după-amiezii zilei 23.11.2014, martorul G. M. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în timp ce se afla în parcul Teilor din T. a găsit victima P. C., în stare de inconștiență, ulterior aflând că acesta a fost victima unei agresiuni (f.21).
P. ordonanța organelor de cercetare penală din data de 23.11.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, iar prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria T. nr. 2885/P/2014 din data de 25.11.2014 s-a dispus ca urmărirea penală să se efectueze cu privire la suspectul B. A., pentru ca apoi, prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de 26.11.2014 să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care se efectua urmărirea penală, din infracțiunea de loviri sau alte violențe, în infracțiunea de vătămare corporală față de suspectul B. A., deoarece potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 6981/II/a/170 al I.M.L. C., victima P. C. a suferit leziuni traumatice care necesitau pentru vindecare 95 - 100 de zile de îngrijiri medicale, leziunile traumatice cranio-cerebrale punând în primejdie viața victimei, (f. 14,19).
P. ordonanța nr. 2885/P/2014 din data de 3.12.2014 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria T., deoarece, la data de 28.11.2014, a fost declarat decesul victimei P. C. C., acesta fiind în moarte cerebrală din 27.11.2014, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul C., considerându-se că există indiciile săvârșirii infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.(f. 65)
În urma efectuării investigațiilor, în vedere stabilirii și clarificării stării de fapt, au rezultat următoarele:
În cursul după-amiezii zilei de 23.11.2014, inculpatul B. A. se deplasa la volanul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, pe . T..
Ajuns în imediata apropiere a magazinului „Succes” inculpatul B. A. a observat victima P. C. C. angajat în traversarea străzii pentru ca brusc, victima să-și schimbe direcția de deplasare, revenind pe sensul de mers al autoturismului condus de inculpatul B. A.. Pentru a evita producerea unui eveniment rutier, inculpatul susține că a acționat sistemul de frânare și astfel a reușit să oprească. Victima P. C. C. a proferat la adresa inculpatului cuvinte injurioase, aspect care rezultă și din declarația martorului Băndulă P. S. (f. 113 verso). Inculpatul B. A. a precizat că datorită atitudinii victimei care-i adresa cuvinte injurioase, l-ar fi scuipat și ar fi lovit autovehiculul la volanul căruia se afla, a ales să coboare de la volan, pentru a îndepărta victima P. C. C.. După ce a coborât, inculpatul a arătat că a lovit victima P. C. C. cu palma în zona feței (f. 85) continuând să lovească victima cu mâinile, de mai multe ori, timp în care victima P. C. C. s-a protejat de loviturile aplicate de inculpat, și s-a deplasat înspre parc, fiind urmat de inculpat (f. 113). În zona gardului viu din apropierea trotuarului parcului, inculpatul B. A. a împins victima, acțiune în urma căreia victima a căzut în apropierea toboganului, martorul Băndulă P. S. relatând că a observat victima P. C. C. încercând să se ridice dar a ales să se îndepărteze pentru că, a fost observat de inculpat (f.113). Apoi, potrivit susținerii inculpatului B. A., victima P. C. C. s-a ridicat și astfel, au continuat să se împingă reciproc până lângă tobogan, loc unde a împins victima, care astfel a căzut, lovindu-se în cădere cu capul de scheletul metalic al toboganului, după care, a rămas în stare de inconștiență (f. 85 verso).
Inculpatul a precizat că apoi, s-a îndepărtat de victimă, a parcat în apropiere autovehiculul, după care a revenit la victimă, împrejurări relatate de altfel și de martorul Băndulă P. S.. După ce a revenit la victimă inculpatul B. A. a început să „scuture victima pentru a-și reveni” poziție în care, de altfel, au fost găsiți de martorul G. M. (f.85 verso, 90). Martorul G. M. a întrebat inculpatul ce s-a întâmplat, pentru că, cu puțin timp înainte discutase telefonic cu victima P. C. C., inculpatul susținând că nu are cunoștință, „pentru că așa 1-a găsit și el” (f.90).
Apoi, martorul G. M. a încercat să acorde primul ajutor victimei și pentru că victima P. C. C. nu-și revenea, a apelat serviciul național unic de urgență solicitând deplasarea unui echipaj al ambulanței. În timp ce așteptau sosirea ambulanței, ca urmare a relatărilor martorului M. M. cu privire la faptul că inculpatul a agresat victima, martorul G. M. a sesizat și organele de poliție (f.90 verso).
Victima P. C.-C. a fost transportată la Clinica Neurochirurgie, loc unde a rămas internată.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 6981/II/a/170 al I.M.L. C., leziunile traumatice constatate la nivelul brațului drept s-au putut produce prin comprimare cu mâna; leziunile traumatice cranio-cerebrale s-au putut produce prin cădere de la același nivel în cadrul unei auto sau hetero propulsii și lovirea extremității cefalice de un obstacol cu suprafață mare; leziunile necesitând pentru vindecare 95-100 de zile de îngrijiri medicale, leziunile traumatice cranio-cerebrale punând în primejdie viața victimei (f.55 - 57).
Cu tot tratamentul de specialitate aplicat victimei P. C. C., la data de 27.11.2014 a survenit moartea cerebrală a victimei, fiind declarat decedat la data de 28.11.2014 (f.2 și f.145).
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 7100/III/569 a I.M.L. C., moartea victimei a fost violentă datorându-se stopului cardio-respirator consecutiv contuziilor secundare de trunchi cerebral, în evoluția unui hematom subdural compresiv cu inundare ventriculară, în cadrul unui traumatism cranio-cerebral prin agresiune, leziunile traumatice putând data din data de 23.11.2014 și s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure (fiind necesare coroborarea cu datele relevate de anchetă) între leziunile cauzate și deces existând legătură de cauzalitate (f. 144 - 148).
Raportat la obiectivele expertizei( respectiv dacă se identifică pe corpul victimei leziuni traumatice; dacă între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate; care sunt modalitățile de producere a leziunilor traumatice reținute în vederea stabilirii raportului de cauzalitate?) precum și conținutul raportului de expertiză medico-legală nr. 7100/III/569 în al cărui conținut la capitolul „ constatări la necropsie: examen extern:”s-au constatat mai multe leziuni traumatice: 1. Frontal paramedian drept, multiple excoriații acoperite de crustă roșietică-gălbuie cu dimensiuni între 0,1/0,1-0,2/0,2 cm; 2. suprasprâncenos stâng, excoriație acoperită cu crustă brună de 3/2 cm; 3. Parietal stâng, echimoză violacee-palidă de 5/5 cm; 4. Parietal drept, excoriație acoperită de crustă brună de 07/0,5 cm; 5. Corespunzător piramidei nazale, excoriație neregulată, acoperită cu crustă brună de 4/1 cm; 6. Subpalpebral stâng, excoriație acoperită cu crustă brună de 1/0,5 cm; 7. Chemozis conjunctival unghi extern OD de cea 0,3/0,2 cm; 8. Pe fața internă a buzei superioare, median, echimoză violacee-palidă de 1/1 cm; 9. Mentonier median paramedian stânga, multiple excoriații acoperite cu crustă brun-roșietică, cea mai mare având dimensiunea de 0,7/0,2 cm; 10. Pavilionul urechii drepte cu echimoză violacee-palidă neomogenă de 2/2 cm; 11. Pe brațul drept, 1/3 superioară echimoză gălbuie-violacee de 2/2 cm; 12. Pe brațul drept 1/3 medie excoriație acoperită cu crustă roșietică de 5/1 cm; 13. Pe brațul drept 1/3 inferioară pe fața internă echimoză violacee-palidă, neomogenă de 5/3 cm, respectiv capitolul „examen intern - 3. toracele și 5. scheletul” unde s-a constatat că sternul este fracturat, apreciindu-se că expertiza nu este completă și pentru lămurirea constatărilor și concluziilor expertizei s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză medico-legală nr. 7100/III/569 al I.M.L. C. (f. 158,159).
Potrivit concluziilor suplimentului la raportul de expertiză medico-legală nr. 7100/III/569 leziunile traumatice constatate la examenul extern al cadavrului, descrise la punctele 1, 2, 5, 6, 7, 8, 9, 11 și 12, s-au putut produce mai probabil prin lovire și lovire tangențială cu corpuri dure; leziunile menționate la punctele 3,4 și 10 s-au putut produce mai probabil prin cădere în cadrul unei auto sau hetero propulsii iar leziunea descrisă la punctul 13 prezenta caracterul unei leziuni care putea data cu 1 - 3 zile anterior decesului, fiind posibil produsă în timpul spitalizării; . transversală a sternului s-a putut produce mai probabil în cadrul manevrelor de resuscitare; leziunile tanato-generatoare, fiind reprezentate de contuziile secundare de trunchi cerebral, apărute în evoluția unui hematom subdural compresiv cu inundare ventriculară consecutiv unui traumatism cranio-crerebral prin cădere, în cadrul unei auto sau hetero propulsii (f. 182-183).
În cursul urmăririi penale, inculpatul B. A. a încercat să-și minimalizeze gradul de vinovăție, relatând diferit cele petrecute după oprirea autovehiculului, nerecunoscând inițial faptul că a lovit victima susținând că doar s-au „hățit” (f.17 verso), pentru ca ulterior să declare că s-ar fi lovit reciproc cu palmele, până când a împins victima, aceasta a căzut și s-a lovit în cădere de scheletul metalic al toboganului, rămânând nemișcată. Susținerea inculpatului în sensul că s-ar fi lovit reciproc cu victima P. C. C., este însă contrazisă de declarația martorului Băndulă P. S., conform căreia victima nici nu a încercat să lovească inculpatul și nici nu 1-a lovit(f. 113 verso și f. 114).
Raportat la concluziile actelor medico-legale, la declarația inculpatului și a martorului Băndulă P. S. s-a apreciat că nu se va putea reține că inculpatul a aplicat lovituri cu picioarele în diferite zone ale corpului victimei, cu toate că martorul M. M. a susținut contrariul. Declarația martorului M. M. apare neveridică, pe de o parte, datorită imposibilității acestuia de a oferi răspunsuri plauzibile la întrebările relevante ale cauzei (Unde 1-a lovit cu pumnii și picioarele? Răspuns: Nu pot spune pentru că victima era căzută pe jos) (f. 116), pe de altă parte, recunoașterii acestuia că este bolnav psihic, din actele medicale puse la dispoziție rezultând că este încadrat într-un grad de handicap accentuat, are o gândire mecanică, reproductivă, tulburări de atenție și memorie, relațională deficitară (f. 120-122).
Având în vedere probele dosarului, în contextul în care inculpatul B. A. a lovit de mai multe ori victima P. C. C. cu mâinile, se poate conchide ca sub aspect subiectiv, inculpatul a săvârșit cu intenție aceste acțiuni de lovire, pentru ca apoi, la un moment dat, a împins victima, determinând căderea și lovirea victimei cu capul de scheletul metalic al toboganului, provocându-i contuziile secundare de trunchi cerebral, apărute în evoluția unui hematom subdural compresiv cu inundare ventriculară, leziune în urma căreia victima a decedat, rezultat pe care nu 1-a prevăzut, deși în raport cu situația concretă trebuia și putea să-1 prevadă, fapta fiind săvârșită cu praeterintenție.
Starea de fapt mai sus prezentată a fost probată cu următoarele probe și mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a plângerii sau a denunțului oral (f. 21) proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (f. 23-24, 26-31); raport de constatare medico-legală nr. 6981/II/a/170 din 26.11.2014 a Institutului de Medicină Legală C.-N. (f. 55-57,135-137); ordonanță de delegare a lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul I.P.J. C. - S.I.C. (f. 70); declarațiile părților civile F. C.-L. (f. 108), K. C.-C. (f. 151), înscrisuri doveditoare cu privire la constituirea de parte civilă (f. 162-169); declarațiile martorilor G. M. (f. 32,33, 89-90), M. M. (f.34-35, 115-116), Băndulă P. S. (f. 36-37, 112-114), B. D.- G. (f. 38, 91-92), L. C.-M. (f. 39, 93-94); proces-verbal de recunoaștere după planșa foto judiciară și planșe foto (f. 41-48); concluzii preliminare nr. 569 din 02.12.2014 a IML C. (f. 2); raport de expertiză medico-legală nr. 7100/III/569 din 07.01.2015 a IML C. (f. 144-148); supliment la raportul de expertiză medico-legală nr. 7100/III/569 din data de 21.01.2015 al ML C. (f. 182-183); declarațiile inculpatului B. A. (f. 17,18, 84-87).
Cauza a fost înregistrată în cameră preliminară, iar prin încheierea fără număr de la data de 24.03.2015, în baza art. 346 alin. 2 C.pr.pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probelor în faza de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.
După sesizarea instanței de judecată, la termenul de judecată din data de 21.05.2015, inculpatul B. A., prezent în fața instanței de judecată, a arătat că înțelege să uzeze de dispozițiile art.396 al.10 C.p.p., recunoscând în totalitate învinuirea adusă de organele de urmărire penală astfel cum aceasta a fost expusă anterior și declarând că își însușește mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală.
Instanța de judecată, față de atitudinea procesuală manifestată de inculpat a admis cererea și examinând actele de urmărire penală, administrate de organele de urmărire penală și însușite de acesta, constată că fapta imputată inculpatului există, constituie infracțiunea reținută în sarcina sa prin rechizitoriul cu care a fost sesizată în mod legal instanța de judecată și că aceasta a fost comisă de către inculpat.
În drept, fapta inculpatului B. A. constând în aceea că, la data de 23.11.2014 în timp ce se afla în zona parcului Tineretului din mun. T., a exercitat acte de violență asupra victimei P. C.-C. lovindu-1 cu palmele, cu intenția de a produce suferințe fizice, determinând căderea victimei la pământ, care în cădere s-a lovit cu capul de scheletul metalic al unui tobogan și în pofida tratamentului de specialitate aplicat victimei, aceasta a decedat la data de 28.11.2014, moartea victimei fiind violentă, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 7100/III/569 a IML C., și datorându-se stopului cardio-respirator consecutiv contuziilor secundare de trunchi cerebral, în evoluția unui hematom subdural compresiv cu inundare ventriculară, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 195 C.p.
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de către inculpat prin apărător ales, din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 195 C.pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 195 C.pen. cu aplicarea art. 75 al.1 lit. a respectiv art. 75 al.2 lit.b C.pen., instanța de judecată a apreciat că este nefondată și a fost respinsă.
Astfel, potrivit art. 75 al.1 lit.a C.pen. următoarele împrejurări constituie circumstanțe atenuante legale: săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă; iar potrivit art. 75 al.2 lit. b C.pen. pot constitui circumstanțe atenuante judiciare: împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.
P. urmare, circumstanța legală a provocării presupune săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, or, inculpatul a arătat că atiudinea sa agresivă la adresa victimei a fost determinată de provocarea din partea acesteia, constând în aceea că a trecut imprudent .-a adresat cuvinte injurioase, l-a scuipat respectiv a lovit cu piciorul în mașina inculpatului. Din actele de la dosarul cauzei rezultă că într-adevăr, după ce inculpatul a frânat brusc mașina la volanul căreia se afla pentru a evita accidentarea victimei care se angajase în traversare imprudent, aceasta i-a adresat injurii însă în urma acestora inculpatul a cobotât din mașină și a lovit victima cu pumnul în zona fetei, la îmbrâncit și împins până victima a căzut peste un gard viu, într-o zonă unde se aflau mai multe jocuri metalice pentru copii. Inculaptul nu a încetat agresiune nici la acest moment ci, printr-o gaură din gardul verde a pătruns în incinta locului de joacă unde a agresat din nou victima. De altfel, din raportul de expertiză medico legală nr. 7100/III/569 a IML C. coroborat cu Suplimentul la acest raport, rezultă că victima a prezentat mai multe leziuni, în afara celor tanatogeneratoare reprezentate de contuziile de trunchi cerebral, produse prin lovire, lovire tangențială cu corpuri dure și cădere în cadrul unei auto sau hetero propulsii. De asemenea, martorii audiați în faza de urmărire penală nu au arătat că victima a scuipat inculptul ori că ar fi lovit cu piciorul în mașina acestuia. Este posibil ca din cauza distanței la care s-a aflat martorul Băndulă P. care a asistat la incident, acesta să nu fi putut remarca cel dintâi aspect însă, chiar și în condițiile în care victima a adresat cuvinte injurioase, l-a scuipat respectiv a lovit cu piciorul în mașina inculpatului, astfel cum susține acesta, acestea nu aveau cum să-i provoace o stare de puternică tulburăre sau emoții care să justifice acțiunile violente repetate la adresa victimei, sus descrise. În ceea ce privește circumstanța atenuantă prev. de art. 75 al.2 lit. b C.pen., solicitat a fi reținută în subsidiar, în măsura în care atitudinea victimei nu ar întruni condițiile circumstanței legale a provocării, instanța de judecată a apreciat că pot fi reținute în baza acestui text legal împrejurări legate numai de fapta comisă și care au ca efect diminuarea gravității infracțiuni sau periculozitatea infractorului, or, cele invocate sunt legate de victima infracțiunii.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 386 C.pr.pen. instanța de judecată a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 195 C.pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 195 C.pen. cu aplicarea art. 75 al.1 lit. a respectiv art. 75 al.2 lit.b C.pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat instanța de judecată a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art.72 C.pen., respectiv limitele speciale de pedeapsă astfel cum acestea au fost reduse cu o treime, gradul ridicat de pericol social al faptei comise, contextul și modalitatea de comitere a faptei – respectiv pe fondul unei altercații spontane dintre inculpat și victimă generat de un incident ivit în trafic, rezultatul deosebit de grav produs dar în condițiile unei infracțiuni progresive și a praeterintenției cu care a acționat inculpatul precum și persoana inculpatului care este la prima confruntare cu legea penală și care, pe parcursul procesului penal, a manifestat o atitudine procesuală sinceră în fața organelor judiciare, uzând de procedura simplificată prev. de art. 396 al. 10 C.pr.pen.
Pentru aceste motive, instanța a dispus condamnarea inculpatului B. A. , fiul lui D. și M. , născut la data de 27.01.1985 în loc.T., jud. C., cetățean român, necăsătorit, fără copii minori, maistru construcții la ., studii medii, posesor al CI . nr._, CNP_, domiciliat în loc. T., ., . și cu domiciliul procesual ales în loc. T., ..10, jud. C. , la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 195 C.pen. cu aplicarea art. art. 396 al.10 C.pr.pen.
În temeiul art.65 C.pen. au fost interzise inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit.a, b și d C.pen.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., art. 72 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea din data de 26.11.2014 și perioada arestului la domiciliu din data de 27.11.2014 și până la data de 25.06.2015.
În temeiul art. 399 al. 1 C.pr.pen. s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpat, apreciind că temeiurile avute în vedere la dispunerea acesteia s-au menținut și în prezent.
Sub aspectul laturii civile a cauzei persoana vătămată F. C. L., în calitate de reprezentant legal al minorului P. T. (fiul victimei) s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 50. 000 euro reprezentând daune morale și cu o rentă viageră lunară în cuantum de 700 lei până la împlinirea de către minor a vârstei de 18 ani ori până la finalizarea studiilor. De asemenea, persoanele vătămate K. C.- C. și F. A. C., surorile victimei P. C., respectiv P. A., mama victimei, s-au constituit părți civile în cauză cu suma de câte 10.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 4500 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare.
De asemenea, S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în loc. C. N., .-5, jud. C. a solicitat obligarea inculpatului B. A. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 4428,13 lei plus majorări de întârziere până la data achitării integrale reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate victimei P. C..
Față de aceste pretenții civile, instanța de judecată a reținut că, în ceea ce privesc daunele morale, acestea sunt fondate însă într-un cuantum ceva mai redus decât cel solicitat. Astfel, este de reținut pe de o parte gradul de rudenie dintre victimă și părțile civile - fiu, mama, surori - care presupune implicit o relație afectivă extrem de strânsă între acestea și, pe de altă parte, modalitatea intempestivă în care a survenit decesul victimei, aspecte în măsură să producă o suferință psihică de necontestat părților civile. În plus, în ceea ce privește minorul P. T., deși părinții au fost divorțați, acesta a păstrat strânse legături cu tatăl său, victima P. C., astfel cum rezultă din probele testimoniale, astfel cu pierderea tatălui la o vârstă atât de fragedă a constituit un eveniment cu atât mai traumatizant și în măsura de a marca dezvoltarea sa ulterioară, prin privarea de afecțiune paternă. În ceea ce privesc daunele materiale, față de înscrisurile depuse în cauză, instanța de judecată a apreciat că acestea au fost dovedite în cauză, urmând a fi acordate în cuantumul solicitat.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 19, art.397 C.pr.pen. rap. la art. 1349 al. 1 și 2 Cod Civil instanța de judecată a admis în parte acțiunea civilă formulată de către părțile civile P. A. , cu domiciliul în loc.T., ., ., K. C. C. cu domiciliul în loc. T., ., ., . și F. A. C. cu domiciliul în loc. T., Calea V., nr.5C, ., jud. C. și a fost obligat inculpatul B. A. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 4500 lei, cu titlu de daune materiale în favoarea acestor părți civile și la plata sumei de câte 8000 lei în favoarea fiecărei părți civile, cu titlu de daune morale. De asemenea, în temeiul art. 19, art.397 C.pr.pen. rap. la art. 1349 al. 1 și 2 Cod Civil instanța de judecată s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilăF. C. L., reprezentant legal al minorului P. T., cu domiciliul în loc.Crăiești, nr.13, ., jud. C. și a fost obligat inculpatul B. A. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 10.000 Euro, cu titlu de daune morale în favoarea acestei părți civile.
În ceea ce privește rentă viageră lunară în cuantum de 700 lei solicitată a fi acordată minorului până la împlinirea vârstei de 18 ani ori până la finalizarea studiilor, instanța de judecată a apreciat că aceasta este întemeiată doar în parte, în sensul stabilirii unei o pensii lunare de întreținere în cuantumul stabilit în favoarea minorului prin Sentința civilă nr. 2028/23.04.2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul cu nr._ , minorul fiind lipsit în fapt de acest venit prin decesul debitorului obligației de a presta respectiva pensie lunară. P. urmare, s-a stabilit în sarcina inculpatului și în favoarea minorului P. T., născut la data de 02.12.2004, o pensie lunară de întreținere în cuantum de 300 lei, începând cu data decesului victimei P. C. C., 28.11.2014, și până la majoratul minorului sau noi dispoziții ale instanței.
În temeiul art. 19, art.397 C.pr.pen. rap. la art. 1349 al. 1 și 2 Cod Civil instanța de judecată s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. Județean de Urgență C. , cu sediul în loc.C. N., .-5, jud. C. și a fost oblilgat inculpatul B. A. la plata despăgubirilor civile în cuantum de 4428,13 lei plus majorări de întârziere până la data achitării integrale, în favoarea acestei părți civile.
În temeiul art.249 al.1 și al.7 C.pr.pen. s-a respins cererea formulată de către părțile civile F. C. L., reprezentant legal al minorului P. T., P. A. , K. C. C. și F. A. C., de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului, având în vedere relațiile comunicate de către Primăria T. ( fila 133) din care rezultă că inculpatul B. A. nu figurează cu bunuri în evidențele fiscal.
În temeiul art.7 al.1 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
În temeiul art.274 al.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 2500 lei .
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P. DE PE L. TRIBUNALUL C., părțile civile F. C.-L., P. A., K. C.-C., F. A.-C., inculpatul B. A..
P. motivele scrise și orale, procurorii au solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței tribunalului pentru netemeinicie și judecând în fond cauza, a se dispune condamnarea inculpatului B. la o pedeapsă orientată spre limita maximă prevăzută de lege, cu executarea acesteia în regim de detenție, raportat la gradul de pericol social ridicat al infracțiunii săvârșite și a periculozității inculpatului, Tribunalul C. neținând seama la pronunțarea sentinței de agresivitatea inculpatului care, deși a observat că partea vătămată era sub influența băuturilor alcoolice, a hotărât să coboare de la volan, a lovit-o cu palma în zona feței de mai multe ori, ba mai mult a urmărit victima în zona gardului viu din apropierea trotuarului parcului, unde a împins-o puternic, condiții în care aceasta a căzut și s-a lovit cu capul de scheletul metalic al toboganului, rămânând în stare de inconștiență.
Ținând cont că prin activitatea sa ilicită, inculpatul a provocat decesul unei persoane, este necesar ca judecătorii să-i aplice un tratament ferm, care să contribuie la reeducarea sa.
Părțile civile F. C.-L., P. A., K. C.-C., F. A.-C. prin motivele orale și scrise atașate cauzei, au solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței Tribunalului în latura penală și civilă și judecând în fond, a se dispune majorarea pedepsei închisorii aplicate inculpatului, raportat la împrejurarea că acțiunea agresivă a acestuia, a avut ca rezultat decesul unei persoane, iar sub aspectul laturii civile a fi obligat inculpatul să achite în favoarea lui P. A., K. C. și F. A. daune morale în cuantum de câte 10.000 lei pentru fiecare, iar în privința minorului P. T., să fie stabilită în sarcina inculpatului obligația de a-i achita o despăgubire periodică lunară de câte 700 lei începând cu decesul părintelui său și până la majorat și 50.000 euro cu titlu de daune morale sau echivalentul în lei a acesteia la data plății.
Părțile civile au cerut totodată obligarea inculpatului la plata în favoarea acestora a cheltuielilor judiciare în fond și apel în sumă de 2800 lei.
Inculpatul B. A. prin apărătorul ales a solicitat admiterea căii de atac promovate și desființarea sentinței tribunalului, atât sub aspectul laturii penale cât și a celei civile.
În urma judecării dosarului a cerut în principal schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev de art 195 CP, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 195 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a CP, respectiv comiterea acesteia în stare de provocare, iar în subsidiar, a se reține incidența dispozițiilor art. 75 alin. 2 lit. b CP adică, depășirea limitelor legitimei apărări cu consecința reducerii sancțiunii ce se va aplica apelantului, sub limita specială prevăzută de lege, iar în privința modalității de executare a pedepsei, să se dispună față de el suspendarea sub supraveghere a sancțiunii, raportat la împrejurarea că nu posedă antecedente penale, iar judecarea cauzei s-a realizat în procedura simplificată.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, inculpatul a solicitat reducerea daunelor materiale și morale acordate părților civile ținând cont de împrejurarea că și victima a avut un procent de culpă în săvârșirea infracțiunii, prin faptul că a avut o atitudine provocatoare la adresa inculpatului.
C. examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la apelul parchetului:
Apelul parchetului este fondat, sancțiunea aplicată inculpatului apărând ca netemeinică, raportat la următoarele argumente:
La individualizarea tratamentului penal, instanța de apel trebuie să efectueze o corectă analiză și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii faptelor, în raport cu criteriile prevăzute de art.74 C.pen.
Pentru determinarea gradului de pericol social se ține cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezența unei infracțiuni. Apoi, se valorifică acest grad ținându-se cont de o scară de valori personală a fiecărui judecător.
Orice sancțiune produce efecte diferite asupra fiecărui inculpat în parte, în funcție de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.
Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.74 C.pen., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și inculpaților.
În speță, în raport cu gradul de pericol social sporit al faptei comise de inculpat, care într-un loc public, a agresat-o pe victima P. C., aplicându-i multiple lovituri cu palmele peste față, deși a observat că se află în stare de ebrietate, lovituri în urma cărora acesta s-a dezechilibrat și s-a lovit cu capul de un obiect metalic, survenind ulterior decesul, nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante, fapta nefiind comisă nici în stare de provocare și nici prin depășirea limitelor legitimei apărări, cum eronat a susținut inculpatul.
Gravitatea și pericolul social al faptelor sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de către instanța de apel, în alegerea pedepsei.
Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o . datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.
Nu se poate ca pentru faptele săvârșite împotriva altor semeni de ai săi, răspunderea sa penală să nu fie, corespunzătoare, încălcărilor grave aduse ordinii sociale și vieții.
Sub aspectul individualizării pedepsei, în speță trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.74 C.pen., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise agravată de circumstanțele reale ale săvârșirii sale ( în loc public și prin urmărirea victimei deși s-a dovedit faptul că aceasta nu l-a lovit pe inculpat, ci doar l-a insultat), dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine parțial sinceră in fața instanței de fond cu privire la infracțiunea imputată, și nu a manifestat disponibilitate în a achita daunele materiale și morale către toate părțile civile.
Raportat la împrejurarea că în urma atitudinii agresive a inculpatului, a decedat victima P. C., că a rămas fără protecție paternă fiul minor al acestuia, că inculpatul nu a despăgubit părțile civile, C. apreciază că pedeapsa aplicată de către tribunal, nu este suficientă pentru reeducarea acestuia.
La dozarea și individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului B. A., C. va avea în vedere atât pericolul social ridicat al faptei, dar și datele ce caracterizează persoana sa, care, în pofida dovezilor de vinovăție, a încercat să acrediteze că fapta a fost comisă în stare de provocare sau prin depășirea limitelor legitimei apărări, ceea ce duce la concluzia că pentru reeducarea lui se impune aplicarea unui tratament juridic adecvat, respectiv, aplicarea unei pedepse ferme.
Poziția adoptată de către inculpat în fața Curții, de nuanțare a contribuției sale scăzute la săvârșirea infracțiunii, încercând să acrediteze ideea că a fost provocat de către victima P. C., constituie un aspect negativ cu privire la fapta comisă, astfel că nu este de natură, prin ea însăși să formeze convingerea judecătorilor că pentru reeducarea lui este suficientă și o pedeapsă rezultantă mai redusă.
Atitudinea procesuală reprezintă o componentă semnificativă în cadrul circumstanțelor personale, ce conturează profilul de personalitate al inculpatului care la rândul său, se examinează în mod plural, cu celelalte criterii legale adecvate în contextul cauzei, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, circumstanțele reale efective, condiții în care nu este oportună și nici posibilă recunoașterea de circumstanțe atenuante.
Față de modul de săvârșire a faptei, cuantumul pedepsei principale de 5 ani închisoare, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului B., ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor sale, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare, la conștientizarea consecințelor faptei sale, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia.
Cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus față de gravitatea faptei comise, consecințele acesteia, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni.
Executarea pedepsei prin privare de libertate, sancțiune aplicată de Curte, va constitui un avertisment adecvat pentru inculpat, față de reprobabilitatea faptei sale și îi va crea o atitudine potrivită față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, pe care le-a încălcat cu brutalitate.
Este demn de remarcat că inculpatul nu a manifestat regret în fața instanței de judecată, față de infracțiunea comisă, nici empatie față de victime, nu a acoperit nici măcar parțial daunele provocate acestora, aspecte care vor fi avute în vedere de către Curte, la alegerea modului de executare a pedepsei.
Din piesele dosarului, nu a rezultat că inculpatul a conștientizat propriile acțiuni și gravitatea infracțiunii pentru care este judecat, lipsind exersarea asumării responsabilității pentru propriile fapte.
Consolidarea resurselor personale trebuie să vizeze în egală măsură și dobândirea unor percepții corecte a rolului pedepsei, pentru a preîntâmpina accentuarea sentimentelor și manifestărilor de frustrare, generate de inserția sa în mediul carceral. Toate aceste aspecte, necesită o intervenție de lungă durată și centrată pe conștientizarea motivelor care au determinat infracțiunea, înțelegerea legăturii de cauzalitate dintre comportamentul său și consecințele grave produse – decesul unei persoane -, controlul furiei și identificarea unor noi modalități de comportare în societate. Gestionate corespunzător, acestea ar putea constitui resurse interne pe care inculpatul B. s-ar putea baza în viitor.
În aceste condiții, pedeapsa aplicată de către instanța de apel în privința căreia s-a dispus privarea de libertate, se consideră în mod judicios că ea este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, dându-i posibilitatea îndreptării atitudinii față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
Instanța de apel apreciază că pedeapsa închisorii de 5 ani închisoare, este bine aleasă și în deplin acord cu dispozițiile Codului penal, nefiind oportună reținerea de circumstanțe atenuante, neavând corespondent în probele dosarului.
Așa fiind, se va admite în baza art. 421 pct.2 lit. a CPP, apelul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul C. împotriva sentinței penale nr. 277/03.09.2015 a Tribunalului C., pe care o va desființa în ceea ce privește latura penală și judecând în fond:
Va condamna pe inculpatul B. A., fiul lui D. și M., născut la data de 27.01.1985 în loc.T., jud. C., cetățean român, necăsătorit, fără copii minori, maistru construcții la ., studii medii, posesor al CI . nr._, CNP_, domiciliat în loc. T., ., . și cu domiciliul procesual ales în loc. T., ..10, jud. C., la pedeapsa de:
- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 195 C.pen. cu aplicarea art. art. 396 al.10 C.pr.pen.
În baza art.65 C.pen. se vor interzice inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prev. de art. 66 lit.a, b și d C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a alege, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. și art. 72 C.pen. se va deduce din pedeapsa reținerea din 26.11.2014 și arestul la domiciliu din data de 27.11.2014 și până la data de 25.06.2015.
Cu privire la apelul părților civile:
Sub aspect penal, apelul părților civile va fi admis, în baza acelorași considerente, expuse pe larg, cu ocazia analizării motivelor de apel ale parchetului, astfel că acestea nu vor mai fi reiterate.
CEDO reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din Convenția Europeană conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).
De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, C. le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).
C. reține că în mod eronat Tribunalul C. a întrebuințat termenul de pensie de întreținere în favoarea minorului P. T., deoarece conform practicii judiciare și literaturii de specialitate, obligația inculpatului de despăgubire a copilului minor, rămas fără întreținere în urma comiterii unei infracțiuni, justifică acordarea de „despăgubiri periodice lunare”.
Potrivit practicii judiciare constante a instanței supreme, se învederează că obligația inculpatului la dezdăunarea copilului minor al victimei, se întemeiază pe dispozițiile art. 14 din vechiul Codul de procedură penală, respectiv art. 25 din actualul CPP, iar durata obligației de plată a acestor despăgubiri periodice este până la împlinirea majoratului de către copii, iar nu până la terminarea studiilor, fără depășirea vârstei de 26 ani (Dec.pen.nr.62 din 15.06.1990 a CSJ).
Justificarea acestei soluții se bazează pe faptul că inculpatul trebuie obligat la plata despăgubirilor periodice numai până la majoratul copilului victimei, deoarece nu se poate dispune asupra drepturilor unei persoane lipsite de capacitate și pentru perioada când aceasta va dobândi capacitatea de exercițiu deplină.
La împlinirea vârstei de 18 ani, copilul minor al victimei, dobândind capacitate de exercițiu, va putea dispune personal și în privința dreptului său la dezdăunare, dacă se va afla în continuarea studiilor.
Din actele de la dosar, rezultă că victima în vârstă de 34 de ani, îi plătea o pensie de întreținere fiului său minor de 300 lei, dar veniturile acestuia erau la nivelul anului 2012 în valoare de 1060 lei, astfel că este evident că el contribuia la întreținerea minorului nu numai cu suma de 300 lei, alocându-i minorului și alte sume de bani așa cum rezultă din susținerile părților civile.
În prezent, venitul minim pe economie este de 975 lei iar de la 1 mai 2016 va fi de 1250 lei, condiții în care apare evident că victima, dacă trăia, beneficia de un salariu majorat de la locul său de muncă, context în care suma solicitată de către părțile civile cu titlu de despăgubiri periodice lunare în valoare de 700 lei pentru minorul T., apare ca judicioasă.
P. urmare, obligarea inculpatului să achite pe seama minorului P. T. născut la 2 decembrie 2004, despăgubiri periodice lunare în sumă de 700 lei, începând cu decesul victimei, 28 noiembrie 2014 și până la majoratul minorului, este o soluție legală și temeinică, ce se impune în speță, raportat la pierderea materială oferită de tată, pentru creșterea și educarea fiului său, sumă ce va fi acordată în baza art. 19, 25, raportat la art. 397 CPP.
În privința daunelor morale sunt de remarcat următoarele:
Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea răspunderii civile delictuale din Codul civil.
Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
În prezenta speță este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă, sens în care, s-a dispus și prin Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr.75 adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează expres că „în caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului, fraților și copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse cu victima, în momentul decesului”.
Despăgubirile solicitate în prezentul dosar și care sunt considerate întemeiate în parte de către instanță, au scopul de a alina suferința pricinuită, fiului minor, mamei victimei și surorilor acestuia, de care defunctul era legat afectiv.
În prezenta speță, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că părțile civile au suferit o traumă psihică de excepție, determinată de fapta săvârșită de inculpat, - moartea fiului și a fratelui, precum și a tatălui - astfel că daunele morale în cuantum de 30.000 euro sau echivalentul în lei al acestora la data plății pentru minorul T. și de câte 10.000 lei pentru fiecare din părțile civile P. A., K. C. C. și F. A. C. vor reprezenta o compensare a prejudiciului afectiv cauzat acestora, de care victima era legată printr-o relație afectivă de natură familială. P. stabilirea daunelor morale la cuantumul de mai sus, curtea apreciază că soluția va fi conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene.
În sinteză, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpatului și prejudiciul nepatrimonial încercat de părțile civile, curtea apreciază că soluția pronunțată este corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern și exigențelor art.3 din Protocolul nr.7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Așa fiind, C. va admite în baza art. 421 pct. 2 lit. a CPP apelul părților civile F. C.-L., P. A., K. C. C. și F. A. C. împotriva aceleiași sentințe, pe care o va desființa în latura penală și civilă și judecând în fond:
Va obliga inculpatul în baza art. 19, 25, 397 CPP să achite părții civile F. C. L., reprezentant legal al minorului P. T. (născut la 2 decembrie 2004) suma de 30.000 euro sau echivalentul în lei al acesteia la data plății, cu titlu de daune morale.
Va obliga inculpatul să achite pe seama minorului P. T. despăgubiri periodice lunare în sumă de 700 lei, începând cu decesul victimei, 28.11.2014 și până la majoratul minorului.
Va obliga inculpatul B. A. să achite părților civile: P. A., K. C. C. și F. A. C. suma de câte 10.000 lei pentru fiecare, cu titlu de daune morale.
Va obliga inculpatul să achite părților civile F. C. L., P. A., K. C. C. și F. A. C. suma de 2800 lei cheltuieli judiciare în fond și apel.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare în apelul părților civile vor rămâne în sarcina statului, în baza art. 275 alin. 3 CPP.
Din actele dosarului rezultă că în fața tribunalului părțile civile au achitat onorariu avocațial în sumă de 2000 lei, iar în fața curții în sumă de 800 lei, astfel că potrivit art. 276 alin.6 CPP, inculpatul va achita părților civile F., P., K. și F. suma de 2800 lei cheltuieli judiciare în fond și apel.
Cu privire la apelul inculpatului:
Cu privire la solicitarea principală de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpat, în sensul reținerii circumstanței atenuante a provocării sau a depășirii limitei legitimei apărări, C. reține că aceasta nu poate fi dispusă și nici nu se impune, deoarece circumstanțele atenuante vizează individualizarea judiciară a pedepsei și nicidecum încadrarea juridică a infracțiunii, astfel că prima cerere a apelantului nu va putea fi onorată.
Nici pe fond solicitările inculpatului nu sunt întemeiate, neputându-se reține că a săvârșit fapta în stare de provocare sau prin depășirea limitelor legitimei apărări, susținerile neveridice ale inculpatului fiind combătute prin declarațiile constante ale martorului Băndulă P. S., din faza de urmărire penală de la fila 36.
Astfel, martorul învederează textual: „În data de 23 noiembrie 2014, ora 18.00 în timp ce mă aflam la magazinul Succes din apropierea Parcului Teilor, când am ieșit din interior, am văzut că din direcția . în viteză un autoturism, care imediat după ce a trecut de mine, a pus frână brusc. M-am întors să văd ce se întâmplă și la cca.10 m de mine, am văzut autoturismul oprit, era marca Dacia P., din instinct m-am uitat la numărul de înmatriculare pe care mi-l aduc aminte parțial ca fiind CJ- 11- JC -…..În acel moment, l-am observat pe un bărbat pe care-l cunosc și știu că îl cheamă C., care era lângă autoturismul oprit și l-am auzit pe victimă că îi reproșa șoferului spunându-i textual „ce faci mă, te urci pe mine?”. Am auzit când șoferul l-a înjurat pe C., reproșându-i că el s-a băgat în fața mașinii. C. a ripostat verbal și l-a înjurat și el pe șofer și s-a dus amenințător către portiera acestuia. Șoferul a coborât din autoturism și a început să-l lovească cu pumnii pe C., în zona feței, în apropierea autoturismului. C. nu a apucat să riposteze, s-a refugiat în parc, lângă spațiul verde, unde șoferul l-a împins pe C. peste un gard viu, victima căzând lângă toboganele copiilor. Când victima C. a încercat să se ridice, am văzut că șoferul a început să-l lovească cu picioarele în zona toracelui, C. rămânând întins pe jos. Șoferul când a văzut că victima nu se mai ridică de jos, s-a urcat în autoturism, și a plecat de pe loc, dar a oprit la aproximativ 20 m, a coborât din mașină și s-a întors la partea vătămată. Am văzut că s-a aplecat asupra lui C., a încercat să-l trezească, moment în care de cei doi s-a apropiat martorul G. M. și soția acestuia. Am auzit când șoferul i-a spus lui G. M. „că l-a găsit pe C. căzut jos și leșinat”. De frica agresorului eu am plecat acasă”.
La data de 29 noiembrie 2014 martorul Băndulă P. S. l-a recunoscut după fotografii, pe agresor, ca fiind B. A., prin urmare declarația acestuia este cea a unui martor ocular direct, la infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, comisă de apelant, asupra victimei.
Raportat la declarația martorului Băndulă din faza de urmărire penală, este exclus a se reține în sarcina inculpatului, starea de provocare sau depășirea limitelor legitimei apărări, martorul învederând textual: „că primul care l-a înjurat pe partea vătămată a fost inculpatul, victima întrebându-l pe apelant „ce faci mă, te urci pe mine?”, raportat la modul în care inculpatul a pilotat autoturismul”.
Același martor precizează că inculpatul a fost primul care a început să-l lovească pe victimă cu pumnii, în zona feței, condiții în care victima nici nu a apucat să riposteze, refugiindu-se în parc, unde însă a fost urmărit de către inculpat, care continua să-i aplice lovituri, nu numai cu palmele ci și cu picioarele în zona toracelui.
C. reține că, surprinzătoare este atitudinea apelantului la sosirea familiei G., cărora le-a relatat mincinos că a găsit victima „pe jos și leșinată”, fără să releve adevărul și să expună contextul real, în sensul că în urma numeroaselor lovituri aplicate de către el, în zona feței și a toracelui, victima a fost doborâtă la sol.
Apărarea inculpatului în sensul că victima P. C. a fost primul care i-a adresat injurii și a lovit cu picioarele în autoturism, va fi înlăturată ca nefondată, nefiind susținută de probatoriul testimonial administrat în faza de urmărire penală, martorul Băndulă arătând fără dubiu că primul care l-a înjurat pe victimă a fost inculpatul și că partea vătămată nu a reușit să riposteze în niciun fel, fiind lovită sistematic de către apelant, inițial cu palmele, iar după ce a fost urmărită în parc, a fost doborâtă la sol și lovită și cu piciorul în zona toracelui.
C. reține că martorul Băndulă s-a aflat la doar 8 sau 10 m de locul comiterii infracțiunii, fiind martorul esențial al acuzării, acesta observând în detaliu comportamentul agresiv al inculpatului, astfel că este exclus să nu fi văzut ca și victima să fi avut o conduită nepotrivită, față de inculpat, dacă acest lucru s-ar fi petrecut în realitate, astfel că este exclusă reținerea stării de provocare sau depășirea limitelor legitimei apărări în privința inculpatului.
Din declarația martorului G. M. din 23 noiembrie 2014, C. reține că acesta relevă că împreună cu inculpatul în jurul orei 11.00, au intrat în localul Seven din T., unde victima a consumat o bere, iar martorul un suc, martorul a plecat după câteva minute, partea vătămată rămânând în bar.
În jurul orei 17.37 martorul a fost resunat de către victimă, care i-a propus din nou să se întâlnească, condiții în care martorul și-a dat seama că acesta se afla sub influența alcoolului, deoarece uitase că se văzuseră în cursul dimineții.
Faptul că victima era în stare de ebrietate, putea fi observat de către inculpat, care nu se afla sub influența alcoolului, pilotând autoturismul, astfel că starea acestuia nu avea cum să-i provoace apelantului, o puternică tulburare, sub imperiul căruia să comită ..
Dimpotrivă, inculpatul observând că victima este beată, nu trebuia să o agreseze deloc și nici în mod repetat, cunoscut fiind faptul că ingerarea alcoolului în cantități mari, provoacă încetinirea reacțiilor psihofiziologice, astfel că aceasta poate fi interpretată ca o circumstanță agravantă în sarcina inculpatului și nicidecum atenuantă.
Mai mult, cel care a generat conflictul a fost însuși inculpatul, prin insultarea inițială a victimei, urmată imediat de lovirea repetată a acesteia, cu o agresivitate ieșită din comun, după care a părăsit locul faptei, revenind la scurt timp și redând martorului G. o stare de fapt neconformă cu realitatea, în sensul că a găsit partea vătămată „jos și leșinată”, fără să afirme în mod real că el este cel care a adus victima în această situație.
Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art.75 C.pen. sau a altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art.75 C.pen., rezultă că recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. În această apreciere se va ține seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana infractorului.
Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată și deci lăsată la aprecierea acesteia.
Față de probele administrate în faza de urmărire penală, declarațiile martorilor Băndulă și G., este exclusă reținerea stării de provocare sau a depășirii limitelor legitimei apărări în favoarea inculpatului.
Pentru motivele pe larg expuse în considerentele deciziei, cu ocazia tratării apelului parchetului, se va respinge solicitarea inculpatului de a i se diminua pedeapsa și de a i se aplica suspendarea sub supraveghere a sancțiunii.
Nici solicitarea inculpatului privind diminuarea daunelor materiale și morale nu poate fi primită.
Astfel, suma de 4500 lei acordată de tribunal reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare, potrivit legislației europene, nici nu trebuia dovedită de către părțile civile (cauza Commingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000), deoarece distincția între prejudiciul material și cel moral nici nu este necesar să se facă, iar pe de altă parte, victima poate obține întotdeauna rambursarea prejudiciului material și moral în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia, precum și caracterul rezonabil al cuantumului.
În speță, suma de 4500 lei este reală și rezonabilă și a fost probată și prin declarația martorei M. M., condiții în care C. va menține această obligație în sarcina inculpatului, de a rambursa părților civile contravaloarea cheltuielilor de înmormântare.
Inculpatul s-a apărat cu aceea că, solicită diminuarea daunelor materiale și morale întrucât nu are posibilități financiare momentane, de a se conforma sentinței tribunalului.
C. reține că răspunderea civilă delictuală este definită ca o îndatorire a oricărei persoane de a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și de a nu aduce atingere, prin acțiunile ori prin inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Întemeiat legislativ pe dispozițiile art. 1385 alin 1, art. 1349 alin 2 și art. 1531 Cod civil și art.998 și 999 VCC, principiul reparării integrale a prejudiciului exprimă cerința înlăturării tuturor consecințelor dăunătoare ale faptei ilicite, în scopul restabilirii, pe cât posibil, a situației anterioare. Importanța prevederii în noul cod, a imperativului reparării integrale, este esențială, deoarece finalitatea răspunderii civile rezidă tocmai în înlăturarea totală a consecințelor dăunătoare ale faptei ilicite.
Restitutio in integrum, în sensul propriu al terminologiei, înseamnă o reparație integrală a pagubei; specificul responsabilității civile constă în restabilirea cât mai precisă, în măsura în care acest lucru este posibil, a echilibrului care a fost afectat prin cauzarea pagubei și repunerea victimei în situația în care s-ar fi aflat, dacă actul prejudiciabil nu ar fi avut loc.
În răspunderea civilă delictuală, C. reține că sunt două texte ale Noului Cod civil ce reglementează principiul reparației integrale: persoana cu discernământ „răspunde de toate prejudiciile, fiind obligată să le repare integral „ – art. 1349 alin.2 și „prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel”- art. 1385 alin 1. Art. 1349 enunță regula de principiu, iar art. 1385 și următoarele detaliază conținutul reparării integrale.
C. reține că în virtutea reparării integrale, la stabilirea întinderii despăgubirii nu se vor lua în calcul: starea materială a inculpatului, situația patrimonială a victimei, gravitatea culpei, împrejurarea că autorul a prevăzut sau nu producerea pagubei la momentul comiterii infracțiunii (se repară prejudiciile previzibile și cele imprevizibile).
Valoarea reparației cuvenite celui păgubit trebuie să fie echivalentul tuturor pierderilor suferite de acesta, în urma săvârșirii faptei prejudiciabile.
Inculpatul își asumă riscul tuturor consecințelor generate de infracțiune și respectiv a pagubelor, oricât de mare ar fi întinderea lor. Se cere ca în momentul comiterii faptei, să fi prevăzut cu certitudine și să fi urmărit producerea consecințelor, să fi prevăzut ca eventualitate și să fi acceptat producerea unor asemenea consecințe ori, prevăzându-le ca eventualitate, să fi considerat fără temei că nu se vor produce sau să nu fi prevăzut deloc producerea lor, deși trebuia și putea să prevadă.
C. reține că, repararea integrală a pagubei este esențială, deoarece finalitatea răspunderii civile rezidă tocmai în ștergerea totală a consecințelor dăunătoare ale faptei ilicite.
Rezoluția nr. 75 a Consiliului Europei reamintește, în primul său articol, că persoana care a suferit un prejudiciu este îndreptățită la repararea acestuia, astfel încât să fie repusă într-o situație cât mai apropiată de cea în care s-ar fi aflat, dacă paguba nu s-ar fi produs.
C. reține că o veritabilă reparare integrală se poate realiza doar dacă victima își restabilește „la prețul zilei, situația patrimonială pe care o avea înainte de a fi păgubită”.
„Ștergerea consecințelor prejudiciabile și repunerea în situația anterioară înseamnă eliminarea riscului care rezultă din deprecierea monetară; riscul monetar este în sarcina pârâtului așa cum se arată și în doctrina franceză”.
C. reține că răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilitățile de platăale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită, astfel că apărarea sa și sub aspectul laturii civile, apare ca nefondată și va fi respinsă ca atare.
Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat, apelul promovat de inculpat, în baza art. 421 pct. 1 lit.b CPP.
În baza art. 275 alin. 2 CPP inculpatul va plăti statului suma de 500 lei, cheltuieli judiciare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
I. Respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul B. A., fiul lui D. și M., născut la data de 27.01.1985 în loc.T., jud. C., cetățean român, necăsătorit, fără copii minori, maistru construcții la ., studii medii, posesor al CI . nr._, CNP_, domiciliat în loc. T., ., . și cu domiciliul procesual ales în loc. T., ..10, jud. C., împotriva sentinței penale nr. 277/03.09.2015 a Tribunalului C..
Obligă inculpatul B. A. să achite statului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel.
II. Admite apelul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul C. împotriva sentinței penale nr. 277/03.09.2015 a Tribunalului C., pe care o desființează în ceea ce privește latura penală și judecând în fond:
Condamnă pe inculpatul B. A., fiul lui D. și M., născut la data de 27.01.1985 în loc.T., jud. C., cetățean român, necăsătorit, fără copii minori, maistru construcții la ., studii medii, posesor al CI . nr._, CNP_, domiciliat în loc. T., ., . și cu domiciliul procesual ales în loc. T., ..10, jud. C., la pedeapsa de:
- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 195 C.pen. cu aplicarea art. art. 396 al.10 C.pr.pen.
În baza art.65 C.pen. interzice inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prev. de art. 66 lit.a, b și d C.pen.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. și art. 72 C.pen. deduce din pedeapsă reținerea din 26.11.2014 și arestul la domiciliu din data de 27.11.2014 și până la data de 25.06.2015.
III. Admite apelul declarat de către părțile civile F. C. L., reprezentant legal al minorului P. T., cu domiciliul în loc.Crăiești, nr.13, ., jud. C., P. A., cu domiciliul în loc.T., ., ., K. C. C. cu domiciliul în loc. T., ., ., . și F. A. C. cu domiciliul în loc. T., Calea V., nr.5C, ., jud. C., împotriva aceleiași sentințe penale, pe care o desființează atât în ceea ce privește latura penală, cât și cea civilă și judecând în fond:
Obligă inculpatul să achite părții civile F. C. L., reprezentant legal al minorului P. T. suma de 30.000 euro sau echivalentul în lei al acesteia la data plății cu titlu de daune morale.
Obligă inculpatul să achite pe seama minorului P. T. (născut la 2 decembrie 2004) despăgubiri periodice lunare în sumă de 700 lei, începând cu decesul victimei, 28.11.2014 și până la majoratul minorului.
Obligă inculpatul B. A. să achite părților civile: P. A., K. C. C. și F. A. C. suma de câte 10.000 lei pentru fiecare, cu titlul de daune morale.
Obligă inculpatul să achite părților civile F. C. L., P. A., K. C. C. și F. A. C. suma de 2800 lei cheltuieli judiciare în fond și apel.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare în apelul părților civile rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09 martie 2016.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
I. C. MORARDELIA P.
GREFIER
N. N.
Red. D.P./M.N.
4 ex./14.03.2016
Jud.fond.-R. M.
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Abuz de încredere. Art.238 NCP. Decizia nr. 418/2016. Curtea de... → |
|---|
