Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară. Încheierea nr. 37/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 37/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 02-02-2016 în dosarul nr. 37/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:047._
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.37/2016
Ședința publică din 2 februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. M., judecător
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: S. D.
S-a luat spre examinare – în vederea pronunțării - contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul S., împotriva încheierii penale din data de 09.12.2015, pronunțată în dosar nr._ 15 al Tribunalului S., prin care s-a dispus restituirea cauzei la P. de pe lângă Tribunalul S..
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 ianuarie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin încheierea penală 9 decembrie 2015 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului S., pronunțată în dosarul nr._, în baza art.346 alin.3 lit.a) Cod procedură penală, s-a restituit cauza privind pe inculpatul M. D., Parchetului de pe lângă Tribunalul S..
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea vizând excluderea raportului de constatare tehnico-științifică întocmit de către inspectorii antifraudă.
În baza art.275 alin.3 Cod proecdură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.274/84/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul S. din data de 28.08.2015, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M. D., pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b) din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și art.5 Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut următoarea stare de fapt:
Inculpatul M. D. a avut calitatea de administrator al S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z., jud.S.. S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. a avut ca principal obiect de activitate „transporturi rutiere de mărfuri” iar ca obiect secundar de activitate „lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale” (vol.2, filele 91-94).
În perioada 16.06.2011 – 29.06.2011, D.G.F.P.S. – Activitatea de Inspecție Fiscală a efectuat o inspecție fiscală generală la S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z., în vederea verificării înregistrării, declarării veniturilor realizate în perioada 01.01.2009– 31.12.2010, legalitatea înregistrărilor în evidența contabilă, stabilirea obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, actele normative încălcate și persoanele răspunzătoare.
În perioada 27.08.2014 – 03.09.2014, inspectori antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul S. au efectuat o constatare tehnico-științifică privind activitatea S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z., în perioada verificată de D.G.F.P. S. – Activitatea de Inspecție Fiscală, întocmind în acest sens un raport de constatare, ocazie cu care s-au constatat următoarele:
În perioada 01.01.2009 – 31.12.2010, S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. a realizat construcția unui . municipiul Cluj-N., jud.Cluj, situat pe Calea Turzii, nr.115/A. În perioada anterioară societatea a mai realizat construcția a încă trei imobile în municipiul Cluj– N..
În perioada supusă controlului, conform antecontractelor de vânzare- cumpărare existente la dosar rezultă că S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. a vândut unor persoane fizice apartamente, facturile fiscale fiind emise în unele cazuri la o valoare inferioară sumelor încasate în baza antecontractelor încheiate cu beneficiarii, iar în alte cazuri acestora nu le-au fost emise facturi.
Totodată, organele fiscale au stabilit că S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. a vândut un număr de 5 imobile unui număr de 5 persoane fizice de cetățenie română și un număr de 8 apartamente și șase garaje în baza a trei antecontracte unei persoane de cetățenie italiană emițând un număr de 10 facturi la care a aplicat cota redusă de T.V.A. de 5%, deși persoanele în cauză nu îndeplineau condițiile prevăzute de art. 140 alin 21 lit. c) din Legea nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare privind Codul Fiscal și ale art. 140 alin 21 pct. 7 lit. c) pct. 1 din Legea nr. 571/2003 modificată prin O.U.G. nr. 200/2008.
De asemenea, în perioada 2008-2010, societatea a desfășurat tranzacții economice cu S.C.QUADRANT GROUP S.R.L. Z., societatea emițând un număr de 12 facturi către S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z.. Din aceste facturi, S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z., jud.S. nu a înregistrat în evidența contabilă și nu a declarat factura de stornare nr.67/04.03.2009 în valoare de 140.000 lei, iar factura nr.58/29.12.2008 în valoare de 40.000 lei a fost înregistrată la o valoare dublă respectiv 80.000 lei.
Prin rechizitoriul nr.271/P/2011 din data de 16.09.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul S., inculpatul M. D. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 lit.b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic.art.35 alin.1 CP și art.5 C.P., motivându-se că inculpatul în calitate de administrator al S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z., în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a omis să înregistreze în contabilitate în întregime veniturile realizate, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 286.984 lei, reprezentând T.V.A.
Prin încheierea penală din data de 19.11.2014 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului S., în baza art.345 alin.1 C.p.p., a constatat neregularitatea rechizitoriului nr.274/P/2011 din data de 16.09.2014 emis de P. de pe lângă Tribunalul S., întrucât s-a omis descrierea faptelor reținute în sarcina inculpatului într-un mod susceptibil de a produce consecințe juridice, în accepțiunea elementelor constitutive ale infracțiunii care face obiectul sesizării instanței, nu s-au indicat numărul actelor materiale reținute în privința inculpatului, perioada infracțională pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și există o neconcordanță între faptele descrise și încadrarea juridică a acestora.
Totodată, judecătorul de cameră preliminară a admis cererea formulată de inculpatul M. D., prin apărătorul ales, privind excluderea următoarei probe administrate în cursul urmăririi penale în afara cadrului procesual legal (cu încălcarea dispozițiilor art.8 și art.10 alin.5 C.p.p.): raport de constatare tehnico-științifică fără nr. și dată, depus la dosarul de urmărire penală în 11.09.2014, întocmit de inspectorii antifraudă detașați la P. de pe lângă Tribunalul S. (dos. u.p. vol.1, f.11- 42).
Încheierea penală din data de 19.11.2014 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului S. a rămas definitivă prin respingerea contestației.
În continuare, prin ordonanța nr.274/P/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul S., s-a dispus o nouă constatare a inspectorilor antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul S., cu posibilitatea inculpatului de a formula propriile obiective al care să fie formulate răspunsuri. Astfel, au fost formulate următoarele obiective:
-stabilirea veniturilor realizate de către societate si neinregistrate in evidentele contabile;
-care au fost influentele fiscale generate de neinregistrarea in totalitate in contabilitate a avansurilor încasate de la clienți pentru cumpărarea de apartamente construite de . Z. (TVA impozit pe profit);
-stabilirea daca diferența dintre aplicarea cotei TVA de 5% in loc de 19% respectiv 24% poate fi luata in considerare Ia calcularea prejudiciului.
În ceea ce privește suma de 144.982 lei reprezentând TVA suplimentar calculat pentru contractele incheiate cu numitul Pessuci Stefano:
1.Sa se verifice in ceea ce privește contractele incheiate de . cu numitul Pessuci Stefano care este valoarea totala a apartamentelor promise spre înstrăinare acestuia si valoarea totala a sumelor achitate de numitul Pessuci Stefano către ..
2.Sa se calculeze TVA in cota de 19% aferenta acestor tranzacții raportat la sumele real plătite de numitul Pessuci Stefano societății AUTO TRAIL si sa se stabilească valoarea TVA suplimentara fata de cota de 5% aplicata de societatea .>
3.Sa precizeze specialistul daca in cazul aplicării unei cote greșite de TVA in situația concreta de livrare a unui bun imobil (apartament), in conformitate cu prevederile Codului fiscal (2009- 2010) se putea realiza regularizarea TVA si aplicarea cotei corecte de TVA in momentul livrării efective a bunului, adică la incheierea contractului de vânzare cumpărare in forma autentica.
4.Pentru suma totala de 11.445,30 lei reprezentând TVA suplimentară calculata pentru contractele cu numiții Rusanescu R. A., Kufner R., C., M. E. Emoke, C. A., F. C. C., C. V. A. si G. L.:
-Sa se precizeze daca regularizarea TVA aferenta acestor contracte se putea realiza in momentul încheierii contractelor autentice de vânzare cumpărare care potrivit art. 128 din Codul fiscal reprezintă momentul livrării bunurilor imobile (actul de transfer a prorietatii).
5.Pentru suma de 5.372,91 lei reprezentând TVA suplimentara calculata pentru contractul cu S. S. si pentru suma de 15.351,16 lei reprezentând TVA suplimentara calculata pentru contractul Niicorici S.:
-Având in vedere ca . a încheiat cu numiții S. S. si N. S. un contract de asociere in participatiune pentru realizarea proiectului imobiliar din Cluj- N., Calea Turzii nr. 115A in baza căruia cele doua persoane fizice au pus in asociere sumele de 40.000 euro (S.) si 80.000 euro (N.), urmând a primi la finalul asocierii apartamente în mod corespunzător.
-Având in vedere ca cele doua antecontracte incheiate cu S. S. si N. S. (mama numitului N. S. căreia acesta i-a cedat dreptul de a primi acest apartament) reprezintă de fapt o repartizare catre aceștia a beneficiului din asocierea in participatiune, pentru care nu s-a achitat propriu zis nici o suma de bani in momentul încheierii antecontractelor si nu s-a întocmit nici o factura fiscala;
-Sa se precizeze daca pentru aceste contracte este real ca TVA devenea exigibila doar in momentul încheierii contractului autentic de vânzare cumpărare (care in sensul art. 128 din Codul fiscal reprezintă momentul livrării unui bun imobil), ocazie cu care se emitea factura fiscala de societatea AUTO TRAIL.
6.Pentru suma de 5.234,14 lei reprezentând TVA suplimentara calculata pentru contractul cu P. V.:
-Având in vedere ca suma de 26.850 euro reprezentând un împrumut acordat societății AUTO TRAIL de numitul P. V. care a fost garantat prin încheierea unei promisiuni de vânzare pentru un apartament.
-Având in vedere ca împrumutul nu a fost rambursat înainte de . insolventei iar imprumutatorul P. V. a solicitat validarea antecontractului asupra apartamentului pentru a-si recupera suma împrumutata societății;
-Sa se precizeze daca pentru aceste contracte este real ca TVA devenea exigibila doar in momentul incheierii contractului autentic de vânzare cumpărare (care in sensul art. 128 Cod fiscal reprezintă momentul livrării unui bun imobil), ocazie cu care se emitea factura fiscala de societatea AUTO TRAIL.
7.Pentru suma de 75.851 lei reprezentând TVA suplimentara calculata pentru cele 5 facturi emise in perioada 23.07._10 pentru 5 persoane reprezentând contravaloarea unor imobile achiziționate de aceștia.
-Sa se verifice pentru fiecare factura in parte data la care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare, respectiv daca au fost încheiate anterior sau ulterior datei de 15.12.2008 si daca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 140, alin. 2, ind. 1 din Codul fiscal pentru aplicarea cotei reduse de TVA de 5%.
Astfel, conform raportului de constatare întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul S. (vol.1 filele 91-109), cât și din procesul verbal întocmit de inspectori din cadrul D.G.F.P. S. – Activitatea de Inspecție Fiscală (vol.2 filele 5-18), S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. a încasat sume de bani de la persoane fizice în urma vânzării de apartamente, dar nu a emis factură pentru toate sumele încasate sau în unele cazuri nu a emis nici o factură astfel:
- Numitul Pesucci Ștefano, cetățean italian a achiziționat un număr de 8 apartamente cu 6 garaje aferente de la S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. conform antecontractelor de vânzare cumpărare nr.2/27.01.2009, 40/11.06.2009 și 42/11.06.2010, valoarea acestora fiind de 315.000 Euro. Conform celor constatate de organele de control fiscal cât și din declarația numitului Pesucci Ștefano (vol.2 filele 144-145), reiese faptul că acesta a achitat societății S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. suma de 282.000 Euro, S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. emițând facturi fiscale doar pentru suma de 222.620,95 Euro. La sumele facturate, S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. a aplicat cota redusă de T.V.A. de 5%, deși Pesucci Ștefano nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.140 alin.21 lit.c) din Legea nr.571/2003 cu modificările și completările ulterioare privind Codul Fiscal și ale art.140 alin.21 pct.7 lit.c) pct.1 din Legea nr.571/2003 modificată prin O.U.G. nr.200/2008, respectiv acesta nu a depus declarație pe proprie răspundere dată în fața unui notar public, prin care să fie specificat faptul ca nu a achiziționat și nu a deținut niciodată o locuință proprietate personală achiziționată cu o cotă redusă de T.V.A. de 5 %.
Astfel, total T.V.A. stabilit suplimentar este în sumă de 144.982 lei conform anexei 6 de la raportul de constatare tehnico – științifică întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul S..
Referitor la aceste aspecte, inculpatul M. D. declară că diferența de sumă neînregistrată de 59.380 Euro, reprezintă contravaloarea unui apartament neconstruit pentru care s-a încheiat o promisiune de vânzare– cumpărare dar care era condiționată de emiterea de către Primăria Cluj N. a unei autorizații de extindere, mai exact de construirea unui etaj suplimentar. Documentația a fost respinsă iar suma de 59.380 Euro nu a mai fost achitată. Așadar nefiind încasată această sumă, nu exista obligația emiterii facturii și încasării T.V.A.-ului (vol.1 fila 108).
- Numitul R. R. A. a achiziționat un apartament de la S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. conform antecontractului de vânzare cumpărare nr.4/05.01.2009, valoarea acestuia fiind de 37.000 Euro. Conform celor constatate de organele de control fiscal, cât și din declarația martorei R. R. mandatară a numitului R. R. A. (vol.2 fila 124), reiese faptul că aceasta a achitat societății S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. suma de 30.000 Euro, S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. emițând factură fiscală doar pentru suma de 27.000 Euro. Astfel, total T.V.A. stabilit suplimentar este în sumă de 679,30 lei conform anexei 1 de la raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul S. (f.108).
- Numitul S. S. a achiziționat un apartament de la S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. conform unui antecontract de vânzare cumpărare din data de 26.03.2010, valoarea acestuia fiind de 30.000 Euro. Conform celor constatate de organele de control fiscal reiese faptul că acesta a achitat societății S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. suma de 28.000 Euro, neemițând factură fiscală pentru această sumă. Astfel, total T.V.A. stabilit suplimentar este în sumă de 5.372,91 lei conform anexei 1 de la raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul S. (f.108).
Referitor la numitul S. S., inculpatul M. D. declară că în raportul de inspecție fiscală întocmit de D.G.F.P.S.– Activitatea de Inspecție Fiscală îi sunt imputate neînregistrarea veniturilor aferente vânzării către S. S. a două apartamente inexistente în valoare de 80.000 Euro, dar inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul S., la calculul prejudiciului nu au luat în considerare aceste aspecte ci doar antecontractul mai sus menționat.
- Martora Kufner R. C. a achiziționat un apartament de la S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z., conform antecontractului de vânzare cumpărare nr.41/11.12.2009, valoarea acestuia fiind de 65.000 Euro. Conform celor constatate de organele de control fiscal cât și din declarația martorei Kufner R. C. (vol.1 filele 48-50), reiese faptul că aceasta a achitat societății S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. suma de 44.500 Euro, S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. emițând facturi fiscale doar pentru suma de 29.592,47 Euro. Astfel, total T.V.A. stabilit suplimentar este în sumă de 3.000,93 lei conform anexei 1 de la raportul de constatare tehnico– științifică întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul S. (f.108).
- Numita M. E. Emoke a achiziționat un apartament de la S.C.AUTO TRAIL S.R.L.Z., conform antecontractului de vânzare cumpărare din data de 17.11.2008, valoarea acestuia fiind de 37.200 Euro. Conform celor constatate de organele de control fiscal cât și din declarația martorului M. I., tatăl numitei M. E. Emoke (vol.2 fila 123), reiese faptul că acesta a achitat societății S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. suma de 29.100 Euro, S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. emițând facturi fiscale doar pentru suma de 22.100 Euro. Astfel, total T.V.A. stabilit suplimentar este în sumă de 2.897,53 lei conform anexei 1 de la raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul S. (f.108).
- Numita Coțoc A. a achiziționat un apartament de la S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z., conform antecontractului de vânzare cumpărare nr.869/04.03.2010, valoarea acestuia fiind de 25.500 Euro. Conform celor constatate de organele de control fiscal, cât și din declarația numitului Coțoc A. tatăl numitei Coțoc A. (vol.2 filele 196-197), reiese faptul că acesta a achitat societății S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. suma de 20.400 Euro, S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. emițând facturi fiscale doar pentru suma de 17.500 Euro. Astfel, total T.V.A. stabilit suplimentar este în sumă de 614,18 lei conform anexei 1 de la raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul S. (f.108).
- Numitul F. C. C. a achiziționat un apartament de la S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. conform antecontractului de vânzare cumpărare nr.22/22.05.2009 valoarea acestuia fiind de 57.000 Euro. Conform celor constatate de organele de control fiscal cât și din declarația numitului F. C. C. (vol.2 filele 109-110) reiese faptul că acesta a achitat societății S.C.AUTO TRAIL S.R.L.Z. suma de 45.780 Euro, S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. emițând factură fiscală doar pentru suma de 45.000 Euro. Astfel, total T.V.A. stabilit suplimentar este în sumă de 247,45 lei conform anexei 1 de la raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul S. (f.108).
- Numitul C. V. A. a achiziționat un apartament de la S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z., conform antecontractului de vânzare cumpărare din data de 04.11.2009, valoarea acestuia fiind de 33.000 Euro. Conform celor constatate de organele de control fiscal, cât și din declarația numitului C. V. A. (vol.2 fila 165), reiese faptul că acesta a achitat societății S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. suma de 29.000 Euro, S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z., jud.S. emițând factură fiscală doar pentru suma de 21.000 Euro. Astfel, total T.V.A. stabilit suplimentar este în sumă de 1.594,36 lei conform anexei 1 de la raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul S. (f.108).
- Numitul P. V. a achiziționat un apartament de la S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z., conform antecontractului de vânzare cumpărare din data de 09.03.2010, valoarea acestuia fiind de 26.850 Euro. Conform celor constatate de organele de control fiscal cât și din declarația numitului P. V. (vol.2 fila 195), reiese faptul că acesta a achitat societății S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. suma de 26.850 Euro, S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. neemițând factură fiscală pentru această sumă. Astfel, total T.V.A. stabilit suplimentar este în sumă de 5.243,14 lei conform anexei 1 de la raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul S. (f.108).
Referitor la aceste aspecte, inculpatul M. D. declară că suma de 26.850 Euro a reprezentat un împrumut către societate garantat cu un apartament pentru care s-a încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare, această promisiune de vânzare-cumpărare trebuind să își facă efectul, doar dacă societatea nu ar fi restituit suma în numerar. Acest lucru nu s-a mai întâmplat deoarece societatea a intrat în insolvență.
- Numita N. S. a achiziționat un apartament de la S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z., conform antecontractului de vânzare cumpărare din data de 12.05.2009, valoarea acestuia fiind de 80.000 Euro. Conform celor constatate de organele de control fiscal, cât și din declarația numitului N. S. P. (vol.2 filele 107-108), reiese faptul că acesta a achitat societății S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. suma de 80.000 Euro, S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. neemițând factură fiscală pentru această sumă. Astfel, total T.V.A. stabilit suplimentar este în sumă de 15.351,16 lei conform anexei 1 de la raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul S. (f.108).
- Numita G. Laurenția a achiziționat 2 garaje de la S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z., conform antecontractului de vânzare cumpărare din data de 25.06.2009 valoarea acestora fiind de 12.000 Euro. Conform celor constatate de organele de control fiscal reiese faptul că aceasta a achitat societății S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. suma de 12.000 Euro, S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. neemițând factură fiscală pentru această suma. Astfel total T.V.A. stabilit suplimentar este în sumă de 2.411,25 lei conform anexei 1 de la raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul S. (f.108). Numita G. Laurenția nu a putut fi audiată aceasta nefiind găsită la domiciliu .
Astfel total T.V.A. neînregistrat în contabilitatea S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. ca urmare a diferențelor de sume încasate dar nefacturate, este în sumă totală de 182.394,51 lei.
Ca urmare a neconcordanțelor cu privire la datele existente în Declarațiile 394, organele fiscale au efectuat un control încrucișat la S.C.QUADRANT GROUP S.R.L. Z., privind relațiile comerciale desfășurate cu S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z.. Astfel în urma controlului s-a constatat că S.C.QUADRANT GROUP S.R.L. Z. a emis către S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. un număr de 12 facturi fiscale. Din aceste facturi, S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. nu a înregistrat în evidența contabilă factura storno nr.67/04.03.2009 în valoare de 140.000 lei, iar factura nr.58/29.12.2008 în valoare de 40.000 lei a fost înregistrată cu valoarea de 80.000 lei.
Martorul C. C. D., administrator al S.C.QUADRANT GROUP S.R.L. Z. (vol.2 filele 101-104), declară faptul că a emis factura fiscală storno nr._/04.03.2009 către S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. la înțelegere cu inculpatul M. D., factură care a fost semnată de inculpatul M. D., deoarece datorită faptului că a intervenit recesiunea economică relațiile comerciale dintre cele două societăți prevăzute prin factura nr._/12.02.2009 nu s-au mai desfășurat .
Numitul A. P. A., reprezentantul societății comerciale S.C.A. PLUS S.R.L.Z., care a condus contabilitatea S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. declară că toate documentele contabile aduse de inculpatul M. D. au fost înregistrate în contabilitatea societății.
Prin neînregistrarea facturii de stornare nr.67/04.03.2009 în valoare de 117.647 lei – T.V.A. 22.353 lei societatea nu și-a diminuat T.V.A. deductibil.
Prin înregistrarea facturii nr.58/29.12.2008 în luna ianuarie 2009 cu valoarea de 67.227 lei + 12.773 lei T.V.A. în locul valorii reale a operațiunii, și anume 33.613 lei + 6.386 lei T.V.A., societatea și-a majorat în mod artificial T.V.A. deductibilă cu suma de 6.386 lei .
Prin urmare, S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. a înregistrat în mod nejustificat o T.V.A. deductibilă de 28.739 lei (6.386 + 22.353 lei).
Conform constatărilor organelor de inspecție fiscală, în perioada 23.07.2009– 10.02.2010, societatea a emis un număr de 5 facturi fiscale, unui număr de cinci persoane fizice de cetățenie română, reprezentând contravaloarea unor imobile achiziționate de către aceștia. Pentru cele cinci facturi societatea a aplicat cota redusă de T.V.A. de 5%.
Cele cinci persoane nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art.140 alin.21 lit.c) din Legea nr.571/2003 cu modificările și completările ulterioare privind Codul Fiscal și ale art.140 alin.21 pct.7 lit.c) pct.1 din Legea nr. 571/2003 modificată prin O.U.G. nr.200/2008, deoarece contractele au fost încheiate înainte de 15.12.2008 și au fost încasate în același an, fiind facturate în anii 2009 și 2010, cu cota de T.V.A. de 5%. De asemenea, aceste persoane nu dețin declarații pe proprie răspundere date în fața unui notar public prin care să fie specificat, faptul că nu au achiziționat și nici nu au deținut o locuință în proprietate personală, achiziționată cu o cotă de 5%.
Valoarea totală a celor cinci facturi inclusiv T.V.A. este de 676.965 lei (211.500 lei + 211.500 lei + 147.000 lei + 98.766 lei + 8.199 lei).
T.V.A. facturat din valoarea totală în cotă de 5% este de 32.236 lei iar T.V.A. facturat din valoarea totală în cotă de 19% este de 108.087 lei. Diferența de T.V.A. dintre 19% și 5% în sumă totală de 75.851 lei (108.087 lei – 32.236 lei) nu a fost calculată, evidențiată în contabilitatea societății și virată la bugetul statului.
Astfel prejudiciul produs de M. D. în calitate de administrator al S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. prin neînregistrarea T.V.A. colectată în mod corect, în conformitate cu actele normative în vigoare este în sumă totală de 75.851 lei.
Astfel, în urma celor expuse mai sus și a celor constatate în Raportul de Constatare tehnico-științifică întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul S., S.C.AUTO TRAIL S.R.L. Z. prin administratorul M. D. a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 286.984 lei (182.394 lei +28.739 lei +75.851 lei) reprezentând T.V.A.
Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: raport de constatare a inspectorului antifraudă de la P. de pe lângă Tribunalul S. (vol.1, f.91- 108); declarațiile inculpatului (vol.1, f.44-48, 82, 83, 117, vol.2, f.83- 86), declarații de martor (vol.1, f.49-51, 67-69, vol.2, f.95-104, 107-110, 123-124, 144- 145, 165, 177-178, 195-197); contracte de vânzare-cumpărare (vol.1, f.52-54, vol.2, f.117-118, 135-136, 166-168); antecontracte de vânzare-cumpărare (vol.1., f.55, vol. 2, f.19-79, 115, 139-142, 146-164, 179-180); ordine de plată (vol.l, f.56, 60, 137, 174); chitanțe de plată (vol.1, f.57-59, f.114, 143, 181-182); extras de carte funciară (vol.1, f.61-66, 171-173); adresă A. - DGFPJ S. (vol.2, f.5-6, 260-327); proces-verbal de control întocmit de AIF S. (vol.2, f.7- 18); furnizare informații de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul S. (vol.2, f.91-94); facturi fiscale (vol.2, f.105- 106, 111-113, 121-122, 134, 175-176); procese-verbale de predare-primire (vol.2, f.116), memoriu tehnic (vol.2, f.119-120, 169-170), adresă Primăria Z. (vol.2, f.199), adresă O.C.P.I. S. (vol.2, f.202), acte notariale (vol.2, f.203-220).
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului S. la data de 31 august 2015, sub nr._ 15.
După comunicarea rechizitoriului, inculpatul M. D. a formulat un memoriu, la data de 24.09.2015, invocând neregularități legate de actul de sesizare a instanței, respectiv lipsa unei descrieri efective a acuzațiilor aduse și de efectuarea actelor de urmărire penală, solicitându-se totodată excluderea probei cu raportul de constatare efectuat de către inspectorii antifraudă detașați la P. de pe lângă Tribunalul S..
Memoriul depus a fost înaintat procurorului în vederea expunerii punctului de vedere, acesta conformându-se dispozițiilor judecătorului în acest sens și depunând la dosar răspuns la data de 20.10.2015.
Prin răspunsul comunicat, procurorul a solicitat respingerea tuturor excepțiilor invocate și a cererilor formulate de inculpați, arătându-se, în esență, că potrivit art. 281 C.p.p., neadmiterea cererii inculpatului pentru efectuarea unei expertize contabile în cauză nu se regăsește printre cauzele de nulitate absolută prevăzute de lege.
Conform art.3 alin.4 lit.a) din OUG nr.74/2013, „În exercitarea atribuțiilor de serviciu, inspectorii antifraudă din cadru! Direcției de combatere a fraudelor efectuează, din dispoziția procurorului, constatări tehnico-științifice, care constituie mijloace de probă, în condițiile legii". În acest sens, constatarea tehnico- științifică efectuată în cauză de inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul S. constituie mijloc de probă în înțelesul legii.
Analizând memoriul depus de inculpat și dosarul de urmărire penală, prin încheierea penală din data de 21 octombrie 2015, judecătorul de cameră preliminară a reținut următoarele:
S-a solicitat prin memoriul formulat de inculpatul M. D. excluderea probei cu raportul de constatare efectuat de către inspectorii antifraudă detașați la P. de pe lângă Tribunalul S., invocându-se nulitatea acestei probe prin încălcarea dreptului la apărare, subliniindu-se totodată lipsa de obiectivitate a raportului, prin prisma calității inspectorului antifraudă, dar și că inspectorul antifraudă s-a limitat la a prelua argumentele expuse în raportul de inspecție fiscală întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice, fără a consulta actele contabile ale societății. De asemenea, s-a mai arătat că specialistul antifraudă și-a depășit competențele, trăgând concluzii de natură juridică.
Raportat la aceste susțineri, judecătorul de cameră preliminară a subliniat că lipsa de obiectivitate și valoarea probatorie a raportului de constatare tehnico-științifică efectuat în cursul urmăririi penale, pe motiv că a fost întocmit de specialiști din cadrul aparatului propriu al Parchetului nu constituie un motiv de nulitate absolută a probei administrate și nici nu poate face obiectul verificărilor specifice acestei etape a procesului penal, criticile aduse vizând de fapt netemeinicia probei.
Pe de altă parte, se arată în cadrul memoriului, în legătură cu această probă, că nu s-a răspuns unui obiectiv solicitat expres de către inculpat. Și în legătură cu aceste critici, judecătorul apreciază că ele vizează temeinicia acestei probe, care nu poate fi analizată în actualul cadru procesual.
Raportul de constatare este un procedeu probatoriu ce constă în examinarea în regim de urgență a unor mijloace de probă sau situații de fapt, de către specialiști sau tehnicieni care funcționează în cadrul organului de urmărire penală, în scopul constatării existenței unor elemente de fapt ce ar putea fi folosite ca probe în procesul penal și se efectuează doar pe baza materialului și a datelor puse la dispoziție de către organul de urmarire penală. În consecință, inspectorul antifraudă a procedat în mod corect și legal când a efectuat raportul de constatare pe baza actelor indicate de către procuror.
Potrivit art.172 alin.10 Cod procedură penală, după finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesară opinia unui expert sau când concluziile raportului sunt contestate, se dispune efectuarea unei expertize. Textul aminitit nu impune însă efectuarea expertizei de către procuror, de fapt nu stabilește momentul concret în care se poate recurge la administrarea acestei probe, făcându-se mențiunea doar că ea se dispune de către organul judiciar, fiind astfel evident că ea poate fi dispusă și în cursul cercetării judecătorești, nexistând o obligație a procurorului de a o administra, evident, sub aceeași rezervă aplicabilă tuturor probelor, a pertinenței, utilității și concludenței sale.
Împrejurarea că inspectorul antifraudă și-ar fi depășit atribuțiile în sensul că ar fi făcut afirmații de natură juridică, pronunțându-se cu privire la buna-credință a inculpatului în conducerea contabilității societății pe care o administra nu este de natură să afecteze legalitatea raportului întocmit, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei nefiind în niciun fel ținută de această apreciere a inspectorului fiscal, urmând a fi administrate probe cu privire la aspectele respective.
Judecătorul de cameră preliminară nu împărtășește susținerile apărării în sensul neregularității actului de sesizare pe motivul că acesta se bazează pe o probă care a fost exclusă potrivit încheierii judecătorului de cameră preliminară din primul ciclu procesual.
Din analiza considerentelor încheierii respective rezultă cu claritate că motivul pentru acre aaceastă probă a fost exclusă l-a reprezentat încălcarea dreptului la apărare a inculpatului, în sensul că nu i-au fost aduse la cunoștință concluziile acestui raport de constatare și nu și-a putut formula apărarea în raport de această probă, care fundamenta trimiterea în judecată.
Or, la acest moment, așa cum rezultă din actele dosarului, proba a fost din nou dispusă prin ordonanță de către procuror, fiind încuviințate obiectivele solicitate de inculpat prin apărător și dispunându-se și efectuarea unei completări la acest raport.
Faptul că raportul a fost întocmit tot de către un inspector antifraudă și că s-a ajuns la aceleași concluzii ca în raportul precedent care fusese exclus nu este de natură să afecteze legalitatea celui de-al doila raport de constatare, astfel că nu se poate susține că trimiterea în judecată are la bază o probă care fusese exclusă, fiind vorba despre o probă nouă, administrată cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
În aceste condiții, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că în cauză nu se poate discuta despre o probă obținută în mod nelegal și nu se regăsesc nici alte situații de nulitate absolută așa cum sunt ele reglementate în art.281 Cod procedură penală, motiv pentru care cererea de excludere a acestei probe va fi respinsă ca neîntemeiată.
În cuprinsul memoriului s-a invocat de asemenea, ca aspect de nelegalitate a rechizitoriului, faptul că acesta nu descrie suficient de clar faptele imputate inculpatului.
În ceea ce privește această critică adusă actului de sesizare, judecătorul de cameră preliminară a constatat că ea este întemeiată, sub aspectul lipsei unei descrieri efective a acuzațiilor aduse inculpatului, astfel că într-adevăr lipsește claritatea acuzației aduse acestuia.
Expunerea din conținutul rechizitoriului trebuie să constea în descrierea faptelor reținute în sarcina inculpaților precum și în arătarea probelor pe care se întemeiază situația de fapt și vinovăția acestora, descrierea trebuind să se refere la toate împrejurările de timp, loc, mod, scopul în care au fost săvârșite faptele, dacă acestea au consecințe asupra încadrării faptei reținute sau la individualizarea răspunderii penale. Fiecare faptă expusă și fiecare afirmație făcută trebuie fundamentată pe o referire la probele existente cu indicarea paginii din dosar.
Rechizitoriul trebuie să cuprindă și explicațiile date de inculpat cu privire la fapta imputată atât atunci când și-a recunoscut vina când și când nu și-a recunoscut fapta, în acest ultim caz arătându-se obiecțiunea și probele pe care le-a prezentat în apărare.
De asemenea, în expunere trebuie descrisă încadrarea juridică a faptei, cu motivare în drept a acestei încadrări care trebuie să ducă la concluzia că sunt întrunite toate condițiile pentru trimiterea în judecată a inculpatului.
Art.6 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului recunoaște acuzatului dreptul de a fi informat în mod detaliat nu numai cu privire la cauza acuzării, adică cu privire la faptele materiale de care este acuzat și pe care este fondată acuzația, dar și cu privire la natura acuzării adică încadrarea juridică a faptelor, informațiile vagi și contradictorii conținute în acuzație fiind de natură a încălca dreptul la un proces echitabil și posibilitatea inculpatului de a se apăra într-o modalitate concretă și efectivă (cauzele Mattoccia c/a Italiei, Mattei contra Franței din 19 decembrie 2006, Pelissier și Sassy contra Franței din 23 martie 1999 și Dallos contra Ungariei din 1 martie 2001).
În jurisprudența sa, CEDO a explicat ce se înțelege prin cauza și natura acuzației aduse împotriva unei persoane prin hotărârea din 24.10.1996 în cauza De Salvador Torres c.Spaniei, arătând că acestea se referă la faptele materiale imputate care stau la baza acuzației, la calificarea juridică a acesteia precum și la circumstanțele agravante existente, iar informarea în mod amănunțit asupra faptelor imputate și a calificării juridice a acestora nu ar trebui în nici un caz să fie ulterioară deciziei trimiterii în judecată.
În ceea ce privește descrierea faptei, aceasta trebuie să cuprindă și actul, acțiunea, inacțiunea, atitudinea făptuitorului, astfel încât să rezulte cu certitudine actele reținute în sarcina suspectului, iar în cazul infracțiunilor continuate trebuie descris fiecare act material în parte în aceeași manieră menționată anterior, aspect care reiese și din conținutul art.335 Cod procedură penală.
Mai mult, în contextul existenței posibilității inculpatului de a opta pentru procedura simplificată de judecată, nu se poate omite a se constata că printre condițiile ce se impun a fi îndeplinite pentru aplicarea procedurii recunoașterii învinuirii, se numără și obligația inculpatului de a recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și în actul de sesizare.
În ipoteza în care inculpatul nu cunoaște fiecare act material din componența infracțiunii reținute în sarcina sa și pentru care a fost trimis în judecată nu poate formula în apărare cereri adecvate, iar pe de altă parte instanța nu poate admite eventuala cerere formulată de inculpat de a fi judecat în procedura simplificată.
Având în vedere argumentele invocate anterior, prin încheierea penală din data de 21 octombrie 2015, în temeiul art.345 alin.1 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a admis în parte cererile formulate de inculpat și a constatat neregularitatea rechizitoriului nr.274/P/2011 din data de 28.08.2015 lipsei descrierii faptelor reținute în sarcina inculpatului într-un mod susceptibil de a produce consecințe juridice.
În temeiul art.345 alin.2 Cod procedură penală, s-a dispus comunicarea acestei încheieri, după motivare, Parchetului de pe lângă Tribunalul S., în vederea remedierii neregularităților constatate în actul de sesizare, procurorul urmând a comunica judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.
După comunicarea încheierii penale menționate la data de 26 octombrie 2015, P. de pe lângă Tribunalul S. a comunicat la data de 2 noiembrie 2015, cu respectarea termenului de 5 zile prevăzut de art.345 alin.2 Cod procedură penală, în temeiul art.345 alin.3 Cod procedură penală, că mențin dispoziția de trimitere în judecată conform rechizitoriului din data de 27.04.2015 și au procedat la remedierea neregularităților constatate sub forma unei ordonanțe care poartă viza prim-procurorului de verificare a legalității și temeiniciei, conform art.328 alin.1 Cod procedură penală, prin completarea capitolului „În fapt” din rechizitoriu.
Analizând răspunsul întocmit de parchet, respectiv ordonanța din data de 30.10.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat întemeiate criticile formulate de către inculpat prin apărător, respectiv că lipsurile rechizitoriului astfel cum au fost prezentate anterior nu au fost remediate, în sensul în care acuzațiile aduse inculpatului să fie clare și, implicit, să poată fi stabilite limitele judecății.
În esență, ceea ce s-a reproșat de către judecătorul de cameră preliminară rechizitoriului dedus judecății a fost împrejurarea că în cuprinsul actului de sesizare a instanței nu se arată în concret care este acțiunea sau inacțiunea imputată inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală. Practic, secțiunea „starea de fapt” a rechizitoriului în privința acestei infracțiuni nu cuprinde decât o reproducere a înscrisurilor provenind de la organele fiscale și o redare fidelă a considerentelor raportului de constatare întocmit de inspectorii antifraudă. În realitate, nu există o descriere a activității infracționale imputată inculpatului, cu referire clară la perioada de desfășurare a presupusei activități infracționale.
În ordonanța întocmită de procuror la data de 30 octombrie 2015, s-a procedat, potrivit susținerilor din cadrul acestei ordonanțe, la remedierea actului de sesizare cu privire la aspectele indicate de judecătorul de cameră preliminară, completându-se capitolul „În fapt” al rechizitoriului.
Analizând însă această ordonanță, s-a constatat că prin conținutul ei nu s-a răspuns criticilor formulate. Astfel, remedierea neregularităților astfel cum au fost ele constatate prin încheierea din data de 21 octombrie 2015 nu s-a realizat, existând aceleași neclarități legate de starea de fapt care au fost constatate și prin încheierea menționată, dar și anterior, prin încheierile judecătorilor de cameră preliminară din primul ciclu procesual al acestui dosar, neputându-se ca atare stabili în mod efectiv limitele judecății.
Așa cum s-a arătat și în încheierea intermediară, nu poate fi neglijată împrejurarea că prezentul dosar de urmărire penală a fost supus și anterior verificării legalității în procedura de cameră preliminară, prin încheierea din data de 25 februarie 2015 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul S., definitivă prin respingerea contestației de către Curtea de Apel Cluj N., s-a dispus restituirea cauzei în vederea refacerii rechizitzoriului, în motivarea ambelor încheieri, atât cea a judecătorului de la prima instanță, cât și cea a judecătorului de la instanța de control, subliniindu-se lipsa descrierii efective a acuzațiilor și necesitatea refacerii actului de sesizare tocmai datorită acestui aspect.
Cu toate acestea, în noul rechizitoriu întocmit, procurorul nu s-a conformat dispozițiilor judecătorilor, întocmind un rechizitoriu identic, căruia i-au fost adăugate doar mențiunile privitoare la obiectivele propuse de inculpat pentru efectuarea raportului de constatare contabilă. Situația este similară în privința ordonanței din data de 31.10.2015, care nu redă o stare de fapt clară, susceptibilă de a produce consecințe juridice, ci reprodce aceeași stare de fapt, la care se adaugă un tabel în care apar evidențiate numele persaonelor care au încheiat antecontractele, număprul antecontractului, suma încasata, dta facurii, suma facturată și veniturile neînregistarte în contabilitate.
Practic, deficiențele actului de sesizare constatate în primul ciclu proceusal și pentru care s-a dispus restituirea dosarului nu au fost remediate nici prin întocmirea noului rechizitoriu, nici prin întocmirea ordonanței din data de 31.10.2015, context în care rămân pe deplin valabile considerentele expuse de către judecătorii de cameră preliminară de la instanța de fond și de la instanța de control privitoare la lipsa unei descrieri corespunzătoare a faptelor reținute în sarcina inculpatului, astfel încât să poată fi stabilite obiectul și limitele judecății.
În consecință, s-a făcut aplicarea prevederilor art.346 alin.3 lit.a) Cod procedură penală și s-a dispus restituirea cauzei la parchet.
De asemenea, pentru considerentele expuse cu ocazia analizării tuturor solicitărilor formulate, inclusiv prin încheierea intermediară din data de 21 octombrie 2015, cererea de excludere a raportului de constatare tehnico-științifică întocmit de către inspectorii antifraudă a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul S., solicitând desființarea încheierii contestate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se constate legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și dispunerea începerii judecății la instanța competentă, Tribunalul S..
În motivare s-a arătat că hotărârea pronunțată în procedura de cameră preliminară este nelegală și netemeinică, întrucât criticile judecătorului de cameră preliminară potrivit cărora în rechizitoriul dedus judecății nu există o descriere a activității infracționale imputată inculpatului, cu referire clară la perioada de desfășurare a presupusei activități infracționale - invocate atât în primul ciclu procesual cât și în cel de-al doilea, nu sunt fondate.
Aprecierea judecătorului de cameră preliminară conform căreia procurorul nu s-a conformat dispoziției judecătorilor, că a întocmit un rechizitoriu identic, că nu a redat o stare de fapt clară, susceptibilă de a produce consecințe juridice, sunt de asemenea nefondate și nu pot argumenta o soluție de restituire a cauzei la procuror.
Din simpla lecturare a rechizitoriului și a ordonanței de remediere din data de 30 octombrie 2015, se poate constata cu ușurință că faptele sunt descrise clar și concis, cu indicarea pentru fiecare act material a nr. antecontractului de vânzare - cumpărare, a datei acestuia, a valorii facturate. Este descrisă modalitatea de săvârșire a faptelor de asemenea pentru fiecare act material component al infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.
Corelativ această descriere se regăsește în încadrarea juridică a faptei cu referire la mijloacele de probă corespondente, incluzând în mod evident și constatările organelor fiscale de specialitate.
În secțiunea „în drept" sunt detaliate elementele laturii obiective și subiective ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.
Utilizarea aceluiași limbaj (lingvistic/juridic) nu poate duce la concluzia judecătorului de cameră preliminară că în cauză a fost întocmit, în al doilea ciclu procesual, un act de sesizare identic cu cel din primul ciclu procesual, diferențele fiind evidente.
Starea de fapt din cele două acte - rechizitoriul din 28 august 2015 și ordonanța de remediere din 30 octombrie 2015, fiind mult detaliată, cu indicarea totalizată în tabele a actelor materiale săvârșite, cu referire la implicațiile fiscale aferente etc.
Menținerea aceluiași limbaj nu poate fi imputată procurorului de caz și nu poate constitui temei al constatării nelegalității rechizitoriului, acesta fiind întocmit în cauză cu respectarea condițiilor prev. de art. 328 C.p.p., iar obiectul și limitele judecății pot fi stabilite cu certitudine.
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale în materie, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 328 alin.1 C.proc.penală, actul de sesizare a instanței trebuie să cuprindă printre altele, datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului, încadrarea juridică a acesteia și probele și mijloacele de probă.
Descrierea faptei din rechizitoriu trebuie să se refere la toate împrejurările de loc, timp, mijloace, mod și scop în care a fost săvârșită, dacă aceste împrejurări au consecințe asupra încadrării juridice.
În practica instanței supreme s-a statuat că descrierea faptei trebuie să cuprindă actul, acțiunea sau inacțiunea, atitudinea inculpatului, astfel încât să rezulte cu certitudine actele reținute în sarcina sa, iar în cazul infracțiunii în formă continuată, trebuie descris fiecare act material în parte.
Stabilirea precisă a obiectului judecății, așa cum s-a arătat mai sus este obligatorie și necesară pentru realizarea caracterului echitabil al procedurii prev. de art. 8 C.proc.penală și asigurarea exercitării efective și depline a dreptului la apărare a inculpatului conform art. 10 alin. 3, 4, 5 C.proc.penală (descrierea faptelor, actelor pentru care se face trimiterea în judecată, întocmirea rechizitoriului în condiții de legalitate fiind de esența caracterului echitabil al procedurii și a dreptului la apărare) cât și pentru stabilirea obiectului judecății.
Or, potrivit art. 35 C.penal, în cazul infracțiunii continuate trebuie descrise în concret acțiunile sau inacțiunile care prezintă fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, comise de inculpat la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și împotriva aceluiași subiect pasiv. Faptul că în rechizitoriu trebuie precizate în concret actele materiale ale infracțiunii în formă continuată, atât din punct de vedere al stării de fapt cât și al numărului exact al acestora rezultă și din conținutul dispozițiilor art. 374 alin.2 C.proc.penală, potrivit cărora președintele explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce și disp. art. 378 potrivit cărora inculpatul este lăsat să arate tot ce știe despre fapta pentru care a fost trimis în judecată, or, dacă numărul actelor materiale inițiale nu se cunoaște sau este vag, atunci exercitarea obligațiilor și a drepturilor arătate nu este posibilă.
Mai mult, potrivit art. 375 alin.1 raportat la art. 374 alin.4 privind procedura în cazul recunoașterii învinuirii una din condițiile impuse pentru aplicarea procedurii simplificate este obligația inculpatului de a recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa în actul de sesizare, recunoaștere care nu este posibilă dacă numărul actelor materiale nu este cunoscut.
În condițiile în care nu se cunoaște fiecare act material din componența infracțiunii continuate, instanța nu poate proceda la judecarea inculpatului în procedura simplificată chiar dacă inculpatul ar face o recunoaștere totală, întrucât aceasta ar fi formală și ar afecta principiul aflării adevărului (art. 5 C.proc.penală), cu privire la faptele și împrejurările cauzei.
Aceasta vine în concordanță și cu prevederile art. 6 paragraf 3 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care recunoaște inculpatului dreptul de a fi informat în mod detaliat atât în ce privește faptele materiale de care este acuzat, cât și cu privire la natura acuzării, adică încadrarea juridică a faptelor.
Această prevedere trebuie corelată cu dispozițiile art. 6 paragraf 1 din aceeași Convenție care pretinde, ca o condiție esențială a caracterului echitabil al procedurii în materie penală, o informare precisă și completă asupra acuzațiilor formulate împotriva unei persoane.
Se constată că în speță, în actul de sesizare a instanței nu sunt descrise în mod concret, actele materiale ce realizează conținutul presupusei infracțiuni, rechizitoriul cuprinzând formulări cu caracter generic, care nu îndeplinesc cerințele arătate mai sus.
Așa cum s-a arătat, s-a derulat anterior o procedură în camera preliminară, în urma căreia s-a stabilit că rechizitoriul este neregulamentar întocmit, conținând multe vicii cu privire la descrierea faptelor, perioada infracțională și rezoluția infracțională și s-a menținut soluția de trimiterea cauzei în vederea refacerii actelor. Cu toate acestea, după restituirea cauzei la procuror, nu s-a făcut altceva decât să completeze rechizitorul cu obiectivele raportului de expertiză care a fost dispus în cauză fără nici o altă adăugare. După prima etapă a camerei preliminare, soluția a fost aceea de constatare din nou a neregularităților, cauza fiind din nou restituită la parchet unde s-a adăugat un tabel cu niște clienți ai unor societăți comerciale cărora li s-au vândut apartamentele. Aceste modificări ale rechizitoriului nu constituie îndreptarea neregularităților constatate, pentru că la fel nu se descriu faptele, nu se stabilește care este perioada infracțională și nu se face o încadrare juridică a faptelor. Astfel, procurorul nu s-a conformat dispozițiilor judecătorilor, întocmind un rechizitoriu identic, căruia i-au fost adăugate doar mențiunile privitoare la obiectivele propuse de inculpat pentru efectuarea raportului de constatare contabilă. Situația este similară în privința ordonanței din data de 31.10.2015, care nu redă o stare de fapt clară, susceptibilă de a produce consecințe juridice, ci reproduce aceeași stare de fapt, la care se adaugă un tabel în care apar evidențiate numele persoanelor care au încheiat antecontractele, numărul antecontractului, suma încasată, data facurii, suma facturată și veniturile neînregistrate în contabilitate.
Se constată că deficiențele actului de sesizare constatate în primul ciclu procesual și pentru care s-a dispus restituirea dosarului nu au fost remediate nici prin întocmirea noului rechizitoriu, nici prin întocmirea ordonanței din data de 30.10.2015, criticile vizând în continuare lipsa unei descrieri corespunzătoare a faptelor reținute în sarcina inculpatului, astfel încât să poată fi stabilite obiectul și limitele judecății.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 374 raportat la art. 343-346 C.pr.penală, Curtea, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, o va menține, și prin urmare,va respinge contestația Parchetului de pe lângă Tribunalul S. ca neîntemeiată, urmând ca potrivit art. 275 alin. 3 C.pr.penală cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul S. împotriva Încheierii penale din 9 decembrie 2015 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului S..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu din 2.02.2016.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ GREFIER,
I. M. L. C.
Red.I.M./Dact.S.M
4 ex./3.03.2016
Jud.fond. M.-C. Ș.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 84/2013. Curtea... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
