Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului. Art.379 NCP. Decizia nr. 80/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 80/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 80/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:018._
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.80/a/2015
Ședința publică din 25 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. D. M., judecător
JUDECĂTOR: M. Ș.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin procuror :O. C. T.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de inculpata K. A. E. și partea civilă N. A. împotriva sentinței penale nr.159 din 7 octombrie 2015 a Judecătoriei Huedin, pronunțată în dosarul nr._, inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințare a minorului prev.de art.379 al.2 NCP.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata K. A. E. asistată de apărător ales av.K. Norbert S. și partea vătămată N. A. asistat de apărător ales av.R. C. Septimiu, ambii avocați din cadrul Baroului Cluj, cu delegațiile la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul ales al inculpatei K. A. E. solicită a se încuviința proba cu înscrisuri, respectiv de a depune la dosar un set de acte pentru circumstanțierea inculpatei, cerere pe care Curtea o pune în discuția părților.
Apărătorul ales al persoanei vătămate N. A. nu se opune încuviințării cererii.
Reprezentantul Ministerului Public susține aceleași concluzii.
Instanța încuviințează cererea formulată de apărătorul ales al inculpatei K. A. E. de a depune la dosar aceste înscrisuri.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatei K. A. E. solicită admiterea apelului declarat de inculpată, desființarea sentinței atacate și, în consecință, în principal a se dispune achitarea inculpatei în temeiul art.17 al.2 C.pr.pen., raportat la prev.art.16 al.1 lit.a C.pr.pen., și art.16 al.1 lit.b teza întâi C.pr.pren. și, ca temei secundar, în temeiul art.17 al.2 C.r.pen., raportat la prev.art.16 al.1 lit.b teza a doua C.pr.pen.
În subsidiar, solicită aplicarea prevederilor art.80C.pen. și, în consecință, a se renunța la aplicarea unei pedepse.
În susținerea apelului arată că fapta imputată inculpatei nu există în materialitatea ei, în sensul că acțiunile care se impută inculpatei nu pot fi echivalate cu acte de împiedicare.
Solicită a se observa că din probațiunea administrată la cererea părților, rezultă că inculpata a pregătit de fiecare dată minora pentru a se conforma dispozițiilor menționate în dispozitivul sentinței definitive privind vizitarea minorului.
De asemenea, solicită a se observa că în paralel cu prezenta procedură prealabilă, există în desfășurare o executare silită care este neglijată de partea adversă, astfel că nimeni nu poate pretinde inculpatei să încalce legea civilă.
Art.910 al.4 C.pr.pen., prevede în mod clar că nu este permis niciunei persoane să bruscheze minorul sau să exercite presiuni asupra lui pentru a se realiza executarea. Se întreabă retoric ce ar fi trebuit să facă inculpata confruntată cu refuzul perpetuu al minorei de a pleca efectiv cu tatăl ei.
Totodată, solicită a se avea în vedere că rapoartele de constatare efectuate de către DGASPC Cluj rezultă că minora se comportă normal în prezența ambilor părinți însă refuză să plece cu tatăl ei.
Apreciază că în considerarea interesului superior al minorului și în respectarea legii civile, inculpata nu avea altă soluție decât să nu facă nimic.
Susține că în hotărârea penală atacată există o chestiune de nuanță în sensul că a identificat o oarecare extrapolare nejustificată a afirmațiilor inculpatei. S-a ajuns la o veritabilă omologare nelegală a atitudinii psihice interioare a acesteia față de partea vătămată și acțiunile sale.
Solicită a se reține că inculpata a fost extrem de sinceră arătând exact ce a simțit însă, consideră că prima instanță în mod greșit a omologat această simțire cu acțiunile inculpatei.
Cu privire la renunțarea aplicării unei pedepse arată că tocmai afirmațiile anterioare susțin legalitatea și oportunitatea acestei soluții. Pe de altă parte, inculpata se află la prima confruntare cu legea penală iar atitudinea ei s-a datorat situației care este extrem de dificil de gestionat.
În ce privește latura civilă a cauzei solicită a se reține toate particularitățile expuse și faptul că nu există o culpă a inculpatei în crearea unui așa zis prejudiciu moral. Chiar dacă ar exista un prejudiciu, apreciază că nu ar fi îndeplinite condițiile legii penale, respectiv inculpata nu are nici o culpă, astfel că solicită respingerea pretențiilor cu caracter civil reprezentând prejudiciu moral și cheltuieli de deplasare.
Apărătorul ales al părții vătămate N. A. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, a se dispune condamnarea inculpatei la pedeapsa închisorii, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau, în subsidiar, amânarea aplicării pedepsei.
In ce privește latura civilă a cauzei solicită majorarea daunelor morale și materiale așa cum au fost solicitate în fața primei instanțe.
În susținerea apelului arată că într-adevăr între părți există un conflict care durează de mai mulți ani de zile,
În aceste condiții, apreciază că modalitatea de executare a pedepsei aleasă de prima instanță nu va avea efect niciodată.
Solicită schimbarea modalității de executare a pedepsei pentru că numai astfel scopul pedepsei poate fi atins.
În ce privește latura civilă a cauzei solicită a se avea în vedere că partea vătămată a dovedit deplasările efectuate cu autoturismul său la domiciliul inculpatei pentru a o lua pe minoră.
Referitor la daunele morale arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
In ce privește apelul declarat de inculpata K. A. E. solicită respingerea acestuia ca nefondat, arătând că atitudinea persoanei vătămate a fost motivată de cea a inculpatei.
În acest sens, solicită a se reține și faptul că raportul de consiliere nu a putut fi finalizat întrucât inculpata a solicitat ca persoana vătămată să fie verificată mintal și psihic pentru a se vedea dacă minora este în siguranță în preajma acestuia.
Mai mult, nu se poate susține că minora nu dorește să stea în prejma tatălui său atâta timp cât inculpata a ars jucăriile minorei primite de C. de tatăl său, pentru simplul motiv că are impresia că în acele jucării sunt dispozitive de urmărit.
Pentru aceste motive și cele expuse pe larg în memoriul depus la dosar, solicită condamnarea inculpatei, apreciind că doar în acel mod se va putea stinge conflictul dintre părți.
Apărătorul ales al inculpatei K. A. E., cu privire la apelul declarat de persoana vătămată, solicită respingerea acestuia ca nefondat, arătând că din depozițiilor martorilor propuși chiar de persoana vătămată precum și din rapoartele întocmite a rezultat că minora a refuză să plece cu tatăl său.
Susține că în situația în care instanța ar aprecia ca netemeinice solicitările inculpatei, pedeapsa aplicată de instanța de fond este la acest moment mai mult decât suficientă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpată ca neîntemeiat, fiind evident că toate evenimentele reținute de către instanța de fond ca făcând parte din conținutul constitutiv al infracțiunii s-au întâmplat în realitate.
Cât privește solicitarea de a se aprecia că aceste evenimente nu s-ar circumscrie laturii obiective a infracțiunii, respectiv nu ar avea semnificația nerespectării măsurilor privind încredințarea minorului, apreciază că în mod corect instanța de fond a explicat că fapta are ca rezultat elementele de fapt cu raportare la prevederile legale, atât cele referitoare la dreptul familiei, hotărârile judecătorești care au întemeiat solicitările de respectare a măsurilor privind încredințarea minorului cât și raportat la conținutul constitutiv al infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, stabilind în mod corect că atitudinea și comportamentul inculpatei la datele indicate pe larg în cuprinsul sentinței întrunesc cerințele legale pentru a exista această infracțiune, infracțiunea fiind comisă în mod continuu în perioada iunie – octombrie 2014.
Așa cum s-a susținut și de către partea civilă, aparentul refuz al minorei pentru a se prezenta pentru a avea legături cu tatăl său a fost de fapt constatat prin refuzul mamei. În realitate, aceasta nu a permis niciodată pătrunderea în domiciliu nici a organelor statului iar procesele verbale au fost întocmite exclusiv pe baza declarațiilor inculpatei sau a membrilor familiei acesteia, cu motivările pe care inculpata le-a invocat de fiecare dată.
Cu privire la solicitarea de aplicare, în subsidiar, a soluției de amânare a aplicării pedepsei, apreciază că raportat la starea de fapt reținută, la datele privind caracterizarea persoanei inculpatei și, în concret, la urmările pe care săvârșirea infracțiunii le-a produs, o astfel de instituție nu și-ar atinge scopul, astfel că în mod corect prima instanță s-a orientat spre pedeapsa amenzii penale.
Cât privește latura penală a cauzei și solicitarea inculpatei de a se rejudeca cauza și a se înlătura obligarea la plata daunelor morale, apreciază că în mod corect instanța de fond a statuat că însăși săvârșirea infracțiunii, așa cum a fost prevăzută și sancționată de lege, a cauzat grave vătămări.
În ce privește latura penală a apelului declarat de persoana vătămată N. A., față de concluziile privind legalitatea soluției primei instanțe, solicită respingerea acestuia, apreciind că nu se impune aplicarea unei pedepse cu închisoare, chiar cu suspendare sub supraveghere a executării acesteia.
În ce privește latura civilă a cauzei, apreciază de asemenea că aceasta a fost soluționată în mod corect de către instanța de fond care a respins pretențiile civile solicitate. Pe lângă argumentul instanței de fond, că nu s-au depus înscrisuri certe din care să rezulte cuantumul prejudiciului, arată că evident aceste cheltuieli s-ar fi făcut oricum, fiind tocmai zilele în care trebuia exercitat dreptul părintesc, astfel că inculpata nu ar fi fost obligată să suporte acele cheltuieli dacă s-ar fi realizat întâlnirea dintre copil și părinte.
Persoana vătămată N. A. arată că a încercat de fiecare dată să respecte programul stabilit de instanță pentru vizitarea minorului, însă inculpata s-a opus de fiecare dată.
Susține că se întâlnește cu minora doar în pauzele de la școală.
Inculpata K. A. E. având ultimul cuvânt arată că a pregătit de fiecare dată minora pentru a se duce la tatăl său, însă aceasta refuză să plece. Susține că nu este vinovată de fapta imputată.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 159 din 7 octombrie 2015 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Huedin, în baza art. 386 alin. 1 NCPP s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din două infracțiuni de nerespectarea masurilor privind încredințarea minorului, prev. de art. 379 alin. 2 NCP într-o singură infracțiune de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, prev. de art. 379 alin. 2 NCP.
În baza art. 379 alin. 2 NCP a fost condamnată inculpata K. A. E. – fiica lui I. și M., născută la data 27.10.1972 în Huedin, jud. Cluj, CNP_, studii superioare, fără antecedente penale, domiciliată în com. Izvorul Crisului, ., jud. Cluj, la pedeapsa de:
1.500 lei amendă penală
reprezentând 150 zile-amendă stabilită conform art. 61 alin. 2, alin. 4 lit. b) din NCP pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 63 NCP privind consecințele neplății cu rea credință a amenzii penale.
În baza art. 397 alin. 1 NCPP rap. la art. 1357 și urm. NCC a fost obligată inculpata la plata sumei de 3.000 lei către partea civilă N. A. N., cu domiciliul procesual ales în Cluj-N. la cabinet Avocat R. C. Septimiu în Cluj-N., .. 44, jud. Cluj, cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale, respingând celelalte pretenții civile formulate în cauză.
În baza art. 274 alin. 1 NCPP a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin emis în dosarul nr. 1139/P/2013 inculpata K. A. E. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, prev. de art. 379 alin. 2 NCP.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpata, in mod repetat, in perioada 26.12._14, a impiedicat-o pe persoana vatamata N. A. N. sa aibă legaturi personale cu fiica sa minora N. Hannelore Adel, desi in favoarea persoanei vatamate s-a stabilit un program de vizitare prin hotarari judecatoresti definitive, respectiv sent. civ. 115/2010 a Judecatoriei Huedin si dec.civ. 2332/R/15.05.2013 a Curtii de Apel Cluj.
Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin emis în dosarul nr. 1139/P/2013 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Huedin sub nr. dosar_ .
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin emis în dosarul nr. 449/P/2014 aceeași inculpată a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, prev. de art. 379 alin. 2 NCP.
S-a reținut că inculpata, in mod repetat, in perioada 06.06._14, a impiedicat-o pe persoana vatamata N. A. N. sa aibă legaturi personale cu fiica sa minora N. Hannelore Adel, desi in favoarea persoanei vatamate s-a stabilit un program de vizitare prin hotarari judecatoresti definitive, respectiv sent.civ.115/2010 a Judecatoriei Huedin si dec. civ. 2332/R/15. 05.2013 a Curtii de Apel Cluj.
Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin emis în dosarul nr. 449/P/2014 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Huedin sub nr. dosar 163/242.2015.
Prin încheierea din data de 01.04.2015, în baza art. 43 alin. 1 NCPP, s-a dispus reunirea cauzei înregistrate sub nr. dosar 163/242.2015 la cauza înregistrată sub nr. dosar_ .
Prin Încheierea din data de 12.11.2014 a Judecătorului de Cameră preliminară, respectiv prin Încheierea din data de 04.03.2015 s-a constatat în baza art. 346 alin. 2 NCPP legalitatea rechizitoriilor emise de P. de pe lângă Judecătoria Huedin.
Legal citată, inculpata s-a prezentat în instanță, fiind asistată de apărător ales. În declarațiile date aceasta a învederat instanței că nu a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
În fapt, persoana vătămată N. A. N. și inculpata K. A. E. sunt părinții minorei N. Hannelore Adel, născută la data de 29.06.2008 în municipiul Cluj-N..
Minora s-a născut din relația de concubinaj a celor două părți. Relațiile normale dintre cei doi s-au deteriorat ulterior nașterii minorei, în consecință instanțele judecătorești au fost sesizate pentru reglementarea raporturilor personale dintre părinți și fiica lor minoră.
Astfel, prin sentința civilă nr. 115/2010 pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul nr._ a fost admisă actiunea precizata a reclamantei K. A. – E., in numele si ca reprezentanta a minorei N. Hannelore –Adel, nascuta la data de 29.06.2008 in Cluj-N., impotriva paratului N. A. N., dispunându-se stabilirea la reclamanta a domiciliului minorei N. Hannelore –Adel, paratul fiind obligat la plata pensiei lunare de intretinere in favoarea minorei N. Hannelore –Adel la cota de ¼ parte lunar din salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata, incepand cu data de 03.11.2009 si pana la majoratul minorei.
Prin aceeași sentință s-a admis actiunea reconventionala precizata formulata de reclamantul reconventional N. A. N. in contradictoriu cu parata reconventionala K. A.-E., stabilindu-se in favoarea reclamantului reconventional N. A. N. dreptul de a avea legaturi personale cu minora N. Hannelore- Adel dupa urmatorul program, program cu care parata reconventionala s-a declarat de acord: o data pe luna in ultima decada a lunii reclamantul reconventional avea posibilitatea de a lua cu el pe minora pe o durata de 5 zile, cu luarea minorei de la parata reconventionala de la ora 8 si readucerea acesteia la sfarsitul intervalului la ora 20, anual reclamantul reconventional putea lua cu el pe minora o zi, in data de 9 martie intre orele 8 – 20, cu ocazia sarbatorilor de C. si de Paste reclamantul reconventional putea lua minora in a doua si a treia zi a fiecareia dintre aceste sarbatori, cu luarea minorei de la parata reconventionala de la ora 8 si readucerea acesteia la sfarsitul intervalului la ora 20, in perioada vacantei de iarna si de primavara reclamantul reconventional putea lua minora cate o saptamana in fiecare dintre aceste vacante iar in vacanta de vara pe o durata de o luna si jumatate, cu luarea minorei de la parata reconventionala de la ora 8 si readucerea acesteia la sfarsitul intervalului la ora 20.
Această hotărâre a rămas irevocabilă.
În cursul anului 2012 reclamanta K. A.-E. a sesizat Judecătoria T. cu o acțiune civilă având ca obiect modificarea programului de vizitare a minorei, astfel cum a fost stabilit in favoarea persoanei vătămate N. A. N. prin sentinta civila nr.115/2010 a Judecatoriei Huedin.
Prin sentința civilă nr. 3195/2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., a fost respinsă acțiunea formulată și ulterior precizată de reclamanta K. A. E. în numele și ca reprezentantă a minorei N. Hannelore Adel.
Prin decizia civilă nr. 90/A/20.02.2013 a Tribunalului Cluj a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta K. A. E., împotriva sentinței civile nr. 3195/2012, pronunțată la data de 28.06.2012 în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T. care a fost menținută în întregime.
Prin decizia civilă nr. 2332/R/2013 a Curții de Apel Cluj a fost admis în parte recursul declarat de reclamanta K. A. E., împotriva deciziei civile nr. 90/A din 20.02.2013 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._, care a fost modificată în parte în sensul s-a modificat programul de vizitare al minorei N. Hannelore Adel stabilit în baza sentinței civile nr. 115/10.02.2010 a Judecătoriei Huedin astfel: în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de vineri de la ora 17, până la duminică la ora 20, prin luarea copilului N. Hannelore Adel de la domiciliului reclamantei și readucerea acesteia la sfârșitul intervalului. S-a înlăturat programul stabilit pentru data de 9 martie a fiecărui an și a fost menținut programul stabilit prin sentința civilă nr. 115/20.02.2010 a Judecătoriei Huedin în perioada sărbătorilor de C. și P., precum și în perioada vacanțelor de vară, iarnă și primăvară.
Prin Încheierea civilă nr. 2802/CC/2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Cluj-N. a admis cererea înaintată de petentul S.C.P.E.J. BOLOS SI PARTENERII și formulată de creditorul N. A. N. împotriva debitoarei K. A. E., fiind încuviințată executarea silită și autorizându-se executorul judecătoresc să treacă la executarea silită împotriva debitoarei K. A. E. în temeiul titlului executoriu - sentinta civila nr.115/2010, pronuntata de Judecatoria Huedin in dosarul nr._ în modalitățile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor creditorului N. A. N., inclusiv a cheltuielilor de executare. (d.u.p., f. 120-121).
Prin Încheierea civilă nr. 5494/CC/2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Cluj-N. a admis cererea înaintată de petenta Societatea civila profesionala de executori judecatoresti „Bolos si partenerii” și formulata de creditorul N. A. N. impotriva debitoarei K. A. E., fiind încuviințată executarea silită în temeiul titlului executoriu minuta deciziei civile nr. 2332/R/2013 pronuntata de catre Curtea de Apel Cluj in dosar nr._, pentru respectarea program de vizitare a minorei N. Hannelore-Adel, prin oricare din modalitatile prevazute de lege. S-a dispus autorizarea creditorului de a trece la executarea silită a obligației cuprinse in titlul executoriu.
După pronunțarea acestor hotărâri tatăl minorei N. Hannelore Adel, persoana vătămată N. A. N., a intenționat să beneficieze de programul stabilit de instanță, prezentându-se în mai multe rânduri la domiciliul fiicei sale, același cu cel al mamei, situat în com. Izvorul Crișului, ., jud. Cluj.
Astfel, la data de 26.12.2013 persoana vatamata N. A. N. s-a deplasat de la locuința sa din satul Vlaha, ., însoțit de martorul A. A. la domiciliul inculpatei din satul Nearsova pentru a o lua pe fiica sa. Așa cum rezultă din procesul verbal întocmit de organele de poliție, sesizate de persoana vătămată aflată în imposibilitate de a a-și lua fiica, poarta locuinței inculpatei era închisă. Încercându-se contactarea telefonică a inculpatei acest lucru nu s-a reușit întrucât telefonul mobil era închis. Din interiorul imobilului a ieșit o persoană de sex masculin, fratele inculpatei care, la întrebările adresate de agentul de poliție dacă K. A. E. este acasă, a susținut că nu știe, întorcându-se în locuință. Persoana vătămată N. A. N. avea asupra sa un cadou pentru fiica sa care nu a putut fi predat. (d.u.p., f. 8).
Inculpata a declarat că în data de 26.12.2013 se afla la domiciliul său din satul Nearsova împreună cu fiica sa N. Hannelore-Adel. La un moment dat fratele său i-a spus că afară la poartă se găsește N. A. N. care venise după fetiță. Inculpata a arătat că i-a spus fiicei sale că a venit tata, iar aceasta când a auzit a refuzat să plece cu el. Inculpata a mai susținut că nu a ieșit afară ca să ia legătura cu N. A. N. „pentru a mă proteja pe mine și pe fetiță” (d.u.p., f. 14). Într-o altă declarație inculpata a arătat că fiica sa nu dorește să meargă cu tatăl său întrucât în septembrie 2012 acesta a reținut-o la domiciliul său pe o perioadă îndelungată, timp în care a purtat-o la diverse instituții medicale precum UPU și IML (d.u.p., f. 27).
Cele petrecute în data de 26.12.2013 au fost relatate de martorul A. A. în declarația de la fila 29 din dosarul de urmărire penală.
La data de 07.02.2014, în jurul orelor 17.25 persoana vatamata N. A. N. a contactat-o telefonic pe inculpată, întrebând de unde poate să o ia pe fetiță. Potrivit declarației inculpatei aceasta a răspuns că de la domiciliul său din Nearsova nr. 51. Tatăl s-a prezentat la această locuință, bunica maternă a ieșit la geam și i-a spus acestuia că fetița nu vrea să meargă cu el (d.u.p., f. 14). Inculpata a relatat un incident petrecut anterior, în data de 17.01.2014, în cursul căruia tatăl a luat fetița care a urlat circa 30 de minute. N. A. N. nu a încercat să o liniștească, ci s-a plimbat de-a lungul satului pentru a se da în spectacol.
Potrivit procesului verbal întocmit de organele de poliție în data de 07.02.2014 s-a constatat că la momentul deplasării la fața locului numitul N. A. N. se găsea pe drumul comunal din fața imobilului din Nearsova nr. 51. Din verificările făcute poarta imobilului era închisă, s-a încercat contactarea verbală a inculpatei, fără succes. Fiind sunată, inculpata a refuzat solicitarea organelor de poliție de a se deplasa pentru a discuta și rezolva problema, susținând că nu predă minora tatălui întrucât aceasta nu dorește. (d.u.p., f. 162).
Inculpata a declarat că la data de 07.02.2014 a avut o discuție telefonica cu partea vatamata, careia i-a spus ca o poate lua pe fiica lor de la locuinta sa, insa seara, cand a venit persoana vatamata, nu i-a dus fetita pe motiv ca aceasta nu ar fi dorit sa mearga cu tatal ei (d.u.p., f.14).
La data de 22.02.2014, in jurul orelor 13.00, persoana vatamata N. A. N. s-a deplasat din nou din nou în satul Nearsova nr. 51, fiind însoțit de fiul său N. A. Walter. Ajuns la locuința inculpatei pentru a o lua pe fiica sa minoră acesta a constatat că poarta de la stradă era închisă, astfel ca a sunat-o de mai multe ori pe inculpată pe telefonul mobil, însă aceasta nu a răspuns. Dupa circa 10 minute persoana vatamata l-a vazut in curte pe numitul K. A., fratele inculpatei, si l-a rugat pe acesta sa-i spuna inculpatei ca a venit dupa fetita, insa acesta i-a spus ca pe el nu il intereseaza, dupa care a intrat in locuinta.
Persoana vătămată a apelat la sprijinul organelor de poliție care s-au deplasat la fața locului. Potrivit procesul verbal de constatare întocmit la aceeași dată organele de poliție au încercat să intre în curtea imobilului, dar poarta era închisă. Folosind megafonul instalat pe autospeciala de poliție s-a încercat contactarea inculpatei, care nu a răspuns. Din cele observate jaluzelele de la imobil s-au ridicat, iar din horn ieșea fum. Organele de politie au sunat-o pe inculpată pe telefonul mobil, dar acesta era deconectat. ( d.u.p., f.149).
Inculpata a fost audiată în legătură cu cele petrecute în ziua de 22.02.2014, iar aceasta a declarat că a aflat de la fratele ei că tatăl minorei a venit după fiica sa, însă nu a ieșit din locuința, cu toate că a auzit solicitarea organelor de poliție făcută prin utilizarea megafonului. Inculpata a mai arătat că tatăl avea obligația să se prezinte vineri pentru a lua minora, și nu sâmbătă, iar prezența sa, însoțit de organele de poliție, reprezintă o agresiune împotriva liniștii familiei și un abuz (d.u.p., f. 16).
La data de 07.03.2014, in jurul orelor 16.00, persoana vatamata N. A. N. a plecat de la locuința sa din localitatea Vlaha, fiind însoțit de martorul A. A., spre locuinta inculpatei. Ajuns la destinație acesta a constatat ca poarta de la stradă era închisă. Persoana vatamata a sunat-o pe inculpata, i-a spus ca a venit dupa fetita, iar inculpata i-a dat-o pe aceasta la telefon. Persoana vatamata a declarat ca minora l-a intrebat ,,ce faci tati, cum esti?,, după care nu a mai vorbit cu el, iar apoi inculpata i-a spus la telefon ca ea nu aduce copilul in brate afara, lăsând să se înțeleagă că minora nu vrea sa meargă cu tatăl său. Persoana vatamata a solicitat din nou sprijinul organelor de politie care au sosit la fata locului. Acestea au constatat că poarta era închisă, si cu toate ca inculpata a fost chemata afara, aceasta nu a iesit din locuinta. În acest sens s-a încheiat un proces verbal (d.u.p., f. 99-100).
Fiind audiată, inculpata a declarat că la data de 07.03.2014 a fost sunată de persoana vatamata ca a venit după fetita, i-a dat-o pe aceasta la telefon, dupa care fetita a plecat. Inculpata a spus tatălui că nu scoate copilul cu forța din casă fără voința ei. Explicând această atitudine inculpata a susținut că nu vorbește la telefon cu persoana vătămată pentru protecția sa personală și a fetiței.(d.u.p., f.17).
La data de 05.04.2014, in jurul orelor 11,00 persoana vatamata N. A. N. a ajuns la locuinta inculpatei, moment in care mama inculpatei a deschis usa portii, conducandu-l pe un vecin care a iesit in . inculpatei a intrat in curte inchizand poarta. Persoana vatamata a batut la poarta si a strigat-o pe inculpata, insa aceasta nu i-a adus fetita. Persoana vatamata a asteptat in ., dupa care a sunat la poliție. Organele de poliție au sosit la fata locului, constatând că poarta de la . un moment dat inculpata a ieșit în curte, ocazie cu care organele de politie au chemat-o la poarta, însă aceasta a intrat înapoi în locuință.
Inculpata a declarat ca la data de 04.04.2014 persoana vatamata a sunat-o si s-a oferit sa trimita o masina dupa ea si dupa fetita pentru a se intalni in Cluj-N. la centrul comercial Polus Center, insa ea nu a fost de acord, spunandu-i ca minora nu doreste sa mearga la tatal ei.
În ceea ce privește ziua de 05.04.2014 inculpata a declarat că în jurul orei 13.00 se afla în curte și a auzit câinele. S-a dus până la colțul casei și a văzut poliția care a salutat-o. Inculpata nu a răspuns la salut, a intrat în casă și nu a dat curs vreunei solicitări telefonice sau directe, motivul fiind următorul: „pentru a mă apăra de războiul psihologic dus de N. A. N.”. (d.u.p., f. 17-18).
La data de 02.05.2014, in jurul orelor 17,00 persoana vatamata a ajuns la locuinta inculpatei, si dupa mai multe apeluri telefonice a reusit sa vorbeasca cu aceasta, spunandu-i ca a venit dupa fetita. Inculpata i-a spus persoanei vatamate ca ea nu este la locuinta, fiind la un tratament medical, si oricum fetita nu vrea sa mearga la el. Persoana vatamata a insistat sa vada copilul, caruia ii adusese cadouri, rugand-o pe inculpata sa-i spuna mamei sale sa-i aduca copilul, iar inculpata i-a spus ca o va suna pe mama sa, dar fetita nu va merge cu el. Dupa circa 15 minute la geamul de la etajul locuintei a aparut K. E. M., mama inculpatei, care o tinea in brate pe minora N. Hannelore Adel, iar persoana vatamata i-a spus fetitei ca i-a adus cadouri, insa bunica minorei a inchis geamul. Intrucat poarta curtii era inchisa, iar inculpata nu mai raspundea la telefon, persoana vatamata a sunat la apelul de urgenta 112, solicitand sprijinul politiei, insa dupa ce a asteptat circa 2 ore, afland ca politia avea alte evenimente urgente, persoana vatamata a plecat la locuința sa din satul Vlaha.
A doua zi 03.05.2014, in jurul orelor 10.30, persoana vatamata a revenit la locuinta inculpatei, unde poarta de la . vazandu-l in curte pe K. A., fratele inculpatei persoana vatamata l-a salutat, dar acesta nu i-a raspuns, intrand in locuinta. Persoana vatamata a sunat-o de mai multe ori pe inculpata pe telefonul mobil, insa aceasta nu a raspuns, astfel ca persoana vatamata a solicitat din nou sprijinul organelor de politie. Ajunse la fata locului acestea au constatat că poarta de la ., cu toate ca au invitat-o pe inculpata prin megafonul autospecialei sa iasa la poarta, aceasta nu a raspuns.
Inculpata a declarat că în după amiaza zilei de 02.05.2014 persoana vatamata a sunat-o, ocazie cu care i-a spus ca ea este la un tratament medical, iar fetita este la Nearsova cu bunica, pe care a sunat-o pentru a o scoate la geam pe fetita ca sa o vada tatal sau. Inculpata a aratat ca ulterior mama sa i-a spus ca fetita a vorbit doar putin cu tatal ei, astfel ca a fost nevoita sa o retragă în locuință. (d.u.p., f. 18).
La data de 17.05.2014 persoana vătămată N. A. N. a venit la locuinta inculpatei pentru a o lua pe fiica sa, însă a constatat ca poarta de la . cu toate ca a strigat de mai multe ori, nu a raspuns nimeni. Persoana vatamata a sunat-o de mai multe ori pe inculpata, dar aceasta nu a raspuns si, intrucat ar fi auzit vocea fetitei in bucataria locuintei, acesta a solicitat ajutorul organelor de poliție. Agenții de poliție au sosit la fața locului, constatând că poarta era închisă, iar inculpata nu poate fi apelată pe telefonul mobil întrucât acesta era închis. S-a folosit în trei rânduri megafonul autospecialei pentru ca inculpata să vină la poartă, însă nimeni nu a răspuns. Cei prezenți au așteptat aproximativ 30 de minute ca inculpata să vină la poartă, fără succes.
Inculpata a declarat că a văzut că persoana vatamata era în stradă, însoțită de un echipaj de poliție, însă nu a ieșit din locuință, dedicându-se fetiței și treburilor gospodărești. Se arată în declarație: „ La sfârșit de săptămână sunt zilele mele libere despre care nu trebuie să dau socoteală nimănui. Am vrut să țin fetița deoparte de toată tărășenia cauzată de această situație”. (d.u.p., f. 20).
În data de 06.06.2014 persoana vătămată N. A. N. s-a deplasat din nou la domiciliul inculpatei K. A. E. pentru a o lua pe fiica sa minora la resedinta sa. Persoana vatamata a constatat ca poarta de la curtea locuintei inculpatei era închisa, iar cand a sunat-o pe inculpata pe telefonul mobil, aceasta nu i-a raspuns. După circa 10 minute mama inculpatei a deschis geamul locuintei si i-a spus ca fetita are febra si a culcat-o. Persoana vatamata a insistat sa vada fetita si, pentru ca nu i s-a permis, a sunat la numarul de urgenta 112. Organele de politie s-au deplasat la fata locului și au constatat că poarta de acces era închisă. Inculpata a fost strigată, aceasta a ieșit la geam și a comunicat că minora este bolnavă, având febră.
Organele de poliție au solicitat inculpatei să o aducă pe fetiță, aceasta nu a fost de acord. De asemenea inculpata a refuzat și să permită organelor de poliție să intre în incinta locuinței. (d.u.p. nr. 449/P/2014, f. 18).
Inculpata a fost audiată și cu privire la acest incident, declarând că în data de 06.06.2014 a ieșit la geam auzind câinele lătrând și strigătele polițiștilor deplasați la fața locului. Inculpata a scos fetița la geam care i-a spus tatălui ei că nu vrea să meargă cu acesta, apoi s-a smuls din brațele mamei și a fugit să se joace. Persoana vătămată a început să o manipuleze verbal, inculpata încheind discuția spunându-i acestuia că fetița nu dorește să plece și nu poate să o forțeze. (d.u.p. nr. 449/P/2014, f. 48).
A doua zi, respectiv în data de 07.06.2014, în jurul orelor 10.30, persoana vătămată N. A. N. a sunat-o pe inculpată pe telefonul mobil, comunicându-i că va veni să ia fetița. Persoana vătămată s-a deplasat împreună cu martorul S. A. în localitatea Nearsova, la locuința inculpatei, însă a constatat că poarta de la curte era închisă. Întrucât inculpata nu a răspuns la strigătele persoanei vătămate acesta a apelat din nou la poliție. Agenții trimiși la fața locului au constatat la rândul lor că poarta imobilului era închisă, iar la apelurile făcute prin megafonul autospecialei de la poliție inculpata nu a răspuns.
Potrivit procesului verbal întocmit cu acea ocazie de organele de poliție după aproximativ 12 minute de la sosirea agenților la etajul superior s-a deschis o fereastră, a ieșit bunica maternă, numita K. M. E., care o ținea în brațe pe nepoata sa. Apoi a ieșit la geam și inculpata care i-a spus persoanei vătămate că și-a tăiat craca de sub picior și că nu merită să-i dea copilul. (d.u.p. nr. 449/P/2014, f. 19, verso).
Inculpata a declarat că nu i-a permis persoanei vătămate să-și viziteze fetița, pentru că era sâmbătă, iar programul de vizitare începea de vineri, de la ora 17.00. (d.u.p. nr. 449/P/2014, f. 67). Aceasta a mai arătat că nu permite accesul persoanei vătămate întrucât acesta a „desacralizat căminul”, iar pe de altă parte copilul nu vrea să plece și nu poate să-l forțeze.
La data de 21 iunie 2014 persoana vătămată N. A. N. s-a deplasat împreună cu martorul A. A. la domiciliul inculpatei pentru a lua fetita sa. S-a constatat că poarta de la curtea locuinței era închisă. S-a procedat la strigarea inculpatei, precum și apelarea pe telefonul mobil, dar fără răspuns. Persoana vătămată N. A. N. a apelat numărul de urgență 112, iar organele de poliție sosite la fata locului au constatat ca poarta de la stradă era închisă.
Inculpata a declarat că în data de 21 iunie 2014, într-o zi de sâmbătă, era la locuința, a auzit și văzut pe persoana vătămată și organele de poliție, dar nu a răspuns întrucât programul de vizitare începe in ziua de vineri, la ora 17.00 și nu într-o zi de sâmbătă. (d.u.p. nr. 449/P/2014, f. 77).
La începutul lunii iulie 2014 persoana vătămată N. A. N. s-a adresat executorului judecătoresc B. M. în vederea punerii în executare a hotărârii judecătorești, respectiv cu privire la posibilitatea luării minorei în perioada vacanței de vară, pe o perioada de o lună și jumătate. La data de 08.07.2014 executorul judecătoresc a trimis o somație inculpatei, punandu-i acesteia in vedere ca in termen de 10 zile sa-si indeplineasca obligatia de a permite tatalui minorei, ca acesta sa o duca pe minora la el in perioada vacantei de vara, intrucat in caz contrar, la data de 24.07.2014, ora 09.00 se va pune in executare decizia civila nr. 2332/R/2013 a Curtii de Apel Cluj (d.u.p. nr. 449/P/2014, f. 148).
La data de 18.07.2014 persoana vătămată N. A. N., în urma unor discuții avute cu executorul judecătoresc B. M., a ajuns in fata imobilului inculpatei din satul Nearsova, de unde a incercat sa i-a legatura telefonic cu inculpata, insa a constatat ca telefonul mobil era inchis. Persoana vatamata a mai constatat ca poarta de la curtea locuintei era inchisa, astfel ca a strigat de mai multe ori si a ramas in . apelat numarul de urgenta 112, iar cand organele de politie au sosit la fata locului acestea au avut o discutie cu inculpata care a iesit la geamul locuintei. Inculpata a permis organelor de poliție accesul în curtea imobilului, dar a arătat că nu permite tatălui să ia fetița întrucât starea de sănătate a acestuia este precară și nu acceptă ca acesta să ia minora îngrijire, temându-se pentru siguranța ei. Inculpata a mai arătat că începând cu data de 01.08.2014 este de acord să predea minora tatălui ei (d.u.p. nr. 449/P/2014, f. 24).
Audiată de organele de poliție inculpata a declarat că în după amiaza zilei de 18.07.2014 era la locuința sa cu minora, iar in jurul orelor 18,00 a vazut in fata locuintei organele de politie si pe persoana vătămată N. A. N., astfel ca a iesit in curte si a spus politistului sosit la fata locului ca nu poate forta fetita sa mearga la tatal sau, mai ales ca acesta are probleme grave de sanatate, despre care i-a comunicat si executorului judecatoresc. (d.u.p. nr. 449/P/2014, f. 112).
Așa cum s-a reținut anterior, în urma somației comunicate inculpatei de către executorul judecătoresc B. M., la data de 24.07.2014 persoana vătămată N. A. N. s-a deplasat în Nearsova însoțit de fiul său, de executorul judecătoresc B. M. și numita T. L. din cadrul Directiei Judetene pentru Protectia Copilului Cluj. Potrivit procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc B. M. nu s-a putut realiza punerea în executare a hotararii judecatoresti intrucat inculpata nu era la domiciliu (d.u.p. nr. 449/P/2014, f. 149).
Persoana vătămată N. A. N. a apelat numărul de urgență 112, iar la sosirea organelor de poliție acestea au constatat că poarta de la curtea imobilului era închisă, iar inculpata, deși a fost strigată de mai multe ori, nu a răspuns.
Inculpata a declarat că a primit somația de la executorul judecătoresc prin care i s-a comunicat că în ziua de 24.07.2014 va avea loc punerea în executare a obligațiilor decurgând din hotărârile judecătorești, însă la ora 09.00 a fost la serviciu, fapt comunicat executorului judecătoresc. Pe de altă parte inculpata i-a mai comunicat executorului judecătoresc faptul că nu îi poate încredința tatălui pe fiica lor, deoarece în ultima vreme starea de sănătate a acestuia s-ar fi degradat, iar minora nu ar fi în siguranță cu tatăl ei. (d.u.p. nr. 449/P/2014, f. 155).
În cursul lunii august 2014 persoana vătămată N. A. N. s-a deplasat în 3 rânduri la locuința inculpatei, respectiv în zilele de 01.08.2014, 02.08.2014 și 09.08.2014, în scopul luării fiicei sale, însă nu s-a reușit acest lucru. De menționat că potrivit celor declarate organelor de poliție la data de 18.07.2014 inculpata a arătat că începând cu data de 01.08.2014 este de acord să predea minora tatălui ei. În data de 09.08.2014 persoana vătămată N. A. N., însoțită de martorul A. A., văzând că inculpata nu îi aduce fetița, a apelat la nr. de urgență 112. Organele de poliție sosite la fața locului au constatat că poarta de la curte era închisă, astfel că au strigat-o pe inculpată, însă aceasta nu a răspuns. La un moment dat la unul din geamurile locuintei a iesit mama inculpatei, numita K. M. E., care o ținea in brate pe nepoata sa, insa la scurt timp aceasta s-a retras in locuinta.
Inculpata a declarat că în zilele de 1 și 2 august 2014 minora nu a dorit sa plece cu tatal ei, iar in ziua de 09.08.2014 se găsea la domiciliul său, mama sa a ieșit cu fetița la geam pentru ca aceasta să vorbească cu tatăl ei, însă după câteva vorbe fetița s-a retras în locuință.
În data de 3 octombrie 2014 persoana vătămată N. A. N. s-a deplasat la locuința inculpatei pentru a o lua pe fiica sa minoră la reședința sa. A constatat că poarta de la curtea locuinței era închisă, iar de la hornul imobilului ieșea fum, astfel că a bătut la poarta și a strigat, mai mult timp, însă nu i-a răspuns nimeni. Persoana vătămată N. A. N. a apelat numărul de urgență 112, iar organele de poliție sosite la fața locului au constatat că poarta de la stradă era închisă. Inculpata a fost strigată, însă aceasta nu a răspuns. Organele de poliție au așteptat circa 20 de minute dar nu a apărut nimeni. Potrivit procesului verbal întocmit cu această ocazie s-a observat că în locuință lumina era aprinsă, iar din horn ieșea fum. (d.u.p. nr. 449/P/2014, f. 25).
Fiind audiată inculpata a declarat că la data de 03.10.2014 a fost la locuință cu fiica sa, dar și-a dat seama târziu despre prezența polițiștilor și a persoanei vătămate la poartă deoarece nu a auzit lătratul câinelui și nici strigătele, iar când a ieșit la geam și la poartă nu se mai afla nimeni. (d.u.p. nr. 449/P/2014, f. 40).
Instanța a reținut că potrivit art. 17 din Legea 272/2004 rep. privind protecția și promovarea drepturilor copilului copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului. În caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.
Potrivit art. 18 din același act normativ relațiile personale se pot realiza prin: a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit; d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul; f) transmiterea de către persoana la care locuiește copilul a unor informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul; g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană față de care copilul a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului. Potrivit alineatului 2 transmiterea informațiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) și f) se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum și a dispozițiilor speciale vizând confidențialitatea și transmiterea informațiilor cu caracter personal. Potrivit alineatului 3 al acestui articol părintele la care copilul locuiește are obligația de a sprijini menținerea relațiilor personale ale copilului cu celălalt părinte, prevăzute la alin. (1).
Noul cod civil intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011 reglementează în Cartea a II-a „Despre familie” raporturile dintre părinți și copiii lor. Astfel, în art. 262 alin. 2 se prevăd următoarele ” Copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.” Potrivit art. 263 orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului. Pentru rezolvarea cererilor care se referă la copii, autoritățile competente sunt datoare să dea toate îndrumările necesare pentru ca părțile să recurgă la metodele de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă. Procedurile referitoare la relațiile dintre părinți și copii trebuie să garanteze că dorințele și interesele părinților referitoare la copii pot fi aduse la cunoștința autorităților și că acestea țin cont de ele în hotărârile pe care le iau. Procedurile privitoare la copii trebuie să se desfășoare într-un timp rezonabil, astfel încât interesul superior al copilului și relațiile de familie să nu fie afectate. În sensul prevederilor legale privind protecția copilului, prin copil se înțelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nici nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu, potrivit legii.
Autoritatea părintească este reglementată în art. 483 și urm. C. civ., iar potrivit acestui prim articol ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori.
În planul reglementărilor internaționale drepturile copilului sunt stabilite prin Convenția asupra Drepturilor Copilului adoptată de către Adunarea Generala a Națiunilor Unite la data de 20 noiembrie 1989. Convenția a fost asumată și de România prin adoptarea Legii nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenției cu privire la drepturile copilului (publicată în Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001). Documentul definește drepturile și principiile dezvoltării normale a unui copil, garantând printre altele următoarele drepturi: copilul are dreptul la stabilirea și păstrarea identității sale, are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament, iar copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia, printr-o măsura dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale (cunoscută sub denumirea simplificată de Convenția europeană a drepturilor omului) protejează prin art. 8 dreptul la respectarea vieții private și de familie. Raportat la prevederea aceasta Curtea a apreciat că legăturile personale între părinte și copilul său reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți s-a rupt, iar măsurile interne care împiedică o astfel de relație constituie o ingerință în dreptul la viață familială.
În cauzele Ignaccolo-Zenide c. României și I. C. c. României jurisdicția europeană a reținut că trebuie verificat dacă s-a păstrat un echilibru echitabil între interesele concurente ale părinților și ale copilului, însă se va ține seama de faptul că trebuie avute în vedere, în principal, cele mai bune interese ale copilului. De asemenea Curtea a admis că dificultățile în executarea hotărârii datorate comportamentului unui părinte obligă statele membre să ia măsuri adecvate, coercitive, pentru a sancționa comportamentul ilicit al părintelui la care locuiește, în fapt, copilul.
Desigur că în plan penal unul dintre mijloace este incriminarea în art. 379 NCP ( anterior în art. 307 alin. 2 Cod penal din anul 1968), sub denumirea marginală de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, a faptei persoanei căreia i s-a încredințat minorul prin hotărâre judecătorească spre creștere și educare de a împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre părinți să aibă legături personale cu minorul, în condițiile stabilite de părți sau de către organul competent.
Starea de fapt reținută anterior este probată cu declarațiile persoanei vătămate, coroborate cu declarațiile inculpatei, cu cele constatate prin procesele verbale întocmite de organele de poliție sesizate și care s-au deplasat la fața locului, precum și cu declarațiile martorilor S. A., A. A. și N. A. Walter. Astfel, au existat nu mai puțin de 17 situații în care unul dintre părinți, în speță persoana vătămată N. A. N., nu a putut să beneficieze de dispozițiile cuprinse în decizia civilă nr. 2332/R/2013 a Curții de Apel Cluj prin care s-a modificat programul de vizitare al minorei N. Hannelore Adel stabilit în baza sentinței civile nr. 115/10.02.2010 a Judecătoriei Huedin.
De altfel această stare de fapt nici nu a fost contestată de vreuna din părți. Astfel, inculpata a recunoscut că în toate aceste împrejurări mai sus redate tatăl minorei nu a reușit să o ia pe fiica sa astfel cum stabileau hotărârile judecătorești mai sus amintite.
Inculpata s-a apărat susținând că nu a existat în fapt nicio acțiune de împiedicare exercitată de aceasta, motivat de faptul că, în esență, minora este cea care refuză în mod sistematic să plece cu tatăl ei.
Instanța a apreciat că apărarea inculpatei nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 18.12.2013 petenta Direcția generală de asistență socială și protecția copilului Cluj a solicitat stabilirea unui program de consiliere pentru minora N. Hannelore Adel, pe o durata si o frecventa apreciata de instanță. În motivarea cererii s-a arătat că minora N. Hannelore Adel a intrat in atenția DGASPC Cluj in anul 2012 ca urmare a unei sesizări din partea tatălui cu privire la abuzurile sexuale comise asupra sa de mama. Pe parcursul monitorizarii s-a constatat ca tensiunile dintre parinti continua, fiecare incercand sa dovedeasca ca celalalt parinte nu se ocupa corespunzator de minora. Executorul judecatoresc investit cu executarea silita a comunicat ca executarea nu se poate desfasura intrucat minora refuza sa plece cu tatal sau. Cu toate ca in cauza s-a incercat medierea relatiei dintre parintii minorei pentru a facilita predarea acesteia, copilul a refuzat sa plece cu tatal sau, insa ambii parinti precum si bunica materna nu au tinut cont de recomandarile psihologului si ale asistentului social, fapt ce ingreuneaza procesul de vizitare accentuand tensiunea resimtita de copil. La data de 18.11.2013 executorul judecatoresc care desfasoara executarea hotararilor judecatorescti a solicitat reclamantei sa sesizeze instanta pentru stabilirea unui program de consiliere pentru minora.
Prin sentința civilă nr. 330/2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._/211/2013 a fost admisă cererea formulata de Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Cluj în contradictoriu cu N. A. N. si K. A. E., instanța stabilind un program de consiliere pentru minora N. Hannelore Adel după următorul program: in perioada 20.01._14, o sedinta pe saptamana cu dna psiholog G. I. din cadrul Directiei de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Cluj. Ziua in care se va desfasura sedinta saptamanala de consiliere va fi stabilita in functie de programul minorei. Instanța a mai dispus ca la finalizarea programului dna psiholog G. I. să intocmească un raport pe care il va comunica instanței, executorului judecătoresc B. M. si Direcției de Asistență Socială si Protecția Copilului Cluj.
În raportul de consiliere întocmit de d-na psiholog I. G. a reținut următoarele:
„În urma evaluării situației prin referatul de situație nr. 4408/02.10.2012 s-a propus monitorizarea timp de șase luni a cazului copilului N. Hannelore Adel și includerea părinților într-un program de consiliere psihologică. Pe parcursul întregii perioade în care s-a aflat cazul în atenția noastră tensiunile dintre cei doi s-au amplificat, fiecare dintre părinți refuzând să-și asume responsabilitatea pentru propria contribuție la exacerbarea situației, implicit tensionarea copilului. Pe acest fond copilul a început să refuze să meargă în vizită la tatăl său.
Hannelore Adel resimte situația sa familială ca fiind stresantă, astfel dialogul pe această temă este deja o amorsă pentru retrăirea sentimentelor negative experiențiate în decursul vizitelor, moment în care cei doi părinți se întâlnesc și se manifestă ostil unul față de celălalt, aceste întâlniri degenerând în majoritatea cazurilor în scandal.
Din cauza respingerii manifestate de fiecare dintre părinți unul față de celălalt, copilul se află în conflict de loialitate, a fi cu o parte a familiei sale însemnând implicit ruperea legăturii cu cealaltă parte.” (dosar instanță, f. 100-102).
Concluziile psihologului, astfel cum au fost redate, sunt extrem de relevante pentru soluționarea prezentei cauze. Este evident că situațiile conflictuale expuse anterior au condus la refuzul minorei de a pleca în vizită la tatăl ei. Fără a nega și responsabilitatea persoanei vătămate N. A. N. în nașterea și perpetuarea acestei stări conflictuale, instanța apreciază că principala răspundere incumbă inculpatei K. A. E.. Astfel, așa cum s-a reținut inculpata nu a permis luarea minorei pentru motive vădit neîntemeiate, spre exemplu că programul începe vineri și nu sâmbătă, a procedat la blocarea oricărei comunicări cu tatăl minorei având în cele mai multe cazuri telefonul închis sau poarta de la locuință închisă, deși știa că tatăl se va prezenta pentru a-și lua fiica. Refuzul comunicării s-a manifestat nu numai față de tată, ci și față de organele de poliție sosite la fața locului, care au încercat în nenumărate rânduri și în mai multe modalități să ia legătura cu inculpata. Inculpata a susținut că are această atitudine prin care practic se baricadează în propria locuință „ ca să mă apăr pe mine, pe copil și toată familia, să țin departe copilul de toată această mizerie a predării primirii…”. (dosar instanță, f. 21 verso).
De asemenea inculpata a încercat să tergiverseze luarea minorei în cursul verii anului 2014, stabilind inițial data de 24 iulie, apoi data de 1 august pentru executarea obligației, fără a-și respecta propriile termene fixate.
Din raportul de consiliere reiese că psihologul a reușit parțial să atingă scopul urmărit, copilul „suportând proximitatea tatălui în contextul în care acesta a vizitat-o cu ocazia serbării de final de an de la grădiniță, rămânând în compania acestuia fără să manifeste stres, în contextul în care mama nu era în proximitatea imediată ( cu aproximativ 3 săptămâni înainte, când a fost vizitată de tată la grădiniță, refuza să se apropie de el)”. Așa cum a reținut psihologul procesul de consiliere a continuat până la data de 03.08.2014 când inculpata a solicitat să se facă verificări legate de starea de sănătate psihică și fizică a tatălui, redându-se și afirmația inculpatei „nu pot să îi încredințez copilul”. Afirmații similare au fost făcute de inculpată și în adresa prin care a comunicat executorului judecătoresc faptul că nu îi poate încredința tatălui pe fiica lor, deoarece în ultima vreme starea de sănătate a acestuia s-ar fi degradat, iar minora nu ar fi în siguranță cu tatăl ei
S-a remarcat așadar că inculpata și-a atribuit un rol de control și de decizie suverană asupra raporturilor dintre tată și fiica sa, rol care trece atât dincolo de litera și spiritul legii, cât și de obligațiile stabilite de instanțele judecătorești. Inculpata a încercat să se apere în permanență prin aceea că nu a făcut nimic prin care să îndepărteze copilul de tată și că, fiind o decizie a fetiței, nu poate decât să o respecte.
Această apărarea este vădit neîntemeiată. În această ordine de idei este sugestiv un episod redat chiar de inculpată în fața instanței. Astfel, la întrebarea reprezentantului persoanei vătămate „ este adevărat că nu ați permis fetiței să se bucure de cadourile primite de la d-nul N. și de ce?” inculpata răspunde: „ În ceea ce privește acele cadouri consider că parte de dulciuri sunt fără nicio valoare nutritivă, numai de luat ochii. Alte obiecte le-am primit și și acum fetița poartă obiecte primite de la tatăl său (căciulă, fular). Legat de jucării le-am primit și pe acelea și mi-am dat seama că trebuie să le ard, cu acordul copilului, bineînțeles, pentru că am ajuns la concluzia că d-nul N. pune în ele diferite dispozitive de ascultare. A venit odată acasă de la tatăl ei cu o inimă pe care scria I love you care vibra și după mai multe folosiri a ieșit din el un dispozitiv rotund și din mai multe părți am aflat că este un dispozitiv de ascultare. Acel obiect l-am ars și apoi tot ce am primit ca obiect de jucărie sunt împachetate și puse în pungă de nailon, tot cu acordul copilului. Ultima dată copilul a primit un ceas deșteptător care după părerea mea era un suport foarte bun pentru un dispozitiv de ascultare”. Inculpata a arătat că nu a formulat plângere vizând aceste împrejurări din lipsa disponibilității bănești. Întrebată dacă apreciază că vreun moment tatăl s-a purtat urât cu fetița pentru ca aceasta să dobândească o aversiune atât de mare față de el inculpata a răspuns „ Nu consider că s-a purtat urât, consider în schimb că o manipulează și pe ea ca și pe mine, o vrăjește verbal cu promisiuni, cu jucării și dulciuri de 2 bani”. (dosar instanță, fila 21 verso). De altfel trebuie menționat că nu s-a susținut și nici nu a reieșit din cercetarea judecătorească împrejurarea că tatăl ar avea purtări rele, abuzive, față de minoră, astfel încât aceasta să aibă nevoie de protecția sporită a mamei.
În ceea ce privește condițiile în care s-a desfășurat programul de consiliere psihologică inculpata a arătat că „programul s-a desfășurat până în luna iulie anul trecut când doamna psiholog a plecat în concediu și ulterior nu m-a mai sunat și nici eu nu am mai luat legătura”. În viziunea psihologului procesul de consiliere a luat sfârșit în contextul depunerii de către inculpată a cererii privind starea de sănătate a tatălui. Astfel, se reține în finalul raportului că „ după depunerea cererii sus amintite a fost informată cu privire la posibilele consecințe a acțiunilor sale, aceasta însă insista asupra faptului că se consideră responsabilă cu privire la sănătatea și integritatea fiicei sale, motiv pentru care refuză să predea copilul până când i se va dovedi că acesta este în siguranță. În acest context i s-a comunicat faptul că se consideră a fi inutil să se continue procesul de consiliere a copilului pe tema vizitării. S-a convenit asupra finalizării programului de educație „THOR”, care a fost întrerupt din motive tehnice, materialele arhivate electronic fiind pierdute pentru o perioadă de timp”.
Raportat la toate aceste considerente de fapt rezultă fără putință de tăgadă că inculpata l-a împiedicat în mod repetat pe persoana vătămată să aibă legături personale cu fiica sa. Instanța a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin emis în dosarul nr. 1139/P/2013 inculpata K. A. E. a fost trimisă în judecată reținându-se că infracțiunea de nerespectarea masurilor privind încredințarea minorului a fost săvârșită în perioada 26.12._14. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin emis în dosarul nr. 449/P/2014 aceeași inculpată a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului săvârșită în mod repetat în perioada 06.06._14.
Textul legal se referă la o acțiune de împiedicare săvârșită în mod repetat, respectiv de mai multe ori, astfel încât să fie relevată tendința sistematică de a îndepărta pe minor de părintele său. Este cert că actele reținute în sarcina inculpatei, prezentate exhaustiv anterior, au fost săvârșite de aceasta în baza unei rezoluții unice, astfel încât în cauză trebuie reținută o singură faptă de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului.
În consecință instanța în baza art. 386 alin. 1 NCPP a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din două infracțiuni de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, prev. de art. 379 alin. 2 NCP, într-o singură infracțiune de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, prev. de art. 379 alin. 2 NCP.
În drept, fapta inculpatei K. A. E. care, în mod repetat, în perioada 26.12._14 a împiedicat-o pe persoana vătămată N. A. N. să aibă legături personale cu fiica sa minora N. Hannelore Adel, deși în favoarea persoanei vătămate s-a stabilit un program de vizitare prin sentința civilă 115/2010 a Judecătoriei Huedin și decizia civilă 2332/R/15. 05.2013 a Curții de Apel Cluj, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, prev. de art. 379 alin. 2 NCP.
Inculpatul a solicitat instanței, prin apărător ales, ca în cazul în care se apreciază că există o faptă penală și aceasta a fost săvârșită cu vinovăție să se facă aplicarea dispozițiilor art. 80 NCP și să se dispună renunțarea la aplicarea unei pedepse.
Potrivit art. 80 alin. 1 NCP instanța poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit;
b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
Or, raportat la această dispoziție legală, nu s-a putut aprecia că săvârșirea a nu mai puțin de 17 acte de împiedicare a persoanei vătămate de a avea legături personale cu fiica sa, pe durata aproape a unui întreg an, ar avea o gravitate redusă, ținând seama și de vârsta minorei. Astfel, este un fapt notoriu că în primii ani din viață se pun bazele relației pe care copiii și părinții o au în tot restul vieții lor, iar afectarea acestei relații în primii ani de formare a personalității copilului poate avea consecințe ireparabile.
Instanța a reținut că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009, respectiv Noul Cod Penal (NCP). Având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită pe o durată ce s-a întins sub imperiul a două legi penale, se aplică regula unicității ilicitului infracțional, infracțiunea considerându-se comisă în integralitate sub legea penală nouă.
În consecință instanța a aplicat inculpatei pedeapsa de 1.500 lei amendă penală reprezentând 150 zile-amendă stabilită conform art. 61 alin. 2, alin. 4 lit. b) din NCP. La individualizarea și dozarea pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 NCP privind criteriile generale de individualizare, inculpata fiind la prima confruntare cu legea penală.
De asemenea instanța s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 63 NCP privind consecințele neplății cu rea credință a amenzii penale.
Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța a reținut următoarele:
Persoana vătămată N. A. N. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.240 lei reprezentând despăgubiri materiale și 4.000 lei reprezentând despăgubiri morale. (f. 22 și urm.). După înregistrarea pe rolul Judecătoriei Huedin a dosarului nr. 163/242.2015 persoana vătămată N. A. N. a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 450 lei reprezentând despăgubiri materiale și 2.000 lei reprezentând despăgubiri morale. (f. 109-110).
Instanța a reținut că în procesul penal acțiunea civilă, având același izvor ca și acțiunea penală, nu poate avea ca și obiect decât repararea prejudiciilor generate prin infracțiune, cu îndeplinirea următoarelor condiții: să existe o vătămare, vătămarea să fie generată de infracțiune și persoana vătămată să declare că înțelege să devină parte vătămată. De asemenea partea civilă, reclamant în latura civilă a cauzei, are obligația să probeze toate pretențiile sale deduse judecății.
În ceea ce privește despăgubirile materiale constând în costul deplasărilor de la locuința părții civile în localitatea Nearsova instanța a reținut că nu s-a probat această pretenție dedusă judecății cu documente justificative, deși s-a susținut că de fiecare dată s-a alimentat autovehiculul cu carburant. În lipsa unor astfel de înscrisuri nu poate fi luat în considerare, așa cum învederează partea civilă, un preț mediu de 5,5 lei/l.
În privința despăgubirilor civile pentru daune morale instanța a apreciat că în cauză se justifică acordarea de despăgubiri în cuantum de 3.000 lei ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice suferite de partea civilă. Este de netăgăduit că partea civilă a suferit o traumă prin privarea sa, în calitate de tată, de a avea legături personale cu fiica sa minoră. Prima relație de tip social pe care orice copil o stabilește în primii ani de viață este cea cu părinții săi. Această relație de bază este definitorie pentru dezvoltarea copilului și ulterior a adultului, este o piatră de temelie și un model pentru viața sa socială. Această dezvoltare este pusă în pericol în momentul în care acesta asistă în permanență la scene conflictuale, în care părinții săi manifestă lipsă de respect unul față de celălalt. Cu precădere inculpata, dar și persoana vătămată, trebuie să facă un efort comun în sensul construirii unor relații firești prin care să se împlinească în primul rând nevoile copilului lor.
În consecință instanța, în baza art. 397 alin. 1 NCPP rap. la art. 1357 și urm. NCC a fost obligată inculpata la plata sumei de 3.000 lei către partea civilă N. A. N. cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale, respingând celelalte pretenții civile formulate în cauză.
În baza art. 274 alin. 1 NCPP a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpata K. A. E., și partea civilă N. A. N..
Inculpata, prin apărătorul ales, a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței atacate și în principal, a se dispune achitarea acesteia, în baza dispozițiilor art.. 17 alin 2 raportat la art. 16 alin. 1 lit. a și 16 alin. 1 lit. b teza I, iar ca temei secundar dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. b teza a II din CPP.
Într-un al treilea subsidiar, s-a solicitat aplicarea prevederilor art. 80 din CP, respectiv a se renunța la aplicarea unei pedepse.
În susținerea apelului s-a reținut în esență că fapta inculpatei nu există în materialitatea sa, acțiunile reținute în sarcina acesteia, neputând fi echivalate cu acte de împiedicare în mod repetat a părții civile de a avea legături cu minorul, în condițiile stabilite de către organul competent.
S-a solicitat a se avea în vedere că din probatoriul administrat, atât în faza de urmărire penală, cât și cu prilej cercetării judecătorești, în fața instanței fondului a rezultat că inculpata a pregătit de fiecare dată minora pentru a pleca cu tatăl său și a-și petrece timpul cu acesta, așa cum s-a stabilit prin hotărâre judecătorească, însă minora a refuzat de fiecare dată.
În aceste condiții inculpata a pus în balanță interesul minorei de a nu fi agresată psihic în niciun fel prin aceste acțiuni și interesul părții civile de a-și vizita fiica minoră, apreciind că interesul minorei este superior și că nu putea în niciun fel să o oblige pe aceasta să plece împreună cu tatăl său.
În ceea ce privește renunțarea la aplicarea unei pedepse, s-a arătat că un argumente în favoarea acestei soluții este faptul că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală, iar un altul este că s-a aflat într-o situație extrem de dificilă pe care nu a știut să o gestioneze.
Sub aspectul laturii civile s-a arătat că inculpata nu are nicio culpă în producerea acesteia, și ca atare se impune a se respinge constituirea de parte civilă.
Partea civilă, prin apărătorul ales, a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza a se dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau în subsidiar, să se amâne aplicarea unei pedepse, hot atacată a fost criticată și cu privire la modalitatea de soluționare a laturii civile, arătând că au fost respinse daunele materiale în mod nejustificat iar daunele morale sunt mult prea reduse, având în vedere conflictul existent între părți.
S-a apreciat că în ceea ce privește latura penală a cauzei că doar o pedeapsă cu închisoarea a cărei executare să fie suspendată condiționat, sau a cărei aplicare să fie amânată își poate produce efectul și poate corija în mod efectiv atitudinea inculpatei, față de valorile ocrotite de legea penală.
În ceea ce privește daunele materiale, s-a arătat că acestea au fost dovedite prin drumurile pe care partea vătămată le-a efectuat în mod repetat la dom inculpatei, pentru a lua minora și aceste lucru nefiind posibil, datorită atitudinii inculpatei.
Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat, și a dispozițiilor art. 417 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată că acestea este nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Contrar criticilor formulate de către apelanți, instanța fondului, în urma coroborării judicioase a unui vast material probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și cu prilej cercetării judecătorești, a stabilit o stare de fapt corectă constând în aceea că inculpata K. A. E., în mod repetat în baza aceleiași rezoluții infracționale în perioada 26 decembrie 2013 - 3 octombrie 2014 a împiedicat partea vătămată N. A. N., să aibă legături personale cu fiica sa N. Hannelore Adel, deși în favoarea sa a fost stabilit un program de vizitare prin sentința civilă nr. 115/2010 a Judecătoriei Huedin și decizia civilă nr. 2332/R/15 mai 2013 a Curții de Apel Cluj.
Nu pot fi primite solicitările inculpatei de a se dispune achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. a – fapta nu există - sau în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. b teza I- fapta nu e prevăzută de legea penală ori, alin. 1 lit. b teza a II-a – fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege deoarece probele administrate au dovedit dincolo de orice dubiu vin inculpatei.
Astfel, instanța fondului a reținut în mod corect împrejurarea că partea vătămată și inculpata sunt părinții minorei N. Hannelore Adel, născută la 29 iunie 2008. Datorită faptului că relația dintre cei doi nu a mai funcționat, au fost investite instanțele civile cu reglementarea raporturilor dintre părinți și fiica lor minoră.
Astfel, prin sentința civilă nr.115/2010 a Judecătoriei Huedin pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus stabilirea domiciliul minorei la mama sa, respectiv la inculpata K. A. E., partea vătămată fiind obligată la plata pensiei lunare de întreținere în favoarea minorei, începând cu data de 3 noiembrie 2009 și până la majorat.
Prin acea sentință s-a mai stabilit în favoarea părții vătămate N. A. N. dreptul de a avea legături personale cu fiica sa minoră, după următorul program care a fost agreat și de către inculpată: o dată pe lună în ultima decadă a lunii părții vătămate are posibilitatea de a lua cu el pe minoră pe o durată de 5 zile, cu luarea minorei de la mamă de la ora 8 și readucerea acesteia la sfârșitul intervalului la ora 20.00, anual partea vătămată putea lua cu el minora o zi în data de 9 martie între orele 8.00- 20.00, cu ocazia sărbătorilor de C. și Paști minora urmând a fi luată de tatăl său în a 2 și a 3 zi a fiecăreia dintre aceste sărbători, câte o săptămână în perioada vacanței de iarnă și primăvară și o lună și jumătate în perioada vacanței de vară.
Această hotărâre a rămas definitivă și irevocabilă.
În cursul anului 2012 inculpata K. A. E. a introdus o acțiune pe rolul Judecătoriei T. având ca obiect modificarea programului de vizitare a minorei așa cum fusese el stabilit prin sentința civilă anterior menționată, acțiune care însă a fost respinsă .
Prin decizia civilă nr. 2332/R/2013 a Curții de Apel Cluj acțiunea a fost admisă în parte, și s-a modificat programul de vizitare a minorei N. Hannelore Adel, stabilit prin sentința civilă nr. 115/2010 a Judecătorie Huedin, după cum urmează: în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună de vineri ora 17.00până duminică ora 20.00, prin luarea minorei de la dom inculpatei și readucerea acesteia la sfârșitul intervalului, s-a înlăturat programul stabilit pentru data de 9 martie a fiecărui an, fiind menținute restul dispozițiilor din sentința civilă 115/2010.
Pentru punerea în executare a acestei hotărârii, s-a apelat la serviciile unui executorului judecătoresc.
O dată stabilit acest program de vizitare al minorei părții vătămate N. s-a deplasat în repetare rânduri la domiciliul inculpatei pentru a putea lua legătura cu fiica sa. Astfel de deplasări au avut loc în data de 26 decembrie 2013, 7 aprilie 2014, 22 februarie 2014, 7 martie 2014, 5 aprilie 2014, 2 mai 2014, 3 mai 2014, 17 mai 2014, 6 iunie 2014, 7 iunie 2014, 21 iunie 2014, 18 iulie 2014, 24 iulie 2014, 1 august 2014, 2 august și 9 august 2014, 3 octombrie 2014, însă de fiecare dată a fost împiedicat de atitudinea inculpatei, care nu a permis minorei să aibă legături personale cu tatăl său.
Cu fiecare din aceste ocazii partea vătămată a solicitat intervenția organelor de poliție care au întocmit procese verbale de constatare a acestei situații de fapt.
Această stare de fapt este dovedită și din declarațiile martorilor audiați în această cauză, din declarațiile părții vătămate, dar și din declarațiile în care însă a arătat că a avut un astfel de comportament, datorat atitudinii fiicei sale minore care refuza să plece cu tatăl său.
În mod corect însă această apărare a inculpatei nu a fost primită de instanța fondului pentru considerentele amplu expuse de aceasta și bazându-se în mod consistent pe raportul de consiliere întocmit de către d-na psiholog I. Gall, ca urmare a pronunțării a sentinței civile nr. 330/2014 pronunțată în dosarul nr._/211/2013 a Judecătoriei Cluj N..
Prin această sentință a fost admisă cerea formulată de DIRECȚIEI DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI CLUJ, în contradictoriu cu N. A. și K. A. E., instanța stabilind un program de consiliere pentru minora N. Hanellore Adel, în perioada 20 ianuarie - 20 martie 2014 o ședință pe săptămână cu d-na psiholog Gall I., din cadrul Direcției, urmând ca la finalul programului de consiliere să se întocmească de aceasta un raport.
Din acest raport a reieșit că tensiunile dintre cei doi părinți s-au amplificat fiecare dintre ei refuzând să-și asume responsabilitatea pentru propria contribuție la exacerbarea situației și implicit tensionarea minorei și pe acest fond, minora a început să refuze să meargă în vizită la tatăl său, că părinții atunci când se întâlnesc se manifestă ostil unul față de altul, situație resimțită de minoră, condiții în care se află într-un conflict de loialitate, apreciind că a fii cu o parte a familiei sale, înseamnă implicit ruperea legăturii cu cealaltă parte.
Instanța fondului a reținut în mod corect că un oarecare grad de culpă în tensionarea relațiilor cu inculpata îl are și partea vătămată, însă vinovată, în sensul legii penale, de împiedicarea părții vătămate de a lua legătura cu fiica sa minoră, este, dincolo de orice dubiu, inculpata care, în mod repetat și ostentativ, a refuzat să comunice în primul rând cu partea vătămată, care s-a prezentat la domiciliul său, pentru a o prelua pe minoră, fie închizând telefonul, fie închizând poarta casei, care a avut o atitudine similară față de organele de poliție sosite la fața locului, care în mod repetat au încercat să dezamorseze situația conflictuală dintre cei doi și fața de executorul judecătoresc.
Inculpata nu denotă nici măcar un minim respect față de cele dispuse printr-o sentință civilă definitivă, iar argumentele invocate în susținerea atitudinii sale față de partea vătămată, sunt doar un simplu paravan pentru a masca lipsa de considerație față de partea vătămată și față de importanța pentru dezvoltarea ulterioară a fiicei sale a relațiilor cu tatăl său.
Cum amplu și extrem de elocvent a reținut și instanța fondului în analiza dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele și alte persoane cu care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Aceste dispoziții sunt preluate și în NCC care în art. 262 arată faptul că copilul care nu locuiește la părinții săi sau după caz, la unul dintre ei, are dreptul de a avea legături personale cu aceștia.
Aceste relații personale cu ambii părinți ale minorului așa cum a stabilit și evaluările psihologice ale minorei sunt deosebit de importante pentru dezvoltarea acesteia.
Un comportament de genul celui manifestat de către inculpată, nu poate fi tolerat și nicinu va fi tolerat deoarece prin acest gen de manifestări se exercită o presiune nejustificată asupra psihicului minorei, asupra căreia se transferă nemulțumirile și frustrările inculpatei, raportat la relația pe care a avut-o cu partea vătămată.
Pentru aceste motive, apreciem că instanța fondului a reținut în mod corect vinovăția inculpatei și întrunirea tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 379 alin. 2 din NCP.
Pedeapsa aplicată de către instanța fondului de 1500 lei amendă penală reprezentând 150 zile amendă, stabilită conform art. 61 alin. 2 și alin. 4 din NCP a fost just individualizată, fiind în măsură să contribuie la revizuirea atitudinii inculpatei față de valorile ocrotite de legea penală.
O pedeapsă cu închisoarea a cărei aplicare fie să fie amânată, fie să fie suspendată sub supraveghere nu ar fi atât de suficientă cum apreciază apărătorul părții vătămate, iar pe de altă parte ar fi de natură să creeze o prăpastie și mai adâncă între părțile din prezentul proces, și ar expune-o pe minoră la vizitele repetate ale consilierului de la serviciul de probațiune și la celelalte măsuri de supraveghere, care trebuie impuse în mod obligatoriu inculpata în situația dispunerii acestora.
Și latura civilă a cauzei a fost just soluționată deoarece, nici chiar în fața instanței de apel, partea vătămată constituită parte civilă nu a înțeles să dovedească în vreun fel pretențiile materiale formulate, ca atare acestea nefiind dovedite, nu pot fi acordate de către instanță, în baza unor simple prezumții.
Daunele morale de asemenea au fost just cuantificate fiind evident că i s-au cauzat partea vătămată suferințe morale prin privarea sa de raporturile personale cu minora și prin crearea unor sentimente de frustrare, urmare a deplasărilor repetate la domiciliul inculpatei, deplasări care s-au soldat cu uși și telefoane închise.
Pentru toate aceste considerente, vor fi respinse apelurile declarate, conform dispozitivului, instanța de apel considerând că prin soluția pronunțată și menținută în calea de atac, se poate ajunge la rezolvarea situațiile conflictuale dintre părți, părinții minorei, avându-se în vedere interesul real al acesteia de a avea legături personale cu ambii părinți, în pofida tensiunilor existente între aceștia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b Cpp respinge ca nefondate apelurile declarate de către inculpata K. A. E., domiciliată în COM. Izvorul Crișului, . și partea civilă N. A. N., domicilat în sat Vlaha, ., cu domiciliul procesual ales în Cluj N., ..44 împotriva s.p. 159/07.10.2015 a Judecătoriei Huedin.
Obligă apelanții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de câte 200 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 25 ianuarie 2016.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
A. D. M. M. Ș.
GREFIER
M. B.
Red.M.Ș./M.N.
4 ex./18.02.2015
Jud.fond.-C. I.
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 184/2016. Curtea de... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 170/2016. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
