Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 184/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 184/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 184/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ nr. 184/A/2016
Ședința publică din data de 10 februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P.
JUDECĂTOR: I. – C. M.
GREFIER: N. N.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentant prin procuror: D. S.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de către partea civilă N. L. L. și P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ – N. împotriva sentinței penale nr. 1180/07.10.2015, pronunțate de către Judecătoria Cluj - N., în dosar nr._, în care inculpata P. L. I. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj – N., dat în dosarul de urmărire penală nr. 8992/P/2011 pentru săvârșirea a trei infracțiuni de înșelăciune, prevăzute și pedepsite de art. 244 alin. 1 C.pen., în condițiile art. 38 alin. 1 C.pen.
La ambele apeluri nominale, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 20 ianuarie 2016, încheiere care este parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față,
Prin sentința penală nr. 1180 din 7 octombrie 2015 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Cluj-N., în baza art. 396 al. 6 din N.C.p.p. rap. la art. 16 lit. g din C.p.p. cu aplicarea art. 244 al. 3 din N.C.pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata P. L. I., fiica lui L. și V., născută la data de 31.08.1983 în Huedin, jud Cluj, domiciliată în Cluj-N., .. 31, ., cu reședința în Florești, ., ., CNP_, necăsătorită, fără ocupație, loc de muncă în Italia, fără antecedente penale pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 44 alin. 1 și art. 5 din C.pen., ca urmare a împăcării părților.
În baza art. 19 din Legea 255/2013 cu aplicarea art. 18^1 din C.pen. din 1968 s-a dispus achitarea inculpatei inculpata P. L. I. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 44 alin. 1 și art. 5 din C.pen.
În baza art. 91 lit. c din C.pen. din 1968 s-a aplicat inculpatei P. L. I. amenda administrativă în cuantum de 1.000 de lei.
În baza art. 159 al. 2 din N.C.pen. s-au constatat stinse acțiunile civile formulată de către părțile civile G. M. cu domiciliul în Cluj-N., ., ., C. C. cu domiciliul în Cluj-N., ., nr. 21, ..
S-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea civilă formulată de către persoana vătămată și N. L. L. cu domiciliul în ., .. Cluj.
În baza art. 275 al. 1 pct. 2 lit. d din C.p.p. a fost obligată inculpata P. L. I. la plata sumei de 400 lei, pe părțile civile G. M. și C. C. la plata sumei de 50 de lei, fiecare, iar partea civilă N. L. L. la plata sumei de 100 de lei, toate sumele reprezentând cheltuieli de judecată avansate de către stat.
În baza art. 272 al. 1 din C.p.p. onorariul avocatului desemnat din oficiu, d-nul A. C. M. în cuantum de 200 de lei a fost avansat din fondurile MJ.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul emis în dosarul nr. 8992 al P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatei P. L. I. pentru săvârșirea a trei infracțiuni de înșelăciune, prev. și ped. de art. 244 al. 1 C. P.., în condițiile art. 38 al. 1 C. P..
S-a reținut fapta inculpatei P. L. I. care, in intervalul mai –iulie 2011 a indus in eroare persoanele vatamate, G. M., C. C. si Nagyoși L. L., prezentandu-le ca adevarat faptul ca va obtine in numele lor credite bancare, scop in care a solicitat anumite sume de bani, desi in realitate inculpata nu a facut nici un demers pentru a obtine creditele respective.
Inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, însă interesele sale procesuale au fost asigurate prin prezența avocatului ales.
La termenul de judecată in data de 20 mai 2015 au fost depuse la dosarul cauzei declarațiile persoanelor vătămate C. C. și G. M., autentificate de BNP D. I., prin care se atestă că între părți a intervenit împăcarea sub aspectul infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 al. 1 din C.pen.
Părțile nu au contestat probele administrate în cursul urmăririi penale.
Instanța a audiat persoana vătămată N. L. L. și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului și materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, instanța a constatat următoarele:
La data de 29.09.2011 la P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. a înregistrată sub nr. 8992/P/2011 plângerea părții vătămate ZECK G. I. cu privire la săvârșirea de către suspecta P. L. I. a unei infracțiuni de înșelăciune.
La data de 14.02.2012 a fost înregistrată sub nr. 1557/P/2012 plângerea numitei G. M. prin care aceasta sesiza faptul că la sfârșitul lunii iulie 2011 suspecta P. L. I., arătând că este intermediar bancar i-a cerut suma de 3000 lei cu titlu de comision pentru intermedierea unui credit bancar.
Sub același nr. 1557/P/2012 a fost înregistrată și plângerea formulată de partea vătămată C. C. la data de 24.02.2012.
În perioada mai-iulie 2011, inculpata P. L. I. a postat în Ziarul Piata A-Z, rubrica împrumuturi, un anunț prin care promitea obținerea de credite avantajoase. Urmarea acestui anunt a fost contactată de către persoanele vătămate Zeck G. I., G. M., C. C. și Nagyoși L., cărora le-a pretins diferite sume de bani pentru a le putea ajuta să obțină credite bancare. Inculpata a solicitat persoanelor vătămate diferite sume de bani, care din spusele ei ar fi reprezentat comisionul de reprezentare după care, ca să întărească încrederea părților vătămate le-a adus adeverințe care erau necesare pentru obținerea creditului ca să își completeze datele. De asemenea le-a și însoțit la diferite bănci unde acestea și-au depus cererile de creditare fără însă ca acestea să obțină creditele solicitate.
Prin declarațiile autentificate de notari publici și depuse la filele 29 și 30, rezultă că persoanele vătămate C. C. și G. M. au înțeles să se împace cu inculpata sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, iar cu privire la aceste fapte se va dispune încetarea procesului penal.
În cursul lunii mai 2011 persoana vătămată fiind interesată în obținerea unui credit bancar, a consultat Ziarul Piața de la A la Z unde a găsit un anunț ”ofer împrumuturi pentru salariați si pensionari, sunați cu încredere la tel._.” Persoana vătămată a sunat la numărul înscris în anunț, la care i-a răspuns o persoană de sex feminin care i-a confirmat faptul că se ocupă cu obținerea de credite, iar după mai multe întrebări adresate persoanei vătămate cu privire la veniturile lunare, fără însă a vedea vreun act, a afirmat că va putea obține un credit de 35.000 lei. Având în aceste informații, persoana vătămată care se afla într-un impas financiar și avea nevoie foarte mare de bani, întrucât contractase anterior un alt împrumut de la o instituție nebancară și era în imposibilitatea de a restitui împrumutul, a fost de acord cu termenii propuși de către inculpată. În acest context, zilele următoare inculpata s-a întâlnit în fața băncii EuroBANK cu soțul persoanei vătămate, Nagyoși C. Ș., care avea la el mai multe acte (adeverință de venit, copii cărți de identitate etc.) și suma de 500 lei, pe care le-a predat inculpatei și de asemenea a semnat o cerere pentru un credit financiar pe un formular tipizat de AlphaBank. Ulterior, inculpata a solicitat persoanei vătămate mai multe sume de bani, încasând personal suma de 100 lei și prin virament bancar în contul RO29BTRL01301201R00244XX, tot suma de 100 lei. La data de 23.06.2011, persoana vătămată având tot mai urgent nevoie de bani deoarece împotriva bunurilor sale a fost demarată o procedură de executare silită în considerarea creditului anterior, a început să facă presiuni asupra inculpatei, aceasta din urmă propunându-i să-i dea ei lunar suma de 700 lei pentru a plăti ea datoria către executor. Astfel, persoana vătămată a plătit două rate către inculpată, care în continuare o asigura că va rezolva problema și că va obține și creditul. Într-un final, persoana vătămată a aflat de la o persoană pe nume Szekely că inculpata P. L. are foarte multe datorii, acesta fiind de fapt momentul în care persoana vătămată a înțeles că nu a fost ajutată să obțină un credit. Persoana vătămată a predat în total inculpatei suma de 2.600 de lei, iar în cursul procesului penal inculpata a restituit persoanei vătămate suma de 1.500 de euro.
Este cert așadar că inculpata, persoană care nu deținea vreo funcție care să implice contractarea de credite cu persoane fizice, a oferit date persoanei vătămate din care a lăsat să se înțeleagă că îi poate intermedia contractarea unui credit bancar, în acest sens oferindu-i diverse sume de bani. Persoana vătămată se afla într-o evidentă jenă financiară de vreme ce era deschisă o procedură de executare silită a bunurilor sale ca urmare a faptului că nu a achitat ratele la un credit contractat anterior. Acesta a fost argumentul determinant pentru care avea nevoie de obținerea unui nou credit și argumentul consecutiv pentru care a apelat la serviciile inculpatei. Chiar dacă persoana declarat că a avut încredere în inculpată, instanța va reține că încrederea a fost una circumstanțială. Aceasta deoarece, dacă persoana vătămată avea nevoie urgentă de bani pentru a opri executarea silită a bunurilor sale ar fi putut solicita direct obținerea unui credit așa cum a făcut anterior. Motivul pentru care nu a uzat de o astfel de procedură care îi era la îndemână, cel puțin teoretic, este acela că, în condițiile în care nu a achitat ratele lunare pentru primul credit, nicio instituție bancară sau nebancară nu i-ar fi oferit sprijin financiar. Așadar, persoana vătămată știa sau presupunea că sprijinul oferit de către inculpată pentru obținerea unui credit bancar va fi unul prin folosirea unor mijloace frauduloase. Prin urmare, deși persoana vătămată a crezut că inculpata o poate ajuta să obțină un credit bancar, prin folosirea unor mijloace ilicite, încrederea în inculpată era mai degrabă rezultatul speranței că va obține suma de bani necesară opririi executării silite începută împotriva bunurilor sale. Desigur și inculpata a profitat de starea de vulnerabilitate în care se afla persoana vătămată pentru a obține diferite sume de bani, folosind mijloace persuasive minime, raportat la contextul relevat mai sus.
Cu privire la posibilitatea aplicării art. 74^1 din C.pen. din 1969, vom reține că acesta aplicarea sa a fost suspendată la data de 25 mai 2011, data publicării deciziei de neconstituționalitate 573/2011 pronunțată de Curtea Constituțională, iar perioada presupus infracțională a inculpatei se întinde dincolo de aceasta dată. Prin urmare nu sunt aplicable disp. art. 74^1 din C.pen. din 1969.
Conculzionând însă asupra argumentelor de mai sus, instanța apreciază că fapta inculpatei de a induce în eroare pe persoana vătămată Nagyoși L. L., prezentandu-i ca adevarat faptul ca va obtine in numele ei un credite bancar, scop in care a solicitat anumite sume de bani, desi in realitate inculpata nu a facut nici un demers pentru a obtine creditul respectiv, este o faptă prevăzută de legea penală. Raportat la împrejurarea că solicitarea persoanei vătămate adresată inculpatei de a-i facilita obținerea unui credit bancar, conținea implicit o viitoare activitate ilicită, raportat la prejudiciul creat, respectiv 2.600 de lei și la împejurarea că inculpata a restituit persoanei vătămate suma de 1.500 de euro, instanța va aprecia că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar în baza art. 19 din Legea 255/2013 cu aplicarea art. 18^1 din C.pen. din 1968 va dispune achitarea inculpatei inculpata P. L. I. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 44 alin. 1 și art. 5 din C.pen. și va aplica amenda administrativă în cuantum de 1.000 de lei.
În baza art. 159 al. 2 din N.C.pen. vom constata stinse acțiunile civile formulată de către părțile civile G. M. și C. C..
Cu privire la acțiunea civilă formulată de către persoana vătămată Nagyoși L. L. de obligare a inculpatei la plata sumei de 30.000 de lei reprezentând prejudiciul indirect, respectiv contravaloarea bunurilor executate silit pentru neplata creditului anterior. Persoana vătămată susține că dacă nu ar fi fost indusă în eroare de către inculpată și aceasta și-ar fi îndeplinit obligația de a o ajuta să obțină un credit bancar, persoana vătămată ar fi folosit acea sumă de bani pentru a opri executarea silită a bunurilor sale. Persoana vătămată omite însă că executarea silită a bunurilor sale a avut ca și cauză o datorie mai veche și că neplata datoriei vechi este cauza executării silite a bunurilor. Chiar dacă persoana vătămată imaginează un nex cauzal subiectiv între fapta inculpatei și prejudiciul suferit prin executarea silită a bunurilor, în realitate nu astfel de raport de cauzalitate nu există de vreme ce inculpata nu s-a obligat să-i stingă o datorie, ci să-i procure un avantaj. Mai mult, chiar și în cazul în care persoana vătămată ar fi dispus de suma necesară achitării datoriei mai vechi, aceasta ar fi fost înlocuită cu o datorie nouă. Prin urmare, prejudiciul încercat de către persoana vătămată este egal cu sumele de bani predate inculpatei și având în vedere că inculpata i-a restituit suma de 1.500 de euro, adică dublul prejudiciului, vom respinge ca fiind neîntemeiată acțiunea civilă formulată de către persoana vătămată N. L. L..
În baza art. 275 al. 1 pct. 2 lit. d din C.p.p. a fost obligată inculpata, părțile civile și persoana vătămată N. L. L. la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat, proporțional cu culpa procesuală a fiecăreia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-N. și partea civilă N. L. L.-
Prin motivele scrise și orale procurorii au solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței judecătoriei și rejudecând dosarul condamnarea inculpatei P. L. I. la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev de art.244 alin 1 CP, cu aplicarea art. 44 alin 1 CP și art. 5 CP, apreciind ca netemeinică sentința judecătoriei raportat la pericolul social sporit al faptelor săvârșite de către inculpată și persoana acesteia.
Partea civilă N. L. L. prin apelul promovat a solicitat condamnarea inculpatei la o pedeapsă cu închisoarea în detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna sa, iar sub aspectul laturii civile, obligarea inculpatei la plata sumei de 30.000 lei.
Curtea examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la apelul parchetului:
Sentința judecătoriei este netemeinică sub aspectul soluției de achitare pronunțate cu privire la acuzația adusă inculpatei, instanța considerând în mod eronat, că fapta acesteia este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, aducând drept argumente în acest sens împrejurarea că solicitarea părții vătămate adresată inculpatei de a-i facilita obținerea unui credit bancar, conținea implicit o viitoare activitate ilicită, iar prejudiciul direct suferit de persoana vătămată în cuantum de 2600 lei, a fost reparat prin achitarea de către inculpata P. a unei sume de 1500 euro.
Astfel, potrivit art. 181 CP din 1969, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.
Analizând pe rând aceste aspecte, se constată faptul că inculpata a săvârșit infracțiunea de înșelăciune în dauna persoanei vătămate N. L. prin inducerea acesteia în eroare printr-un anunț făcut în ziarul Piața de la A-Z, anunț care prin modalitatea în care a fost formulat, respectiv „ofer împrumuturi pentru salariați și pensionari, sunați cu încredere la tel._” și larga răspândire a ziarului în care a fost publicat, era menit să inducă în eroare un număr mare de persoane aflate în nevoie, din punct de vedere financiar.
Mai mult decât atât, inculpata, persoană care nu deținea vreo funcție care să implice contractarea de credite cu persoane fizice, astfel cum s-a stabilit și de către judecătorie, a garantat persoanei vătămate că se ocupă cu obținerea de credite, profitând de încrederea acesteia, în scopul de a obține pentru sine foloase patrimoniale injuste, fiindu-i remise de către partea vătămată diferite sume de bani, reprezentând comisionul de reprezentare.
În săvârșirea faptei, inculpata a profitat de situația disperată și vulnerabilă în care se afla partea vătămată, cauzată de impasul financiar și marea nevoie de bani, generate de un împrumut contractat anterior cu privire la care a fost deschisă o procedură de executare silită, care a determinat persoana vătămată să recurgă la serviciile inculpatei. În plus, inculpata a dat dovadă de o atitudine meschină, în sensul că, deși aflase de situația de nevoie a părții vătămate, a continuat să o inducă și să o mențină în eroare, solicitând părții vătămate alte sume de bani, lunare, pe care inculpata să le achite în contul datoriei către executor, asigurând-o pe victimă că va rezolva problema executării silite și că va obține și creditul promis.
Prin urmare, această atitudine denotă perseverența și reaua-credință a inculpatei, în scopul menținerii în eroare a părții vătămate un timp cât mai îndelungat, a profitării de situația vulnerabilă a acesteia, care se agrava odată cu trecerea timpului și a dobândirii în mod injust a unor foloase materiale considerabile.
Sub aspectul prejudiciului suferit de persoana vătămată N. L. trebuie specificat faptul că, deși judecătoria a stabilit că această pagubă a fost acoperită prin achitarea de către inculpată a sumei de 1500 euro către victimă, se apreciază că această împrejurare nu poate profita inculpatei în sensul considerării că fapta sa, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, câtă vreme, din perspectiva părții vătămate, acest prejudiciu este unul însemnat, prin raportare la situația specială în care se afla aceasta și la consecințele suferite de ea, ca urmare a inducerii în eroare și neobținerii creditului promis, de către inculpată.
În ceea ce privește persoana și conduita inculpatei, Curtea reține că aceasta este cunoscută cu antecedente penale, fiind condamnată anterior la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani, prin sentința penală nr. 367 din 6 aprilie 2010 a Judecătoriei Cluj-N., definitivă prin neapelare la 20 aprilie 2010, săvârșind infracțiunea de înșelăciune ce face obiectul prezentei cauze în termenul de supraveghere.
Așadar, Curtea apreciază că, în ciuda procedurilor judiciare desfășurate împotriva sa și finalizate cu condamnarea la pedeapsa închisorii sub supraveghere, care reprezintă în sine o clemență din partea magistraților, scopul pedepsei nu a fost nicidecum atins.
Așa fiind, prin raportare la modul și mijloacele de săvârșire a faptei, la scopul urmărit, la împrejurările în care fapta a fost comisă, la urmarea produsă precum și la persoana și conduita inculpatei, infracțiunea de înșelăciune reținută prezintă un grad de pericol social ridicat, care impune tragerea la răspundere penală a inculpatei P. L. I. și condamnarea acesteia la pedeapsa închisorii.
La dozarea și individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatei, Curtea va avea în vedere atât pericolul social ridicat al faptei, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatei care, în pofida dovezilor de vinovăție, s-a sustras judecății în fața Curții, încercând astfel să obstrucționeze aflarea adevărului, ceea ce duce la concluzia că pentru reeducarea sa se impune aplicarea unui tratament juridic adecvat, respectiv, aplicarea unei pedepse ferme.
Sustragerea inculpatei de la soluționarea apelului parchetului și al părții civile, constituie un aspect negativ cu privire la fapta comisă, astfel că nu este de natură, prin ea însăși să formeze convingerea judecătorilor că pentru reeducarea sa este suficientă și o pedeapsă rezultantă mai redusă.
Atitudinea procesuală reprezintă o componentă semnificativă în cadrul circumstanțelor personale, ce conturează profilul de personalitate al inculpatei care la rândul său, se examinează în mod plural, cu celelalte criterii legale adecvate în contextul cauzei, respectiv gradul de pericol social concret al faptei circumstanțele reale efective, condiții în care nu este oportună și nici posibilă recunoașterea de circumstanțe atenuante.
Față de modul de săvârșire a faptei, cuantumul pedepsei principale ce va fi aplicată de către Curte, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatei, ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acesteia, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare, la conștientizarea consecințelor faptei sale, în vedere unei reinserții sociale reale acesteia.
Cuantumul sancțiunii ce se va aplica va fi corelat cu gravitatea faptei comise, consecințele acesteia, cu rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni, astfel încât pedepsele să contribuie la o viitoare resocializare pozitivă a inculpatei.
Nu poate fi omis faptul că în anul 2011 inculpata a fost cercetată tot pentru comiterea unei infracțiuni de înșelăciune, pentru care însă i s-a aplicat o sancțiune administrativă de 1000 lei, ceea ce dovedește o perseverență infracțională deosebită a acesteia, în săvârșirea acestui gen de fapte și care impune din partea organelor judiciare, aplicarea unei pedepse în măsură să inhibe acest comportament antisocial.
Ca efect al condamnării inculpatei în apel, aceasta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 700 lei, în baza art. 274 alin. 2 C.proc.pen.
Așa fiind, Curtea va admite ca fondate în baza art. 421 pct.2 lit.a CPP apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. și al părții civile N. L. împotriva sentinței penale nr. 1180 din 7 octombrie 2015 a Judecătoriei Cluj-N. pe care o va desființa în latura penală și rejudecând:
În baza art. 244 alin 1 CP cu aplicarea art. 44 alin.1 CP va condamna inculpata P. L. I. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, la o pedeapsă de – 8 luni închisoare.
În baza art. 16 alin.1 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 15 alin 2 din aceeași lege și raportat la art. 864 Cod penal raportat la art. 83 CP, se va revoca suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 367 din 6 aprilie 2010 a Judecătoriei Cluj-N., definitivă prin neapelare la 20 aprilie 2010 și va dispune executarea acestei pedepsei în întregime, alături de pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre, astfel că inculpata va executa în final, pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, în regim de detenție.
În temeiul art. 67 alin 1 Cod Penal rap la art. 66 alin.1 lit.a si b, alin.3 Cod Penal vor fi interzise inculpatei ca si pedepse complementare exercitiul dreptului de a fi aleasă in autoritatile publice sau in orice alte functii publice și cel al dreptului de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, pe o perioada de 3 ani, executare ce incepe conform art. 68 alin.1 lit.c Cod Penal dupa executarea pedepsei inchisorii, dupa gratierea totala ori a restului de pedeapsa, dupa implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei sau dupa expirarea termenului de supraveghere a liberarii conditionate.
În temeiul art. 65 alin.1 Cod Penal rap la art. 66 alin.1 lit.a, si b Cod Penal vor fi interzise inculpatei ca si pedepse accesorii exercitiul dreptului de a fi ales in autoriatile publice sau in orice alte functii publice și cel al dreptului de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat executare ce incepe conform art. 65 alin.3 Cod Penal din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana cand pedeapsa principala privativa de libertate a fost executata sau considerata ca executata.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare în apelurile parchetului și a părții civile, vor rămâne în sarcina statului, în baza art. 275 alin 3 CPP.
Cu privire la apelul părții civile:
Pentru motivele pe larg expuse, cu ocazia analizării considerentelor, ce au stat la baza admiterii apelului parchetului, Curtea apreciază ca fondat pe latură penală și apelul părții civile, acesta apărând ca netemeinic însă, sub aspectul cuantumului daunelor materiale solicitate.
Astfel, în faza de urmărire penală la fila 40 – 41 partea vătămată arată textual: „Solicit tragerea la răspundere penală a numitei P. L. pentru infracțiunea de înșelăciune și înțeleg să mă constitui parte civilă față de ea, cu suma de 2600 lei, urmând ca daunele morale, materiale și interese să le solicit în fața instanței”.
În fața Judecătoriei Cluj-N., la fila 36 partea civilă arată că, suma pe care o pretinde de la inculpată este cea de 30.000 lei ce reprezintă un prejudiciu indirect suferit, în urma executării silite ce a intervenit, ca efect al inducerii în eroare de către inculpată.
Suma de 30.000 lei se compune dintr-un tractor UTB în valoare de 15.000 lei; trei vaci în valoare de 5000 lei; doi viței în valoare de 5000 lei; la care se adaugă beneficiul nerealizat de 15 l lapte/zi pe parcursul a patru ani, costul unui l de lapte fiind de 1 leu, rezultând un beneficiu de 60.000 lei reprezentând contravaloarea laptelui într-o perioadă de 4 ani, de la trei vaci.
În legătură cu aceste pretenții, care reprezintă în esență, motivele de apel ale părții civile, Curtea reține că ele nu sunt fondate.
Apelanta susține că dacă nu ar fi fost indusă în eroare de către inculpată și aceasta și-ar fi îndeplinit obligația de a o ajuta să obțină un credit bancar, ea ar fi folosit acea sumă de bani pentru a opri executarea silită a bunurilor sale. Actele dosarului demonstrează însă, că executarea silită a bunurilor apelantei a avut ca și cauză o datorie mai veche a acesteia și că neplata datoriei anterioare, este cauza executării silite a bunurilor.
În prezenta speță, nu există o legătură de cauzalitate între fapta inculpatei și prejudiciul suferit, prin executarea silită a bunurilor, de către partea civilă.
Prin înțelegerea intervenită între inculpată și partea civilă N., Curtea reține că inculpata nu s-a obligat să-i stingă o datorie, ci să-i procure un avantaj.
Chiar și în ipoteza în care partea civilă ar fi obținut un împrumut de la inculpată sau de la o unitate bancară, cu care ar fi stins datoria veche, aceasta ar fi fost înlocuită cu o datorie nouă, condiții în care inculpata nu poate fi obligată să-i achite prejudiciul compus din cei 30.000 lei.
Pe de altă parte, prejudiciul încercat de către partea civilă este cuantificat la suma de 2600 lei, predată inculpatei.
Având în vedere însă, că inculpata P. L. i-a restituit victimei suma de 1500 euro, chiar mai mult decât sumele primite de la partea civilă, Curtea apreciază ca nefondat apelul promovat de către N. L., doar sub aspect civil, fiind întemeiat însă sub aspectul tragerii la răspundere penală a inculpatei și a modului de executare a pedepsei, pentru infracțiunea comisă în dauna persoanei vătămate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
I. Admite, ca fondate, apelurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. și al părții civile N. L. împotriva sentinței penale nr. 1180 din 7 octombrie 2015 a Judecătoriei Cluj-N. pe care o va desființa în latura penală și rejudecând:
În baza art. 244 alin 1 CP cu aplicarea art. 44 alin.1 CP condamnă pe inculpata P. L. I., fiica lui L. și V., născută la data de 31.08.1983 în Huedin, jud Cluj, domiciliată în Cluj-N., .. 31, ., cu reședința în Florești, ., ., CNP_, necăsătorită, fără ocupație, loc de muncă în Italia, fără antecedente pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, la o pedeapsă de:
– 8 luni închisoare.
În baza art. 16 alin.1 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 15 alin 2 din aceeași lege și raportat la art. 864 Cod penal, raportat la art. 83 CP, revocă suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 367 din 6 aprilie 2010 a Judecătoriei Cluj-N., definitivă prin neapelare la 20 aprilie 2010 și dispune executarea acestei pedepsei în întregime, alături de pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre, astfel că inculpata va executa în final, pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, în regim de detenție.
În temeiul art. 67 alin 1 Cod Penal rap la art. 66 alin.1 lit.a si b, alin.3 Cod Penal interzice inculpatei ca și pedepse complementare exercitiul dreptului de a fi aleasă in autoritatile publice sau in orice alte functii publice și cel al dreptului de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, pe o perioada de 3 ani, executare ce incepe conform art. 68 alin.1 lit.c Cod Penal dupa executarea pedepsei inchisorii, dupa gratierea totala ori a restului de pedeapsa, dupa implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei sau dupa expirarea termenului de supraveghere a liberarii conditionate.
În temeiul art. 65 alin.1 Cod Penal rap la art. 66 alin.1 lit.a, si b Cod Penal interzice inculpatei ca si pedepse accesorii exercitiul dreptului de a fi ales in autoriatile publice sau in orice alte functii publice și cel al dreptului de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, executare ce incepe conform art. 65 alin.3 Cod Penal din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana cand pedeapsa principala privativa de libertate a fost executata sau considerata ca executata.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 130 lei, onorariu parțial apărător din oficiu, d-na avocat Burzo A., ce se va avansa din FMJ.
Cheltuielile judiciare în apelurile parchetului și a părții civile, rămân în sarcina statului, în baza art. 275 alin 3 CPP.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2016.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
D. PURICEIOANA-C. M.
GREFIER
N. N.
Red. D.P./M.N.
4 ex./15.02.2016
Jud.fond.-L. M.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 180/2016. Curtea de... | Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului.... → |
|---|
