Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 75/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 75/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 22-01-2016 în dosarul nr. 75/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:018._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 75/A/2016
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. V. C., judecător
JUDECĂTOR: E. B.
GREFIER: E. C. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă CURTEA DE APEL CLUJ
a fost reprezentat de procuror V. G.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul K. E. împotriva sentinței penale nr. 348/2015 a Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriu nr. 101/P/2015 din data de 20.05.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 3+2 alin. 1 C.pen. rap. la art. 189 alin. 1 lit. e C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul K. E. –arestat preventiv – asistat de avocat N. C. T. din cadrul Baroului Cluj, desemnat din oficiu.
Procedura de citare, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul K. E., aflat în stare de arest preventiv, arată că a declarat apel fiind nemulțumit de pedeapsă. Nu și-a angajat apărător ales mulțumindu-se în cele din urmă, cu apărătorul desemnat din oficiu.
Inculpatul K. E., arată că a fost audiat de prima instanță, își menține declarațiile anterioare, însă dorește să facă unele precizări în fața instanței de apel.
În continuare, s-a procedat la identificarea și audierea inculpatului K. E., cu respectarea disp. Art. 83, art.108 al.1 și 2, art.374 și art. 378 Cpp, declarația acestuia fiind consemnată în procesul verbal atașat la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul inculpatului, arată că nu au alte cereri/excepții de formulat.
Curtea, nemaifiind formulate alte cereri, acordă cuvântul asupra apelului formulat de inculpat.
Apărătorul inculpatului K. E., solicită admiterea apelului formulat de inculpat, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri referitoare la acțiunea penală, în sensul reducerii pedepsei aplicate inculpatului. Inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de tentativă la omor, fără să i se rețină circumstanțe atenuante. Opinează că față de inculpat, trebuie reținută circumstanța atenuantă legală prevăzută la art. 75 lit. „a” C.p., respectiv starea de provocare. Potrivit textului de lege, această circumstanță poate fi reținută în situația în care fapta a fost comisă sub imperiul unei puternice tulburări, provocată de o atingere gravă adusă demnității persoanei. După cum rezultă din ansamblul materialului probator, această circumstanță atenuantă ar fi putut fi reținută. În acest sens, face trimitere la declarația martorei A. V. (f. 119 dosar fond), care se coroborează cu declarația inculpatului și cu celelalte probe administrate în cauză. Raportat la aceste aspecte, consideră că circumstanța atenuantă indicată trebuie reținută, sens în care este posibilă reducerea pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciază apelul declarat de inculpat ca nefondat, sens în care solicită respingerea acestuia, cu obligarea inculpatului apelant la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. Apreciază hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică și se impune menținerea acesteia. Nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante privind scuza provocării, întrucât el este cel care s-a deplasat la locuința fostei sale concubine, practic a acceptat o provocare din partea acesteia. Raportat la fapta inculpatului care anterior a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor, solicită respingerea apelului.
Inculpatul K. E., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului formulat. Consideră că fapta pentru care a fost condamnat anterior nu are relevanță în prezenta cauză, respectiv că știe că o persoană condamnată nu prezintă credibilitate.
CURTEA :
Asupra apelului de față,
Prin sentința penală nr. 348 din 09.11.2015 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ a fost condamnat inculpatul K. E., fiul lui F. și A., născut la data de 03.03.1958 în Feiurdeni, jud. Cluj,cetățean român, cu antecedente penale, necăsătorit, studii medii, dom. în . Dîngău M. nr. 114, jud. Cluj jud. Cluj, CNP_, la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 al.1 C.pen. rap. la art. 189 al.1 lit. e C.pen.
În temeiul art. 189 alin. 1 rap. la art. 67 al. 1 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, d C.pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 65 alin. 1 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b și d C.pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din durata pedepsei aplicate acestuia timpul reținerii și al arestului preventiv din 31.03.2015 până la zi.
S-a constatat că persoana vătămată G. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 112 al.1 lit. b C.pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a unui cuțit metalic cu mâner având inserție de plastic de culoare neagră și un blazon în formă de pumnal în cruce, folosit la comiterea faptei și aflat în plicul 5 înaintat instanței.
În temeiul art.255 C.p.pen. s-a dispus restituirea către martora A. V. M., dom. în . Dîngău M. nr. 114, jud. Cluj a unei furci cu coada de lemn și patru colți metalici, aflată în coletul 3 înaintat instanței.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/20 08 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu cuvenit av. Vomir Bizo D. care s-a avansat din FMJ.
În baza art.274 al. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1600 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în seara de 30.03.2015, martora A. V. M. a sesizat organele de poliție, cu privire la faptul că, în cursul aceleiași seri, la locuința sa situată în ..114, jud. Cluj, persoana vătămată G. M., a fost lovită, în mod repetat, cu o furcă, în zona abdomenului și cu un cuțit în zona toracică posterioară, de inculpatul K. E. (f.11). Ulterior agresiunii, persoana vătămată G. M. a fost transportat la Unitatea de Primire a Urgențelor Cluj, prezentând diagnosticul „plăgi tăiate hemitorace stâng, prin înjunghiere, plagă tăiată braț stâng, traumatism paraombilical” (f. l).
Existând suspiciuni cu privire la modul de producere a leziunilor prezentate de persoana vătămată, la fața locului s-a deplasat echipa complexă de cercetare, procedându-se la efectuarea cercetării locului faptei, (f.4-22)
În urma efectuării investigațiilor corespunzătoare, în fapt au rezultat următoarele:
Din cursul anului 2011, inculpatul K. E. a conviețuit cu martora A. V. M., la locuința acesteia din ..114, jud. Cluj. Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, între cei doi au existat stări conflictuale, care au escaladat chiar cu agresarea martorei A. V. M., în luna ianuarie 2015, motiv pentru care cei doi s-au separat, inculpatul K. E. stabilindu-se în imobilul unui cunoscut, S. I., sens în care și-a transportat în acel loc și o parte din obiectele personale (f.38 verso, 53 verso, 94). La scurt timp, cei doi au reluat conviețuirea, inculpatul revenind la locuința martorei A. V. M., însă neînțelegerile au continuat.
În cursul zilei de 30.03.2015, inculpatul K. E. și martora A. V. M. s-au certat, martora A. V. M., relatând că inculpatul a amenințat-o cu moartea (f.53 verso). Astfel, au hotărât să se separe definitiv, sens în care inculpatul K. E. și-a luat restul obiectelor personale, transportându-le la imobilul lui S. I. (f.37 verso, 53 verso, 94). Astfel cum rezultă din declarația martorei A. M. M., fiica martorei A. V. M., la acel moment inculpatul K. E. a luat și tacâmuri din locuință, printre care și un cuțit (f. 95).
De teama amenințărilor inculpatului K. E., martora A. V. M. a contactat telefonic persoana vătămată G. M. (persoană cu care a conviețuit anterior relației cu inculpatul), solicitându-i acestuia să se deplaseze la ea, pentru a înnopta.
Persoana vătămată G. M. a răspuns solicitării martorei A. V. M., și în cursul serii aceleiași zile, s-a deplasat la locuința martorei A. V. M.. După sosirea persoanei vătămate la locuința martorei, inculpatul K. E. a contactat telefonic martora, însă deoarece în cadrul dialogului purtat inculpatul a adresat martorei cuvinte necuviincioase, martora a închis telefonul. Datorită acestui fapt, inculpatul K. E. a încercat repetat să o contacteze telefonic pe martora A. V. M., dar pentru că aceasta nu i-a mai răspuns a încercat să o contacteze telefonic pe fiica acesteia, (f.62 verso, 94).
Contrar susținerii inculpatului K. E., în sensul că în cadrul convorbirii telefonice martora A. V. M. ar fi fost cea care i-ar fi solicitat să se deplaseze la locuința ei, atât persoana vătămată G. M. cât și martora A. M. M., au susținut contrariul, și au subliniat că martora A. V. M. s-a opus categoric, cerându-i să nu vină, chiar atenționându-1 asupra prezenței persoanei vătămate G. M. în locuința sa (f.63, 94).
Cu toate acestea, inculpatul K. E. s-a deplasat la locuința martorei A. V. M. și a început să bată puternic în ușa locuinței și cu pumnii în geam, cerându-i martorei să deschidă, pentru a dialoga.
Martora A. M. M. a precizat pe fondul audierii sale că în acest timp persoana vătămată G. M., care se afla în casă, a cerut inculpatului K. E. să plece, dar inculpatul a continuat să bată în ușa locuinței și geam cu putere.
Pentru că inculpatul K. E. nu înceta cu bătăile în ușă și geam, persoana vătămată G. M., urmat de martorele A. V. M. și A. M. M., s-a dus la ușă pentru a o deschide, și după ce persoana vătămată a deschis ușa, l-au observat pe inculpatul K. E. ținând într-o mână o furcă (f.54, 62 verso, 94). Atât persoana vătămată G. M. cât și martora A. V. M. au precizat că în cealaltă mână inculpatul K. E. avea un cuțit (f.54, 62 verso).
Imediat după ce persoana vătămată G. M. a deschis ușa, inculpatul K. E. a lovit cu furca înspre zona abdomenului persoanei vătămate G. M., înțepându-1 (f.54, 62 verso, 94). Potrivit susținerii persoanei vătămate G. M., după ce inculpatul 1-a lovit cu furca în zona abdomenului, a reușit să prindă furca, dar 1-a observat pe inculpatul K. E. ridicând mâna în care ținea cuțitul. Pentru a se feri de lovitura aplicată, persoana vătămată a precizat că s-a aplecat și astfel inculpatul 1-a lovit cu cuțitul de mai multe ori în zona toracică posterioară stângă și o dată în membrul superior stâng. Apoi, a reușit să-1 dezarmeze de furcă pe inculpat, aruncând-o în curte și a încercat să imobilizeze inculpatul pentru a nu-1 mai lovi cu cuțitul, împrejurare în care au căzut pe scările locuinței, respectiv pe trotuarul din fața scărilor. Persoana vătămată G. M. a încercat și ulterior acestui moment să imobilizeze inculpatul, dar pentru că acesta nu lăsa cuțitul din mâna, a intervenit martora A. V. M., care pentru a-1 dezarma pe inculpat de cuțit, 1-a călcat efectiv pe mână (f.54 verso, 63, 94 verso). Ulterior acestui moment, martora A. V. M. i-a cerut fiicei ei A. M. M. să ascundă cuțitul, pentru ca inculpatul să nu-1 mai poată folosi. Martora A. M. M. a fugit cu cuțitul în curtea imobilului învecinat și 1-a ascuns sub ușa de acces în subsolul casei. D. după ce inculpatul K. E. a fost dezarmat și de cuțit, persoana vătămată G. M. a încetat acțiunea de imobilizare a inculpatului K. E., după care inculpatul s-a ridicat și a părăsit curtea locuinței martorei A. V. M. (f.54 verso, 63, 94 verso).
După ce inculpatul a părăsit curtea, martorele A. V. M., A. M. M. și persoana vătămată G. M. au intrat în locuință, împrejurare în care martorele au observat că persoana vătămată sângera, motiv pentru care martora A. V. M. a apelat Serviciul Național Unic de Urgență, (f.54 verso, 63, 94 verso)
Potrivit concluziilor preliminare F.N. din 31.03.2015, ale I.M.L. Cluj-N., persoana vătămată G. M. prezenta leziuni corporale traumatice, care s-au putut produce prin lovire cu instrument tăietor/ înțepător - tăietor, și respectiv instrument înțepător, leziunile necesitând 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicații și nu au pus în primejdie viața victimei (f.48). Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 1802/II/a/39 din 22.04.2015, al I.M.L. Cluj-N. persoana vătămată G. M. a prezentat leziuni traumatice constând în plăgi tăiate (la nivel suprascapular, subscapular și braț stâng) și excoriații (subombilicale), leziuni care s-au putut produce prin acțiunea unui instrument înțepător - tăietor (de exemplu cuțit), respectiv lovire tangențială cu un obiect înțepător (de exemplu furcă), poziția victimei în raport cu agresorul a fost ambii în ortostatism și variabilă în funcție de dinamica agresiunii, leziunile necesitând pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale și că nu au pus în primejdie (f.78-80).
În cursul urmăririi penale inculpatul K. E. a recunoscut nuanțat comiterea faptei, susținând că s-a deplasat la locuința martorei A. V.-M., fiind invitat de aceasta în cadrul convorbirii telefonice și încercând să acrediteze ideea că a lovit persoana vătămată G. M. cu furca, care s-ar fi aflat în apropierea ușii de acces a locuinței martorei, pentru a se apăra de atacul declanșat de persoana vătămată. Totodată inculpatul a recunoscut că a aplicat lovituri cu cuțitul asupra persoanei vătămate G. M., după ce a fost dezarmat de furcă și au căzut pe trotuarul din fața scărilor de acces a locuinței susținând că de fapt cuțitul l-ar fi găsit pe marginea trotuarului
În faza cercetării judecătorești instanța a procedat la audierea inculpatului K. E. (filele 50-51), a persoanei vătămate G. M. ( filele 121-122) și a martorelor A. V. M. (filele 119-120) și A. M. M. (filele 117-118), coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în acest dosar penal confirmând starea de fapt reținută de parchet în actul de sesizare, în ciuda poziției adoptată de inculpat, acesta recunoscând nuanțat comiterea faptei, precum și revenirii parțiale a martorei A. V. M. asupra declarațiilor sale anterioare, cu privire la martoră parchetul sesizându-se din oficiu pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Concret, inculpatul K. E. a susținut în fața instanței de judecată, că s-a deplasat la locuința concubinei sale care îl chemase, constatând că acolo se afla persoana vătămată G. M., consumând băuturi alcoolice împreună cu martora A. V. M. și care, auzindu-i bătăile în ușă început să îl înjure și să îl amenințe. În condițiile în care bătăile în ușă ale inculpatului nu au contenit, persoana vătămată a deschis-o și a tăbărât pe inculpat lovindu-l cu pumnul în piept, situație în care acesta a luat furca rezemată lângă ușă îndreptând-o spre persoana vătămată cu partea metalică „pentru a-l ține la distanță”. Inculpatul afirmă că „a reușit să îl înțepe” pe persoana vătămată în zona abdominală, acesta lovindu-l totuși cu piciorul în abdomen reușind să îi ia furca și a continuat să îl lovească până a căzut la pământ, inculpatul susținând că a fost lovit și cu piciorul în zona ochiului. Și după ce a căzut la pământ, susține inculpatul, persoana vătămată a continuat să îl lovească cu picioarele și l-a prins de gât context în care căutând un obiect cu care să se apere, a găsit un cuțit aflat pe un strat de flori din apropiere cu care l-a lovit pe persoana vătămată undeva în zona brațului de circa două ori, după care și-a pierdut cunoștința iar când și-a revenit și-a dat seama că este singur, s-a ridicat ș ia plecat la Cluj unde s-a deplasat la Clinica Medicala III pentru a primi îngrijiri medicale. În legătură cu dezarmarea sa de acel cuțit inculpatul a precizat că în realitate concubina sa l-a călcat pe mână pentru a lăsa o bucată de țiglă pe care o găsise în apropiere și că imediat după ce l-a lovit pe persoana vătămată cu cuțitul și-a pierdut cunoștința.
Precizează faptul că declarația dată în fața judecătorului corespunde celor susținute de inculpat în faza de urmărire penală, exceptând descrierea momentului când a lăsat din mână acel cuțit, în faza de urmărire penală susținând că a fost lovit în zona organelor genitale de către A. V. M. și de durere a lăsat cuțitul din mână.
Apărarea formulată de inculpat cu privire la modalitatea de desfășurare a evenimentului este contrazisă atât de declarațiile martorelor A. V.-M. și A. M.-M., cât și de declarațiile persoanei vătămate G. M..
Persoana vătămată G. M. a descris aceeași stare de fapt atât cu ocazia audierii sale în faza de urmărire penală cât și în fața judecătorului, susținând că s-a prezentat la domiciliul martorei A. V.-M. la solicitarea acesteia, deoarece îi spusese că a fost amenințată cu moartea de către inculpat iar după apariția acestuia, în condițiile în care bătea cu putere în geam și ușă, a deschis ușa, observând că inculpatul avea în mâna dreaptă un cuțit și în mâna stângă o furcă.
Imediat, afirmă persoana vătămată, inculpatul l-a lovit cu furca în zona abdominală, după care profitând de faptul că victima s-a aplecat, l-a lovit cu cuțitul în zona stângă a spatelui, la umăr, context în care l-a împins pe inculpat pe scări iar după ce l-a ajuns l-a pus la pământ pe burtă iar A. V. M. l-a călcat pe mână reușind în acest fel să îl dezarmeze, după care s-au ridicat de jos, inculpatul a plecat iar victima a fost transportată la spital pentru îngrijiri medicale. A mai precizat persoana vătămată că are cunoștință despre faptul că înainte de a se produce cele descrise anterior, inculpatul îi comunicase telefonic martorei A. V. M. că vine la ea iar aceasta i-a cerut să nu facă acest lucru.
În fața judecătorului martora A. V. M. a revenit asupra declarațiilor sale anterioare cu privire la aspecte esențiale ale cauzei, însă în condițiile în care martora nu a oferit o explicație plauzibilă pentru această conduită, instanța a considerat ca fiind corespunzătoare adevărului declarația sa inițială, care se coroborează cu toate celelalte mijloace de probă, dincolo de faptul că este foarte apropiată de data săvârșirii infracțiunii.
Astfel, inițial martora a precizat că a avut o relație de concubinaj cu inculpatul care în ultima perioadă a adoptat un comportament agresiv față de ea pe fondul consumului de alcool și al geloziei sale iar la data faptelor au hotărât să se despartă, inculpatul mutându-și lucrurile în altă parte. În contextul în care inculpatul îi adresase amenințări cu moartea, a cerut persoanei vătămate G. M. să înnopteze la ea iar în jurul orei 22 inculpatul și-a făcut apariția, bătând în geam cu pumnii și lovind ușa cu picioarele, până la un moment dat când persoana vătămată a deschis ușa, martora și fiica sa aflându-se chiar în spatele său, observând în acest fel că inculpatul are în mână un cuțit și o furcă, cu aceasta din urmă lovindu-l pe G. M. în zona abdominală. Acesta a reușit să ia furca de la inculpat, aruncând-o după care cei doi bărbați s-au împins până pe trotuarul din fața scărilor și în timp ce erau încleștați a observat în mâna inculpatului un cuțit, reușind să îl dezarmeze călcându-l pe mână. Arată martora că după ce a fost dezarmat, inculpatul a fugit iar persoana vătămată i-a spus că este tăiat.
În fața instanței, martora a negat că inculpatul ar fi fost agresiv cu ea, după cum a negat și că ar fi văzut în mâna inculpatului o furcă și un cuțit, (susținând că a văzut cuțitul în mână inculpatului abia după ce acesta a fost doborât la pământ și că l-a călcat pentru a-i da drumul iar despre furcă a arătat că a aflat ulterior de la persoana vătămată), sau că ar fi văzut la victimă urme de lovituri în zona abdomenului.
Pe de altă parte, martora A. M.-M., fiica martorei A. V. M. a declarat că inculpatul s-a prezentat la locuința lor în jurul orei 21,30 bătând în ușă și geam, iar când persoana vătămată a deschis ușa a văzut în mâna sa o furca. Susține martora că nu a văzut la inculpat cuțitul decât atunci când acesta era căzut la pământ însă a afirmat că a văzut cum inculpatul a împins furca înspre victimă iar ulterior a văzut că acesta era rănit în zona abdomenului, unde prezenta două înțepături, precum și la umăr unde prezenta urma unei lovituri de cuțit. A mai arătat că mama sa l-a călcat pe inculpat pe mână pentru a lăsa cuțitul după care, la solicitarea acesteia, a luat cuțitul și l-a ascuns.
D. urmare, consideră că din ansamblu tuturor probelor administrate în cauză rezultă dincolo de orice dubiu împrejurarea că inculpatul K. E., înarmat cu un cuțit și o furcă, a aplicat persoanei vătămate G. M., imediat după ce acesta a deschis ușa locuinței martorei A. V.-M., mai întâi o lovitură cu furca în zona abdomenului și apoi lovituri repetate cu cuțitul în zona hemitoracelui și brațului stâng, iar după ce persoana vătămată a reușit să-l dezarmeze de furcă și a încercat imobilizarea lui – inculpatul K. E. a adoptat o atitudine de opoziție, fiind dezarmat de cuțitul pe care îl ținea în mână doar ca urmare a intervenției martorei A. V.-M., care l-a călcat efectiv pe mână reușind astfel deposedarea inculpatului de cuțit, context în care apreciază că inculpatul a acționat cu intenție directă în sensul de a suprima viața persoanei vătămate G. M.. Prezintă mai puțină importanță locul de unde a luat inculpatul cele două obiecte folosite pentru agresarea victimei, odată ce s-a stabilit faptul că acesta le avea asupra sa în momentul când acesta a deschis ușa, a lovit victima cu fiecare dintre ele, dovadă fiind odată în plus și concluziile raportului de expertiză medico legală sub aspectul leziunilor suferite concretizate în plăgi tăiate (la nivel suprascapular, subscapular și braț stâng) și excoriații (subombilicale) și al mecanismului de producere prin acțiunea unui instrument înțepător - tăietor (de exemplu cuțit), respectiv lovire tangențială cu un obiect înțepător (de exemplu furcă).
În apărarea inculpatului s-a susținut pe de o parte comiterea faptei în legitimă apărare ori incidența circumstanței atenuante a scuzei provocării și pe de altă parte, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor prev. de art. 32 rap. la art. 189 alin. 1 lit. e C.pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 C.pen., raportat, în primul rând, la numărul de zile de îngrijiri medicale stabilite de către medicul legist în raportul de expertiză și la faptul că nu s-a pus în primejdie viața victimei.
În ceea ce privește încadrarea juridică, consideră în primul rând, că este lipsit de relevanță faptul că actul medical stabilește faptul că viața persoanei vătămate nu a fost pusă în primejdie, în raport de dispozițiile deciziei nr. 107/2010 a ÎCCJ prin care s-a care statuat că, noțiunea de punere în primejdie a vieții utilizată în actele medicale, privește aspecte medicale, în timp ce tentativa la infracțiunea de omor, privește aspecte juridice, ceea ce înseamnă că încadrarea juridică este atributul organelor judiciare penale și nu al medicului legist.
În acest context, precizează faptul că în literatura și practica judiciară s-a acordat o atenție sporită delimitării infracțiunii de tentativă la omor de alte infracțiuni contra vieții, sănătății și integrității corporale a persoanei, în acele situații în care o persoană suferă o agresiune din partea unei alte persoane, îi sunt cauzate anumite leziuni, dar nu survine decesul acesteia, deoarece în anumite situații este dificil de stabilit care a fost poziția subiectivă a făptuitorului, ce anume a urmărit acesta prin comiterea faptei respective sau dacă nu a urmărit un anume rezultat, ce anume urmare a acceptat să se producă.
În principal, infracțiunea de tentativă de omor se deosebește de alte infracțiuni contra persoanei sub aspectul laturii subiective, fiind necesar a se stabili în fiecare caz concret, care a fost intenția reală a făptuitorului, în acest sens fiind identificate mai multe criterii sau mai mulți factori de care trebuie să se țină seama și anume: obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor aplicate, zona corpului vizată și urmările produse, toate acestea constituind împrejurări semnificative care pot ajuta la stabilirea poziției psihice a făptuitorului. În afara acestora, prezintă relevanță, și relațiile preexistente între părți sau chiar, atitudinea făptuitorului anterior ori după comiterea faptei, însă toți acești factori la care ne-am referit mai sus nu pot fi priviți decât global, în ansamblul lor.
Având în vedere acești factori, raportat la situația concretă, opinează că inculpatul a acționat cu intenție directă, acesta fiind anterior agresiunii, foarte agitat și nervos, nemulțumit de prezența victimei în locuința concubinei sale, s-a înarmat cu două obiecte care prin natura lor erau apte să producă moartea, cu care a lovit victima în mod repetat în zone vitale ale corpului, fiind astfel întrunite în opinia instanței, elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 32 al. 1 C.pen. rap. la art. 189 al.1 lit. e C.pen.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr.1833/II/a/40 din 05.05.2015 al Institutului de Medicină Legală Cluj, la momentul examinării, inculpatul prezenta leziuni traumatice, poziția acestuia fiind că a acționat în legitimă apărare față de atacul persoanei vătămate.
Raportat la mijloacele de probă anterior analizate, rezultă fără dubiu că cel care a acționat primul a fost inculpatul, acesta lovind victima în mod repetat, context în care aceasta a reacționat, împingându-l pe scări și apoi încercând să îl dezarmeze, această stare de fapt desprinsă din întreg materialul probator, fiind incompatibilă cu reținerea legitimei apărări, ca și cauză justificativă de natură a înlătura caracterul penal al faptei comise, după cum nu se justifică nici reținerea scuzei provocării, susținerile inculpatului referitoare la conduita persoanei vătămate care l-ar fi înjurat sau amenințat din incinta locuinței, nefiind dovedite iar prezența acestuia în locuința fostei sale concubine nu poate constitui în sine o conduită provocatoare din partea victimei în sensul art. 75 C.pen.
În acest context, apreciind că vinovăția inculpatului K. E. a fost pe deplin dovedită, acesta urmează a răspunde penal.
În drept, fapta inculpatului K. E., care în cursul serii de 30.03.2015, la locuința martorei A. V. M., din satul Dîngău M., nr. 114, jud. Cluj, a aplicat lovituri repetate asupra persoanei vătămate G. M., în zone vitale ale corpului - zona toracelui și a abdomenului victimei, cu o furcă și un cuțit, cauzându-i conform raportului de constatare medico-legală nr. 1802/II/a/39 din 22.04.2015, al I.M.L. Cluj-N. leziuni traumatice constând în plăgi tăiate (la nivel suprascapular, subscapular și braț stâng) și excoriații subombilicale, leziuni care s-au putut produce prin acțiunea unui instrument înțepător – tăietor, respectiv lovire tangențială cu un obiect înțepător, leziuni care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața persoanei vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 alin. 1 C.pen. rap. la art. 189 alin.1 lit. e C.pen.
În ceea ce privește reținerea circumstanței calificate prev. de art. 189 alin.1 lit.e C.pen., - omor săvârșit de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativă la infracțiunea de omor, arată faptul că potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul K. E. a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 34/04.10.1989 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia nr. 2092/21.12.1989 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 C.pen. din 1968 la pedeapsa de 18 ani închisoare cu executare în regim de detenție, fiind arestat la data de 03.06.1989 și liberat condiționat la data de 12.06.2001, rămânând neexecutat un rest de 2181 zile (f.47).
Într-adevăr, în privința acestei infracțiuni s-a împlinit termenul de reabilitare însă această chestiune nu prezintă relevanță sub aspectul încadrării juridice actuale, atâta timp cât literatura și practica judiciară sunt în sensul reținerii omorului deosebit de grav și atunci când pentru omorul anterior a intervenit reabilitarea ori prescripția ori acesta a fost amnistiat.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului s-a avut în vedere criteriile generale cuprinse în art. 74 C.pen. și anume natura și gravitatea infracțiunii comise, în raport de circumstanțele concrete ale săvârșirii sale, obiectele folosite, și lovirea repetată a victimei, limitele speciale ale pedepsei, precum și periculozitatea infractorului, în raport de antecedentele sale penale, dar și recunoașterea nuanțată a faptei pe parcursul procesului penal.
Pentru aceste considerente, tribunalul a condamnat pe inculpatul K. E. la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 al.1 C.pen. rap. la art. 189 al.1 lit. e C.pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul K. E. solicitând ca, în calea de atac a apelului, prin admiterea lui, să-i fie redusă pedeapsa aplicată urmare reținerii circumstanței atenuante a scuzei provocării, sens în care a arătat că, violența exercitată asupra persoanei vătămate a fost determinată de faptul că aceasta a declanșat conflictul, lovindu-l cu pumnul în față. Față de acest aspect, inculpatul a solicitat constatarea că a acționat în stare de provocare, fiind așadar îndreptățit la reducerea cuantumului pedepsei aplicate de prima instanță.
Examinând cauza din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, din care a reieșit fără îndoială vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În esență s-a reținut că, în cursul serii de 30.03.2015, la locuința martorei A. V. M., din satul Dîngău M., jud. Cluj, inculpatul K. E. a aplicat lovituri repetate asupra persoanei vătămate G. M., în zone vitale ale corpului - zona toracelui și a abdomenului victimei, cu o furcă și un cuțit, cauzându-i, conform raportului de constatare medico-legală nr. 1802/II/a/39 din 22.04.2015, al I.M.L. Cluj-N., leziuni traumatice constând în plăgi tăiate (la nivel suprascapular, subscapular și braț stâng) și excoriații subombilicale, leziuni care s-au putut produce prin acțiunea unui instrument înțepător – tăietor, respectiv lovire tangențială cu un obiect înțepător, leziunile necesitând pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale care nu au pus în primejdie viața persoanei vătămate, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 al.1 C.pen. rap. la art. 189 al.1 lit. e C.pen. (calificarea fiind dată de condamnarea anterioară a aceluiași inculpat pentru o infracțiune de omor).
De asemenea, în acord cu cele reținute și de instanța de fond, Curtea apreciază din aceleași motive că încadrarea juridică corectă a faptei este aceea de tentativă la omor, fără reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării, așa cum neîntemeiat a cerut inculpatul în calea de atac promovată.
Astfel, este cert că la aprecierea existenței tentativei la infracțiunea de omor este necesară lămurirea poziției subiective avută de inculpat la momentul săvârșirii faptei, dacă acesta a prevăzut rezultatul acțiunii sale, respectiv decesul victimei și a urmărit producerea lui sau doar a acceptat posibilitatea ca acesta să se producă. În concret, este necesar ca în baza probelor administrate să se stabilească dacă inculpatul a acționat cu intenție, directă sau indirectă, oricare dintre acestea fiind susceptibile de a realiza sub aspectul laturii subiective conținutul constitutiv al infracțiunii de omor. De asemenea, în contextul celor materialicește reținute ca succesiune a faptelor, este necesar a se stabili, care din persoanele implicate a declanșat conflictul, probele administrate fiind fără echivoc în sensul că, singur și exclusiv inculpatul a avut o conduită agresivă ce a determinat la vătămarea victimei.
În cauza de față, din probele administrate a rezultat că . a fost săvârșită pe fondul unei stări conflictuale continue dintre inculpat și martora A. V. M., conflict în care, în final, a fost implicată victima G. M. chemată de martoră pentru a o apăra. Astfel, deși în apelul său, inculpatul a solicitat reținerea scuzei provocării, arătând că cea care a declanșat conflictul a fost victima însăși, probele administrate în cauză, minuțios analizate și de judecătorul fondului, au dovedit că, în data de 30 martie 2015, singurul care a urmărit și a deschis conflictul ce a condus la reținerea infracțiunii deduse judecății, a fost exclusiv inculpatul.
În acest sens Curtea reține că, în cursul serii de 30.03.2015, deși era deja mutat de la locuința martorei A. V., cu care avusese până la acea dată o relație de conviețuire/concubinaj, inculpatul a revenit la casa acesteia, cu intenția evidentă de a isca un nou conflict. De altfel, însăși împrejurarea că cei doi s-au despărțit în acea zi pe fondul unor certuri și că, în acest context, martora A. a solicitat persoanei vătămate G. M. să înnopteze la ea, fiindu-i teamă de o posibilă întoarcere a inculpatului, vine să susțină cele corect reținute în cauză, anume că inculpatul a fost cel care, cu toate mijloacele, a căutat să declanșeze conflictul ce a urmat. Și, chiar dacă, în contextul celor petrecute, inculpatul avea de gând să interacționeze cu martora A. (conflictul existând între ei doi), prezența persoanei vătămate la locuința martorei a determinat ca aceasta să devină victima agresiunii exercitată de inculpat, în condițiile în care, persoana vătămată i-a ieșit prima în cale inculpatului, deschizând acestuia ușa, la solicitările repetate, violente ale celui din urmă.
Curtea mai reține că, deși inculpatul a precizat în declarația dată în fața instanței de control judiciar, că, la deschiderea ușii, persoana vătămată l-a lovit cu pumnul în față, susținerea sa este una singulară, celelalte persoane audiate, arătând că, imediat ce victima G. a deschis ușa, inculpatul a pătruns în casă și l-a împuns pe acesta cu o furcă, după care l-a înjunghiat cu un cuțit. Ca atare, în mod corect prima instanță, analizând probele cauzei, a înlăturat susținerile inculpatului, care a solicitat atât considerarea incidenței legitimei apărări, cât și a scuzei provocării.
La fel de corect a înlăturat prima instanță declarația dată de martora A. V. în etapa judecării cauzei în fond, declarație în care a acasta a nuanțat desfășurarea conflictului dintre inculpat și victimă, când a arătat că nu a văzut cuțitul aspra inculpatului atunci când acesta a pătruns în casă (deși inițial afirmase că a văzut ambele arme aflate asupra acestuia) și, de asemenea, că nu corespunde adevărului că inculpatul ar fi avut anterior un comportament agresiv. Apreciind că, această declarație nu este una total sinceră, ea necoroborându-se cu probele în ansamblul său, prima instanță a înlăturat-o, reținând ca atare declarația aceleași martore dată în cursul urmăririi penale. Pentru aceleași considerente, Curtea va reține că, cele susținute de martoră în primele sale declarații reflectă adevărul, aceste probe servind la lămurirea corectă a situației de fapt. Astfel, inițial această martoră a afirmat că, la . avea în mâini o furcă și un cuțit, declarații confirmate și de fiica acesteia audiată în calitate de martor, precum și de persoana vătămată. Așadar, faptul că, ulterior, aceeași martoră a susținut că nu a văzut cuțitul asupra inculpatului, armă folosită la agresarea victimei în etapa a doua a agresiunii, apare ca nesinceră, cu atât mai mult cu cât, aceeași martoră a acționat asupra inculpatului, l-a călcat peste mână și în acest mod a reușit să îl dezarmeze de cuțit (după cum a afirmat martora în primele declarații). În ce privește conduita agresivă anterioară a inculpatului, susținere asupra căreia martora a revenit, Curtea observă că nu poate fi primită ca sinceră această revenire, fiind evident că, tocmai din pricina comportamentului agresiv cunoscut al inculpatului, această martoră a solicitat în seara de 30 martie 2015 prezența lui G. M. la domiciliul său.
Așadar, pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că, în mod corect prima instanță a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile privind scuza provocării invocate de inculpat în apelul său, ce va respins ca nefundat.
Analizând cuantumul pedepsei aplicate, respectiv 8 ani închisoare, Curtea observă că, judecătorul fondului s-a orientat spre o pedeapsă situată la limita ei inferioară (limitele legale fiind situate între 7 ani și 6 luni închisoare și 12 ani și 6 luni închisoare), astfel că, raportat la circumstanțele săvârșirii infracțiunii și persoana inculpatului, o reducere a acesteia nu este justificată.
Pentru cele expuse în precedent, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul K. E. și va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii și al arestului preventiv din data de 31.03.2015 până la zi.
Va stabili suma de 260 lei onorariu apărător din oficiu av. N. C. ce se va avansa din FMJ în favoarea Baroului de avocați Cluj, iar în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală îl va obliga pe inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul K. E. împotriva sentinței penale nr. 348 din data de 9 noiembrie 2015 a Tribunalului Cluj.
Deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii și al arestului preventiv din data de 31.03.2015 până la zi
Stabilește suma de 260 lei onorariu apărător din oficiu av. N. C. ce se va avansa din FMJ în favoarea Baroului de avocați Cluj.
Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
V. CHITIDEANELENA BOTEZANELIZA-C. B.
Red.EB/MN
4 ex./26.02.2016
Jud.fond: A. Ț.
| ← Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1494/2015.... → |
|---|
