Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Încheierea nr. 27/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 27/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 29-02-2016 în dosarul nr. 27/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:015._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.27/2016
Ședința publică din 29 februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C., judecător
GREFIER: M. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin procuror:O. C. T.
Pe rol fiind, spre soluționare, plângerea formulată de petentul S. S. împotriva Ordonanței de clasare din 10 decembrie 2015, dată în dosarul nr.391/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
La apelul nominal făcut în cauză se petentul S. S., lipsă fiind intimata D. O..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților.
Petentul S. S. solicită admiterea plângerii formulată și, în consecință, trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, susținând că, dacă procurorul ar fi făcut o cercetare la fața locului, ar fi constatat starea de fapt reală și, în consecință, ar fi instrumentat dosarul în mod corect, ar fi dat o soluție corectă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea plângerii formulată de petent și menținerea soluției de clasare atacată, ca fiind legală și temeinică, însușindu-și argumentele expuse de către procurorul de caz și reluate de către procurorul general.
În susținerea poziției procesuale arată că față de obiectul plângerii, cercetarea la fața locului de către procuror nu era justificată și nici pertinentă, întrucât procurorul de caz, în soluționarea plângerii nu ar fi putut dispune nici una din soluțiile, pe care petentul le-a prefigurat încă de la formularea plângerii penale, respectiv anularea hotărârilor judecătorești civile și crearea unei alte situații juridice, în raporturile civile, care au făcut obiectul unei judecăți irevocabile, cu privire la aspectele de nemulțumire invocate de petent pronunțându-se și instanțele de control judiciar.
CURTEA
Prin Ordonanța de clasare din 10.12.2015 dată în dosar nr. 391/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus clasarea sesizării formulate de S. S., în temeiul art.315 lit.b rap. la art.16 lit.a C.pr.pen. - cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art.297 alin.1 C.pen., reclamat a fi comisă de intimata D. O. - judecător la J. Cluj-N..
Pentru a pronunța această soluție, procurorul a reținut următoarele:
La data de 7.12.2015, numitul S. S. a formulat plângere penală împotriva făptuitoarei D. O. - judecător la J. Cluj-N., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal, arătând, în esență, că a avut calitatea de pârât în dosarul civil nr._/211/2011, având ca obiect grănițuire, dosar soluționat de către doamna judecător D. O. care, în aprecierea petentului, numitului a administrat probe dubioase, denaturându-se adevărul, astfel că a pierdut procesul.
Prin sentința civilă nr._/2014 din 21.10.2014, dată în dosarul Judecătoriei Cluj-N. nr._/211/2011, s-a admis acțiunea în grănițuire promovată de reclamanta M. S. A., în contradictoriu cu familia S. S. și R., sentință pronunțată de doamna judecător D. O. M. .
Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 250/A/2015 din 10 martie 2015 a respins ca nefondat apelul declarat de familia S. S. și Rozaiia împotriva sentinței civile nr._/2014, a Judecătoriei Cluj-N. .
Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 355/R/2015 a respins recursul declarat de familia S. S. și R..
În ceea ce privește activitatea unui judecător, atribuțiile de serviciu ale acestuia se circumscriu soluționării cauzei cu care este învestit, respectiv, interpretării și aplicării dispozițiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanțial și ale celui procedural.
Eventualele erori, care ar putea apărea în acest proces, de interpretare și aplicare a legii, nu echivalează cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate numai în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege, în fiecare caz în parte, aceasta fiind și justificarea existentei căilor de atac.
Nemulțumirile părților dintr-un proces civil, cu referire la îndeplinirea actelor de procedură, încuviințarea și administrarea dovezilor de către un judecător și modul concret de soluționare a cauzei, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești și motivarea acesteia, trebuie să îmbrace forma căilor de atac, în limitele recunoscute de lege.
O imixtiune a procurorului, în afara competenței și atribuțiilor ce îi sunt conferite prin lege, în aprecierea ori stabilirea unor situații de fapt ori chestiuni de drept, în cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată, ori în aprecierea soluțiilor pronunțate de acestea, ar echivala cu o atingere adusă principiului independenței judecătorilor, înscris în art.124 alin.3 din Constituția României, respectiv judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.
Sentința civilă pronunțată de judecător D. O.-M. a fost menținută de instanțele superioare, în căile de atac exercitate de familia S. S. și R..
S-a apreciat astfel, că infracțiunea de abuz în serviciu reclamată de către numitul S. S. nu există, motiv pentru care s-a dispus clasarea sesizării.
Împotriva acestei soluții, petentul S. S. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, plângere ce a fost respinsă prin Ordonanța din 12 ianuarie 2016 dată a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj dată sub nr. 6/II/2/2016.
S-a reținut că soluția atacată este una legală, întrucât, în cauză că nu există indicii privind săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală cu ocazia pronunțării hotărârii judecătorești civile și că, verificarea legalității ori temeiniciei soluțiilor dispuse de instanțe excede atribuțiilor organelor de urmărire penală, scopul verificărilor efectuate într-o anchetă penală nefiind acela de a reforma hotărâri ale instanțelor, ce se bucură de autoritate de lucru judecat, inclusiv în fața instanțelor penale ori de a conferi un cadru procesual pentru valorificarea unor drepturi, critici ori probe, ce țin de o altă procedură, în materie civilă.
Urmând procedura prev. de art.340 C.pr.pen., în termen legal, petentul S. S. a formulat plângere împotriva Ordonanței de clasare din 10.12.2015 la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță - Curtea de apel Cluj, solicitând desființarea ordonanței și trimiterea cauzei la procuror în vederea refacerii cercetărilor, începerea urmăririi penale în cauză și, respectiv, trimiterea în judecată a făptuitoarei D. O. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art.297 alin.1 C.pen.
În motivarea plângerii, petentul a reiterat motivele din plângerea inițială, vizând în principal, nemulțumirea sa față de modul de instrumentare a dosarului civil și, mai ales, față de soluția dată în acest dosar de intimata D. O. ( administrarea de probe dubioase - falsuri și mărturii mincinoase - prin care s-a denaturat adevărul și care au condus la admiterea acțiunii introduse de partea adversă) .
Mai arată petentul că procurorul nu a verificat cele sesizate de el în plângere, nu a făcut o minimă investigare a aspectelor reclamate, nu a efectuat o cercetare la fața locului - cea mai la îndemână probă, ce ar fi putut confirma susținerile sale.
Verificând actele și lucrările dosarului, în baza reglementărilor în materie, prin prisma motivelor invocate, judecătorul de cameră preliminară de la Curte constată că plângerea formulată în cauză este nefondată pentru următoarele considerente:
În cauză, în mod corect procurorul de caz a dispus clasarea în temeiul art.315 alin1 lit.b C.pr.pen., constatând întemeiat că nu există fapta reclamată ( conf. art.16 alin.1 lit.a C.pr.pen.) - abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. 1 C.pen. care să fi fost comisă de către intimata D. O. în cursul soluționării dosarului civil nr._/211/2011 al Judecătoriei Cluj-N..
Dispozițiile legale în materie - art.305 C.pr.pen. permit începerea urmăririi penale doar atunci când se constată că nu există vreunul din cazurile care împiedică exercitarea acțiunii penale prev. de art.16 alin.1 C.pr.pen.
În baza actului de sesizare și a înscrisurilor depuse de petent, nu s-au putut identifica în cauză date concrete ori măcar indicii rezonabile că judecătorul învestit cu acțiunea civilă, în cadrul căreia petentul a avut calitatea de pârât, deliberat ori dintr-o neglijență, în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu a îndeplinit un act sau a îndeplinit defectuos un act, iar prin aceasta să fi cauzat o pagubă ori o vătămare drepturilor ori intereselor legitime ale petentului.
Așa cum corect s-a relevat în ordonanțele atacate, în nici un caz, procurorul nu poate verifica probele administrate în procesul civil și, cu atât mai puțin, să administreze el însuși probațiunea în soluționarea acțiunii civile și să concluzioneze dacă acestea relevă sau nu, starea de fapt reținută de judecător într-o hotărâre definitivă și irevocabilă, o astfel de intruziune într-un act juridic, ce se bucură de autoritate de lucru judecat, însemnând o gravă încălcare a principiului independenței judecătorilor, consacrat în art.124 alin.3 din Constituția României.
De altfel, petentul nici nu a arătat, în concret, vreo acțiune, vreun element exterior procesului de deliberare și care să inducă, cel puțin, suspiciunea unor minime indicii de comitere a unei fapte penale de către judecătorul cauzei.
Așa fiind, pentru că procurorul a constatat că nu există nicio probă sau măcar, o suspiciune rezonabilă că fapta reclamată există, în mod judicios a dispus clasare sesizării, fiind incident unul din cazurile care împiedică exercitarea acțiunii penale și, deci, începerea urmăririi penale.
Pentru toate aceste considerente, ordonanța procurorului din 10 decembrie 2015 atacată de petent apare la legală și temeinică, iar plângerea fiind nefondată, urmează a fi respinsă ca atare, în temeiul art.341 alin.6 lit.a C.pr.pen.
În baza art. 275 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat petentul S. S. să plătească 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELEL LEGII
DISPUNE
În baza art.341 alin.6 lit.a C.pr.pen. respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul S. S., domiciliat în Cluj-N., ..26, jud. Cluj - împotriva Ordonanței de clasare din 10 decembrie 2015 dată în dosar nr.391/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. obligă petentul S. S. să plătească 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în Camera de consiliu, azi, 29 februarie 2016.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
A. C.
GREFIER
M. B.
Red./Tehnred.A.C.
4 ex./02.03.2016
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 16/2016. Curtea... | Alte cereri privind judecata în fond. Încheierea nr. 263/2014.... → |
|---|
