Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 16/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 16/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:_Cod ECLI
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ nr. 16/A/2016
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTOR: M. Ș.
GREFIER: N. N.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror: O. C. T.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de inculpatul – apelant V. L. și apelanta E. H. împotriva sentinței penale nr. 323/01.12.2015, pronunțate de către Judecătoria Z., în dosar nr._, în care inculpatul – apelant V. L. a fost trimis în judecată prin rechizitoriului Parchetului de pe lângă Judecătoria Z., dat în dosarul de urmărire penală nr. 2209/P/2015, pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen.
La apelul nominal, se prezintă inculpatul – apelant V. L., în stare de arest preventiv și asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, d-na avocat A. D. I., lipsind apelanta E. H. și partea vătămată B. D. T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța de control judiciar aduce la cunoștință părților că termenul stabilit, aleatoriu, pentru soluționarea apelurilor este 22 februarie 2016 și că prezentul termen de judecată a fost fixat pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive dispuse față de inculpat însă, în eventualitatea în care nu există opoziții, se pot soluționa la acest termen apelurile, fiind citate toate părțile.
Inculpatul – apelant V. L. arată că este de acord să fie soluționate apelurile la prezentul termen de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public nu se opune.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de ridicat, Curtea acordă părților cuvântul asupra apelurilor.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul – apelant V. L. solicită, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. pct. 2 li. A C.proc.pen., admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, reindividualizarea pedepsei și reducerea cuantumului acesteia.
În susținerea poziției procesuale, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul – apelant solicită a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 75 alin. 2 C.pen., respectiv a se avea în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei atitudinea sinceră a inculpatului, cuantumul redus al prejudiciului, respectiv 27 lei, că prejudiciul a fost recuperat, starea de ebrietate a inculpatului – apelant, situația sa familială și faptul că la momentul comiterii infracțiunii avea un loc de muncă stabil.
Un alt aspect ce se impune a fi avut în vedere este acela că instanța de fond, la stabilirea cuantumului pedepsei a avut în vedere, mai întâi, procedura simplificată și, ulterior, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. 5 C.pen.
Cu privire la apelul declarat de către concubina inculpatului – apelant, numita E. H., opinează că cererea acesteia poate fi încadrată la art. 409 alin. 1 lit. f C.proc.pen. și că prin aceasta se confirmă cele declarate de inculpatul – apelant.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de către inculpatul – apelant, apreciind că instanța de fond a stabilit în mod corect cuantumul pedepsei aplicate, prin raportare la gravitatea infracțiunii și la comportamentul antisocial al acestuia.
Referitor la apelul declarat de către concubina inculpatului – apelant, solicită respingerea acestuia ca inadmisibil, motivat de faptul că nu întrunește condiția prevăzută de art. 409 alin. 2 C.proc.pen.
Inculpatul – apelant V. L., având ultimul cuvânt, depune la dosar un memoriu. Solicită admiterea apelului, reducerea cuantumului pedepsei aplicate de către instanța de fond pentru motivele expuse în memoriu.
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față,
Prin sentința penală nr. 323 din 2 decembrie 2015 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Z., în temeiul art. 233 - art. 234 alin. 1 lit. d C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul V. L., fiul lui L. și I., nascut la data de 27.11.1979, in Z. cu domiciliul în localitatea Gârceiu, nr. 99 jud S., posesor al CI ., nr,_, cu CNP_, cetățean român, lucrând ca îngrijitor și gropar la cimitirul Bisericii Catolice anterior arestării, studii 7 clase, stagiul militar neîndeplinit, cu copil minor, cu antecedente penale ce atrag reținerea stării de recidivă, în prezent aflat în arestul Penitenciarului O., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, cu privare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.
În temeiul art. 67 alin. 2 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, a cărei executare va începe după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 65 alin. 1 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b)) C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 404 alin. 4 lit. a) C.proc.pen., raportat la art. 72 alin. 1 C.pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 18.10.2015 la zi.
În temeiul art. 404 alin. 4 lit. b) C.proc.pen.,s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.
În temeiul art. 5 alin. 5 din Legea nr.76/2008, s-a adus la cunoștința inculpatului faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
S-a luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul 404 alin. 4 lit. d C.proc.pen. rap. la art. 112 alin. 1 lit. e și alin. 5 C.pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 27 lei reprezentând suma de bani sustrasă de la persoana vătămată și care nu folosește la despăgubirea acesteia.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 274 alin. 1 teza finală raportat la art. 272 alin. 2 C.proc.pen., onorariul apărătorului din oficiu, av. P. M., în cuantum de 520 lei (260 lei în cameră preliminară și 260 lei în cursul judecății) a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției către B. S. și a rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 2209/P/2015 din data de 28.10.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul V. L. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen.
În fapt s-a reținut în esență că inculpatul, la data de 18.10.2015, în jurul orelor 03:30 i-a aplicat persoanei vătămate B. D. două lovituri de pumn în zona capului, în urma cărora acesta a căzut jos iar inculpatul profitând de starea persoanei vătămate i-a sustras portmoneul în care aceasta avea suma de 27 de lei precum și telefonul mobil marca Aquarius E5.
Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului și planșă foto, declarațiile persoanei vătămate, declarațiile inculpatului, proces verbal de depistare, proces verbal de conducere în teren și planșă foto, dovezi de ridicare-predare bunuri.
Persoana vătămată B. D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost reținut pentru o perioadă de 24 de ore la data de 18.10.2015. Prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Z. s-a dispus, față de inculpat măsura arestării preventive pe o durată de 30 de zile, de la data de 19.10.2015. Măsura arestării preventive a fost menținută succesiv de judecătorul de cameră preliminară precum și de instanță la începerea judecății.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 25.11.2015, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
În cursul judecății, la termenul din data de 02.12.2015, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a solicitat, iar după ascultarea sa conform art. 375 alin. 1 C.proc.pen., instanța a încuviințat soluționarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii de vinovăție cu efectele prev. de art. 396 alin. 10 C.proc.pen.
Analizând probele administrate în faza de urmărire penală și al cercetării judecătorești, instanța a reținut aceeași situație de fapt ca în actul de sesizare, respectiv:
Din declarația persoanei vătămate B. D. T. rezultă că acesta locuiește în Horoatul Cehului iar la data de 18.10.2015 acesta a venit în localitatea Z., la o mătușă, împreună cu care a mers în cluburile de noapte. La un moment dat, persoana vătămată s-a despărțit de persoanele cu care era pentru a merge în localul Sticks, situat pe bulevardul M. V.. Mai arată că în localul Sticks acesta a consumat băuturi alcoolice și a jucat la aparate până în jurul orelor 03:30. A mai declarat că în timpul în care a stat în locaul Sticks a intrat în vorbă cu un individ de etnie rromă căruia i-a cumpărat o bere, acesta remarcându-i telefonul mobil marca Aquarius E5, de culoare neagră, cu touch screen.
Cele arătate de persoana vătămată au fost confirmate de către inculpat care a arătat că a fost în localul Sticks în data de 18.10.2015 și a observat că persoana vătămată joacă la aparate, acesta câștigând la un moment dat suma de 40 de lei.
Inculpatul V. L. a așteptat persoana vătămată până ce aceasta și-a terminat consumația iar cei doi au ieșit împreună din local. Potrivit declarației inculpatului, acesta locuiește efectiv la locuința concubinei sale din .. 46, . jud. S.. Astfel, deși acesta locuia în altă parte a orașului, inculpatul a însoțit-o pe persoana vătămată în drumul spre casă, spre .>
Din declarațiile persoanei vătămate și a inculpatului a rezultat că aceștia s-au deplasat printre blocuri, în zona containerelor pentru resturi menajere și printre garaje. Inculpatul a așteptat până în momentul în care cei doi se aflau între două garaje, moment în care a lovit persoana vătămată de două ori în zona capului.
Ca urmare a acestor lovituri, persoana vătămată a căzut jos iar inculpatul, profitând de starea acesteia, i-a luat din buzunarele acestuia portmoneul, în care acesta avea suma de 27 de lei și acte de identitate, precum și telefonul mobil (persoana vătămată a arătat că din portmoneu inculpatul a sustras suma de 30 de lei, nu 27 de lei, însă nu există nici o altă probă în afară de declarația persoanei vătămate cu privire la faptul că în portmoneu erau 30 de lei și nu 27 lei, astfel că instanța va reține faptul că inculpatul a sustras 27 de lei din portmoneul persoanei vătămate). Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a arătat că după ce a sustras bunurile persoanei vătămate a fugit printre blocuri spre magazinul Lidl, unde în fața ușii de acces a unui . aruncat portmoneul persoanei vătămate, după ce a luat din acesta suma de 27 de lei. Ulterior, acesta a arătat că a luat un taxi până acasă, achitând valoarea cursei cu banii sustrași de la persoana vătămată. Ajuns în scara blocului G60 în care inculpatul locuiește, acesta a învelit telefonul mobil al persoanei vătămate într-o haină și l-a ascuns într-o cutie de carton. Din banii rămași, 20 de lei, inculpatul a arătat că și-a cumpărat țigări a doua zi.
Inculpatul a condus în teren organele de poliție și a arătat unde a aruncat portmoneul și unde a ascuns telefonul mobil, acestea fiind recuperate și restituite persoanei vătămate, fiind încheiate în acest sens și procese verbale aflate la dosarul cauzei.
În drept, fapta inculpatului V. L. care, în noaptea de 18.10.2015, în jurul orei 03:30, i-a sustras persoanei vătămate B. D. portmoneul în care acesta avea 27 de lei și telefonul mobil marca Aquarius E5, după punerea victimei în imposibilitatea de a se apăra prin lovirea sa de două ori cu pumnul în zona capului, lovituri în urma cărora persoana vătămată a căzut la pământ, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233 – art. 234 alin. 1 lit. d C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de tâlhărie, ca infracțiune complexă, este compus din două activități infracționale și anume: violențele exercitate asupra persoanei vătămate de către inculpat, care a lovit-o de două ori cu pumnul în zona capului, și sustragerea portmoneului (cu 27 de lei) și telefonului mobil marca Aquarius E5 din posesia persoanei vătămate de către inculpat cu ocazia săvârșirii actelor de violență (element material al infracțiunii de furt). Urmările imediate ale infracțiunii complexe de tâlhărie sunt: împosedarea inculpatului cu bunurile persoanei vătămate, deposedarea persoanei vătămate de aceste bunuri, precum și suferința fizică produsă persoanei vătămate prin actele de violență săvârșite asupra ei. Legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultatele produse este dovedită prin probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe, prevăzând și urmărind ca prin acțiunea sa (de sustragere a unor bunuri ale persoanei vătămate prin violențe) să atingă rezultatele socialmente periculoase ce constituie urmările imediate.
Din examinarea fișei de cazier a inculpatului s-a constatat că acesta a fost condamnat anterior de 5 ori pentru comiterea de infracțiuni contra patrimoniului, inclusiv de tâlhărie. Pedepsele aplicate au fost contopite succesiv de la o pedeapsă la alta (prin revocarea liberării condiționate din pedepse anterioare sau contopirea cu infracțiuni concurente), astfel că starea de recidivă se va raporta la ultima condamnare. Prin s.p. 40/2011 a Judecătoriei Șimleul Silvaniei, definitivă prin d.p. 634/R/06.06.2011 a Curții de Apel Cluj, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare. Din executarea acestei pedepse inculpatul a fost liberat condiționat la 23.07.2011 cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 382 zile. S-a constatat astfel că acest rest de pedeapsă s-a împlinit până la comiterea infracțiunii din prezenta cauză, astfel că inculpatul a comis această infracțiune în stare de recidivă postexecutorie.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 C.proc.pen., întrucât fapta există, a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune, instanța a dispus condamnarea inculpatului V. L. pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art.74 C.pen.
Potrivit art. 43 alin. 5 C.proc.pen., reținându-se starea de recidivă postexecutorie în care a săvârșit inculpatul infracțiunea pentru careg a fost cercetat în prezenta cauză, limitele de pedeapsă s-au mărit cu jumătate, situâdu-se între 4 ani și 6 luni și 15 ani închisoare. Față de împrejurarea că inculpatul a solicitat judecarea cauzei în baza procedurii recunoașterii vinovăției, limitele de pedeapsă pentru ambele infracțiuni s-au redus cu o treime, conform art. 396 alin. 10 C.proc.pen., astfel că acestea se situează în final între 3 ani închisoare și 10 ani închisoare.
În conformitate cu prevederile art. 74 alin. 1 C.pen., pentru evaluarea gravității infracțiunii săvârșite și a periculozității infractorului, instanța a avut în vedere împrejurările și modul de săvârșire a faptei, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că faptele inculpatului prezintă un pericol social ridicat, având în vedere modalitatea și împrejurările săvârșirii infracțiunii, respectiv noaptea, în loc public unde la acel moment nu se mai afla nici o persoană, lucru de care inculpatul a profitat și pe care l-a premeditat, împrietenindu-se cu victima în bar și pornind cu ea pe stradă apoi împreună. Importante sunt și circumstanțele personale ale inculpatului care începând cu anul 1998 și până în 23.07.2013 a fost aproape în continuu (cea mai mare pauză fiind de aproape un an) în detenție pentru executarea de pedepse aplicate pentru fapte contra patrimoniului, inclusiv prin violență. Pornind de la cele expuse anterior, în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii instanța a apreciat că, raportat la circumstanțele reale ale faptei, circumstanțele personale ale inculpatului și limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea săvârșită, s-a impus condamnarea inculpatului la o pedeapsă care să depășească limita minimă, respectiv de 4 ani închisoare pentru săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de tâlhărie calificată, pedeapsă ce va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa complementară ce s-a aplicat pe lângă pedeapsa cu închisoarea, aplicarea acesteia fiind obligatorie potrivit normei de incriminare (art. 234 alin. 1 C.pen.), instanța a precizat că a avut în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (cauzele Hirst c.Marii Britanii, S. și Pârcalab c.României și Mazare c.României), care arată că interzicerea exercițiului unor drepturi nu se poate realiza automat, prin efectul legii, ci potrivit aprecierii realizate în concret de către instanța de judecată.
Atât circumstanțele personale ale inculpatului, cât și natura faptelor săvârșite, care reflectă o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Prin urmare, în baza art. 67 alin. 2 C.pen., a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen. pe o durată de 2 ani și care se va executa după executarea pedepsei închisorii (aplicarea lor fiind obligatorie conform art. 234 alin. 1 C.pen.).
În temeiul art. 65 alin. 1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi interzise inculpatului în cadrul pedepsei complementare și menționate în cele două paragrafe anterioare, pe durata executării pedepsei închisorii.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, ținând seama de criteriile expuse mai sus, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, cu atât mai mult cu cât nici cuantumul pedepsei dar nici starea de recidivă nu poate permite o altă modalitate de executare.
Având în vedere faptul că față de inculpat s-au luat în cursul urmăririi penale măsuri preventive privative de libertate, menținute și în cursul judecății, în temeiul art. 404 alin. 4 lit. a C.proc.pen. rap. la art. 72 alin. 1 C.pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului această durată a reținerii și arestului preventiv, respectiv de la 18.10.2015 la zi.
Apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun în continuare privarea de liberare, prin prisma aspectelor reținute în cuprinsul motivării, dar și raportat la pedeapsa aplicată și la modalitatea de executare dispusă, instanța, în baza art. 404 alin.1 lit. b C.proc.pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Având în vedere prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, care arată că prin hotărârea de condamnare, instanța de judecată este obligată să dispună prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă, ținând cont de împrejurarea că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul este menționată în anexa amintită, instanța a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.
Totodată, în baza art. 5 alin. 5 din același act normativ, s-a adus la cunoștința inculpatului faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice a profilului genetic.
În privința laturii civile instanța a luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză. Față de aceasta, constatând că inculpatul s-a îmbogățit cu suma de 27 de lei sustrasă de la persoana vătămată, sumă obținută din comiterea infracțiunii și care nu folosește la despăgubirea persoanei vătămate, în temeiul art. 404 alin. 4 lit. d C.proc.pen. rap. la art. 112 alin. 1 lit. e și alin. 5 C.pen. s-a impus confiscarea de la inculpat a acestei sume de bani.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.pen., inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În ceea ce privește onorariul avocatului din oficiu, instanța a constatat că în temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.pen. teza finală, sumele avansate de către stat pentru plata avocatului din oficiu sau a interpretului rămân întotdeauna în sarcina statului, chiar și în situația în care instanța pronunță soluția de condamnare. Prin urmare, suma de 520 lei (260 lei în cameră preliminară și 260 lei în cursul judecății) ce se cuvine av. P. M., din oficiu pentru inculpat, a fost avansată din fondurile Ministerului de Justiție și a rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel E. H. și inculpatul V. L..
Inculpatul a solicitat instanței de control judiciar, admiterea căii de atac promovate desființarea sentinței atacate și rejudecând, a se pronunța o nouă hotărâre, prin care să se procedeze la reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
În susținerea acestei cereri, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, a solicitat a se da o mai mare eficientă circumstanțelor atenuante prevăzute în art. 75 alin. 2 CP, respectiv să se țină cont de poziția sinceră a inculpatului pe parcursul întregului proces penal, de cuantumul redus al prejudiciului care a fost recuperat în întregime, de faptul că inculpatul a comis fapta în stare de ebrietate, și că are o situație familială dificilă.
În ceea ce privește apelul declarat de concubina inculpatului, aceasta a solicitat admiterea căii de atac promovate, deoarece inculpatul este singurul întreținător al familiei, și ea nu poate să presteze o muncă renumerată, deoarece are un copil mic în întreținere.
Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat, și a dispozițiilor art. 417 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată că acestea unul este inadmisibil, celălalt nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește apelul declarat de concubina inculpatului E. H., Curtea îl va respinge ca inadmisibil. fiind promovat de către o persoană care nu are calitatea de a formula o astfel de cerere.
Astfel, potrivit art. 409 CPP pot face apel procurorul, inculpatul partea civilă, persoana vătămată, martorul, expertul, interpretul și avocatul, orice persoană fizică ori juridică, ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanței, în ceea ce privește dispozițiile care au provocat asemenea vătămare și pentru persoanele prevăzute la alin. 1 lit. b-f apelul poate fi declarat și de către reprezentantul legal, ori de către avocat, iar pentru inculpat și de către soția acestuia.
Observăm că E. H. nu este soția inculpatului, ci concubina acestuia, și nu este nicio persoană ale cărei interese să fi fost vătămate printr-un act al instanței, în sensul prevăzut de legea procedural penală.
Nu fac parte din categoria persoanelor arătate în art. 409 lit. f alin. 1 CPP persoanele care ar fi lezate indirect, prin hotărârea dată asupra fondului.
Astfel, nu pot fi considerați vătămați direct și personal membrii de familie ai celor condamnați deși suferă moral și material, de pe urma condamnării.
Pentru aceste considerente, apelul declarat de numita E. H. va fi respins ca inadmisibil în conformitate cu prevederile 421 pct. 1 lit. a CPP.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul V. L.,Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Astfel, instanța fondului constatând că în faza de urmărire penală, au fost administrate în condiții de legalitate, probe suficiente din care rezultă dincolo de orice dubiu vinovăția inculpatului V., având în vedere și poziția procesuală neechivocă exprimată de acesta în ședința publică din 2 decembrie 2015, când în condiții de oralitate, contradictorialitate și asistat de apărător, a declarat că recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa, prin actul de sesizare al instanței, cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală, pe are și le însușește și nu le contestă, a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 375 CPP.
Astfel, din materialul probator administrat în faza de urmărire penală, respectiv: declarațiile inculpatului, ale persoanei vătămate B. D., din procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente, din procesul verbal de conducere în teren, și ordonanța de ridicare predare bunuri, rezultă fără putință de tăgadă că, inculpatul în data de 18 octombrie 2015, în jurul orelor 3,30 a aplicat persoanei vătămate, două lovituri de pumni în zona capului în urma cărora acesta a căzut jos și profitând de această stare a persoanei vătămate, inculpatul i-a sustras portmoneul în care era suma de 27 lei și un telefon mobil.
Fapta inculpatului, cum corect a reținut și instanța fondului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 raportat la art. 234 alin. 1 lit. d cu aplicarea art. 41 CP.
Pedeapsa aplicată inculpatului, de 4 ani închisoare contrar criticilor formulate de către acesta a fost just individualizată, având în vedere că inculpatul a comis fapta din prezentul dosar în stare de recidivă, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr 40 din 5 aprilie 2011 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, definitivă la data de 6 iunie 2011, fapt ce atrage incidenta dispozițiilor art. 41 și respectiv art. 43 alin 5 CP.
Conform dispozițiilor art. 79 CP în situația în care în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei, și una sau mai multe cauze de majorarea pedepsei, limitele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. 1 prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la tentativă, circumstanțe atenuante și cazuri speciale de reducere a pedepsei, după care limitele de pedeapsă rezultante se majorează conform alin. 2, prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la circumstanțele agravante, infracțiune continuată, concurs sau recidivă.
Potrivit dispozițiilor art. 390 alin. 10 CPP limitele de pedeapsă se reduc cu 1/3 în cazul în care judecata are loc în condițiile art. 375 alin. 1 și 2 CP.
În cazul de față, în speța concretă dedusă judecății, limitele de pedeapsă se încadrează, urmare a acestei reduceri de la 2 ani la 6 ani și 8 luni închisoare.
Potrivit dispozițiile art. 43 alin. 5 CP, dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune, se majorează cu jumătate, minimul special devenind în aceste condiții, 3 ani închisoare.
Nu sunt incidente în cauză, așa cum a invocat apărătorul din oficiu al inculpatului, dispozițiile art. 75 alin. 2 CP, deoarece inculpatul nu a depus eforturi pentru a înlătura sau diminua consecințele infracțiunii, iar împrejurările legate de fapta comisă, nu diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.
Vom observa că, inculpatul a urmărit persoana vătămată care a consumat băuturi alcoolice într-un bar și care a câștigat la aparate suma de 40 lei, a așteptat să ajungă într-o zonă mai puțin circulată, și i-a aplicat două lovituri în zona capului, după care i-a sustras bunurile pe care le avea asupra sa.
De asemenea, inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală comițând fapta din prezentul dosar în stare de recidivă, iar prejudiciul nu a fost recuperat din voința inculpatului, ci ca urmare a identificării sale de către organele de poliție.
Atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, a fost avută în vedere de către instanța fondului la aplicarea dispozițiilor art. 375 CPP și a art. 396 alin. 10 CPP.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nu există motive de netemeinicie sau nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat, conform dispozitivului, cu consecința obligării acestuia, la plata cheltuielilor judiciar avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
I. Conform art.421 pct.1 lit.a Cpp respinge ca inadmisibil apelul declarat de către E. H., domiciliată în Z., ., ., CNP_ împotriva s.p. 323/02.12.2015 a Judecătoriei Z..
II. În baza art.421 pct.1 lit.b Cpp respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul V. L., fiul lui L. și I., n. la data de 27.11.1979, CNP_, deținut în prezent în P. G. împotriva s.p. 323/02.12.2015 a Judecătoriei Z..
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 18.10.2015 la zi.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 260 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu ce se va avansa din FMJ pentru av. A. D..
Obligă inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu prezentul apel în cuantum de 400 lei, iar pe numita E. H. la plata, cu același titlu a sumei de 50 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 12 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. COVRIGMONICA Ș.
GREFIER
N. N.
Red. M.Ș./M.N.
4 ex./28.01.2016
Jud.fond.-C. M.
| ← Falsul material în înscrisuri oficiale. Art.320 NCP. Decizia... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
