Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind.1 al. 13 CPP. Încheierea nr. 1528/2013. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 1528/2013 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 1528/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1528/R/2013
Ședința publică din 14 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. D. L., judecător
JUDECĂTORI: M. R.
: V. C.
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. S. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. I. împotriva încheierii penale nr. 106/C din data de 06 noiembrie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj, având ca obiect propunere de arestare preventivă a inculpatului ( art. 1491 Cod procedură penală ).
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul C. I., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat N. A. B., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație la dosar ( f. 12 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Inculpatul C. I. arată că își menține recursul declarat.
Apărătorul ales al inculpatului C. I. depune la dosar împuternicire avocațială nr. CJ/_/B/2013, motive de recurs, precum și dovada faptului că inculpatul este angajat în muncă, respectiv adeverința nr. 1 din data de 13.11.2013
Curtea, având în vedere obiectul cauzei, pune în discuție oportunitatea declarării ședinței secrete.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că s-ar impune declararea ședinței secrete în ipoteza în care inculpatul dorește să facă o declarație suplimentară.
Inculpatul C. I. arată că își menține declarația dată anterior și că nu dorește să facă declarații suplimentare în fața instanței de recurs.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului C. I. solicită admiterea recursului declarat de inculpat, cu consecința casării hotărârii pronunțate de instanța de fond și respingerea propunerii Parchetului de arestare preventivă a inculpatului și punerea acestuia de îndată în libertate.
Consideră că în cauză nu sunt întrunite condițiile cumulative cerute de art. 143 Cod procedură penală raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală, pentru cercetarea inculpatului în stare de arest.
De asemenea, susține că regula desfășurării procesului penal este cercetarea inculpatului în stare de libertate, iar luarea măsurilor preventive, care presupun restrângeri ale dreptului la libertate, se poate dispune doar în condițiile strict prevăzute de lege și doar dacă acestea sunt absolut necesare, iar măsura arestării preventive poate fi luată doar în măsura în care celelalte măsuri nu sunt suficiente.
Astfel, din probele administrate în cauză nu rezultă indicii sau probe temeinice care să indice faptul că inculpat ar fi comis exact fapta care se reține în sarcina sa, existând doar declarațiile părții vătămate și ale mamei acesteia, care au fost contrazise în mod clar de expertiza medicală administrată în cauză, conform căreia nu s-au găsit urme de violență sexuală asupra victimei.
În ceea ce privește pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, consideră că nu este îndeplinit având în vedere că acesta este integrat în societate, cu un domiciliu stabil, locuind și gospodărindu-se împreună cu fosta soție pentru buna creștere a fiului lor. Mai mult, precizează că inculpatul este încadrat în muncă, iar administratorul societății a declarat că, în cazul în care inculpatul ar fi lăsat în libertate, este de acord ca acesta să își continue activitatea în cadrul societății, întrucât este demn de încredere, neproblematic și fără abateri disciplinare.
Totodată, în ipoteza menținerii stării de arest a inculpatului, arată că familia acestuia ar fi prejudiciată, fiul inculpatului fiind profund afectat de cele întâmplate. Astfel, prin arestarea inculpatului fiul student al acestuia ar pierde sprijinul moral și financiar pentru continuarea studiilor.
De asemenea, susține că pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat trebuie să fie de ordinul evidenței și dovedit în mod nemijlocit. Astfel, în speță, din împrejurările care caracterizează persoana inculpatului, care a cooperat cu organele de poliție, prezentându-se de îndată ce a fost sunat și care nu posedă antecedente penale, nu rezultă că acesta ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Precizează că fapta reținută în sarcina inculpatului produce anumite temeri pentru colectivitate, în sensul că organul de stat nu ar acționa suficient de vehement împotriva infractorilor, însă acest lucru nu poate constitui singurul argument pentru luarea măsurii arestării preventive, ci ar trebui să primeze argumentele referitoare la probele existente în cauză și împrejurările ce caracterizează persoana inculpatului.
Pentru motivele expuse, consideră că recursul este fondat și solicită admiterea lui.
Reprezentanta Ministerului Public arată că Tribunalul Cluj a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj de arestare preventivă a inculpatului pe timp de 29 de zile pentru comiterea infracțiunii de viol în forma continuată, conform art. 197 alin. 1 și 3 din Codul penal, fiind reținut și art. 41 alin. 2 din Codul penal, apreciind că sunt întrunite condițiile cumulative, respectiv dispozițiile art. 143, dar și ale art. 148 lit. f din Codul de procedură penală.
Referitor la art. 143 din Codul de procedură penală, respectiv existența indiciilor de comitere a infracțiunii de viol, arată că la referatul de propunere de arest preventiv a fost anexat dosarul de urmărire penală, existând probațiunea care a fost administrată, respectiv declarațiile părților vătămate și ale martorilor care au fost audiați, la interpretarea căreia trebuie în mod evident ținut cont de specificul infracțiunii de viol, respectiv relații intime, care de regulă se comit fără martori oculari.
De asemenea, raportat la susținerile expuse în apărare cu privire la lipsa dovezilor privind constrângerea fizică, arată că infracțiunea de viol are mai multe modalități alternative, aceasta însemnând actul sexual cu o persoană, fie prin constrângere, fie profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința. Ori, în cauză s-a dovedit faptul că victima este nu numai minoră, având vârsta de 13 ani la debutul actelor sexuale, apoi 14 ani în toamna acestui an, dar și o persoană cu afecțiuni psihice, aceasta fiind internată la Clinica de psihiatrie infantilă cu o . probleme medicale de natură psihică. În concluzie, susține că în mod cert este vorba despre o persoană care nu conștientizează consecințele actului sexual și în ce manieră au loc, fiind în mod clar vorba de faptul că inculpatul a profitat de starea psihică a minorei.
În ceea ce privește temeiul art. 148 lit. f din Codul de procedură penală, rezultă din probațiune faptul că a existat o primă perioadă a actelor sexuale la începutul anului 2013, ele fiind reluate în toamnă, cu precizarea existenței fragrantului din data de 23 octombrie 2013, când mama l-a depistat pe inculpat încercând să întrețină relații sexuale cu minora. Or, în situația evidențiată, în condițiile în care sunt mai multe acte, respectiv acte repetate, dovadă fiind forma continuată prev. de art. 41 alin. 2 din Codul penal, precum și pericolul ca, în continuare, lăsat în libertate, inculpatul să se manifeste în același fel, consideră că este îndeplinită condiția prevăzută de textul de lege.
În consecință, apreciază că încheierea Tribunalului Cluj este una legală și solicită respingerea ca nefondat a recursului inculpatului.
Inculpatul C. I., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, deoarece consideră că nu prezintă un pericol public și arată că va respecta legea în continuare.
CURTEA
Prin încheierea penală nr. 106/C din 06.11.2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ s-a admis propunerea formulată de către Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul Cluj și, în consecință:
În temeiul art.149/1 C.pr.pen. rap. la art.143, 148 lit.f C.pr.pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. I., născut în anul 1966, luna martie, ziua 05, în mun. Aiud, jud.A., fiul lui M. și I., cu domiciliul în mun. Cluj-N., ., jud.Cluj, posesor al CI . nr._, C.N.P. _
- pe o perioadă de 29 de zile, cu începere din data de 6 noiembrie 2013 și până la data de 4 decembrie 2013, inclusiv.
În baza art.189 C.pr.pen., onorariul avocațial din oficiu, cuvenit av. C. M. I., în cuantum de 100 lei, se suportă de la FMJ.
Potrivit art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare preventivă rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin propunerea înregistrată sub nr. de mai sus, P. de pe lângă Tribunalul Cluj - a solicitat instanței, în conformitate cu prev. art.149/1 C.p.p. și art.148 lit.f C.p.p., luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul C. I., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de viol în formă continuată, prev. de art.197 al.1 și 3 teza I C.p., cu aplic. art.41 al.2 C.p. și tentativă la viol, prev. de art.20 rap. la art.197 al.1 și 3 teza I C.p., totul cu aplic. art.33 lit.a C.p., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 06.11.2013 și până la data de 04.12.2013, inclusiv, arătând în motivare că, sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri procesuale preventive față de inculpat, iar arestarea sa este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Analizând propunerea formulată, în raport cu actele dosarului de urmărire penală și cu dispozițiile legale în materie, instanța a reținut următoarele:
La data de 05.11.2013, prin rezoluția 1264/P/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, s-a dispus confirmarea începerii urmăririi penale față de învinuitul C. I., cercetat pentru comiterea infracțiunilor de viol în formă continuată, prev. de art.197 al.1 și 3 teza I C.p., cu aplic. art.41 al.2 C.p. și tentativă la viol, prev. de art.20 rap. la art.197 al.1 și 3 teza I C.p., totul cu aplic. art.33 lit.a C.p.
Prin ordonanța cu numărul de mai sus, s-a dispus la data de 06.11.2013 punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului C. I., pentru comiterea infracțiunilor anterior amintite.
Sus-numitul a fost reținut în baza ordonanței de reținere emisă de P.. Mun. Cluj-N. - Secția 6 P.. Rurală Florești - la data de 05.11.2013, pe o durată de 24 ore, respectiv de la data de 05.11.2013, orele 20,45, până la data de 06.11.2013, orele 20,45.
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut în esență că, în primăvara anului 2013, la intervale de timp diferite, profitând de faptul că, pe fondul unei relații de concubinaj, frecventa locuința numitei G. C., situată în com. Florești, ., .. 1, jud. Cluj, a constrâns-o pe fiica acesteia G. A. S., în vârstă de 13 ani, prin amenințare, profitând de vârsta mică a acesteia, de starea de sănătate psihică și de imposibilitatea acesteia de a manifesta o opoziție fermă, să întrețină raporturi sexuale anale și orale.
Totodată, la data de 23.10.2013, în jurul orei 14,00, sus-numitul a intenționat să săvârșească o nouă infracțiune de viol asupra minorei G. A. S., care împlinise vârsta de 14 ani, scop în care prin constrângerea acesteia, a dezbrăcat-o și s-a dezbrăcat la rândul său, a determinat-o să-l urmeze în pat cu intenția de a întreține raporturi sexuale, activitatea infracțională acestuia fiind, însă, întreruptă de intervenția numitei G. C., alertată de strigătele fiicei sale.
Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că, sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f C.p.p.
Instanța a constatat că, în speță, sunt întrunite condițiile legale pentru luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, având în vedere considerentele ce urmează a fi expuse mai jos.
Astfel, în cauză există indicii temeinice în sensul art.68/1 C.p.p., care fac rezonabilă presupunerea că, inculpatul este autorul pretinselor fapte reținute în sarcina lui, situație în care sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 C.pr.pen.
În acest sens sunt procesul-verbal de depistare; declarația părții vătămate, declarațiile martorilor direcți și indirecți audiați în cauză, rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite la data de 06.1.2013 de Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj - Serviciul Criminalistic - în urma examinării cu tehnica poligraf a inculpatului și a mamei părții vătămate, înscrisurile întocmite de medicii specialiști, mesajele identificate pe telefonul mobil aparținând inculpatului, care a fost ridicat și atașat la dosar; toate coroborate cu declarațiile date de inculpat care recunoaște parțial pretinsele fapte în materialitatea lor.
Referitor la condițiile prevăzute la lit.f a art.148 C.p.p., legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani pentru infracțiunile de care este învinuit inculpatul, așa încât, cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită;
Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică; probele în acest sens rezultă din gravitatea deosebită a faptelor imputate, perseverența infracțională dovedită de caracterul repetat al acestora; circumstanțele obiective în care s-au materializat și finalizat, având în vedere vârsta victimei, incapacitatea acesteia de a-și exprima în mod valid voința și de a se apăra în mod ferm, inculpatul folosindu-se la săvârșirea pretinselor fapte și de vulnerabilitatea pe care partea vătămată o prezenta pe fondul afecțiunilor psihice de care aceasta suferea, precum și de încrederea acordată de mama minorei cu care avea relații de concubinaj, aspecte care conturează un profil comportamental deviant al inculpatului și o periculozitate socială ridicată.
De precizat este faptul că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă
că, partea vătămată G. A. S. este luată în evidența Clinicii de Psihiatrie Pediatrică Cluj-N. de la vârsta de 10 ani, cu diagnosticul „Tulburare hiperkinetică de conduită (heteroagresivitate fizică). Tulburare obsesiv-compulsivă în remisie. Atacuri motorii cronice. Retard psihic ușor QI-68”, iar în perioada septembrie-octombrie 2013, aceasta s-a prezentat în mod repetat pentru a fi internată pe fondul unor episoade de agitație psihomotorie, auto și heteroagresivitate, survenite și pe fondul conflictelor avute cu mama sa.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezidă și din valorile sociale lezate; din sentimentul de insecuritate creat în rândul comunității, în cazul în care organele judiciare nu iau măsuri prompte împotriva celor bănuiți ca autori ai unor fapte de o asemenea gravitate.
Față de cele arătate, apreciind că, arestarea inculpatului C. I. este în mod evident necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale, în baza art. 149/1 al.9-11 rap. la art.143, art.148 lit.f C.p.p., propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj a fost admisă, iar instanța a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 06.11.2013 și până la data de 04.12.2013, inclusiv.
În temeiul art.189 C.p.p., a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj onorariu avocațial din oficiu în sumă de 100 lei cuvenit av. C. M. I., ce se va avansa din FMJ.
Potrivit art.192 al.3 C.p.p., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare preventivă, vor rămâne în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C. I. solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și respingerea propunerii de arestare preventivă, arătând pe de o parte că în cauză nu există indicii sau probe care să justifice arestarea preventivă iar, pe de altă parte că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece este integrat în societate și are un loc de muncă stabil, fiind la prima confruntare cu legea penală.
Examinând recursul promovat în cauză împotriva luării măsurii arestării preventive, Curtea reține următoarele :
Din dispozițiile Codului de procedură penală rezultă că pentru luarea măsurii arestării preventive, subsumat scopului acesteia, astfel cum el este determinat prin art.136 C.proc.pen., respectiv privind buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții generale și anume: să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, potrivit art.143 C.proc.pen.; să existe unul din cazurile prevăzute de art.148 lit.a-f C.proc.pen.
Cu referire la termenul „indicii temeinice” legiuitorul a făcut o interpretare autentică prin art.68/1 C.proc.pen.
Din conținutul textelor menționate rezultă totodată că legiuitorul a avut în vedere două acte de dispoziție, distincte, respectiv unul privind luarea măsurii și altul privind alegerea acesteia.
Din verificarea încheierii atacate, rezultă că prima instanță a examinat sesizarea parchetului și a constatat în mod întemeiat că sunt îndeplinite condițiile luării măsurii arestării preventive.
În acest sens, potrivit art.68/1 C.proc.pen. „sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau de urmărire penală a săvârșit fapta”.
Noțiunea de „probe sau indicii temeinice” din Codul de procedură penală este echivalentă celei de „motive verosimile” prevăzută de art.5 paragr.1 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care impune ca o condiție prealabilă oricărei detenții preventive, reținerea unor motive reale, credibile de a bănui că persoana care urmează a fi privată de libertate a săvârșit o infracțiune.
În ceea ce privește sensul sintagmei „motive verosimile” Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta presupune existența unor fapte sau informații de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a comis o infracțiune, ceea ce trece drept plauzibil, depinzând de ansamblul circumstanțelor existente în cauza concretă și cunoscute la momentul arestării.
Pentru a dispune arestarea unei persoane, organul judiciar este obligat să ofere un set minim de fapte și informații care să convingă un observator obiectiv (judecător) cu privire la existența indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune. Acest aspect nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării (cauzele Brogan și Murray c/a Regatului Unit).
În prezenta cauză, probele administrate până în acest moment procesual creează cu suficientă putere rezonabilitatea comiterii de către inculpat a infracțiunii pentru care este cercetat.
Indiciul temeinic este un element care poate indica sau poate fi revelator asupra unui fapt sau asupra vinovăției celui care l-a comis. El conține o știință sau o cunoștință certă și directă asupra unui fapt, circumstanțe, situații, iar prin informația și revelația produsă de această știință dă o probă indirectă cu privire la existența infracțiunii și a vinovăției – proba indicială.
Principiile de securitate juridică și de protecție împotriva arbitrariului impun fondarea fiecărei privațiuni de libertate pe o bază legală specifică și pe o suspiciune rezonabilă.
În consecință, dacă prin termenul „probă” se înțelege, conform dispozițiilor art.63 C.proc.pen. ”orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei”, în legătură cu termenul „indicii temeinice” ele sunt simple presupuneri, determinate de aparențe mai mult sau mai puțin grăitoare.
Raportând dispozițiile legale la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Curtea constată că acestea transpun întocmai în dreptul intern prevederile art.5 paragraf 1 lit.c din Convenție, potrivit cărora o persoană poate fi lipsită de libertatea sa dacă a fost arestată sau reținută, în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
În speță, în mod judicios judecătorul fondului propunerii de arestare a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev de art. 143 Cod procedură penală dar și cele prevăzute de art. 5 pct.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul existenței acelor motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis o infracțiune, care în jurisprudența CEDO (cazul Fox, Campbell și Hartley versus U.K.).
În legislația română motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în disp.art.148 C.proc.pen., iar în prezenta cauză, sunt incidente disp.art.148 lit. f C.proc.pen.
Sub aspectul condițiilor de admisibilitate a propunerii de arestare preventivă - măsura restrictivă de libertate poate fi luată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prima condiție este îndeplinită în cauză iar sub aspectul celei de a doua condiții, în mod firesc, instanța de fond a avut în vedere presupusa gravitate a infracțiunii imputate, rezonanța socială a unor asemenea fapte precum și reacția publicului față de comiterea acestora, care justifică detenția înainte de judecată, cel puțin pentru un timp.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, dar acestea prezintă puncte de interferență, astfel că, în practica judiciară s-a conturat un punct de vedere majoritar, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport cu datele referitoare la fapte, adică natura și gravitatea infracțiunilor comise, cât și cu rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acestora, datele referitoare la persoana inculpatului, antecedentele penale ale sale. Numai criteriul referitor la pericolul social concret sau generic al infracțiunii săvârșită de inculpat nu poate constitui temei pentru luarea măsurii arestării preventive.
Prin urmare, există anumite tipuri de infracțiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracțional pe care îl presupun și îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivități, și care justifică luarea măsurii arestării preventive, în speță inculpatul fiind bănuit că ar fi agresat sexual o minoră, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința.
Aceste împrejurări au fost apreciate de către Curte ca fiind de natură a tulbura opinia publică și de a-i afecta grav încrederea într-un sistem real de valori, generând atitudini de neîncredere la adresa organelor statului chemate să protejeze ordinea socială, fiind întrunite cerințele art. 148 lit.f Cod procedură penală și impunându-se luarea măsurii arestării preventive.
Curtea apreciază așadar că pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru o bună administrare a justiției, este oportună la acel moment procesual măsura arestării preventive, subzistând temeiurile invocate de procuror și reținute ca atare de către instanță.
În consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen., Curtea va Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. I. împotriva încheierii penale nr. 106 din 6 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj.
În baza rt. 192 alin. 2 C.pr.pen. va obliga pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. I., arestat in Arestul IPJ Cluj împotriva încheierii penale nr. 106 din 6 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 noiembrie 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. D. LUPEAMONICA RODINAVALENTIN C.
GREFIER,
L. A. S.
Red.A.D.L./dact.L.C.C.
3 ex./8.12.2013
Jud.fond: I. N. B.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 354/2014. Curtea de... | Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... → |
|---|
