Tăinuirea. Art.270 NCP. Decizia nr. 84/2016. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 84/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 84/2016

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.84/A/2016

Ședința publică din 26 ianuarie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. M., judecător

JUDECĂTOR: V. V. A.

GREFIER: L. C.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj – reprezentat prin ROCUROR – S. D.

S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul M. M., împotriva sentinței penale nr.1212 din data de 29.10.2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N., inculpații fiind trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj N., pentru săvârșirea infracțiunilor după cum urmează:

- inculpatul N. S. M. pentru săvârșirea a trei infracțiuni de „înșelǎciune”, fapte prevǎzute de art. 244 alin.(1) și (2) C.pen. și douǎ infracțiuni de „uz de fals”, fapte prevǎzute de 323 teza I, toate cu aplicarea art. 38 alin.(1) C.pen. și în final, a art. 41 alin.(1) C.pen.;

- inculpatul M. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de „tǎinuire”, faptǎ prevǎzutǎ de art. 270 alin.(1) C.pen. și „complicitate la infracțiunea de înșelǎciune”, faptǎ prevǎzutǎ de art. 48 alin.(1) C.pen., raportat la art. 244 alin.(1) și (2) din Codul Penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin.(1) C.pen. și în final, a art. 41 alin.(1) C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2016, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

P. sentința penală nr. 1212 din 29.10.2014 al Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art. 386 C. proc. penala s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații N. S.-M. și M. M. au fost trimiși în judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj N. astfel pentru inculpatul N. S.-M. din săvârșirea a trei infracțiuni de „înșelăciune”, fapte prevăzute de art. 244 alin.(1) și (2) C.pen. și două infracțiuni de „uz de fals”, fapte prevăzute de 323 teza I, toate cu aplicarea art. 38 alin.(1) C.pen. și în final, a art. 41 alin.(1) C.pen.;in infracțiunile de înșelăciune în forma continuata prev. de art. 215 alin 1,2 3 C. penal de la 1969 cu aplic art41 alin 2 C. penal de la 1969 și art. 37 lit. a,b C. penal de la 1969 și art. 5 C. penal ( 3 acte materiale fapta comisa în perioada 30.08. 2012-7.11.2012), și uz de fals în forma continuata prev de art. 291 alin 1 C. penal de la 1969 cu aplic art. 41 alin 2 c. penal de la 1969, art. 37 lit. a,b C. penal de la 1969 și art. 5 c. penal (2 acte materiale fapta comisa în perioada30.08. 2012-7.11.2012) totul cu aplic art. 33 lit. a C. penal de la 1969 și art. 5 C. penal,

- pentru inculpatul M. M. din săvârșirea infracțiunilor de „tăinuire”, faptă prevăzută de art. 270 alin.(1) C.pen. și „complicitate la infracțiunea de înșelăciune”, faptă prevăzută de art. 48 alin.(1) C.pen., raportat la art. 244 alin.(1) și (2) din Codul Penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin.(1) C.pen. și în final, a art. 41 alin.(1) C.pen.in infracțiunile de tăinuire prev. de art. 221 C. penal de la 1969 cu aplic art. 37 lit. a C. penal de la 1969 și art. 5 C. penal si„complicitate la infracțiunea de înșelăciune”,prev de art. 26 C. penal de la 1969 rap la art. 215 alin 1,2,3 C. penal de la 1969 cu aplic art. 37 lit. a C. penal de la 1969 și art. 5 C. penal totul cu aplic art. 33 lit. a c. penal de la 1969 și art. 5 c. penal,

A fost condamnat inculpatul N. S.-M., C.N.P. –_, cetățean român, fiul lui S. și D., născut la data de 14.02.1983, în localitatea Curtea de Argeș, județul Argeș, cu domiciliul în . Ungureni, nr. 74, județul Argeș, având C.I. ., nr._, vârsta de 31 ani, studii superioare, ocupația – inginer, fără loc de muncă, stagiul militar efectuat, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de

-înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin 1,2,3 C. penal de la 1969 cu aplic art. 41 alin 2 C. penal de la 1969, art. 37 lit. a ,b, C. penal de la 1969 (actualul art. 224 alin 1 C. penal cu aplic art. 41 alin 1 c. penal )si art. 5 C. penal (trei acte materiale) la o pedeapsă stabilita potrivit art. 375 Cod proc penala comb. cu art. 374 alin 4 C. proc. penala de 4 ani închisoare;

- uz de fals prev. și ped. de art. 291 alin 1 C. penal de la 1969 cu aplic art. 41 alin 2 C. penal de la 1969, art. 37 lit. a,b, C. penal de la 1969 (actualul art323 teza I C.penal cu aplic art. 41 alin 1 C. penal )si art. 5 c. penal (doua acte materiale) la o pedeapsă stabilita potrivit art. 375 Cod proc penala comb. cu art. 374 alin 4 C. proc. penala de 1 an închisoare.

În temeiul art. 37 lit. b C. penal de la 1969 s-a constatat ca inculpatul a comis prezentele fapte în condițiile recidivei postexecutorii primul termen al acesteia constând în pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită prin S.P. nr. 271/2005 a Tribunalului Arges, definitivă prin d.p. nr. 6428/2005 a ICCJ inculpatul fiind arestat la data de 16.03.2005 și liberat condiționat la data de 11.07.2007 cu un rest de 432 zile închisoare împlinit la data comiterii prezentelor fapte.

S-a constatat ca infracțiunile pentru care inculpatului N. S.-M. i-a fost aplicata pedeapsa de 2 ani închisoare prin s.p. nr. 1141/5.09.2011 a Judecătoriei D. definitiva la data de 11.10.2011 prin d.p. nr. 295/R/2011 a Tribunalului Hunedoara (sentinta de contopire pedepse fapte săvârșite în perioada octombrie 2008-mai 2009)sunt în concurs real prev de art. 33 lit. a C. penal de la 1969 cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin s.p. nr. 355/10.04.2012 a Judecătoriei Tg M. definitva prin d.p. nr. 256/26.10.2012 a tribunalului M. (fapta comisa la data de 1.06.2009 ) și cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin s.p. nr. 116/6.06.2013 a Judecătoriei Curtea de Arges def. prin nerecurare la data de 1.07.2013(fapta comisa în primavara anului 2010).

S-a constatat ca infracțiunile pentru care inculpatul N. S.-M. a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 2 ani 2 luni închisoare prin s.p. nr. 444/8.03.2013 a Judecătoriei Focsani definitiva prin nerecurare la data de 26.03.2013 au fost savarsite la data de 13.11.2012 precum și fapta de înșelăciune prev de art. 215 alin 1,2,3 C. penal de la 1969cu aplic art. 41 alin 2 C. penal de la 1969 și uz de fals prev de art. 291 C. penal de la 1969 cu aplic art. 41 alin 2 C. penal de la 1969 comisa de catre inculpat în prezentul dosar în perioada 30.08.2012-7.11.2012 sunt concurente intre ele și toate au fost comise în stare de recidiva postcondamnatorie prev de art. 37 lit. a C. penal de la 1969 raportat la pedeapsa de 1 an închisoare aplicata prin s.p. nr. 355/10.04.2012 a Judecătoriei Tg M. def prin d.p. nr. 256/26.10.2012 a Tribunalului M. ( și implicit fata de pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin S.P. nr. 1141/5.09.2011 a judecătoriei deva def prin d.p. nr. 293/2011 a Tribunalului Hunedoara(sentinta de contopire)

S-a constatat ca prin sentința penala nr. 47/19.02.2014 a judecătoriei Bistrita def la data de 3.03.2014 în baza art. 6 alin 1 NCP a fost redusa pedeapsa de 2 ani închisoare aplicata inculpatului prin sentința penala nr. 116/2013 a Judecătoriei Curtea de Arges pentru comiterea infracțiunii prev de art. 213 alin 1 C. penal cu aplic art. 37 lit. a C. penal, art. 3209/1 C.p.p. la maximul special de 1 an 4 luni închisoare prev de art. 238 alin 1 NCP cu reținerea art. 396 NCPP

S-a descontopit pedeapsa rezultanta de 3 ani 6 luni închisoare aplicata prin s.p. nr. 47/19.02.2014 a Judecătoriei Bistrita def la data de 3.03.2014 (fosta sentința penala nr. 1896/21.11.2013 a Judecătoriei Bistrita def prin nerecurare la data de 10.12.2013 sentința de contopire) inlatura cele doua sporuri fiecare a cate 1 an închisoare repune în individualitatea lor pedepsele rezultând:

- 1 an 6 luni închisoare aplicata prin s.p. nr. 543/17.11.2009 a J. Sibiu def la data de 15.06.2010 prin d.p. nr. 25/2010 a tribunalului sibiu și respecitv d.p. nr. 446/2006 a Curtii de Apel A. pentru comiterea infracțiunii prev de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002 cu aplic art. 41 alin 2 ,art 37 lit. b și art. 39 alin 4 C. penal de la 1969(fapta comisa la 15.10.2008)

- 1 an închisoare aplicata prin s.p. nr. 254/14.10.2010 a Judecătoriei Curtea de Arges def prin d.p, nr. 311/21.12.2010 a tribunalului Arges ptr infracțiunea prev de art. 213 alin 1,art 41 alin 2 și art. 37 lit. b C. penal de la 1969(fapte comise în perioada octombrie 2008-mai 2009)

- 1 an închisoare aplicata prin s.p. nr. 254/14.10.2010 a Judecătoriei Curtea de Arges def prin d.p, nr. 311/21.12.2010 a tribunalului Arges ptr infracțiunea prev de art86 alin 1 din OUG 195/2002 ,art 41 alin 2 art. 37 lit. b C. penal de la 1969(fapte comise în perioada octombrie 2008-mai 2009

- 1 an 6 luni închisoare aplicata prin s.p. nr. 280/10.05.2011 a Jud A. I. def prin nerecurare la data de 31.05.2011 ptr infracțiunea prev de art. 213 alin 1 C. penal, art. 37 lit. b C. penal și art. 39 alin 4 C.pemnal (fapta comisa la 23.05.2009)

- 2 ani 2 luni închisoare aplicata prin s.p,. nr. 444/8.03.2013 a jud.Focsani def prin nerecurare la data de 26.03.2013 ptr infracțiunea prev de art. 215 alin1,2,3 C. penal, art. 41 alin 2 C. penal,art 37 lit. a,b, C. penal de la 1969(fapta ..11.2012)

- 3 luni închisoare aplicata prin s.p,. nr. 444/8.03.2013 a jud.Focsani def prin nerecurare la data de 26.03.2013 ptr infracțiunea prev de art. 291 C. penal, art. 37 lit. a ,b C. penal de la 1969(fapta ..11.2012)

- 1 an închisoare aplicata prin s.p. nr. 355 /10.04.2012 a jud Tg M. def prin d.p. nr. 256/26.10.2012 a Trib M. ptr infracțiunea prev de art. 213 alin 1 C. penal, art. 37 lit. b C. penal de la 1969(fapta comisa la data de 1.06.2009)

- 1 an 4 luni închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 116/2013 a Judecătoriei Curtea de Arges pentru comiterea infracțiunii prev de art. 213 alin 1 C. penal cu aplic art. 37 lit. a C. penal redusa ca urmare a aplicarii art. 6 NCP

În temeiul art. 33 lit. a C. penal de la 1969 rap. la art. 34 lit. b c. penal de la 1969, art. 36 alin 2 c. penal de la 1969 s-au contopit pedepsele de 1 an 6 luni închisoare aplicata prin s.p. nr. 543/17.11.2009 a J. Sibiu def la data de 15.06.2010 prin d.p. nr. 25/2010 a tribunalului sibiu și respecitv d.p. nr. 446/2006 a Curții de Apel A., 1 an închisoare aplicata prin s.p. nr. 254/14.10.2010 a Judecătoriei Curtea de Arges def prin d.p, nr. 311/21.12.2010 a tribunalului Arges, 1 an închisoare aplicata prin s.p. nr. 254/14.10.2010 a Judecătoriei Curtea de Arges def prin d.p, nr. 311/21.12.2010 a tribunalului Arges, 1 an 6 luni închisoare aplicata prin s.p. nr. 280/10.05.2011 a Jud. A. I. def prin nerecurare la data de 31.05.2011, 1 an închisoare aplicata prin s.p. nr. 355 /10.04.2012 a jud Tg M. def prin d.p. nr. 256/26.10.2012 a Trib M., și 1 an 4 luni închisoare aplicata prin s.p. nr. 116/6.06.2013 a Judecătoriei Curtea de Arges def la 1.07.2013 prin nerecurare redusa în baza art. 6 NCP prin s.p. nr. 47/19.02.2014 a Judecătoriei Bistrita def la data de 3.03.2014 în pedeapsa cea mai grea de 1 an 6 luni închisoare sporita cu 1 an deci în total 2 ani 6 luni închisoare

În baza art. 33 lit. a c. penal de la 1969 rap. la art. 34 lit. b c. penal de la 1969, art. 36 alin2 C. penal de la 1969 s-au contopit pedepsele de 2 ani 2 luni închisoare aplicata prin s.p,. nr. 444/8.03.2013 a jud.Focsani def prin nerecurare la data de 26.03.2013, 3 luni închisoare aplicata prin s.p,. nr. 444/8.03.2013 a jud.Focsani def prin nerecurare la data de 26.03.2013, 4 ani închisoare aplicata prin prezenta hotărâre ptr infracțiunea de înșelăciune și 1 an închisoare aplicata prin prezenta hotărâre ptr infracțiunea de uz de fals pentru infracțiunile comise în stare de recidiva în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 39 alin 1 C. penal de la 1969 s-a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare cu pedeapsa rezultanta de 2 ani 6 luni închisoare mai sus menționata în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare sporita cu 1 an inculpatul urmând sa execute pedeapsa de: 5 ani închisoare în regim de detenție.

În baza art. 12 din legea nr. 187/2013 rap. la art. 71 alin 2 C. penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua C. penal ca și pedeapsa accesorie pe durata stabilita în art. 71 alin 2 C. penal.

În temeiul art. 36 alin 3 c. penal de la 1969 s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului perioada executata de la 30.10.2010 la 6.06.2012 și de la 14.11.2012 pana la 12.03.2014.

A fost condamnat inculpatul M. M., C.N.P. –_, cetățean român, fiul lui M. și M., născut la data de 02.04.1986, în localitatea Sighetu Marmației, județul Maramureș, cu domiciliul în . Tisa, nr. 166, județul Maramureș, adresa aleasă pentru comunicarea actelor procedurale fiind municipiul Sighetu Marmației, .. 54, jud. Maramureș, având C.I. ., nr._, divorțat, în vârstă de 28 ani, studii 8 clase, stagiul militar neefectuat, ocupația - crescător de animale în ferma proprie, pentru săvârșirea infracțiunilor de

- tăinuire prev și ped de art. 221 alin 1 C. penal de la 1969 cu aplic art. 37 lit. a c. penal de la 1969 (actualul art. 270 alin 1 C. penal cu aplic art. 41 alin 1 c. penal) și art. 5 c. penal la o pedeapsa de 3 ani închisoare;

- complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 26 c. penal de la 1969 raportat la art. 215 alin 1,2,3 C. penal de la 1969 cu aplic art. 37 lit. a c. penal de la 1969 (actualul art. 48 alin 1 C. penal rap. la art. 244 alin 1,2, C. penal cu aplic art. 44 alin 1 C. penal )si art. 5 c. penal la o pedeapsa de 3 ani închisoare;

În temeiul art. 37 lit. a c.penal de la 1969 s-a constatat ca prezentele infracțiuni au fost comise de catre inculpat în condițiile recidivei mari postcondamnatorii primul termen al acesteia constând în pedeapsa de 1 an 5 luni închisoare și 350 lei amenda penala suspendata condiționat aplicata prin sentinta penala nr. 561/2010 a Judecătoriei Sighetu Marmatiei def prin d.p. nr. 582/R/2011 a Curtii de Apel Cluj.

În baza art. 15 din legea 187/2012 s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an 5 luni închisoare și 350 lei amenda penala aplicata inculpatului prin sentința penala nr. 561/2010 a Judecătoriei Sighetu Marmatiei def prin d.p. nr. 582/R/2011 a Curtii de Apel Cluj, pedeapsa pe care inculpatul o executa alaturi de cele doua pedepse aplicate prin prezenta în regim de detenție rezultând următoarele pedepse parțiale

- 4 ani 5 luni închisoare și 350 lei amenda penala

- 4 ani 5 luni închisoare și 350 lei amenda penala.

În baza art. 33 lit. a C. penal de la 1969 s-a constatat concursul real de infracțiuni și potrivit art. 34 lit. b C. penal de la 1969 cu aplic art. 5 NCP s-au contopit cele doua rezultante de mai sus în pedeapsa cea mai grea, rezultând pedeapsa de

- 4 ani 5 luni închisoare și 350 lei amenda penala în regim de detenție.

În baza art. 12 din legea nr. 187/2013 rap. la art. 71 alin 2 C. penal s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua C. penal ca și pedeapsa accesorie pe durata stabilita în art. 71 alin 2 C. penal.

Au fost admisă în parte acțiunile civile formulate în cauza de partile cvile S.C. „G. K.” S.R.L și S.C. „Dupon I.” S.R.L iar în baza art. 19 C.p.p. rap. la art. 397 C.p.p. combinat cu art.1357 alin 1 C civil, art. 1382, cod civil obliga pe cei doi inculpati în solidar la plata sumei de 45.000 lei reprezentând contravaloarea autoturismului catre partea civila S.C. „G. K.” S.R.L precum și la plata sumei de 22.000 lei, reprezentând contravaloarea autoturismului catre partea civila S.C. „D. I.” S.R.L și respinge restul pretențiilor civile formulate ca nedovedite.

A fost admisă acțiunea civila formulata în cauza de partea civila J. M.-C. iar în baza art. 19 C.p.p. rap. la art. 397 C.p.p. combinat cu art.1357 alin 1 C civil obliga pe inculpatul N. S. M. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de pretenții civile.

În baza art. 25 alin 3 C. proc. penala rap. la art. C. proc. penala s-a dispus desființarea totala a înscrisurilor falsificate și anume a copiei cartii de identitate și a permisului de conducere pe numele P. G. V. fila 119 d.u.p. și a copiei cartii de identitate și a permisului de conducere pe numele E. G. V. fila 25 d.u.p.

În temeiul art. 274 alin 1, 2 NCPP a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în suma de 700 lei fiecare.

Conform art. 272 alin 1 NCPP C onorariile av. oficiu s-a avansat din FMJ după cum urmează suma de 300 ce reprezintă onorariul apărătorului din oficiu R. I. suma de 300 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, av.R. B.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

P. Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. emis în dosar nr. 9133/P/2012 la data de 22.07.2014 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr. de mai sus la data de 28.07.2014 au fost trimiși în judecata inculpații: N. S.-M., C.N.P. –_, cetățean român, fiul lui S. și D., născut la data de 14.02.1983, în localitatea Curtea de Argeș, județul Argeș, cu domiciliul în . Ungureni, nr. 74, județul Argeș, având C.I. ., nr._, vârsta de 31 ani, studii superioare, ocupația – inginer, fără loc de muncă, stagiul militar efectuat, cu antecedente penale, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de „înșelăciune”, fapte prevăzute de art. 244 alin.(1) și (2) C.pen. și două infracțiuni de „uz de fals”, fapte prevăzute de 323 teza I, toate cu aplicarea art. 38 alin.(1) C.pen. și în final, a art. 41 alin.(1) C.pen.;si M. M., C.N.P. –_, cetățean român, fiul lui M. și M., născut la data de 02.04.1986, în localitatea Sighetu Marmației, județul Maramureș, cu domiciliul în . Tisa, nr. 166, județul Maramureș, adresa aleasă pentru comunicarea actelor procedurale fiind municipiul Sighetu Marmației, .. 54, jud. Maramureș, având C.I. ., nr._, divorțat, în vârstă de 28 ani, studii 8 clase, stagiul militar neefectuat, ocupația - crescător de animale în ferma proprie, pentru săvârșirea infracțiunilor de „tăinuire”, faptă prevăzută de art. 270 alin.(1) C.pen. și „complicitate la infracțiunea de înșelăciune”, faptă prevăzută de art. 48 alin.(1) C.pen., raportat la art. 244 alin.(1) și (2) din Codul Penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin.(1) C.pen. și în final, a art. 41 alin.(1) C.pen.

Sub aspectul învinuirilor se retine pe scurt în actul de sesizare a instanței aceea ca inculpatul N. S.-M., în perioada 30 august 2012 – 07 noiembrie 2012 a indus în eroare pe reprezentanții societăților „Dupon I.” S.R.L. și „G. K.” S.R.L., precum și pe numitul J. M.-C., folosind documente falsificate (cartea de identitate și permisul de conducere, pe numele false de E. G. și P. G. V.), pe baza cărora a închiriat un număr de trei autoturisme în valoare totală de aproximativ 77.000 lei, pe care ulterior le-a vândut unor terțe persoane, iar inculpatul M. M., în cursul anului 2012 a cumpărat de la inculpatul N. S.-M. două autoturisme, marca Mercedes Vito cu nr. de înmatriculare_ și respectiv, marca Skoda O., cu nr. de înmatriculare_ la un preț cu mult sub valoarea lor de circulație, deși a cunoscut că aceste autovehicule nu erau proprietatea vânzătorului și că provin din închirieri auto, bunuri de care a dispus în mod nelegal în scopul obținerii unui folos material

P. încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 15.09.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța i-a întrebat pe inculpați dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-le la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. iar, în urma răspunsului pozitiv al acestuia a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 375 C.p.p..

Audiat în urmărire penala inculpatul N. S.-M. a recunoscut faptele imputate cooperând cu organele judiciare în fata instantei inculpatul a avut aceeași poziție sincera cooperând cu organele judiciare, a recunoscut în totalitate faptele retinute în actul de sesizare al instanței arătând modul de comitere a acestora, si a regretat profund faptele comise solicitând ca judecata sa se faca în baza probelor admnistrate în faza de urmărire penala pe care le cunoaste și le insuseste și nu solicita administrarea de probe uzand de prevederile art. uzand de prevederile art. 374 alin 4 375 alin 1 NCPP judecata în cazul recunoașterii învinuirii.

De cealaltă parte inculpatul M. M. a negat constant comiterea faptelor imputate prezentând o versiune porprie asupra faptelor reținute în sarcina sa și care este contrazisa de probele administrate în cauza

Analizând actele și lucrările dosarului coroborate cu dispozițiile legale în materie instanța a reținut următoarele:

În fapt,

I La data de 10.10.201 2, persoana vătămată C. V. a sesizat organele de cercetare penală, formulând plângere penală cu privire la faptul că la data de 04.10.2012, o persoană care s-a recomandat a fi E. G., prezentând o carte de identitate și un permis de conducere cu acest nume, a venit la sediul firmei S.C. „Gucki K.” S.R.L., al cărei administrator este, unde a închiriat pentru o perioadă de patru zile autoturismul marca „Mercedes Vito”, cu nr. de înmatriculare_, iar la expirarea acestui termen, deși a încercat să-l contacteze pe cocontractant, nu a reușit, acesta din urmă având telefonul mobil închis (fila nr. 20).

În urma efectuării activității de recunoaștere din planșă foto, în prezența martorilor asistenți B. T. I. și Ș. M., persoana vătămată C. V. l-a recunoscut pe inculpatul N. S.-M., ca fiind persoana care s-a prezentat sub numele de E. G. la sediul firmei a cărei administrator este și a închiriat autoturismul marca Mercedes (filele 34-40).

Fiind audiat în data de 05.04.2013, martorul N. Ș. a declarat că într-o zi din toamna anului 2012, aflându-se cu autoturismul proprietate personală în apropierea punctului de frontieră Sighetu Marmației – Ucaraina, lângă el a oprit un autoturism marca „Mercedes Vito” al cărui șofer i-a solicitat să treacă acel autoturism în Ucraina, contra sumei de 100 Euro, deoarece el nu deținea pașaport.

Astfel, la solicitarea acelui necunoscut, i-a remis o copie a cărții de identitate, necesară pentru întocmirea unei împuterniciri, urmând a se auzi la telefon a doua zi.

P. urmare, a doua zi martorul N. Ș. s-a întâlnit din nou cu acel necunoscut și, după ce a luat în primire autoturismul marca „Mercedes Vito”, a trecut frontiera de stat a României, în Ucraina, unde a fost contactat de alte două persoane necunoscute, cărora le-a înmânat autoturismul și cheile acestuia, primind în schimb suma de 100 Euro.

Ulterior, a trecut din nou granița în România, pe jos (filele nr. 45-47).

În data de 03.06.2013, martorul N. Ș. a fost supus unui test poligraf, din raportul de constatare criminalistică nr._ din 10.06.2014 reieșind că răspunsurile acestuia la întrebările nr. 3, 5 și 9 (relevante cauzei), au provocat modificări psihofiziologice specifice comportamentului simulat (filele nr. 193-196).

3. „Ai mai primit sume de bani pentru a trece diferite autoturisme în afara granițelor țării?” Răspuns NU

5. „Ai primit de la M. M. un autoturism Mercedes Vito cu nr._, pentru a-l trece în afara granițelor țării ?” Răspuns NU

9. „Te-ai înțeles cu M. M. să scoateți din țară un autoturism Mercedes Vito, cu nr._ ?” Răspuns NU .

Astfel, după ce a picat testul poligraf, la data de 03.06.2014 martorul N. Ș. a fost reaudiat, ocazie cu care a declarat următoarele:

Îl cunoaște pe inculpatul M. M. de când erau copii, locuințelor lor fiind apropiate.

În urmă cu aproximativ doi ani a fost apelat telefonic de către vecinul său, inculpatul M. M., solicitându-i să meargă până la el. Odată ajuns la locuința acestuia, inculpatul l-a întrebat dacă este de acord să ducă o mașină în Ucraina, neaducându-i la cunoștință situația reală a autoturismului.

Deoarece totul părea în regulă, M. M. i-a făcut o împuternicire pe baza cărții de identitate, martorul N. Ș. primind actele autovehiculului, cheia acestuia precum și autoturismul marca Mercedes Benz Vito, culoare albastru, cu nr. de înmatriculare de CJ, fără a-l reține exact, inculpatul spunându-i că după ce îl va trece în Ucraina, să îl lase în parcarea unui restaurant situat la o distanță de aproximativ 300 de metri de frontieră.

Astfel, martorul a trecut granița fără probleme și, ajungând la restaurantul respectiv, a lăsat autoturismul în parcare, moment în care s-au apropiat doi bărbați care i-au dat suma de 100 de euro, după care el s-a întors pe jos până la punctul de frontieră, iar cele două persoane necunoscute s-au deplasat cu autoturismul înspre Ucraina (filele nr. 181-184).

P. adresa nr. 3.273.649/23.05.2014, I.G.P.R. – Punctul de Contact Porubne reiese că autoritățile ucrainene au constatat că numitul N. Ș. a intrat în Ucraina prin punctul de frontieră Solotvino în data de 05.10.2012 la ora 21.53 și a ieșit prin același punct, la ora 23.52 (fila nr. 185).

În urma efectuării activității de recunoaștere din planșă foto, în prezența martorilor asistenți M. O.-T. și M. V.-M., numitul N. S.-M. l-a recunoscut pe M. M., ca fiind persoana căreia i-a remis autoturismul în cauză, contra unei anumite sume de bani (filele nr. 72-85).

Fiind audiat în calitate de învinuit, numitul N. S.-M. a recunoscut fapta comisă, declarând totodată că actele false, cu numele „E. G.” le-a obținut în anii 2008 – 2009, de la o persoană necunoscută, din municipiul Râmnicu V., căreia i se spune „L.”.

Cu ocazia audierii în calitate de inculpat în data de 25.06.2014, numitul N. S.-M. a declarat că recunoaște faptele comise, precizând că a avut o înțelegere cu inculpatul M. M., în sensul că îi aducea acestuia autoturisme închiriate, iar banii nu îi primea pe loc, ci la o dată ulterioară, în funcție de momentul vânzării.

De asemenea, N. S.-M. a menționat că știa că M. M. (zis M.) trecea aceste autoturisme în Ucraina, fără a cunoaște cum erau valorificate acolo, precizând că în perioada respectivă i-a adus inculpatului M. M. mai multe autoturisme închiriate din alte județe ale țării (filele nr. 228-232).

Fiind audiat în calitate de învinuit, M. M. a declarat că nu îl cunoaște pe N. S.-M., nu a avut nicio tangență cu acesta și nu a primit niciun autoturism de la el.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 17.04.2013, numitul M. M., fiind examinat cu tehnica poligraf, răspunsurile acestuia la următoarele întrebări, au provocat modificări psihofiziologice specifice comportamentului simulat:

3. „Cunoști persoana prezentată la poliție în fotografie, ca fiind N. S.-M. ?” Răspuns NU

5. „Ai primit de la N. S.-M. un auto Mercedes Vito și un auto Skoda O. pentru a le valorifica în afara țării ?” Răspuns NU

8. „I-ai dat vreodată vreo sumă de bani lui T. V., să-i trimită lui N. S.-M.?” Răspuns NU

5. „Te-ai înțeles cu N. Ș. să scoată din țară un autoturism Mercedes Vito, cu nr._ ?” Răspuns NU

Mai mult, în nota din concluziile acestui raport de constatare tehnico-științifică, este subliniat faptul că numitul M. M. a avut un comportament menit să denatureze traseele diagramei poligraf (respirație controlată și mișcări fine ale degetelor pe care erau atașați senzorii GSR), ccea ce întărește convingerea asupra caracterului nesincer al declarațiilor date în cursul audierilor și a încercărilor acestuia de inducere în eroare a organelor de urmărire penală (filele nr. 162-164).

Cu ocazia audierii în calitate de inculpat în data de 03.07.2014, numitul M. M. a declarat că își menține declarațiile anterioare, precizând că nu a avut nicio tangență cu N. S.-M. „nu l-am văzut în viața mea și nu am primit niciun bun de la acesta, nu am făcut nicio afacere cu acesta”.

De asemenea, a declarat că nu l-a trimis pe martorul N. Ș. în Ucraina și nu i-a dat dat niciun autoturism marca Mercedes Vito, neavând în anul 2012 o astfel de mașină (filele nr. 219-222).

Deoarece nu și-a recuperat nici până în prezent prejudiciul, persoana vătămată S.C. „G. K.” S.R.L. prin reprezentant legal C. V., s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 45.000 lei, reprezentând contravaloarea autoturismului și cu suma de 11.700 Euro, reprezentând beneficiul nerealizat ca urmare a lipsei folosinței acestuia (fila nr. 29).

II În fapt, la data de 14.09.2012, persoana vătămată B. B. a sesizat organele de cercetare penală, formulând plângere penală cu privire la faptul că la data de 30.08.2012, numitul N. S.-M., s-a prezentat la sediul firmei S.C. „Dumpont I.” S.R.L., al cărei administrator este, unde a închiriat autoturismul marca „Skoda O.”, cu nr. de înmatriculare_, iar la expirarea acestui termen, deși a încercat să-l contacteze pe cocontractant, nu reușit acest lucru, telefonul mobil al acestuia fiind închis (fila nr. 57).

Fiind audiat, inculpatul N. S.-M. a recunoscut fapta comisă.

Fiind audiat, inculpatul M. M. a declarat că nu îl cunoaște pe N. S.-M., nu a avut nicio tangență cu acesta și nu a primit niciun autoturism de la el.

3. „Cunoști persoana prezentată la poliție în fotografie, ca fiind N. S.-M. ?” Răspuns NU

5. „Ai primit de la N. S.-M. un auto Mercedes Vito și un auto Skoda O. pentru a le valorifica în afara țării ?” Răspuns NU

8. „I-ai dat vreodată vreo sumă de bani lui T. V., să-i trimită lui N. S.-M.?” Răspuns NU

5. „Te-ai înțeles cu N. Ș. să scoată din țară un autoturism Mercedes Vito, cu nr._ ?” Răspuns NU

Deoarece nu și-a recuperat nici până în prezent prejudiciul, persoana vătămată S.C. „Dupon I.” S.R.L. prin reprezentant legal B. B., s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 22.000 lei, reprezentând contravaloarea autoturismului și cu suma de 22.575 lei, reprezentând beneficiul nerealizat ca urmare a lipsei folosinței acestuia (fila nr. 68).

III În fapt, la data de 11.11.2012, persoana vătămată J. M.-C. a sesizat organele de cercetare penală, formulând plângere penală cu privire la faptul că la data de 07.11.2012, o persoană care s-a recomandat a fi P. G.-V., prezentând o carte de identitate și un permis de conducere cu acest nume, a închiriat autoturismul marca „BMW 316”, cu nr. de înmatriculare_, iar la expirarea acestui termen, deși a încercat să-l contacteze pe cocontractant, nu reușit acest lucru, telefonul mobil al acestuia fiind închis (fila nr. 105).

Efectuându-se verificări în baza de date D.P.A.B.D., s-a constatat că persoana care s-a recomandat cu numele de P. G.-V., a prezentat documente falsificate, C-N.P.-ul respectiv neexistând în baza de date.

Având în vedere adresa Serviciului de Investigații Criminale nr._ din data de 15.10.2012, cu privire la urmărirea numitului N. S.-M. cunoscut cu această modalitate de operare, în urma efectuării activității de recunoaștere din planșă foto, persoana J. M.-C. l-a recunoscut pe numitul N. S.-M., ca fiind persoana care s-a prezentat sub numele de P. G.-V. și a închiriat autoturismul marca BMW 316 (fila nr. 104).

Ulterior, inculpatul N. S.-M. (alias P. G.) a vândut autoturismul marca „BMW 316” cu nr. de înmatriculare_, martorului S. V. contra sumei de 1.600 lei, după ce în prealabil fusese prezentat și martorului V. A., care însă a refuzat achiziționarea acestuia.

Fiindu-le prezentată fotografia inculpatului N. S.-M., cei doi martori l-au recunoscut ca fiind persoana care le-a vândut autovehiculul în cauză.

Deși și-a recuperat autoturismul, persoana vătămată J. M.-C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.000 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu transportul autoturismului din județul V., în municipiul Cluj-N. (fila nr. 120).

Fiind audiat, inculpatul N. S.-M. a recunoscut și comiterea acestei fapte.

In conformitate cu dispozițiile articolului 103 alin 1 C.p.p probele nu au valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe se face de către organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma tuturor probelor administrate iar declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Inculpatul nu este obligat să relateze faptele pentru care este învinuit și de asemenea nu are obligația de a declara tot ce știe sau de a spune adevărul având libertatea de a minți fără ca organele judiciare să-l sancționeze pentru aceasta. Din contră, organele judiciare au obligația de a lămuri cauza sub toate aspectele, astfel încât orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale. P. prisma celor mai sus evocate instanta va retine ca sincere și care corespund adevarului declaratiile inculpatului N. S. M. acestea fiind detailate și se coroboreaza cu restul probelor administrate în cauza.

Astfel, desi inculpatul M. M. are certitudinea ca a reusit sa conviga instanta de judecata asupra faptului ca versiunea sa este adevarata, că nu s-a reusit dovedirea contributiei sale ca și complice la comiterea faptei, respectiv tainuitor, că neparticipand direct la incheierea contractelor de inchiriere inseamna obligatoriu ca nu a participat la comiterea faptei, aceasta este însă doar o aparență, inculpatul sperand superficial ca vor fi avute în vedere exclusiv probele prezentate de el în confirmarea celor sustinute, fara a fi analizate în contextul intregului probator și fara a se stabili veridicitatea acestora. Mai mult, nu sunt credibile sustinerile inculpatului M. în sensul ca în perioada septembrie-decembrie 2012 a fost plecat în Spania la munca, intrucat surprinzator inculpatul dupa un interval de 2 ani de zile isi aduce aminte brusc și pentru prima data aceste aspecte, ori daca . este și una reala, fara indoiala din primele momente ale cerctarii sale inculpatul ar fi invederat organelor judiciare acest aspect, astfel ca în prezent o atare apărare apare neverosimila și de circumstanta, de natură exclusiv de a-l exonera de la raspundere penala, cu atat mai mult cu cat inculpatul nu poate aduce în sustinerea acestei variante probe pertinente, cum ar fi un contract de munca sau relatii legate de persoana care l-a angajat, context în care probele testimoniale solicitate de catre inculpat pentru a dovedi aceste aspecte sunt superflue și nu pot convinge instanta de judecata asupra veridicitatii sustinerilor, aparand ca probe pro cauza, anume confectionate pentru a servi la intarirea celor sustinute de inculpat. ., instanta a respins administrarea acestor probe considerand ca nu sunt verosimile, inculpatul alegandu-si tocmai aceeasi perioada ca fiind plecat în strainatate identica cu perioada în care si-a desfasurat activitatea infractionala, alegere pe care a facut-o doar dupa ce a cunoscut perioada care procurorul i-a retinut-o ca fiind legata de comiterea faptelor imputate.

Inculpatul N. S. în cea mai mare parte a recunoscut acuzațiile aduse, precizând că fizionomiile persoanei la care i-a vândut autoturismul și fizionomia inculpatului M. sunt identice și că a recunoscut din planșe foto acea persoană la un anumit moment, dealtfel a fost constant în ceea ce privește porecla și prenumele acelei persoane și locul de unde acesta provine. Inculpatul N. S. indirect il indică pe inculpatul M. M., neexistând nici un dubiu că recunoașterea după planșa foto a fost efectuată în mod legal și în condiții procedurale și a precizat în mod expres că sunt fizionomii absolut identice. Dată fiind și declarația martorului N. S. care și-a modificat declarațiile, la un moment dat spune că inculpatul M. este cunoscut în comunitate ca o persoană care se ocupă de trafic de masini, că la un moment dat i-a fost frică de acesta și de anturajul în care inculpatul se invârte, este posibil ca și inculpatul N. S. să dea anumite declarații tot din anumite considerente de teama. Cert este că inculpatul N. S. a recunoscut faptele care i-au fost imputate, astfel incât asupra vinovăției acestuia nu există nici un fel de dubiu, cum dealtfel nu există nici un fel de dubiu asupra vinovăției inculpatului M. M. și a contribuției sale la faptele care au fost comise.

Inculpatul M. M. a fost recunoscut din planșe foto de către inculpatul N. S., care a precizat că și cu alte ocazii i-a adus autoturisme, de asemenea martorul N. S. a arătat că il cunoaște pe inculpatul M. de mai mulți ani, că acesta este cel care l-a rugat să transporte primul autoturism în Ucraina, dand și detalii relevante cu privire la condițiile în care a avut loc acel transport, urmand a inlatura declarația martorului N. S. din fața instanței ca fiind vădit nesinceră, dată în anumite circumstanțe, asupra cărora urmează să se facă cercetări

Faptele au fost dovedite prin mijloacele de probă care au fost administrate, declarațiile inculpatului N. S. cu privire la circumstanțele comiterii faptelor sunt confirmate și de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, probele coroborându-se astfel unele cu altele și nu este de omis nici imprejurarea că inculpatul M. M. a căzut și testul poligraf care este un indiciu, care coroborat cu celelalte probe poate conduce la concluzia nesincerității inculpatului, iar cele declarate în fata instantei nu au nici o relevanță, câtă vreme specialistul în tehnica poligraf a menționat că inculpatul M. M. a avut un comportament menit să denatureze traseele diagramei poligraf, iar inculpatul N. S. și martorul N. S. confirmă indirect faptul că inculpatul M. se ocupă cu cumpărarea și ulterior vânzarea de mașini în Urcaina, în condițiile în care cunoaște că aceste autoturisme nu sunt ale persoanelor de la care le cumpără, dealtfel sunt cumpărate la un preț foarte scăzut, mult mai scăzut decât prețul pieței, astfel incât apărările sale nu pot fi luate în considerare.

Cu privire la activitatea infracțională desfășurată de inculpatul M. M., din declarațiilor martorilor audiați în cauză, respectiv cele date de martorul N. S. luand în considerare declaratia acestui martor din data de 3.06.2014 din faza de urmarire penala, inlaturand –o pe aceea data în fata instantei și pe cea din 5.04.2013 ca fiind mincinoase, precum și din declaratia martorului T. V., coroborate cu testarea poligraf și cu declarația inculpatului N. S. M., rezultă că inculpatul M. M. a avut cunoștință de activitatea incupatului N., că acesta inchiria autoturisme care erau ulterior valorificate de catre el în Ucraina

Trebuie subliniat faptul ca instanta a dat valoare declaratiei date în data de 3.06.2014 în urmarire penala de catre martorul N. S. ca aceasta exprimand adevarul și nu celelate depozitii din urmarire penala sau din fata instantei de judecata, iar pe de alta parte schimbarea pozitiei procesuale în faza de cercetare judecatoresca este oarecum justificata, martorul temandu-se de ceea ce i s-ar putea intampla, fiindu-i frica de inculpatul M. despre care se pare ca frecventeaza cercuri dubioase, dorind în aceeasi ordine de idei ca aceasta declaratie sa nu poate fi vazuta de inculpatul M. sau avocatii acestuia context în care în fata instantei în prezenta inculpatului, martorul a preferat sa prezinte o alta situatie contrara realitatii, tocmai pentru a se pune la adpost de eventualele repercursiuni negative care le-ar putea avea din partea lui M. M..

De cealalta parte stau declaratiile martorului T. V. care de la inceput a prezentat aceeasi varianta și anume ca la sfarsitul anului 2012 se intalnea cu inculpatul M. M. tot la doua-trei zile iar la solicitarea lui a trimis prin banca suma de 260 euro inculpatului N., martorul aratand ca inculpatul M. se ocupa cu achizitionarea și vanzarea de autoturisme, iar raportat la relatarile acestui martor instanta a apreciat inutila administrarea probelor testimoniale solicitate de inculpatul M. cat timp a reisit ca inculpatul M. se afla în Romania la momentul la care a sustinut ca era plecat la munca în Spania.

În al doilea rând, inculpatul N. S. M. prin declarațiile date a arătat concret și neechivoc condițiile în care s-au perfectat contractele cu partile vătămate arătând în detaliu și succesiv etapele parcurse de către inculpati până la final, inclusiv faptul ca autoturismele erau vandute unei persoane pe numele M. zis „M.” care era de undeva din jud M. zona Sighetu Marmatiei și care le vindea în Ucraina, cunoscand de unde provin autoturismele și cumparandu-le cu sume infime, cu mult sub pretul pietii, inculpatul M. M. corespunzand intrutotul fizionomiei persoanei cunoscute cu numele de M. sau MISU.

Din toate acestea se desprinde ideea conform căreia elementele determinante pentru inchirierea autoturismelor, au constat în incheierea contractelor de inchiriere pe durata determinata, plata sumelor de bani cu titlu de chirie, siguranta redobandirii autoturismelor odata cu expirarea duratei inchiriate și fără a lăsa posibilitatea unor interpretări, cu siguranta partile vătămate nu ar fi acceptat inchirierea masinilor în conditiile în care ar fi cunoscut intentia reala a inculpatilor

Pe de altă parte, faptul că martorii audiati în faza cercetării judecătorești nu au menționat amănunțit toate momentele la care au fost prezenti și care le-au relatat în urmarire penala nu poate duce la aprecierea ca nesincere a declarațiilor date de acestia în faza de urmărire penală, intrucât de la data momentului constatării faptei, a primelor declarații, până la audierea în fața instanței, a trecut o perioadă de timp, perioadă în care aspectele relatate în momentul inițial pot fi uitate prin interacțiunea persoanelor cu alte evenimente legate în parte și de activitatile pe care le desfășoară, mai mult faptul că martorii nu au repetat cu lux de amănunte cele declarate anterior, poate fi apreciată ca o dovadă a sincerității acestora care au ințeles să prezinte instanței situația pe care și-o aduc aminte, menținând totodată în intregime declarațiile din urmărire penală.

De astfel, atributul determinant în aprecierea probelor administrate . implicit în soluționarea acțiunii penale, îl constituie forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține, sau de organul care le-a administrat, atâta timp cât nu sunt lovite de nulitate absolută și nu sunt interzise de lege, în speta urmand a fi avute în vedere toate declaratiile date pe parcursul derularii procesului penal și care nu contin contradictii în functie de momentele procesuale la care au fost date.

În contextul celor de mai sus, este evident că de la inceput inculpatii au avut reprezentarea intregii activități pe care au pus-o la punct amănunțit și profitand de naivitatea victimelor, de nivelul educațional și de pregatirea acestora pe fondul actualei situatii economice precare, și-au pus în aplicare planul, nefiindu-le greu să amăgească prin diverse mijloace partile vatamate.

Practica judiciară și literatura de specialitate este unanimă în a recunoaște că manoperele de inducere în eroare în cazul infracțiunii de inșelăciune precum și aptitudinea concretă a acestora de a inșela victima se raportează de la caz la caz și în funcție de gradul de cultură și educație a părții vătămate, precum și în funcție de modul și mijloacele concrete ale comiterii faptei, neavând importanță împrejurarea dacă victima s-a lăsat prea ușor convinsă. P. urmare, contractul încheiat a avut aptitudinea de a induce în eroare partea vătămata și de a o determina să accepte închirierea mașinii.

În faza de urmărire penala au mai fost audiați și martorii S. M. și T. V. fata de cei ce au fost audiati în cercetare judecătoreasca, instanța a apreciat ca nu se impune administrarea intregului probatoriu intrucat aceste probe nu au fost contestate de catre inculpat fiind puse în dezbatere contradictorie, urmand ca instanta sa le aiba în vedere la solutionarea cauzei atat timp cat se coroboreaza cu celelalte probe admnistrate și chiar daca nu au fost verificate în fata instantei aceasta nu inseamna ca nu pot fi luate în considerare la pronuntarea hotararii, deoarece solutia instantei nu se bazeaza în exclusivitate pe aceste probe.

Faptele și vinovatia inculpatilor sunt dovedite cu urmatoarele mijloace de proba: Contract de închiriere auto (filele nr. 23 - 28);Declarație persoană vătămată C. V. (fila nr. 29);(filele nr. 165-190 vol I);Proces-verbal de verificare în bazele de date (fila nr. 30);Proces-verbal de recunoaștere din planșa foto (filele nr. 32-40);Declarații martor N. Ș. (filele nr. 45-53, 181-184 );Contract de închiriere auto (filele nr. 59-65);Declarație persoană vătămată B. B. (fila nr. 68);Declarații martor T. V. (filele nr. 69-70, 205-208 );Proces-verbal de recunoaștere din planșa foto (filele nr. 72-85);Proces-verbal de consemnare a efectuării unor acte premergătoare (fila nr. 104);Contract de închiriere auto (filele nr. 107-119);Declarație persoană vătămată J. M. C. (fila nr. 120);Declarații martor V. A. (filele nr. 123-124 );Declarații martor S. V. (filele nr. 125-126 );Declarații inculpat N. S.-M. (filele nr. 99, 127, 152-153, 228-232 );Raport de constatare tehnico-științifică (filele nr. 162-167);Declarații inculpat M. M. (filele nr. 168-169, 174, 219-222 );Adresă I.G.P.R. Punctul de Contact Porubne (fila nr. 185);Raport de constatare tehnico-științifică (filele nr. 193-199);acte de căutare (filele nr. 200-204, 209-216, 223-225); fișele de cazier judiciar (filele nr. 156-157, 175-176).

În temeiul art. 386 C. proc. penala s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații N. S.-M. și M. M. au fost trimiși în judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj N., astfel

- pentru inculpatul N. S.-M. din săvârșirea a trei infracțiuni de „înșelăciune”, fapte prevăzute de art. 244 alin.(1) și (2) C.pen. și două infracțiuni de „uz de fals”, fapte prevăzute de 323 teza I, toate cu aplicarea art. 38 alin.(1) C.pen. și în final, a art. 41 alin.(1) C.pen.;in infractiunile de înșelăciune în forma continuata prev de art. 215 alin 1,2 3 C. penal de la 1969 cu aplic art41 alin 2 C. penal de la 1969 și art. 37 lit. a,b C. penal de la 1969 și art. 5 C. penal ( 3 acte materiale fapta comisa în perioada 30.08. 2012-7.11.2012), și uz de fals în forma continuata prev de art. 291 alin 1 C. penal de la 1969 cu aplic art. 41 alin 2 c. penal de la 1969, art. 37 lit. a,b C. penal de la 1969 și art. 5 c. penal (2 acte materiale fapta comisa în perioada30.08. 2012-7.11.2012) totul cu aplic art. 33 lit. a C. penal de la 1969 și art. 5 C. penal

- pentru inculpatul M. M. din săvârșirea infracțiunilor de „tăinuire”, faptă prevăzută de art. 270 alin.(1) C.pen. și „complicitate la infracțiunea de înșelăciune”, faptă prevăzută de art. 48 alin.(1) C.pen., raportat la art. 244 alin.(1) și (2) din Codul Penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin.(1) C.pen. și în final, a art. 41 alin.(1) C.pen.in infractiunile de tainuire prev de art. 221 C. penal de la 1969 cu aplic art. 37 lit. a C. penal de la 1969 și art. 5 C. penal si„complicitate la infracțiunea de înșelăciune”,prev de art. 26 C. penal de la 1969 rap la art. 215 alin 1,2,3 C. penal de la 1969 cu aplic art. 37 lit. a C. penal de la 1969 și art. 5 C. penal totul cu aplic art. 33 lit. a c. penal de la 1969 și art. 5 c. penal

În drept,

I.1 Fapta inculpatului N. S.-M., care în baza unei rezolutii infractionale unice în perioada 30.08.2012-7.11.2012 a indus în eroare pe reprezentanții societății „Dupon I.” S.R.L. ,inchiriind un autoturism marca Skoda O. cu nr. de inmatriculare_ în valoare totală de aproximativ 22.000 lei, pe care ulterior l-a vândut inculpatului M. M., pe reprezentanții societății „G. K.” S.R.L., folosind documente falsificate respectiv cartea de identitate și permisul de conducere, pe numele fals de E. G., pe baza cărora a închiriat un autoturism marca Mercedes Vito cu nr. de inmatriculare Cj 43 K. în valoare de 45.000 lei pe care ulterior l-a vândut inculpatului M. M. iar pe numitul J. M. C. folosind documente falsificate respectiv cartea de identitate și permisul de conducere, pe numele false de P. G. V., pe baza cărora a închiriat un autoturism marca BMW 316 cu nr. de inmatriculare_ în valoare totală de 10.000 lei, pe care ulterior l-a vândut unei terțe persoane întruneste elementele constitutive ale infracțiunii de „înșelăciune” în forma continuata prevăzuta de art. 215 alin.(1),(2)(3) C. penal de la 1969 cu aplicarea art.41 alin 2 C. penal de la 1969 art. 37 lit. a ,b C. penal de la 1969 și art. 5 C. penal.

2. Fapta inculpatului N. S.-M. care în baza aceleeasi rezolutii infractionale în perioada 30.08.2012-7.11.2012 folosind documente falsificate respectiv cartea de identitate și permisul de conducere, pe numele fals de E. G., pe baza cărora a închiriat un autoturism marca Mercedes Vito cu nr. de inmatriculare_ în valoare de 45.000 lei pe care ulterior l-a vândut inculpatului M. M., respectiv folosind cartea de identitate și permisul de conducere, pe numele false de P. G. V., pe baza cărora a închiriat un autoturism marca BMW 316 cu nr. de inmatriculare_ în valoare totală de 10.000 lei, pe care ulterior l-a vândut unei terțe persoane întruneste elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals în forma continuata prevăzuta de art. 291 alin 1 C. penal de la 1969 cu aplic art. 41 alin 2 C. penal de la 1969, art. 37 lit. a ,b C. penal de la 1969 și art. 5 C. penal

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului N. S.-M. rezultă că acesta a comis prezentele fapte în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie formă a pluralității de infracțiuni ce subzistă atât sub imperiul vechii legi cât și potrivit art. 41 alin 1 NCP

Al doilea termen al recidivei este reprezentat de infracțiunile de înșelăciune prev de art. 215 alin 1,3 și art. 215 alin 1,2,3 C. penal de la 1969 (doua infractiuni) și uz de fals pre de art. 291 alin 1 C. penal de la 1969(doua infractiuni) ce fac obiectul dosarului de față, infracțiuni săvârșite cu intenție și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.

Din datele dosarului rezultă că în cauză nu este incidentă niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 42 Cod penal privitoare la condamnările care nu atrag starea de recidivă.

La momentul săvârșirii faptelor de către inculpatul N. S. M., încadrarea juridică a acestora era următoarea: înșelăciune prev de art. 215 alin 1,3 C. penal de la 1969 cu aplic art. 37 lit. a,b C. penal de la 1969 înșelăciune prev de art. 215 alin 1,2,3 C. penal de la 1969 cu aplic art. 37 lit. a, b c. penal de la 1969, înșelăciune prev de art. 215 alin 1,2,3 C. penal de la 1969 cu aplic art. 37 lit. b C. penal de la 1969, uz de fals prev de art. 291 alin 1 c. penal de la 1969 cu aplic art. 37 lit. a,b C. penal și uz de fals prev de art. 291 alin 1 c. penal de la 1969 cu aplic art. 37 lit. a,b C. penal de la 1969 totul cu aplic art. 33 lit. a C. penal de la 1969

La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind Codul penal și, potrivit acestei reglementări, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev de art. 244 alin 1 c. penal cu aplic art. 41 alin 1 C. penal, înșelăciune prev de art. 244 alin 1 ,2 C. penal cu aplic art. 41 alin 1 C. penal, înșelăciune prev de art. 244 alin 1 ,2 C. penal cu aplic art. 41 alin 1 C. penal ,uz de fals prev de art. 323 teza I C. penal cu aplic art. 41 alin1 c. penal, uz de fals prev de art. 323 teza I C. penal cu aplic art. 41 alin1 c. penal totul cu aplicarea art. 38 alin 1 C. Penal

În ceea ce privește regimul sancționator al acestor infracțiuni, se poate observa faptul că, legea noua are limite de pedeapsa mai reduse (respectiv 6 luni -3 ani, față de limitele vechi respectiv 6-12 ani,ptr înșelăciune 1 -5 ani fata de limitele vechi de la 3 la 15 ani,ptr înșelăciune de la 3 luni la 3 ani sau amenda fata de cele vechi de la 3 luni la 3 ani) pentru uz de fals, existand și o cauza care înlătură răspunderea penală, respectiv împăcarea părților prev de art. 231 alin 2 C.pen,, posibilitate pe care legea veche nu o oferă.

Dispozițiile privitoare la recidivă în reglementarea lui art. 37 lit. b C.penal de la 1969 respectiv art. 43 alin 5 C. penal, vechiul tratament sancționator pentru recidiva postexecutorie, prevede un spor variabil și facultativ sunt dispoziții mai favorabile pentru inculpat decât dispozițiile privind tratamentul sancționator din noua lege care prevede ca limitele speciale de pedeapsa se majoreaza cu jumatate ajungandu-se la urmatoarele limite de la 9 luni la 4 ani 6 luni ptr înșelăciune, de la 1 an 6 luni la 7 ani 6 luni ptr înșelăciune calificata și de la 4 luni 15 zile la 4 ani 6 luni ptr uz de fals în timp ce dispozitiile privitoare la recidiva în reglementarea lui art. 37 lit. a C. penal de la 1969 respectiv art. 43 alin 2 C. penal vechiul tratament sanctionator pentru recidiva postcondamnatorie urmeaza regimul sanctionator de la concurs operand cumulul juridic iar sporul variabil prev de art. 34 alin 1 lit. b putandu-se mari pana la 7 ani în timp ce noul cod prevede ca la pedeapsa stabilita se adauga pedeapsa anterioara neexecutata sau restul ramas neexecutat din aceasta

Actualul C.pen. aduce modificări în ceea ce privește modul de sancționare al infracțiunilor săvârșite în concurs. În cazul în care pentru toate infracțiunile concurente se stabilesc pedepse cu închisoarea, pedeapsa rezultată este obținută, potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., în urma adăugării, la pedeapsa de bază, a unui spor obligatoriu care reprezintă 1/3 din suma celorlalte pedepse, spre deosebire de art. 34 alin. (1) lit. b) C.pen. din 1969, normă potrivit căreia pedeapsa rezultată se determina în urma cumulului juridic, fiind posibilă aplicarea unui spor de până la 5 ani.

În speța instanța se va orienta spre pedepse cu închisoarea cu aplicarea de sporuri și fara retinerea de circumstante atenuante se poate observa că legea veche este mai favorabilă decât legea noua urmand a fi aplicata aceasta global

II.1. Fapta inculpatului M. M., care în cursul anului 2012 dupa 30.08.2012 a cumpărat de la inculpatul N. S.-M. un autoturism, marca Skoda O., cu nr. de înmatriculare_ la un preț cu mult sub valoarea lor de circulație, deși a cunoscut că acest autovehicul nu era proprietatea vânzătorului și că provine din închiriere auto, bun de care a dispus în mod nelegal în scopul obținerii unui folos material, întruneste elementele constitutive ale infracțiunii de „tăinuire”, prevăzută de art. 221 alin 1 C. penal de la 1969 cu aplic art. 37 lit. a c. penal de la 1969 și art. 5 c. penal actualul art. 270 alin.(1) C.pen. cu aplic art. 41 alin 1 C. penal

2. Fapta inculpatului M. M., care în cursul anului 2012 dupa 4.10.2012 a cumpărat de la inculpatul N. S.-M. un autoturism, marca Mercedes Vito cu nr. de înmatriculare_ la un preț cu mult sub valoarea lor de circulație, deși a cunoscut că acest autovehicul nu era proprietatea vânzătorului și că provine din închiriere auto, bun de care a dispus în mod nelegal în scopul obținerii unui folos material, întruneste elementele constitutive ale infracțiunii de „complicitate la infracțiunea de înșelăciune”, prevăzută de art. 26 C. penal de la 1969 rap la art. 215 alin 1,2,3 C.penal de la 1969 cu aplic art. 37 lit. a c. penal de la 1969 și art. 5 c. penal actualul art. 48 alin.(1) C.pen., raportat la art. 244 alin.(1) și (2) din Codul Penal cu aplicarea art. 41 alin 1 C. penal

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului M. rezultă că acesta a comis prezentele fapte în stare de recidiva mare postcondamnatorie prev de art. 37 lit. a C. penal actualul art. 43 alin 1 C. penal primul termen al acesteia constand în pedeapsa de 1 an 5 luni și 350 lei amenda penala a carei executare a fost suspendata conditionat aplicata prin s.p. nr. nr 561/2010 a Judecătoriei Sighetu Marmatiei def prin d.p. nr. 582/R/2011 a Curtii de Apel Cluj inculpatul savarsind prezentele fapte în cursul termenului de incercare ale suspendarii.

Din datele dosarului rezultă că în cauză nu este incidentă niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 42 Cod penal privitoare la condamnările care nu atrag starea de recidivă.

La momentul săvârșirii faptelor de către inculpatul M. M., încadrarea juridică a acestora era următoarea: tainuire prev de art. 221 alin 1 C-. penal de la 1969 cu aplic art. 37 lit. a c. penal de la 1969 și înșelăciune prev de art. 215 alin 1,2,3 C. penal de la 1969 cu aplic art. 37 lit. a, c. penal de la 1969 totul cu aplic art. 33 lit. a C. penal de la 1969

La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind Codul penal și, potrivit acestei reglementări, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tainuire prev de art. 270 alin 1 C. penal cu aplic art. 41 alin 1 C. penal și art. 5 C. penal și complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev de art. 48 alin 1 c. penal rap la art. 244 alin 1,2, c. penal cu aplic art. 41 alin 1 c. penal și art. 5 c. penal totul cu aplic art. 38 alin 1 c. penal și art. 5 c. penal

În ceea ce privește regimul sancționator al acestor infracțiuni, se poate observa faptul că, legea noua are limite de pedeapsa mai reduse (respectiv de la 1 la 5 ani sau amenda, față de limitele vechi respectiv 3 luni-7 ani ptr tainuire de la 1 -5 ani fata de limitele vechi de la 3 la 15 ani,ptr înșelăciune existând și o cauza care înlătură răspunderea penală, respectiv împăcarea părților prev de art. 231 alin 2 C.pen,, posibilitate pe care legea veche nu o oferă.

Dispozițiile privitoare la recidiva în reglementarea lui art. 37 lit. a C. penal de la 1969 respectiv art. 43 alin 2 C. penal vechiul tratament sancționator pentru recidiva postcondamnatorie urmează regimul sancționator de la concurs operand cumulul juridic iar sporul variabil prev de art. 34 alin 1 lit. b putându-se mari pana la 7 ani în timp ce noul cod prevede ca la pedeapsa stabilita se adauga pedeapsa anterioara neexecutata sau restul ramas neexecutat din aceasta.

Dispozițiile privitoare la suspendarea condiționata a executării pedepselor isi vor urma cursul celor inserate în art. 15 din legea 187/2012 text ce prevede dispoziții tranzitorii în cazul revocării suspendării condiționate.

În speța instanța s-a orientat spre pedepse cu închisoarea fără aplicarea de sporuri și fără reținerea de circumstanțe atenuante, se poate observa că legea veche este mai favorabilă decât legea noua urmând a fi aplicata aceasta global.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 NCP respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute în partea specială precum și cele prevăzute de art. 396 alin 10 NCPP în cazul inculpatului N., starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita ridicata raportat la împrejurările concrete în care au acționat inculpații profitand și urmărind de la bun început insusirea autoturismelor, persoana inculpaților gradul de educație, instruire, varsta, starea de sanatate ,situatia familiala și sociala, cuantumul prejudiciului produs și nerecuperat precum și modul și mijloacele folosite la comiterea faptelor dupa un plan bine pus la punct și minutios elaborat care denota o obisnuinta în planuirea unor astfel de infractiuni, incercand obtinerea unor profituri substantiale, dar nu în ultimul rand atitudinea, comportamentul inculpatului N. care a recunoscut comiterea faptelor în materialitatea lor regretand cele comise, în timp ce inculpatul M. a avut constant o atitudine nesincera, negand orice implicare a sa în savarsirea faptelor imputate, precum și existenta antecedentelor penale la momentul comiterii prezentelor fapte, ba chiar a starii de recidiva în cazul inculpatului N., dar nu în ultimul rand contributia fiecarui inculpat la comiterea faptelor precum și dezinteresul manifestat de catre inculpati pentru recuperarea prejudiciului

Din interpretarea textului de lege invocat rezultă că aceste criterii sunt obligatorii, trebuie avute în vedere în totalitate în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei.

Judecând în aceste limite instanța a apreciat ca aplicarea următoarelor pedepse: pentru inculpatul N. S. M. de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma continuata prev. și ped. de art. 215 alin 1,2,3 C. penal de la 1969 și art. 41 alin 2 c. penal de la 1969, 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în forma continuata prev și ped de art. 291 alin 1 C. penal de la 1969 cu aplic art. 41 alin 2 c. penal de la 1969 iar pentru inculpatul M. M. o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru tainuire prev de art. 221 alin 1 C. penal de la 1969 și o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la înșelăciune prev de art. 26 C. penal de la 1969 rap la art. 215 alin 1,2,3 C. penal de la 1969 sunt în masura sa contribuie la realizarea scopurilor coercitive și reeducative ale legii penale.

In temeiul art. 37 lit. b C. penal de la 1969 s-a constatat ca inculpatul N. S. M. a comis prezentele fapte în condițiile recidivei postexecutorii primul termen al acesteia constând în pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită prin S.P. nr. 271/2005 a Tribunalului Arges, definitivă prin d.p. nr. 6428/2005 a ICCJ inculpatul fiind arestat la data de 16.03.2005 și liberat condiționat la data de 11.07.2007 cu un rest de 432 zile închisoare împlinit la data comiterii prezentelor fapte.

S-a constatat ca infracțiunile pentru care inculpatului N. S.-M. i-a fost aplicata pedeapsa de 2 ani închisoare prin s.p. nr. 1141/5.09.2011 a Judecătoriei D. definitiva la data de 11.10.2011 prin d.p. nr. 295/R/2011 a Tribunalului Hunedoara (sentinta de contopire pedepse fapte săvârșite în perioada octombrie 2008-mai 2009)sunt în concurs real prev de art. 33 lit. a C. penal de la 1969 cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin s.p. nr. 355/10.04.2012 a Judecătoriei Tg M. definitva prin d.p. nr. 256/26.10.2012 a tribunalului M.(fapta comisa la data de 1.06.2009) și cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin s.p. nr. 116/6.06.2013 a Judecătoriei Curtea de Arges def. prin nerecurare la data de 1.07.2013(fapta comisa în primăvara anului 2010).

S-a constatat ca prin sentința penala nr. 47/19.02.2014 a Judecătoriei Bistrita def la data de 3.03.2014 în baza art. 6 alin 1 NCP a fost redusa pedeapsa de 2 ani închisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 116/2013 a Judecătoriei Curtea de arges pentru comiterea infracțiunii prev de art. 213 alin 1 C. penal cu aplic art. 37 lit. a C. penal, art. 3209/1 C.p.p. la maximul special de 1 an 4 luni închisoare prev de art. 238 alin 1 NCP cu retinerea art. 396 NCPP

S-a descontopit pedeapsa rezultanta de 3 ani 6 luni închisoare aplicata prin s.p. nr. 47/19.02.2014 a Judecătoriei Bistrita def la data de 3.03.2014 (fosta sentinta penala nr. 1896/21.11.2013 a Judecătoriei Bistrita def prin nerecurare la data de 10.12.2013 sentinta de contopire) va inlatura cele doua sporuri fiecare a cate 1 an închisoare și va repune în individualitatea lor pedepsele rezultand:

În temeiul art. 33 lit. a C. penal de la 1969 rap. la art. 34 lit. b c. penal de la 1969, art. 36 alin 2 c. penal de la 1969 s-au contopit pedepsele de 1 an 6 luni închisoare aplicata prin s.p. nr. 543/17.11.2009 a J. Sibiu def la data de 15.06.2010 prin d.p. nr. 25/2010 a tribunalului sibiu și respecitv d.p. nr. 446/2006 a Curtii de Apel A., 1 an închisoare aplicata prin s.p. nr. 254/14.10.2010 a Judecătoriei Curtea de Arges def prin d.p, nr. 311/21.12.2010 a tribunalului Arges, 1 an închisoare aplicata prin s.p. nr. 254/14.10.2010 a Judecătoriei Curtea de Arges def prin d.p, nr. 311/21.12.2010 a tribunalului Arges, 1 an 6 luni închisoare aplicata prin s.p. nr. 280/10.05.2011 a Jud A. I. def prin nerecurare la data de 31.05.2011, 1 an închisoare aplicata prin s.p. nr. 355 /10.04.2012 a jud Tg M. def prin d.p. nr. 256/26.10.2012 a Trib M., și 1 an 4 luni închisoare aplicata prin s.p. nr. 116/6.06.2013 a Judecătoriei Curtea de Arges def la 1.07.2013 prin nerecurare redusa în baza art. 6 NCP prin s.p. nr. 47/19.02.2014 a Judecătoriei Bistrita def la data de 3.03.2014 în pedeapsa cea mai grea de 1 an 6 luni închisoare la care adauga un spor de 1 an închisoare deci în total 2 ani 6 luni închisoare

În temeiul art. 39 alin 1 C. penal de la 1969 s-a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare cu pedeapsa rezultanta de 2 ani 6 luni închisoare mai sus menționata în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care adauga un spor de 1 an inculpatul urmând sa execute pedeapsa de: 5 ani închisoare în regim de detentie

În temeiul art. 36 alin 3 c. penal de la 1969 s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului perioada executata de la 30.10.2010 la 6.06.2012 și de la 14.11.2012 pana la 12.03.2014.

Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea dreptului prevăzut în articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În consecință, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal.

Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece condamnatul nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi față de care alege să aibă comportamentul anterior analizat.

În baza art. 15 din legea 187/2012 în privința inculpatului M. M. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an 5 luni închisoare și 350 lei amenda penala aplicata inculpatului prin sentința penala nr. 561/2010 a Judecătoriei Sighetu Marmatiei def prin d.p. nr. 582/R/2011 a Curtii de Apel Cluj pedeapsa pe care inculpatul o va executa alături de cele doua pedepse aplicate prin prezenta în regim de detenție rezultând următoarele pedepse parțiale:

- 4 ani 5 luni închisoare și 350 lei amenda penala

- 4 ani 5 luni închisoare și 350 lei amenda penala.

În baza art. 33 lit. a C. penal de la 1969 în privința inculpatului s-a constatat concursul real de infracțiuni și potrivit art. 34 lit. b c. penal de la 1969 cu aplic art. 5 NCP va contopi cele doua pedepse în pedeapsa cea mai grea, rezultând pedeapsa de:

- 4 ani 5 luni închisoare și 350 lei amenda penala în regim de detenție.

LATURA CIVILA:

Ca urmare a faptului că nu și-a recuperat nici până în prezent prejudiciul, persoana vătămată S.C. „D. I.” S.R.L. prin reprezentant legal B. B., s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 22.000 lei, reprezentând contravaloarea autoturismului și cu suma de 22.575 lei, reprezentând beneficiul nerealizat ca urmare a lipsei folosinței acestuia (fila nr. 68).

Răspunderea civilă delictuală este definită ca îndatorire a oricărei persoane de a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și de a nu aduce atingere, prin acțiunile ori prin inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

Întemeiat legislativ pe dispozițiile art. 1385 alin 1, art. 1349 alin 2 și art. 1531 Cod civil principiul reparării integrale a prejudiciului exprimă cerința înlăturării tuturor consecințelor dăunătoare ale faptei ilicite, în scopul restabilirii, pe cât posibil, a situației anterioare. Importanța prevederii în noul cod, a imperativului reparării integrale, este esențială, deoarece finalitatea răspunderii civile rezidă tocmai în înlăturarea totală a consecințelor dăunătoare ale faptei ilicite.

Restitutio în integrum, în sensul propriu al terminologiei, înseamnă o reparație integrală a pagubei; specificul responsabilității civile constă în restabilirea cât mai precisă, în măsura în care acest lucru este posibil, a echilibrului care a fost afectat prin cauzarea pagubei și repunerea victimei în situația în care s-ar fi aflat, dacă actul prejudiciabil nu ar fi avut loc.

În răspunderea civilă delictuală, instanța a reținut că sunt două texte ale Noului Cod civil ce reglementează principiul reparației integrale: persoana cu discernământ „răspunde de toate prejudiciile, fiind obligată să le repare integral „ – art. 1349 alin.2 și „prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel”- art. 1385 alin 1. Art- 1349 enunță regula de principiu, iar art. 1385 și următoarele detaliază conținutul reparării integrale.

Instanța a reținut că în virtutea reparării integrale, la stabilirea întinderii despăgubirii nu se vor lua în calcul: starea materială a inculpatului, situația patrimonială a victimei, gravitatea culpei, împrejurarea că autorul a prevăzut sau nu producerea pagubei la momentul comiterii infracțiunii (se repară prejudiciile previzibile și cele imprevizibile).

Instanța a reținut că, dacă la săvârșirea faptei au participat mai multe persoane, acestea sunt ținute solidar la repararea integrală a pagubei. Valoarea reparației cuvenite celui păgubit trebuie să fie echivalentul tuturor pierderilor suferite de acesta, în urma săvârșirii faptei prejudiciabile.

Inculpații își asumă riscul tuturor consecințelor generate de infracțiune și respectiv a pagubelor, oricât de mare ar fi întinderea lor. Se cere ca în momentul comiterii faptei, să fi prevăzut cu certitudine și să fi urmărit producerea consecințelor, să fi prevăzut ca eventualitate și să fi acceptat producerea unor asemenea consecințe ori, prevăzându-le ca eventualitate, să fi considerat fără temei că nu se vor produce sau să nu fi prevăzut deloc producerea lor, deși trebuiau și puteau să prevadă.

Instanța a reținut că, repararea integrală a pagubei este esențială, deoarece finalitatea răspunderii civile rezidă tocmai în ștergerea totală a consecințelor dăunătoare ale faptei ilicite.

Rezoluția nr. 75 a Consiliului Europei reamintește, în primul său articol, că persoana care a suferit un prejudiciu este îndreptățită la repararea acestuia, astfel încât să fie repusă într-o situație cât mai apropiată de cea în care s-ar fi aflat, dacă paguba nu s-ar fi produs.

Instanța a reținut că răspunderea solidară a autorilor este reglementată în art. 1369 Cod civil. Persoanele care prin conduita lor, au contribuit, în orice mod, la cauzarea prejudiciului, prin săvârșirea faptei ilicite, răspund alături de autor.

Instanța a reținut că ne aflăm în fața principiului care integrează în cauzalitate toate acțiunile cu caracter ilicit, care au făcut posibilă, la modul real și efectiv, comiterea faptei, care, în cele din urmă, a avut rolul de cauză a prejudiciului.

Cauzalitatea faptei ilicite include nu numai fapta autorului – cauza directă a pagubei – ci și faptele care au făcut posibilă acțiunea cauzală, care i-au asigurat ori i-au agravat efectele.

Instanța a reținut că unitatea cauză - condiții fundamentează răspunderea civilă a inculpaților. Principiul va fi luat în considerare, de sine stătător și în acele ipoteze în care, fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, ci atrage doar răspunderea civilă.

Instanța a constatat că dacă prejudiciul a fost cauzat prin fapta ilicită a mai multor persoane, acesta sunt ținute solidar față de victimă. Reparația poate fi cerută de la oricare dintre codebitorii solidari, la dispoziție fiind dreptul de regres prevăzut de art. 1384 Cod civil. Persoanele solidar răspunzătoare pot fi cele care răspund pentru fapta proprie sau cele obligate să răspundă pentru altul, legea nedeosebind.

Potrivit art. 1383 Cod civil „ între cei care răspund solidar, sarcina reparației se împarte proporțional în măsura în care fiecare a participat la cauzarea prejudiciului, ori, potrivit cu intenția sau cu culpa fiecăruia, dacă această participare nu poate fi stabilită. În cazul în care nici astfel nu se poate împărți sarcina reparației, fiecare va contribui în mod egal la repararea prejudiciului.”

Art. 1382 Cod civil reglementează raporturile dintre codebitorii solidari. Criteriul principal potrivit căruia se va achita despăgubirea este proporția în care fiecare dintre codebitorii solidari a participat la cauzarea prejudiciului.

Dacă măsura în care a contribuit fiecare dintre codebitori la cauzarea pagubei, nu poate fi stabilită, se recurge la criterii secundare. Întinderea obligației de despăgubire se va stabili în raport de intenția sau culpa fiecăruia dintre debitori sau, dacă nici așa nu se poate împărți sarcina reparației, contribuțiile vor fi egale. Dacă unul dintre debitori plătește pentru altă persoană, regresul nu va putea depăși partea ce revine celui pentru care se răspunde.

Instanța a reținut că răspund solidar față de victimă, autorul și participanții la săvârșirea faptei ilicite.

Dreptul de regres aparține celui care plătește pentru altul, în cazurile prevăzute de lege.

„Cel care răspunde pentru fapta altuia se poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul”.

Titularul dreptului de regres este cel care, răspunzând pentru fapta altei persoane, a achitat victimei despăgubirea.

Instanța a stabilit că reparația se face în natură, respectiv prin acele mijloace care sunt cele mai aproape de specificul prejudiciului. Repararea în natură este concepută ca principiu de esența răspunderii civile, întrucât are aptitudinea de a repara în întregime paguba, prin restabilirea situației anterioare producerii faptei ilicite.

Instanța a stabilit că noul Cod civil prevede că repararea pagubei prin echivalent bănesc se realizează dacă, repararea în natură nu este cu putință, ori dacă, victima nu este interesată de o asemenea modalitate de recuperare a pagubei.

Repararea prin echivalent este o modalitate subsidiară, iar regula care o guvernează este aceea de a asigura o echivalență perfectă între pagubă și indemnizație.

Despăgubirea se stabilește prin acordul părților sau prin hotărâre judecătorească.

Nu în ultimul rând la stabilirea despăgubirii s-a avut în vedere data producerii prejudiciului.

Instanța a reținut că o veritabilă reparare integrală se poate realiza doar dacă victima își restabilește „la prețul zilei, situația patrimonială pe care o avea înainte de a fi păgubită”.

„Ștergerea consecințelor prejudiciabile și repunerea în situația anterioară înseamnă eliminarea riscului care rezultă din deprecierea monetară; riscul monetar este în sarcina pârâtului așa cum se arată și în doctrina franceză”.

Inculpatul N. S. M. a achiesat la plata pretențiilor civile solicitate de părțile civile doar în privința contravalorii autoturismelor fără a fi de acord cu plata sumelor solicitate cu titlu de câștig nerealizat fiind de acord cu plata sumei de 1000 lei în favoarea părții civile J. M. C.

Întrucât prejudiciul cauzat părții civile J. M.-C. este dovedit instanța în baza art. 19 C.p.p. rap. la art. 397 C.p.p. combinat cu art.1357 alin 1 C civil a obligat pe inculpatul N. S. M. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de pretenții civile cat timp inculpatul a achiesat la plata acestor pretenții.

Întrucât prejudiciul cauzat părților civile S.C. „G. K.” S.R.L și S.C. „Dupon I.” S.R.L este dovedit doar în parte mai precis doar sub aspectul contravalorii celor doua autoturisme închiriate și nerestituite instanța a admis în parte acțiunile civile formulate, respingând restul pretențiilor civile constând în beneficiu nerealizat întrucât nu a fost dovedit. Este fără putinta de tagada faptul ca cele doua societăți comerciale a caror activitate consta în închirierea de autoturisme au suferit un prejudiciu și prin aceea ca în perioada imediat următoare expirării contractului de închiriere prin nerestituirea autoturismelor acestea nu au mai putut fi închiriate aducând pagube în încasările lor dar sub acest aspect cat timp părțile civile nu au fost în măsura sa dovedească pretențiile solicitate-sarcina probei aparținându-le în întregime - și anume ca tocmai din întregul parc de mașini oferit spre închiriere doar cele doua autoturisme erau solicitate pentru a fi închiriate iar aceasta nu s-a putut realiza întrucât nu au mai fost restituite la expirarea contractului ba mai mult nu s-a dovedit ca existau solicitări doar pentru cele doua mașini ce fac obiectul actualului dosar penal și nici pe departe nu s-a conturat vreo perioada de timp certa pentru care autoturismele urmau sa fie închiriate altor persoane aspecte ce conduc la respingerea acestor pretenții civile ca nedovedite

Astfel în baza art. 19 C.p.p. rap. la art. 397 C.p.p. combinat cu art.1357 alin 1 C civil, art. 1382, Cod civil au fost obligați cei doi inculpați în solidar la plata sumei de 45.000 lei reprezentând contravaloarea autoturismului către partea civila S.C. „G. K.” S.R.L precum și la plata sumei de 22.000 lei, reprezentând contravaloarea autoturismului către partea civila S.C. „D. I.” S.R.L și a respins restul pretențiilor civile solicitate ca nedovedite.

În baza art. 25 alin 3 C. proc. penala rap. la art. C. proc. penala s-a dispus desființarea totala a înscrisurilor falsificate și anume a copiei cărții de identitate și a permisului de conducere pe numele P. G. V. fila 119 d.u.p. și a copiei cărții de identitate și a permisului de conducere pe numele E. G. V. fila 25 d.u.p.

În temeiul art. 274 alin 1, NCPP a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în suma de 700 lei fiecare.

Conform art. 272 alin 1 NCPP C onorariile av. oficiu s-au avansat din FMJ după cum urmează suma de 300 lei, ce reprezintă onorariul apărătorului din oficiu R. I. suma de 300 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, av.R. B.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M. M., solicitând prin apărător, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.16 lit.c C.pr.pen. iar pe latură civilă a se dispune respingerea pretențiilor materiale formulate de către părțile vătămate. Astfel, apreciază că instanța care a judecat prima dată cauza pe fond, a dispus condamnarea inculpatului bazându-se exclusiv pe depozițiile, raționamentele și deducțiile parchetului, pe declarațiile martorului N. Ș. și a inculpatului N. M., declarații ce vin în contradicție cu toate celelalte declarații. Din probele administrate în faza de urmărire penală și a celor din faza de judecată, nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat întrucât în cauză nu există probe directe care să poată relata o eventuală implicare a acestuia în lanțul infracțional executat de inculpatul N. M..

Raportat la infracțiunea de tăinuire, consideră că aspectele reținute nu corespund adevărului întrucât inculpatul nu a achiziționat sau tranzacționat nici un autoturism de la inculpatul N.. În perioada în care se reține că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea, în cursul anului 2012, nici nu se afla în țară, fiind plecat la muncă în Spania. Acolo a locuit cu chirie cu doi prieteni cu privire la care a solicitat să fie audiați însă cererea i-a fost respinsă. Martorul T., la ultimul termen de judecată a menționat că îl cunoaște pe inculpat de mult timp și că avea cunoștință că în perioada august 2012 – ianuarie 2013, acesta a fost plecat în Spania. Deși a solicitat instanței care a judecat în primă instanță fondul cauzei audierea martorilor A. R. F. și A. I. C. care pot confirma faptul că în perioada menționată se afla în Spania, cererea i-a fost respinsă. Cu privire la infracțiunea de tăinuire, este de remarcat că unica probă care a stat la baza acuzației a fost una din declarațiile autorului faptei, respectiv a inculpatului N. dată în faza de urmărire penală fără a fi asistat de avocat. Deși declarațiile inculpatului N. au fost contradictorii, doar una din acestea a fost considerată de către instanță ca exprimând adevărul, fără ca instanța de fond să invoce vreun argument legal în temeiul căruia să înlăture celelalte declarații ale inculpatului.

Deși în faza de urmărire penală inculpatul N. a făcut o recunoaștere după planșe foto, solicită a se observa că ulterior, prezent în fața instanței de judecată și văzându-l personal pe inculpatul M., a declarat că nu este persoana căreia i-a vândut cele două autoturisme și că acea persoană era mai mică de statură. Mai mult, inculpatul N. a declarat că numele persoanei căruia i-a vândut autoturisme era tot M. și era din Sighetu Marmației. În plus, un aspect important se referă la faptul că în cursul declarației prin care inculpatul N. recunoaște faptul că nu inculpatului M. i-a vândut autoturismele, inculpatul N. a arătat care este motivul pentru care a făcut falsa recunoaștere după planșele foto, respectiv că a fost șantajat de către organele judiciare.

În pofida declarațiilor contradictorii date de inculpatul N., aceste aspecte sunt înlăturate de instanță, mai mult, instanța a folosit în probarea condamnării inculpatului exact declarația care îi este defavorabilă și care a fost dată sub constrângere și șantaj. Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de tăinuire precum complicitate la infracțiunea de înșelăciune se săvârșește cu intenție directă, făptuitorul urmărind obținerea unui folos pentru sine sau pentru altul cunoscând proveniența bunului. Pentru a se putea ajunge la o soluție de condamnare, legea prevede ca probele administrate să fie în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție și să nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei.

Raportat la infracțiunea de complicitate la înșelăciune, arată că inculpatul nu se face vinovat de această faptă, menționând că se reține că inculpatul ar fi primit de la inculpatul N. un autoturism pe care ulterior l-ar fi dat numitului N. Ș. pentru a fi trecut în Ucraina spre a fi înmatriculat, ori, în acea perioadă inculpatul M. se afla în Spania la muncă. Reiterează faptul că inculpatul nu l-a trimis vreodată pe martorul N. în Ucraina și nici nu i-a dat vreodată un autoturism. Probele reținute de instanță cu privire la această infracțiune sunt una din cele trei declarații date de martorul N., declarația martorului T. V., declarații care au fost coroborate cu testul poligraf și cu una din declarațiile date în defavoarea inculpatului.

Astfel, consideră că declarația de recunoaștere dată de inculpatul N. este o probă nelegală și nu poate fi coroborată cu alte mijloace de probă. În privința testului poligraf, solicită a se observa că această testare nu este relevantă având în vedere că inculpatul a depus la dosar înscrisuri medicale din care rezultă că starea de sănătate a acestuia ar fi putut denatura buna desfășurare a testării. Declarația martorului T. din faza de urmărire penală nu poate sta la baza condamnării. Cu ocazia audierii acestui martor în apel, acesta a declarat că îl cunoaște pe inculpatul M. de când era mic și că îl trimitea să cumpere cai sau să îi vândă și să încaseze bani de la oameni. Mai mult, în sentința de condamnare s-a folosit în scop probator una din cele trei declarații date de martorul N. în care relatează faptic evenimentele petrecute în legătură cu transportarea autoturismului în Ucraina. Totodată, întrebat fiind expres dacă ar fi primit de la inculpat un autoturism și dacă s-ar fi înțeles cu inculpatul să scoată din țară un autoturism, acesta a răspuns în sens negativ. Ulterior, reaudiat în fața organelor de cercetare penală, martorul a dat o declarație nereală prin care l-a incriminat pe inculpat. Martorul a relatat mai multe aspecte false printre care și faptul că nu îl cunoaște pe inculpat de când era copil. În fața instanței de judecată martorul a declarat că prima declarație corespunde realității, respectiv aceea din care rezultă că nu a existat vreodată vreo înțelegere de a transporta autovehiculul în Ucraina. Apreciază că urmărirea penală în prezenta cauză a fost efectuată cu încălcarea normelor legale care prevăd procedura de obținere a probelor atât în ceea ce privește recunoașterea după planșe foto cât și în ceea ce privește declarația dată de martorul N.. Astfel, întrebat fiind asupra motivului pentru care a dat o declarație care nu corespunde adevărului și prin care îl incrimina pe inculpatul M., acesta a mărturisit că, aflat în stare de arest, a fost luat în interior de către organele de poliție și a fost influențat să dea o declarație falsă. Solicită a se avea în vedere că prin hotărârea de condamnare s-a considerat ca fiind reală tocmai declarația de recunoaștere după planșe foto în pofida faptului că aceasta este infirmată de autorul ei precum și de alte declarații date de către același autor.

Dacă toate aceste aspecte nu au fost în măsură să convingă instanța de fond asupra faptului că inculpatul nu este autorul infracțiunilor reținute, apreciază că cel puțin un dubiu ar fi trebuit sesizat că ar plana asupra vinovăției inculpatului astfel încât instanța și-a fundamentat o hotărâre de condamnare pe declarații contradictorii. Având în vedere că la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției pe baza de probe certe și sigure și întrucât în cauză, probele de acuzare nu au caracter cert, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia orice îndoială este interpretată în favoarea inculpatului. Raportat la probele administrate în cauză, consideră că există îndoiala în ce privește vinovăția inculpatului. Nici o probă directă nu induce ideea vinovăției inculpatului, motiv pentru care invocă principiul „ in dubio pro reo” . Din toată cercetarea judecătorească nu rezultă vinovăția inculpatului, probele administrate necoroborându-se între ele.

În ceea ce privește latura civilă, raportat la despăgubirile materiale, solicită a fi respinse în integralitate, cu privire la suportarea acestora de către inculpatul în solidar cu inculpatul N. întrucât fapta generatoare de prejudiciu deși există, nu a fost săvârșită de inculpat.

În cauză a formulat apel și inculpatul N. S., însă ulterior și-a retras apelul, astfel că prin Decizia penală nr.843/9.11.2015 s-a luat act de retragerea acestui apel.

Analizând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului,prin prisma motivelor de apel invocate precum și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

Pe baza probatoriului administrat în cauză, prima instanță a reținut o stare de fapt corectă, corespunzătoare adevărului, din care a reieșit vinovăția inculpatului M. M. în săvârșirea infracțiunilor de tăinuire, faptǎ prevǎzutǎ de art. 270 alin.(1) C.pen. și complicitate la infracțiunea de înșelǎciune, faptǎ prevǎzutǎ de art. 48 alin.(1) C.pen., raportat la art. 244 alin.(1) și (2) din Codul Penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin.(1) C.pen. și în final, a art. 41 alin.(1) C.pen.

În concret, în esență, s-a reținut în sarcina inculpatului M. M. faptul că, în cursul anului 2012 a cumpărat de la inculpatul N. S.-M. două autoturisme, marca Mercedes Vito cu nr. de înmatriculare_ și respectiv, marca Skoda O., cu nr. de înmatriculare_ la un preț cu mult sub valoarea lor de circulație, deși a cunoscut că aceste autovehicule nu erau proprietatea vânzătorului și că provin din închirieri auto, bunuri de care a dispus în mod nelegal în scopul obținerii unui folos material.

Audiat fiind de către instanța de apel (f.63), inculpatul nu a recunoscut faptele comise, arătând în primul rând că el în perioada sfârșitul lunii septembrie-sfârșitul lunii octombrie 2012 s-a aflat în Spania și că în acea perioadă el nu se ocupa cu comerțul cu mașini, ci comercializa animale, că nu l-a cunoscut pe inculpatul N. înainte de începerea cercetărilor în prezenta cauză, că nu i-a înmânat martorului N. niciodată vreun autoturism și actele acestuia a fi dus din țară, și că a dat declarații legate de inculpatul N. în fața organelor de poliție întrucât așa i s-a cerut de către acestea.

La solicitarea apărătorului inculpatului, a fost audiat martorul T. V. (f.81), care a declarat că este prieten cu inculpatul de mai mulți ani și că în toamna anului 2012 era șoferul acestuia, că inculpatul nu se ocupa cu comercializarea mașinilor ci a animalelor, că nu a văzut în acea perioadă nici un autoturism Skoda sau Mercedes la inculpat, și că făcea uneori diverse servicii pentru acesta legate de această activitate, în sensul că preda sau primea diverse sume de bani pentru inculpat, provenite exclusiv din comerțul cu animalele. De asemenea a mai arătat că inculpatul pleca în acea perioadă în străinătate .

Declarația acestui martor este privită cu suspiciune de către instanță în condițiile în care martorul a declarat cu își menține declarația dată la poliție, la data de 5 aprilie 2013 (f.69), deci la o dată mult mai apropiată de data comiterii faptelor, iar cu acea ocazie a declarat că inculpatul M. se ocupa cu mașini și că trimitea uneori bani pentru acesta prin Western Union la diverse persoane pe care nu le cunoștea și nici nu avea cunoștință ce reprezentau acele sume.

La fel ca și inculpatul M. nici acest martor nu a făcut nicio referire la acel moment despre plecarea inculpatului în străinătate în acea perioadă. Ori faptul că după 3 ani de la data presupuselor fapte, atât martorul cât și inculpatul își amintesc că inculpatul era plecat la acel moment în străinătate nu face decât să întărească și mai mult ideea că aceștia nu sunt sinceri și apărarea formulată este de complezență. De asemenea și împrejurarea că la momentul audierii sale la poliție martorul a precizat că inculpatul se ocupa cu comerțul cu mașini, iar după 3 ani în fața instanței de apel declară că acesta se ocupa cu comerțul cu animale, la fel ca și cele declarate de inculpat, demonstrează nesinceritatea acestuia.

Martorul N. Ș. (f.181) audiat de organele de urmărire penală a arătat că în urmă cu 2 ani, la solicitarea inculpatului M. a trecut un autoturism Mercedes Vito de culoare albastră cu numere de Cluj ( împreună cu actele acestuia) peste frontieră în Ucraina, unde l-a predat la doi bărbați primind de la aceștia suma de 100 euro pe care a predat-o inculpatului. Declarația acestuia se coroborează așa cum a arătat și instanța de fond cu declarația de recunoaștere dată de inculpatul N. în faza de urmărire penală (f.152-154), dată în prezența apărătorului său, prin care l-a indicat pe inculpatul M. ca fiind cel căruia i-a vândut autoturismele Skoda O. și Mercedes Vito, că i-a spus acestuia despre una dintre mașini că provine din închirieri și că acesta probabil știa că este ceva în neregulă cu mașinile întrucât prețul de vânzare era sub prețul pieței. Aceste declarații se coroborează cu rapoartele de constatare tehnico-științifice administrate în cauză, din care a rezultat că atât inculpatul M. cât și martorul N. nu au fost sinceri cu ocazia testării lor la poligraf (f.162, 193), prezentând modificări psihofiziologice specifice comportamentului simulat, martorul N. revenind ulterior prin declarația de la f. 181-184 și arătând împrejurările în care a ajuns să ducă peste graniță în Ucraina autoturismul Mercedes Vito la solicitarea inculpatului M..

Raportat la susținerea inculpatului că s-ar fi aflat în acea perioadă în Spania, aceasta nu este dovedită cu probele administrate, martorii audiați în cauză și inculpatul N. făcând referire la persoana inculpatului în declarațiile date, atestând astfel prezența acestuia în țară. Pe de altă parte, așa cum s-a mai arătat, în faza inițială a procesului penal nici măcar inculpatul M. nu a arătat că a fost plecat din țară în acea perioadă, doar în fața instanței de fond și-a amintit această împrejurare. La fel a procedat și martorul T. în fața instanței de apel. Inculpatul în dovedirea acestei apărări a depus un contract de închiriere a unei locuințe în Spania, în Madrid (f.246), însă acest contract nu dovedește faptul că acesta s-ar fi aflat în toată acea perioadă exclusiv in Spania, putând reveni în țară oricând. De asemenea, se constată că în faza de urmărire penală, inculpatului M. i s-a adus la cunoștință de mai multe ori învinuirea, a știut pentru ce este cercetat și niciodată nu a pomenit că ar fi fost plecat în Spania, ci de abia în fața instanței a invocat această apărare.

Pe lângă aceste considerente, și instanța de fond a argumentat judicios și detaliat de ce a înlăturat apărările inculpatului M., apărări care nu au fost dovedite nici în fața instanței de apel după cum s-a arătat mai sus, astfel că soluția primei instanțe este corectă.

Trecând apoi la sancționarea inculpatului, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale prev. de art.74 C.pen., respectiv atât circumstanțele reale ale cauzei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor, având în vedere modalitatea de comitere, dar și atitudinea nesinceră a acestuia și prezența antecedentelor penale, instanța analizând așadar temeinic și argumentând judicios toate aspectele care au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei.

De asemenea, a realizat corect aplicarea art.5 C.pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului, care este Codul penal anterior .

Față de toate aceste aspecte, Curtea apreciază că prima instanță a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și modalitatea de executare, neimpunându-se modificarea acestora, iar pedeapsa va fi în măsură să contribuie la reeducarea acestuia și la prevenirea săvârșirii pe viitor de noi fapte antisociale.

Latura civilă a cauzei de asemenea a fost corect soluționată de prima instanță, prin obligarea inculpaților la plata prejudiciilor cauzate părților vătămate, prejudicii care nu au fost recuperate.

P. urmare, în baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. M., împotriva sentinței penale nr.1212 din 29.10.2014 al Judecătoriei Cluj-N..

Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

I. M. V. V. A.

GREFIER,

L. C.

Dact.I.M./S.M

4 ex./29.02.2016

Jud.fond. A. B. B.

← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 223/2016....		Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 225/2016.... →

Tăinuirea. Art.270 NCP. Decizia nr. 84/2016. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tăinuirea. Art.270 NCP. Decizia nr. 84/2016. Curtea de Apel CLUJ