Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 225/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 225/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 18-02-2016 în dosarul nr. 225/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:018._
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 8428
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 225/A/2016
Ședința publică din data de 18 februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR – V. G.
GREFIER - A. B. H.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost reprezentat prin
procuror – V. T.
Pe rol este soluționarea apelului formulat de către inculpatul B. G. împotriva sentinței penale nr. 106 din 09.11.2015 a Judecătoriei Dragomirești, pronunțată în dosarul nr._, în care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești dat în dosarul de urmărire penală nr. 476/P/2014, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 al. 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului B. G. și a părții civile M. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că inculpatul B. G., prin avocat, a depus la dosar memoriu cuprinzând motivele de apel, la care a anexat un set de înscrisuri în circumstanțiere constând în adeverință de venituri, certificate de căsătorie și de naștere și caracterizări de la locurile de muncă.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul asupra apelului formulat în cauză.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului inculpatului ca fiind nefondat întrucât procesul de individualizare a pedepsei este corect. Astfel, prima instanță a reținut probatoriul administrat în cauză și a aplicat inculpatului o sancțiune legală și temeinică, iar daunele morale au fost corect dozate.
CURTEA
Prin sentința penală nr.106/09.11.2015 a Judecătoriei Dragomirești, a fost condamnat inculpatul B. G., pentru săvârșirea infracțiunii de lovirea sau alte violențe prev. de art. 193, al.2 din codul penal, cu aplicarea art. 75, al.1, lit.”a” și art. 76, al.1 din codul penal, la pedeapsa de 2.000,00 lei amendă corespunzătoare pentru 200 zile amendă ( suma de 10 lei este pentru o zi amendă), cu consecința prev. de art. 63 din codul penal.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile M. V., cu domiciliul în comuna Săcel, ..639, jud. Maramureș, suma de 900,00 lei daune materiale și suma de 5.000,00 lei daune morale.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile M. V., cheltuieli judiciare în sumă de 350,00 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpatul în calitate de șofer de autobuz în mod nejustificat i-a solicitat persoanei vătămate, să nu urce în microbuz pentru a se deplasa în Orașul V. de Sus.
Persoana vătămată nu a avut o atitudine conciliantă și a adresat cuvinte și expresii jignitoare și calomnioase inculpatului, astfel că acesta a acționat sub impulsul unei tulburări și a îmbrâncit persoana vătămată și i-a aplicat lovituri.
Instanța a reținut că inculpatul a acționat și a comis fapta în stare de provocare, tulburarea provocată s-a realizat ca urmare a acțiunii părții civile prin care i s-a adus o atingere gravă a demnității persoanei.
Persoana vătămată a suferit leziuni care au fost atestate prin certificatul medico-legal emis de Serviciul de Medicină Legală Maramureș, din care rezultă că aceste leziuni au putut fi produse prin lovituri active, repetate cu corp dur și semidur, posibil palmă, picior încălțat și necesită pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Din coroborarea declarațiilor martorilor cu declarația persoanei vătămate și cu constatările din certificatul medico-legal, instanța consideră că inculpat a aplicat lovituri cu palmele și picioarele victimei, pe lângă acțiunea de îmbrâncire a acesteia.
În consecință instanța a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovirea sau alte violențe prev. de art.193, al.2 din codul penal.
La individualizarea judiciară a amenzii, instanța a luat în calcul suma minimă de 10,00 lei pentru o zi amendă, astfel că va aplica inculpatului amenda de 2.000,00 lei corespunzătoare pentru 200 de zile amendă, considerând fapta comisă gravă și săvârșită în public și într-un mijloc de transport.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 63, al.1 din codul penal, privind înlocuirea pedepsei amenzii, cu pedeapsa închisorii în cazul în care persoana condamnată cu rea-credință nu execută pedeapsa amenzii.
În ceea ce privește soluționarea acțiunii civile, instanța a dispus în temeiul dispozițiilor art.25 coroborat cu art. 397 din codul de procedură penală, prin obligarea inculpatului la plata de daune materiale, în principal, în sumă de 900,00 lei așa cum au fost recunoscute de inculpat și care a fost de acord cu achitarea în întregime,aspect ce rezultă din declarația de la fila 51, fără a mai avea în vederea contribuția sa de culpă.
Cu privire la daunele morale, instanța a apreciat că acestea sunt justificate dar nu în cuantumul solicitat de partea civilă, astfel că s-a luat în considerare și procentul de culpă al acesteia, instanța stabilind suma de 5.000,00 lei.
Pentru stabilirea acestui cuantum instanța a avut în vedere dispozițiile deciziei nr. 2617/05.07.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și jurisprudența CEDO.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin decizia prezentată mai sus, că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de către instanța de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă, ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din actele medicale ori alte probe administrate. Înalta Curte a apreciat că întinderea răspunderi civile delictuale nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.
D. urmare instanța, raportat și la jurisprudența CEDO, a apreciat că o sumă de până la 1.000,00 lei/zi este un cuantum rezonabil pentru obligarea la daune morale, în funcție de numărul de zile medicale necesare pentru vindecare, astfel că suma stabilită de 5000,00 lei pentru suferințele fizice și psihice este rezonabilă și nu reprezintă o îmbogățire fără just temei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal, inculpatul B. G., criticând soluția primei instanțe ca nefiind legală și temeinică.
În motivarea apelului său, inculpatul a învederat faptul că raportat la gradul de pericol social redus al faptei imputate dar și la persoana inculpatului care beneficiază de caracterizări pozitive de la toate locurile de muncă avute în prezent și care și-a manifestat disponibilitatea de a se împăca cu persoana vătămată, se impune atât reducerea cuantumului amenzii aplicate și a daunelor morale la care a fost obligat inculpatul. De asemenea, inculpatul a făcut referire și la veniturile sale și persoanele aflate în întreținerea sa, arătând astfel că se află în imposibilitate de a achita toate sumele la care a fost acesta obligat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În urma administrări în condiții de legalitate și loialitate a unui probatoriu vast, precum și a analizei atente și detaliate a acestuia, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.
Astfel, se constată pe deplin dovedită vinovăția inculpatului, care, aflându-se sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, stare ce se circumscrie circumstanței atenuante legale prev. de art.75 lit.a C.p.,la data de 16.07.2014, l-a agresat fizic pe M. V., lovindu-l cu palmele peste față și trântindu-l la pământ, provocându-i astfel leziuni pentru care i-au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, curtea constată că aceasta s-a realizat cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de textul art.74 C.p., de gradul de pericol social al faptei comise raportat la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia dar și la urmarea produsă și conduita de provocare a persoanei vătămate, la limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator dar și la persoana inculpatului, care a avut o conduita doar parțial sinceră.
În acest context, apreciem că instanța de fond a dat dovadă de suficientă clemență orientându-se spre aplicarea unei sancțiuni pecuniare, cu respectarea prevederilor art.61 alin.3 C.p., în sensul că la stabilirea cuantumului amenzii a ținut seama de situația materială a acestuia și de persoanele aflate în întreținerea sa, astfel că s-a orientat la suma minimă de 10 lei zi amendă.
Criticile inculpatului referitoare la imposibilitatea sa materială de a achita sumele datorate, pot fi invocate pe calea unei cereri de eșalonare în condițiile art.559 alin.2 C.p.p. însă după punerea în executare a hotărârii de condamnare.
În ceea ce privește daunele morale acordate, acestea se justifică raportat la suferințele provocate persoanei vătămate, însă în cuantumul mult diminuat stabilit de prima instanță în condițiile reținerii stării de provocare. Împărtășim, deci, punctul de vedere al judecătorului fondului referitor la faptul că potrivit jurisprudenței CEDO și a celei naționale o sumă de până la 1.000,00 lei/zi este un cuantum rezonabil pentru obligarea la daune morale, în funcție de numărul de zile medicale necesare pentru vindecare, astfel că suma stabilită de 5000,00 lei pentru suferințele fizice și psihice este rezonabilă și nu reprezintă o îmbogățire fără just temei.
Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat.
Va obliga inculpatul apelant la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. G. (fiul lui T. și M., născuta la data de 03.01.1983 în ., domiciliat în ., jud. Maramureș, căsătorit, studii -8 clase, de profesie conducător auto, fără antecedente penale, posesor al C.I. ., nr._, eliberat de SPC Săliștea de Sus, CNP-_) împotriva sentinței penale nr.106/09.11.2015 a Judecătoriei Dragomirești.
Obligă inculpatul apelant la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,GREFIER,
M. R. V. G. A. B. H.
Red.MR/SMD
4 ex./22.02.2016
Jud.fond.N. P. I.
| ← Tăinuirea. Art.270 NCP. Decizia nr. 84/2016. Curtea de Apel CLUJ | Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... → |
|---|
