Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 8/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 11-01-2016 în dosarul nr. 8/2016
R O M ÂN I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.8/A/2016
Ședința publică din 11 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. A. M., judecător
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin procuror: O. C. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. împotriva sentinței penale nr.682 din 21 mai 2015 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosar nr._, privind pe inculpatul R. S. C. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a și i C.pen., cu aplic.art.99 al.3 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. S. C., în stare de deținere, asistat de av. Taflan C. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av. Sule R. B., ambii avocați din cadrul Baroului Cluj, cu delegațiile la dosar, lipsă fiind persoana vătămată M. N., reprezentantul legal R. S. și S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul Ministerului Public solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea obținerii fișei actualizate de cazier a inculpatului R. S., având în vedere motivul invocat în susținerea apelului, respectiv neaplicarea art.17 din Legea nr.187/2012 și față de împrejurarea că prima instanță a respins această cerere.
Față de cererea formulată, Curtea acordă cuvântul părților.
Apărătorul inculpatului R. S. C. arată că lasă soluționarea cererii la aprecierea instanței.
Curtea deliberând, respinge cererea de amânare formulată de reprezentantul Ministerului Public pentru a se depune fișa de cazier actualizată a inculpatului, având în vedere că la dosar există datele necesare pentru a se verifica situația juridică a acestuia. In plus, hotărârile prin care inculpatul R. S. C. a mai fost condamnat se pot obține de pe portalul instanțelor.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public susține apelul așa cum a fost formulat de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N., solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și, reținând ca lege penală mai favorabilă Noul Cod penal, în ceea ce-l privește pe inculpatul R. S. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cu reținerea circumstanței privind minoritatea, a se dispune aplicarea măsurii educative a internării într-un centru de detenție.
În susținerea apelului arată că în mod greșit prima instanță a făcut aplicarea disp.art.17 din Legea nr.187/2012 întrucât textul legal face trimitere la situația în care este aplicabilă o pedeapsă inculpatului, iar instanța, în această circumstanță, apreciază că suspendarea condiționată este mai favorabilă inculpatului decât orice măsură educativă privativă de libertate, care se poate aplica potrivit Noului Cod Penal. Ori, în situația specială a inculpatului R., față de situația de cazier și antecedența penală a acestuia, în concret, nu era aplicabilă suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit vechiului cod penal, întrucât antecedența lui nu permitea ca în urma efectuării concursului de infracțiuni și a deducerii perioadelor anterioare educative, să se dispună suspendarea condiționată, astfel că nu suntem în ipoteza art.17, iar prevederile vechiului cod nu-i sunt favorabile inculpatului minor, la momentul săvârșirii infracțiunii.
La întrebarea instanței, reprezentantul Ministerului Public arată că în situația în care s-ar reține Noul Cod Penal ca lege penală mai favorabilă, în speță ar fi îndeplinite condițiile art.114 lit.a N.C.pen., putându-se efectua operațiuni de cazier și în calea de atac a apelului.
Apărătorul inculpatului R. S. C. solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, apreciind că în mod corect prima instanță a reținut că legea penală mai favorabilă este legea veche.
Solicită a se reține că inculpatul a fost minor la data săvârșirii infracțiunii, acesta a avut o poziție sinceră, prejudiciul a fost redus și recuperat în întregime, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, iar gradul de pericol social al faptei a fost relativ redus.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Inculpatul R. S. C. având ultimul cuvânt, solicită menținerea hotărârii primei instanțe.
CURTEA
Prin sentința penală nr.682 din 21 mai 2015 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosar nr._ s-a dispus:
In baza art. 208 al. 1- 209 al. 1 lit a, i Cp 1969 cu aplic art. art. 99 și urm. Cp 1969, art. 74 lit c – art. 76 lit. d Cp 1969 și art. 5 Cp cu referire la art.17 din Legea nr.187/2012 condamnarea inculpatului R. S. C. ( fiul lui S. și M., născut la data de 25.10.1993 în Cluj-N., domiciliat în Cluj-N., .. 5, jud. Cluj, posesor al CI . nr._, CNP_) la pedeapsa de:
- 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 1 an și 6 luni ce constituie termen de încercare.
S-a pus în vedere inculpatului prev. art. 83 C.pen. 1969.
In baza art. 19/397 C.pr.pen s-a luat act că partea vătămată M. N. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la 900 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.1203/P/2012 din data de 13.03.2013 P. de pe lângă Tribunalul Cluj a dispus trimiterea in judecată în stare detenție a inculpatului minor R. S. C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1- art. 209 al. 1 lit a, i Cod penal 1969 cu aplic. art. 99 și urm. C.p. 1969, în fapt reținându-se ca la data de 25.09.2011, împreună cu făptuitorul minor L. D., a pătruns prin escaladarea geamului în locuința părții vătămate nevăzător M. N., situată la etajul 1 pe ., .-N., sustrăgând din interior un telefon mobil și un ceas de mână.
În faza de urmărire penală, situația de fapt a fost probata prin: proces-verbal de constatare, proces-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile părții vătămate M. N., declarațiile martorilor, raport de constatare tehnico - științifică, declarațiile făptuitorul L. D., declarațiile inculpatului, în care acesta a recunoscut săvârșirea faptei.
În faza de judecată s-au readministrat, în parte, mijloacele de probă din cursul urmăririi penale, procedându-se la audierea inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat ca judecata să se desfășoare în baza probelor din cursul urmăririi penale, pe care nu le-a contestat (f.108, 109 dos. inst.).
Față de poziția inculpatului, a apărătorului acestuia și a Reprezentantului Ministerului Public de a nu contesta probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța a procedat potrivit art. 374 al, 7 Cp.p. și nu a readministrat aceste dovezi, pe care le-a avut în vedere la deliberare.
Analizând întregul material probator instanța a reținut că, în fapt, la data de 25.09.2011, împreună cu făptuitorul minor L. D., inculpatul minor R. S. C. a pătruns prin escaladarea geamului în locuința părții vătămate nevăzător M. N., situată la etajul 1 pe ., .-N., sustrăgând din interior un telefon mobil și un ceas de mână.
La scurt timp după comiterea faptei, făptuitorul L. D. a fost prins de către organele de poliție, pe care le-a condus în teren la locul în care, împreună cu inculpatul, au ascuns bunurile furate. Telefonul mobil și ceasul de mână au fost restituite părții vătămate M. N., care le-a recunoscut prin pipăire.
In drept, fapta inculpatului R. S. C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1- art. 209 al. 1 lit a, i Cod penal 1969 cu aplic. art. 99 și urm Cp 1969. Codul penal din 1969 constituie, potrivit art.5 Cp, legea penală mai favorabilă având în vedere posibilitatea aplicării unei pedepse cu închisoarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei - care potrivit art.17 din Legea nr. 187/2012 este mai favorabilă, decât o măsură educativă privativă de libertate.
Săvârșirea de către inculpat a infracțiunii reținute în sarcina sa rezultă din declarațiile date de acesta în cursul urmăririi penale și al judecății, care se coroborează cu procesul-verbal de constatare, cu proces-verbal de cercetare la fața locului, cu declarațiile părții vătămate M. N., cu declarațiile martorilor, declarațiile făptuitorul L. D. și cu mențiunile și concluziile raportului de constatare tehnico - științifică dactiloscopice de la f. 34-41 dup - din care rezultă că urma papilară ridicată de pe pervazul interior al geamului locuinței victimei a fost creată de către inculpat.
La individualizarea pedepsei ce a aplicat-o instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal 1969, art. 375 - art. 396 al 10 C.pr.pen. si in acest context, de poziția sinceră a inculpatului - împrejurare a fost avută in vedere si ca circumstanță atenuantă, de lipsa antecedenței penale (f.42 dup), de mențiunile referatului de evaluare, de gradul specific de pericol social al infracțiunii, care rezultă din modul de comitere a faptei – pătrundere prin escaladare în locuința victimei, despre care inculpatul a cunoscut că este nevăzătoare și din valoarea redusă a bunurilor sustrase (280 lei, bunuri restituite prin intervenția organelor de poliție).
F. de cele arătate, instanța l-a condamnat pe inculpatul R. S. C. la 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 1 an si 6 luni.
Sub aspectul laturii civile, în temeiul art. 19 C.p.p. rap. la art.397 C.p.p. instanța a luat act ca partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.274 al. C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. solicitând desființarea, în parte, a acesteia și, pronunțând o nouă hotărâre, să se rețină legea penală nouă - Noul Cod penal - ca fiind legea penală mai favorabilă inculpatului și, drept consecință, să se aplice inculpatului R. S. C. măsura educativă a internării într-un centru de detenție.
În motivarea apelului s-a arătat că este netemeinică hotărârea apelată sub aspectul reținerii legii vechi, ca lege penală mai favorabilă inculpatului, cu consecința aplicării unei pedepse cu închisoarea cu suspendarea condiționată a executării acesteia, întrucât față de persoana inculpatului (care mai are condamnări pentru furturi, după ce anterior a mai fost sancționat administrativ, tot pentru furturi), a avut o atitudine necorespunzătoare și în mediul de deținere ( în prezent, este deținut în executarea unei pedepse) respectiv, atitudine necuviincioasă față de cadre, distrugere de bunuri, lovirea altor deținuți, etc. - nu este oportună, justificată, o sancțiune neprivativă de libertate și, pe cale de consecință, nu sunt incidente dispoz. art.17 din Legea nr. 187/2012.
Verificând hotărârea apelată, în baza actelor și lucrărilor dosarului prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispoz. art.420 alin.8 și art.417 alin.2 C.pr.pen., Curtea constată nefondat apelul formulat în cauză, pentru considerentele,ce vor fi expuse în continuare.
În cauză, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (necontestate de inculpat) și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, instanța a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că la data de 25.09.2011, împreună cu făptuitorul minor L. D., inculpatul minor R. S. C. a pătruns prin escaladarea geamului în locuința părții vătămate nevăzător M. N., situată la etajul 1 pe ., .-N., sustrăgând din interior un telefon mobil și un ceas de mână.
La scurt timp după comiterea faptei, făptuitorul L. D. a fost prins de către organele de poliție, pe care le-a condus în teren la locul în care, împreună cu inculpatul, au ascuns bunurile furate. Telefonul mobil și ceasul de mână au fost restituite părții vătămate M. N., care le-a recunoscut prin pipăire.
Așa fiind, judecătorul fondului a reținut corect vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de furt calificat, pentru care a fost trimis în judecată prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a și i C.pen., cu aplic.art.99 al.3 C.pen.
Se constată că, de la data comiterii faptei - 25.09.2011 - și până la soluționarea definitivă a cauzei,a intervenit o lege penală nouă, Legea nr.286/2009 privind Codul penal, în vigoare de la 1 februarie 2014, astfel că în virtutea dispoz. art.5 C.pen. trebuie stabilită legea penală mai favorabilă inculpatului, operațiune care, deși nu a fost corect realizată de instanța fondului, în acest cadru procesual nu mai poate fi remediată.
Este adevărat că, potrivit art.17 din Legea nr. 187/2012 - în aplicarea dispozițiilor referitoare la legea penală mai favorabilă intervenită în cursul procesului, o pedeapsă cu suspendarea executării, aplicabilă potrivit Codului penal din 1969 este considerată mai favorabilă decât o măsură educativă privativă de liberate prevăzută de Noul Cod penal.
Însă, după cum rezultă din test, această comparație, această evaluare se folosește atunci când în cauză, este aplicabilă o măsură educativă privativă de liberate prevăzută de Noul Cod penal, deci, este posibilă o astfel de măsură.
Ori, în cauză o măsură educativă privativă de liberate nu este aplicabilă, deoarece potrivit Noului Cod penal - art.229 alin.1 lit.d C.pen. - pedeapsa pentru acest furt este închisoarea de la 1 la 5 ani, deci, mai mică de 7 ani, iar inculpatul, chiar dacă a mai săvârșit infracțiuni, pentru acre i s-a aplicat o măsură educativă, aceasta nu a fost executată ori executarea ei nu a început anterior comiterii faptei deduse judecății, ci ulterior, nefiind deci îndeplinite condițiile prev. deart.114 C.pen.
În acest sens, este sentința penală nr.908/2014 a Judecătoriei G. - prin care s-au contopit mai multe pedepse aplicate inculpatului pentru infracțiuni comise în minoritate, printre care și o pedeapsă de 1 an închisoare, ce a fost mai întâi, înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 1 an, astfel că această din urmă măsură a început a fi executată ulterior comiterii prezentei fapte, pedeapsa închisorii inițiale însăși, fiind aplicată ulterior comiterii prezentei fapte, după cum și fapta în sine, a fost ulterioară celei din prezenta cauză.
Dacă trebuia făcută o evaluare a legii penale mai favorabile, comparația se impune între o pedeapsă cu suspendarea executării, aplicabilă potrivit Codului penal din 1969 și, respectiv, o măsură educativă neprivativă de libetate prevăzută de Noul Cod penal, pentru că numai aceasta din urmă, este aplicabilă inculpatului, rezultând, în final, că o astfel de măsură ar fi trebuit aplicată inculpatului pentru fapta dedusă judecății, chiar dacă, în concret, el trebuie sancționat mai aspru decât cu o astfel de măsură, dat fiind multiplele condamnări care, însă sunt pentru fapte ulterioare celei din prezenta cauză; pe de altă parte, aplicându-se o măsură educativă, s-ar impune refacerea operațiunilor de cazier judiciar reclamate de pluralitatea de infracțiuni în care se află prezenta faptă cu cele comise ulterior și pentru care s-au pronunțat condamnări, operațiuni care, de asemenea, nu pot fi efectuate în calea de atac, dispoz. în acest sens, ale Deciziei ÎCCJ nr.70/2007 dată în recurs în interesul legii, păstrându-și valabilitatea.
Așa fiind, pentru că o măsură educativă neprivativă de liberate prevăzută de Noul Cod penal nu și-ar avea nicio ultilitate în acest moment, în care inculpatul execută o pedeapsă privativă de liberate ( cea de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.908/2014 a Judecătoriei G. - f 6 dos. apel), iar pe de altă parte, suntem în apelul Parchetului, care solicită înrăutățirea situației inculpatului, nu putem remedia neregularitatea identificată și, ca atare, nu se justifică admiterea căii de atac, în acest sens.
Pentru toate aceste considerente, se privește ca nefondat apelul formulat în cauză, urmând a fi respins ca atare în temeiul art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.272 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 260 lei, onorariu apărător din oficiu (av. Sule R.) – sumă ce se va plăti din FMJ.
Văzând și dispoz. art.275 alin.3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. - împotriva sentinței penale nr. 682 din 21.05.2015 a Judecătoriei Cluj-N..
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 260 lei, onorariu apărător din oficiu (av. Sule R.) – sumă ce se va plăti din FMJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. D. M. A. C.
GREFIER
M. B.
Red./Tehnred.A.C.
4 ex./14.01.2016
Jud. fond: L.B.
| ← Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 6/2016. Curtea... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 185/2016.... → |
|---|
