Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1184/2015. Curtea de Apel CLUJ

Decizia nr. 1184/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 1184/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 1184/A/2015

Ședința publică din 08 octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S. S., judecător

JUDECĂTOR: A. D. L.-AGHINIȚĂ

GREFIER: L. A. S.

Ministerul Public reprezentat prin V. T. – procuror,

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de către P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA T., inculpatul B. ( fost C. ) V. I., partea responsabilă civilmente A. TIRIAC ASIGURARI S.A. și de către părțile civile H. ( fostă K. ) G., B. B., C. B.-I., C. G.-I., P. R.-I., C. C. și C. N. G. împotriva sentinței penale nr. 38, pronunțată la data de 16 februarie 2015 în dosar nr._ al Judecătoriei T., privind pe inculpatul B. ( fost C. ) V. I., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria T., dat în dosar nr. 712/P/2009, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 alin. 2 din vechiul Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că nu se prezintă niciuna dintre părți.

Derularea, finalizarea dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 24 septembrie 2015, când cei prezenți au pus concluzii în dezbaterea apelului declarat în cauză, conform încheierii de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea amânându-se la acest termen de judecată, din lipsă de timp pentru deliberare.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 38, pronunțată la data de 16 februarie 2015 în dosar nr._ al Judecătoriei T., în temeiul art. 396, alin. 2 din Codul de procedură penală a fost condamnat inculpatul B. (fost C.) V.-I. fiul lui I. și M. născut la data de 01.01.1967 în .. Satu M., domiciliat în mun. Satu M., Calea Odorheiului nr. 52, jud. Satu M., posesor al C.I. . nr._, C.N.P._, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178, alin. 2 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În temeiul art. 71 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a din vechiul Cod penal.

În temeiul art. 81 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 82 din vechiul Cod penal(pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare la care se adaugă termenul de 2 ani).

În temeiul art. 71 alin. 5 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 din vechiul Cod de procedură penală, cu aplicarea art. 15 din Legea 187/2012, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 din vechiul Cod penal referitor la cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 397, alin. 1 din Codul de procedură penală s-a respins acțiunea civilă formulată de părțile civile Z. L., Z. G. L. și G. R..

În temeiul art. 397, alin. 1 din Codul de procedură penală s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile K. G., B. Baniamin, C. B.-I., C. G.-I., P. R. I., C. C., C. N.-G. și a fost obligat inculpatul B.(fost C.) V.-I., în solidar cu partea responsabilă civilmente ALIANZ TIRIAC ASIGURĂRI S.A. la plata către: partea civilă K. G. a sumei de 30.000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale; partea civilă B. Baniamin a sumei de 3000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale; partea civilă C. B.-I. a sumei de 3000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale; partea civilă C. G.-I. a sumei de 3000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale; partea civilă P. R. I. a sumei de 3000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale; partea civilă C. C. a sumei de 3000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale; partea civilă C. N.-G. a sumei de 3000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale;

În temeiul art. 274, alin. 1 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente ALIANZ TIRIAC ASIGURĂRI S.A., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 3500lei(2600 în cursul urmăririi penale și 900 de lei în cursul judecății).

În temeiul art. 276, alin. 1 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente ALIANZ TIRIAC ASIGURĂRI S.A., la plata cheltuielilor judiciare suportate de partea civilă K. G., în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariul avocatului ales.

S-a încuviințat parțial onorariul avocatului desemnat din oficiu U. A.(delegație nr. 658/2012) în cuantum de 50 de lei și onorariul parțial al avocatului din oficiu K. L.(delegație nr. 529/2013) în cuantum de 150 de lei, sume ce vor fi suportate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

În data de 03.03.2009, în jurul orelor 17.15, învinuitul C. V. I. se deplasa cu autoutilitara marca Hyunday Santa Fe cu numărul de înmatriculare B121933, pe . din municipiul Câmpia Turzii. Circulația se efectua în condiții de zi, cu iluminare naturală, partea carosabilă fiind umedă, timp cu precipitații și cer înnorat, desfășurându-se pe două benzi de circulație, sensul de deplasare al autoturismului condus de învinuit fiind Luduș - T..

În dreptul liceului teoretic „P. D.”, se află o trecere de pietoni, semnalizată prin indicator și marcaj rutier. Ajungând în dreptul acestei treceri de pietoni, învinuitul C. V. I. l-a observat pe partea vătămată Z. G. F. în timp ce acesta se angajase în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, a încercat să evite impactul cu acesta, dar datorită vitezei de deplasare nu a reușit acest lucru. Astfel autoturismul condus de către învinuit l-a acroșat pe partea vătămată și l-a proiectat în fața autoturismului pe o distanță de aproximativ 27.6 metri. În încercarea de a evita impactul cu partea vătămată, autoturismul condus de învinuitul C. V. I. a acroșat și un alt autoturism parcat pe marginea străzii 1 Decembrie 2012.

La scurt timp la fața locului au sosit un echipaj de poliție și o salvare, aceasta din urmă acordând primele îngrijiri medicale victimei și transportând-o pe aceasta la spital. La data de 09.03.2009, ca urmare a leziunilor suferite, a intervenit decesul părții vătămate Z. G. F., în raportul de constatare medico legală înaintat de Institutul de Medicină legală specificându-se că decesul a survenit ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de calotă iradiată la bază ,hemoragie, contuzie și dilacerare meningo-cerebrală și de trunchi cerebral, operat, complicat cu bronhopneumonie, leziuni care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier.

La fața locului accidentului rutier au fost identificați mai mulți martori, declarațiile acestora fiind contradictorii, o parte declarând că partea vătămată a traversat . pietoni mergând la pas, o altă parte au declarat că partea vătămată a traversat . pietoni, dar alergând, iar o parte a declarat că victima Z. G. F. a traversat ., în diagonala trecerii de pietoni și fără a se asigura.

Astfel, martorul M. D. E. a declarat că în momentul producerii accidentului se afla în fața școlii de șoferi Crimtrans, situată în dreptul trecerii de pietoni și a auzit o bubuitură, astfel că în momentul în care și-a îndreptat privirea spre locul de unde venea zgomotul a observat un autoturism care a acroșat cu partea din față un tânăr, în momentul în care a avut loc impactul, roțile din față ale autoturismului aflându-se la o distanță de circa 0.5-1 metri de trecerea de pietoni. Reiese astfel din această declarație testimonială că impactul a avut loc pe trecerea de pietoni.

Martorul C. T. M. a declarat că își desfășoară activitatea ca paznic al liceului „P. D.” și a observat un tânăr care a traversat trecerea de pietoni aflată în fața liceului, în alergare, iar pe sensul de mers dinspre Luduș spre T., acesta a fost acroșat de autoturismul condus de învinuitul C. V. I., după ce acesta încercase anterior să evite impactul Astfel din declarația acestui martor a reieșit că impactul dintre autoturismul condus de învinuit și partea vătămată a avut loc pe trecerea de pietoni și că victima traversase .>

Martorul C. V. a declarat că în data de 03.09.2012, în jurul orei 15.00 se afla în procesul de instruire în vederea obținerii unui permis de conducere și efectua cursurile școlii de șoferi Crimtrans Câmpia-Turzii, aflându-se la volanul unui autoturism ce aparținea acestei școli de șoferi. Ajuns în dreptul trecerii de pietoni situate în fața școlii de șoferi, a cedat prioritate de trecere unui pieton ce se angajase în traversarea regulamentară pe trecerea de pietoni, iar în momentul în care acest pieton a ajuns pe cealaltă bandă a fost acroșat de către autoturismul marca Hyunday condus de către învinuitul C. V. I.. Din declarația acestui martor reiese că impactul a avut loc pe trecerea de pietoni și că partea vătămată a traversat . trecere de pietoni, mergând la pas.

Astfel, toți cei trei martori menționați mai sus au arătat faptul că în momentul impactului victima Z. G. F. traversa . pietoni.

Martorul S. G. a declarat că în momentul când a avut loc impactul se afla în zona trecerii de pietoni și a observat un tânăr care alerga pe trotuar și odată ajuns în dreptul indicatorului de trecere de pietoni, fără a se asigura a traversat . diagonală și a fost acroșat de autoturismul condus de către învinuit în apropiere de marcajul de trecere de pietoni, dar nu pe acest marcaj. Astfel, din această declarație reiese că victima a traversat . și că impactul dintre autoturism și victimă nu a avut loc pe trecerea de pietoni.

Martora C. M., soția învinuitului C. V. I., aflată pe bancheta din dreapta șoferului, a declarat că după ce autoturismul condus de soțul său a trecut de trecerea de pietoni, un tânăr a apărut în fața autoturismului, cu toate încercările soțului său de a evita accidentul, a avut loc impactul între autoturism și victimă.

Având în vedere depozițiile contradictorii ale martorilor și pentru a se stabili cu exactitate modul în care s-a produs acest accident rutier, în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice, fiind desemnat ca expert ing. M. I., de asemenea învinuitul solicitând ca ing. S. S. să participe ca expert asistent la efectuarea acestei expertize.

Expertul a întocmit un raport de expertiză, acesta fiind înaintat organelor de cercetare penală. Procedându-se la analizarea acestui raport de expertiză tehnică-judiciară s-a constatat faptul că concluziile expertului sunt mai mult niște presupuneri ale acestuia decât niște date rezultate ca urmare a folosirii unor metode științific, de altfel concluziile cu privire la modul de producere al accidentului fiind departe de ceea ce organele judiciare așteaptă de la un expert și anume elucidarea cauzei din punct de vedere științific, urmând ca apoi organul judiciar să se pronunțe cu privire la trăsăturile esențiale ale infracțiunii și la elementele constitutive ale acesteia. Astfel, după ce expertul înșiruie pe două pagini, între ghilimele, declarațiile martorilor și mai apoi reliefează niște date ce reies din procesul verbal de cercetare la fața, în final, fără a se baza pe nici un fel de date sau a folosi de metodă științifică consacrată, concluzionează astfel: ”Având câteva elemente precizate, propun următorul mod de producere a accidentului….” Organul judiciar trebuie să aibă în vedere cu ocazia verificării expertizei efectuate în cauză, raționamentele prezentate de către expert și dacă între cercetările întreprinse de către expert și concluziile acestuia există sensul logic necesar, observându-se că în cauza de față expertul M. I. nu a oferit o explicație științifică și nici o înțelegere justă a faptelor. De asemenea, în conținutul expertizei tehnice efectuate în cauză există contraziceri majore, astfel, în expozeu se afirmă că nu există nici un fel de urme de frânare, pentru ca mai apoi, expertul să calculeze viteza de deplasare a autovehiculului la impact, ținând cont tocmai de niște urme de frânare.

Astfel, ca urmare a celor afirmate mai sus, expertiza efectuată de expertul M. I. a fost înlăturată din cadrul ansamblului probator administrat în cauză, urmând a nu se mai ține cont de aceasta pentru dovedirea situației de fapt.

În cauză a fost dispusă efectuarea unei noi expertize tehnice, aceasta urmând a fi efectuată de către un expert din cadrul Biroului Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj. Analizând raportul de expertiză întocmit de acesta se poate observa că între cercetările întreprinse de către experți și concluziile acestora există sensul logic necesar, ajungându-se la o înțelegere justă a faptelor.

Cu privire la dinamica accidentului rutier din data de 3 martie 2009, în jurul orei 17.15, expertul a arătat că autoturismul marca Hyunday Santa Fe condus de către învinuitul C. V. I. se deplasa pe . din mun. Câmpia-Turzii, în direcția Luduș-T., iar în momentul în care a ajuns la trecerea pentru pietoni situată în zona Liceului Teoretic P. D., conducătorul auto a observat un pieton care s-a angajat în traversarea carosabilului, de la stânga spre dreapta în raport cu sensul acestuia de mers. Conducătorul auto a acționat sistemul de frână, combinat cu o manevră de evitare spre dreapta, dar cu toate acestea a avut loc impactul cu victima, impact în urma căruia acesta a fost proiectat de partea carosabilă.

Cu privire la locul impactului și viteza de deplasare a autoturismului, expertul a concluzionat următoarele: ”În planul longitundinal al drumului, impactul a avut loc pe marcajul pietonal, în zona mediană a acestuia, la o distanță de circa 3 metri față de limita dinspre Luduș a acestuia, iar în planul transversal al drumului, impactul a avut loc pe banda a doua a sensului de mers Luduș-T., la o distanță de circa 4 m față de limita din dreapta a carosabilului”.

Cu privire la viteza de deplasare a autoturismului, expertul a concluzionat următoarele:” viteza probabilă de impact a autoturismului Hyunday a fost de 61 km/h ”,”în lipsa urmelor de frânare, anterioare impactului, nu se poate stabili viteza inițială de deplasare.”

Cu privire la posibilitățile de evitare a producerii accidentului, expertul a concluzionat:” cu probabilitate, numitul C. V. I. nu putea evita, în condițiile date, producerea evenimentului rutier, ” dar „acesta putea preveni producerea accidentului dacă ar fi redus viteza de deplasare la trecerea pentru pietoni prevăzută cu indicator și marcaj, astfel încât aceasta să-i permită oprirea în siguranță, acordând astfel prioritate de trecere pietonului angajat în traversare”.

Cu privire la cauza producerii accidentului expertul a concluzionat că „accidentul s-a produs ca urmare a deplasării autoturismului Hyunday cu o viteză superioară celei maxime admise pe acel segment de drum”.

Astfel, experții au concluzionat că învinuitul C. V. C. se deplasa pe . la volanul autoturismului marca Hyunday Santa Fe, viteza de deplasare fiind de 61 km la oră, iar în dreptul trecerii de pietoni nu a putut evita impactul cu pietonul Z. G. F., accidentându-l grav pe acesta, ulterior survenind și decesul acestuia.

Trebuie specificat că pentru a ajunge la datele arătate mai sus, expertul a ținut cont de faptul că distanța dintre obiectul de încălțăminte și fragmentele din capacul roții stânga față a autoturismului Ford, figura 4, fila 15 din planșa foto anexată Procesului verbal de constatare la fața locului, fila 115,fig. 5 din Raportul de expertiză, a fost de 7.2 metri și nu 1.2 metri, așa cum în mod eronat a fost trecută în procesul verbal de cercetare la fața locului. Expertul a folosit această distanță de 7.2 metri pentru că, așa cum rezultă și din planșa foto este de 7.2 metri, fiind relevată de banda decimetrică existentă pe carosabil, de la pantof și până la resturile de plastic putând fi numărate 72 de bucăți culoare albă și neagră, fiecare dintre aceste bucăți reprezentând 10 cm. De altfel, observând eroarea materială din cuprinsul procesului verbal de constatare la fața locului, organele de cercetare penală ale poliției au procedat la îndreptarea acestei erori materiale printr-un proces verbal.

Regulile de circulație încălcate de către învinuitul C. V. I., ca urmare a nerespectării cărora a rezultat accidental rutier soldat cu decesul părții vătămate Z. G. F., sunt cele prev. de art.48 și art. 49 din OUG 195/2002 care prevede că: ”Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.” și cele prev. de art. 123 lit. i din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 care prevede că:” Conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități, la trecerile de pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare și marcaje”

Cu privire la existența culpei părții vătămate Z. G. F., nu a fost identificată încălcarea vreunei norme de circulație de către acesta anterioară sau concomitentă cu evenimentul rutier ce a avut ca rezultat decesul acestuia. Chiar în condițiile în care acesta ar fi traversat în fugă, așa cum afirmă o parte dintre martorii audiați în cauză, nu există nici o normă legală care să interzică acest mod de deplasare în traversarea străzii pe la trecerile de pietoni. Conform art. 167 alin. 1 pct. c: „pietonilor li se interzice să prelungească timpul de traversare a drumului public, să se oprească ori să se întoarcă pe trecerile pentru pietoni care nu sunt prevăzute cu semafoare”.

Cu ocazia audierii sale, învinuitul C. V. I. a declarat că anterior comiterii accidentului circula în coloană, cu viteză redusă, că nu a observat vreo persoană care să traverseze . Z. G. F. doar în momentul în care i-a apărut brusc în față. În acel moment a încercat evitarea accidentului, dar nu a mai reușit. Învinuitul consideră că nu se face vinovat de comiterea faptei.

În momentul producerii accidentului conducătorul autoturismului avea alcoolemie 0(zero) la mie alcool pur în sânge.

Pentru dovedirea stării de fapt expuse, în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, declarațiile învinuitului, declarații parte responsabilă civilmente, declarații martori, buletine de analiză toxicologică-alcoolemie, buletin de examinare clinică și cerere de analiză, rapoarte de constatare medico – legală, raport de expertiză tehnică judiciară, supliment expertiză, raport de expertiză criminalistică, delegații avocațiale, fișă cazier judiciar.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente, instanța a reținut următoarele:

Din analiza probatoriul administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești a rezultat în esență aceeași stare de fapt ca și cea descrisă în actul de sesizare, astfel:

În data de 03.03.2009, în jurul orelor 17.15 inculpatul B.(fost C.) V.-I. conducea autoturismul marca Hyunday Santa Fe, cu numărul de înmatriculare B121933-11/1, pe . din mun. Câmpia-Turzii jud. Cluj în direcția Luduș-T.. Ajungând în zona trecerii de pietoni din fața Liceului Teoretic P.-D. a acroșat persoana vătămată Z. G. F., în vârstă de 15 ani, care se angajase în trecerea străzii, pe trecerea de pietoni.

În urma impactului, produs pe trecerea de pietoni a survenit vătămarea corporală a persoanei vătămate Z. G. F. iar leziunile astfel suferite au condus la decesul acesteia în data de 09.03.2009.

În momentul impactului, autoturismul condus de inculpat se deplasa cu o viteză de 55 km/oră iar viteaza legal admisă pe acel sector de drum era de 30 km/oră.

Din cauza depășirii vitezei legal admise inculpatul nu a putut evita producerea accidentului.

Instanța a reținut această stare de fapt ca urmare coroborării aspectelor ce rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșele foto aferente(f. 7-21 dosar U.P.), din declarația martorului Cântă T.-M.(f. 154 dosar instanță), din declarația martorului C. V.(f. 155 dosar instanță) și din Raportul de expertiză criminalistică nr. 171/08.12.2014 Institutul Național de Expertize Criminalistice(f. 281-290 dosar instanță).

Expertiza criminalistică (nr. 171/08.12.2014) a prezentat în mod logic și coerent activitățile științifice efectuate care au condus la concluziile formulate, concluzii din care rezultă că impactul s-a produs pe marcajul pietonal, că autoturismul condus de inculpat circula cu viteza de 55 km/oră, că inculpatul putea evita accidentul dacă s-ar fi deplasat cu viteza maximă legal admisă(30 km/oră), că victima nu a avut posibilitatea prevenirii accidentării sale și că accidentul s-a produs ca urmare a deplasării autoturismului condus de inculpat cu o viteză superioară limitei maxime admise.

Datele avute în vedere la efectuarea expertizei (distanțele dintre obiectele găsite, poziția și avariile autoturismului, locul producerii accidentului, modul de deplasare a victimei etc.) a rezultat din procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșele foto aferente (f. 7-21 dosar U.P.) și din declarațiile martorilor audiați în cauză.

Așa cum s-a arătat, în urma unei analize fundamentate științific, prin expertiză s-a stabilit că impactul dintre autoturism și victimă a avut loc pe trecerea de pietoni. Acest aspect s-a coroborat cu declarațiile martorilor Cântă -T.-M. (f. 154 dosar instanță) și C. V. (f. 155 dosar instanță). Totodată concluziile expertizei infirmă susținerile martorei C. M.(f. 156 dosar instanță) și ale martorului S. G.(f. 157 dosar instanță) care au arătat că impactul s-a produs dincolo de trecerea de pietoni. Având în vedere că victima a fost proiectată în urma impactului dincolo de trecerea de pietoni, este posibil ca declarațiile celor doi martori să fie date în acest fel ca urmare a unei erori de percepție a evenimentului. Prin urmare, instanța apreciază că declarațiile martorilor Cântă T.-M. și C. V. exprimă adevărul cu privire la locul producerii impactului și că declarațiile C. M. și S. G. sunt eronate cu privire la acest aspect.

Din Raportul de expertiză medico-legală nr. 1657/III/111/2009(f. 64-67 dosar U.P.) a rezultat că moartea persoanei vătămate Z. G. F. a fost una violentă și se datorează unor traumatisme(leziuni) care s-au putut produce printr-un accident rutier.

Instanța a constatat că Raportul de expertiză criminalistică nr. 171/08.12.2014 efectuat de Institutul Național de Expertize Criminalistice confirmă, în esența, concluziile Raportul de expertiză criminalistică nr. 129/27.06.2012 efectuat de Institutul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj prin care se arată că impactul avut loc pe marcajul pietonal, că accidentul s-a produs ca urmare a conducerii autoturismului cu o viteză superioară celei legale și că în condițiile respectării vitezei legale de deplasare accidentul putea fi evitat.

Ambele expertize susmenționate contrazic concluziile primei expertize efectuate în cauză de către expertul M. I.(f. 74-82 dosar U.P.) în urma căreia s-a arătat în esență că impactul a avut loc în afara marcajului pietonal și că accidentul de circulație s-a produs datorită nerespectării regulilor de circulație de către pieton.

Instanța a apreciat că organele de urmărire penală în mod corect au dispus efectuarea unei noi expertize în cursul urmăririi penale. Astfel, prima expertiză efectuată de expertul M. I. cuprinde în esență o expunere a declarațiilor date în cauză și o . supoziții ale expertului lipsite de un fundament științific în baza se formulează concluzii certe.

În acest sens este edificator modul în care expertul făcând trimitere la „lipsa unor probe evidente” (f. 80 dosar U.P.) arătă că nu se poate determina locul exact de unde pietonul a intrat pe partea carosabilă, ulterior stabilește „ținând cont de sexul și vârsta pietonului și de declarațiile martorilor care arată că s-a deplasat în fugă” că viteza de deplasare a fost de 4,9 m/s iar în concluzie expertul arată(„se poate afirma”) că în momentul impactului pietonul a ajuns la marginea trecerii de pietoni.

Fată de cele expuse mai sus instanța a înlăturat din ansamblul probelor administrate în cauză expertiza efectuată de expertul M. I..

In cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată - până la ultimul termen - inculpatul a recunoscut în materialitatea ei fapta însă a apreciat că nu este vinovat de producerea accidentului. La ultimul termen de judecată inculpatul și-a recunoscut vinovăția arătând că „regretă tragedia produsă din neatenție” și că nu a observat indicatorul de limitare a vitezei de deplasare.

În drept, fapta inculpatului așa cum a fost descrisă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178, alin. 2 din vechiul Cod penal.

Ținând cont de mijloacele de individualizare a executării pedepsei prevăzute în vechiul Cod penal (suspendarea condiționată a executării) și în Codul penal în vigoare (suspendarea sub supraveghere a executării), instanța apreciază că legea penală mai favorabilă este vechiul Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. la 72 din vechiul Cod penal și limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.

Totodată instanța a avut în vedere pe de o parte antecedentele penale ale inculpatului(f. 14 dosar instanță), viteza de deplasare(55 km/oră la momentul impactului - după frânare) și vârsta victimei decedate(15 ani) iar pe de altă parte circumstanțele producerii accidentului legate de condițiile atmosferice(cer înnorat, ploaie măruntă etc.) și regretul manifestat în fața instanței de către inculpat cu ocazia acordării ultimului cuvânt.

Sub aspectul laturii civile instanța reține următoarele:

Persoana vătămată Z. G. F. a fost fiul părții civile K. G.(mama) și a numitului Z. G.(tatăl), care s-au despărțit după nașterea persoanei vătămate.

A avut frați consangvini pe părțile civile Z. G. L. și G. R. și frați couterini pe părțile civile B. Baniamin, C. B.-I., C. G.-I., P. R. I., C. C., C. N.-G..

Z. G.(tatăl) a decedat la data de 26.02.2010(f. 24 dosar instanță), fiind căsătorit la data decesului cu partea civilă Z. L..

Persoana vătămată Z. G. F. a fost crescut și a locuit până la data decesului cu mama sa și cu frații săi couterini pe B. Baniamin, C. B.-I., C. G.-I., P. R. I., C. C. și C. N.-G..

Frații consangvini, părțile civile Z. G. L. și G. R. nu au avut nici un fel de relație cu persoana vătămată, trăind în familii separate. Cei doi nu au participat la înmormântarea persoanei vătămate și au arătat că l-au văzut ultima oară pe fratele lor Z. G. F. când avea 2-3 ani(f. 151, 152 dosar instanță). Instanța constată astfel că între aceste părți civile și persoana vătămată nu au existat în mod real o relație de familie sau cel puțin de prietenie care, prin moartea persoanei vătămate, să le pricinuiască vreo daună morală. Simpla legătură de rudenie, prin intermediul tatălui lor, nu îndreptățește părțile civile la acordarea unor daune morale.

Partea civilă Z. L. nu a avut nici un fel de relație cu persoana vătămată aspect ce este foarte bine ilustrat de precizarea din cuprinsul constituirii de parte civilă: „aveam cunoștință de existența acestui copil”(f. 43 dosar instanță).

Z. G. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Ținând cont de caracterul strict personal al dreptului lezat, acțiunea civilă exercitată de soția supraviețuitoare sau de alți moștenitori având ca obiect daunele morale suferite de defunct, nu este admisibilă.

Întrucât persoană vătămată a locuit împreună cu frații couterini, instanța a apreciat că aceștia din urmă au suferit un prejudiciu moral prin moartea persoanei vătămate.

Incontestabil, partea civilă K. G. a suferit cel mai mult și este îndreptățită la compensarea prejudiciului moral cauzat prin moartea fiului său. Este un proces extrem de dificil cuantificarea bănească, în definitiv, a durerii cauzate de moartea unei persoane apropiate. Cu toate acestea instanța va avea în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor pe de o parte faptul că partea civilă K. G. l-a crescut pe Z. G. L. care a locuit tot timpul cu aceasta iar pe de altă parte faptul că partea civilă s-a căsătorit ulterior producerii accidentului, în ziua decesului fiului său.

Față de toate cele arătate mai sus:

În temeiul art. 396, alin. 2 din Codul de procedură penală a condamnat pe inculpatul B.(fost C.) V.-I. fiul lui I. și M. născut la data de 01.01.1967 în .. Satu M., domiciliat în mun. Satu M., Calea Odorheiului nr. 52, jud. Satu M., posesor al C.I. . nr._, C.N.P._, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178, alin. 2 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În temeiul art. 71 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a din vechiul Cod penal.

Ținând cont de regretul manifestat de inculpat și de celelalte aspectele evidențiate la individualizarea pedepsei, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat și fără privare de libertate. Prin urmare, în temeiul art. 81 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, instanța va suspenda condiționat executarea pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 82 din vechiul Cod penal(pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare la care se adaugă termenul de 2 ani).

În temeiul art. 71 alin. 5 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 din vechiul Cod de procedură penală, cu aplicarea art. 15 din Legea 187/2012, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 din vechiul Cod penal referitor la cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 397, alin. 1 din Codul de procedură penală va respinge acțiunea civilă formulată de părțile civile Z. L., Z. G. L. și G. R..

În temeiul art. 397, alin. 1 din Codul de procedură penală s-a admis în parte acțiuneacivilă formulată de părțile civile K. G., B. Baniamin, C. B.-I., C. G.-I., P. R. I., C. C., C. N.-G. și obligă inculpatul B.(fost C.) V.-I., în solidar cu partea responsabilă civilmente ALIANZ TIRIAC ASIGURĂRI S.A. la plata către: partea civilă K. G. a sumei de 30.000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale; partea civilă B. Baniamin a sumei de 3000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale; partea civilă C. B.-I. a sumei de 3000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale; partea civilă C. G.-I. a sumei de 3000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale; partea civilă P. R. I. a sumei de 3000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale; partea civilă C. C. a sumei de 3000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale; partea civilă C. N.-G. a sumei de 3000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale;

În temeiul art. 274, alin. 1 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente ALIANZ TIRIAC ASIGURĂRI S.A., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 3500lei(2600 în cursul urmăririi penale și 900 de lei în cursul judecății).

În temeiul art. 276, alin. 1 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente ALIANZ TIRIAC ASIGURĂRI S.A., la plata cheltuielilor judiciare suportate de partea civilă K. G., în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariul avocatului ales.

S-a încuviințat parțial onorariul avocatului desemnat din oficiu U. A.(delegație nr. 658/2012) în cuantum de 50 de lei și onorariul parțial al avocatului din oficiu K. L.(delegație nr. 529/2013) în cuantum de 150 de lei, sume ce vor fi suportate din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA T., inculpatul B. ( fost C. ) V. I., partea responsabilă civilmente A. TIRIAC ASIGURARI S.A. și părțile civile H. ( fostă K. ) G., B. B., C. B.-I., C. G.-I., P. R.-I., C. C. și C. N. G..

Apelul declarat de către P. a vizat doar aspectul individualizării modalității de executare a pedepsei și cuantumul acesteia, sens în care s-a solicitat admiterea acestuia, desființarea în parte a soluției date de prima instanță, reținerea cauzei spre rejudecare și, în consecință, să se dispună majorarea pedepsei într-un cuantum care să corespundă pericolului social concret al faptei comise, precum și schimbarea modalității de executare din suspendare condiționată, conform legii vechi, prevăzută de art. 81, stabilită de instanță, în executare cu privare de libertate, soluție solicitată și primei instanțe motivat de circumstanțele cauzei și de pericolul social concret ridicat al acestei faptei, la care se adaugă aspecte legate de conduita procesuală a inculpatului.

S-a considerat că datorită circumstanțelor concrete, fapta ar trebui să fie apreciată ca fiind una extrem de gravă, din orice perspectivă, în concordanță și cu reținerile instanței de fond, aspect care ar trebui să se reflecte în modul de sancționare al inculpatului.

S-a mai susținut că inculpatul nu a avut o conduită procesuală care să fie de natură să atragă aplicarea art. 81 din Codul penal, care presupunea prin definiție o conduită care să fie atât de pozitivă, din perspectiva scopurilor aplicării pedepsei și a derulării procesului penal, încât instanța să fie convinsă că se poate realiza o reeducare în acest fel.

Părțile civile H. ( K. ) G., B. B., C. B.-I., C. G.-I., P. R.-I., C. C. și C. N. G. au solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, avându-se în vedere și istoricul contravențional al inculpatului, aflat la dosarul de urmărire penală, considerând că accidentul a fost de fapt unul inevitabil, raportat la multiplele sancțiuni contravenționale pentru depășirea limitei de viteză și, respectiv la faptul că inculpatului i-a și fost suspendat permisul de conducere.

În concret, s-a solicitat majorarea pedepsei dispuse și modificarea modalității de executare a pedepsei, fără a se insista în executarea efectivă a acesteia, dar apreciindu-se că suspendarea condiționată dispusă nu corespunde scopului aplicării unei pedepsei.

Sub aspectul laturii civile, s-a susținut că instanța de fond nu a reținut aspecte importante din viața minorului, respectiv faptul că acesta a fost crescut de la vârsta de 1 an doar de către mamă, care în urma decesului fiului ei a suferit un șoc puternic, concretizat prin probleme medicale. Astfel, din înscrisurile medicale anexate reiese faptul că aceasta a dezvoltat nu doar o problemă fizică, respectiv diabet pe bază de stres, ci și sindrom depresiv, iar din declarațiile martorilor a reieșit același aspect.

În ceea ce privește frații couterini ai victimei, s-a apreciat că a fost stabilit un cuantum al daunelor morale extrem de scăzut față de situația familială existentă, respectiv faptul că victima era mezinul familiei, protejatul celorlalți frați mai mari, iar băieții au reprezentat o figură paternă pentru acesta, în lipsa tatălui, care l-a părăsit de la o vârstă fragedă și care nici nu s-a implicat în creșterea, îngrijirea și educarea lui.

Inculpatul B. V. I. a solicitat să se dispună aplicarea unei pedepse de până la 2 ani închisoare, cu precizarea că limitele prevăzute, ca urmare a recunoașterii acestor circumstanțe, permit acest lucru, atât timp cât pe parcursul duratei îndelungate, care a depășit rezonabilitatea duratei unui proces, conform prevederilor Convenției C.E.D.O., inculpatul a manifestat interes și a avut o prezență activă în toate fazele lui, având în vedere și prevederile art. 72 și următoarele, precum și faptul că nu are antecedente penale și nu a putut de atunci să își mai întrețină firma, iar actualmente firma pe care o deținea este în faliment.

Partea responsabilă civilmente A. – Ț. Asigurări S.A. a solicitat admiterea apelului atât în ceea ce privește latura penală, cât și latura civilă a cauzei, criticându-se hotărârea atacată pentru nereținerea unei culpe concurente în sarcina victimei, în condițiile în care rezultă din probatoriul administrat în cauză că modalitatea în care aceasta a traversat . fugă și oarecum oblic față de axul drumului. S-a considerat astfel că s-ar impune reținerea unei culpe concurente de 50 % în sarcina victimei, cu toate consecințele care decurg din această reținere.

Asupra laturii civile a cauzei a solicitat aplicarea procentelor de culpă anterior evocate și s-a susținut că din probațiunea vastă administrată în cauză, nu a reieșit suferința unei mamei care își pierde fiul, ci doar faptul că victima era copilul dintr-o relație de concubinaj a mamei, respectiv una din cele trei alte relații de concubinaj, în prezent aflându-se la a patra o căsătorie. De asemenea, susține că relațiile de familie nu erau strânse și că nunta mamei victimei era programată anterior accidentului, astfel că aceasta a avut loc în aceeași zi în care copilul, fiind în spital și suferind, a decedat. Astfel, raportat la elementele expuse, apreciază că nu se justifică sub nicio formă compensarea unui prejudiciu moral.

În concluzie, s-a arătat că sumele acordate exced unui cuantum rezonabil.

În ceea ce privește celelalte părți civile, s-a arătat că s-au acordat câte 3000 de euro fraților cu privire la care s-a dovedit, prin probațiunea administrată, că nu aveau legături strânse cu minorul, unii dintre ei fiind plecați în Spania și, ca atare, s-a solicitat reducerea cuantumului, întrucât nu există niciun element care să conducă la concluzia că, în plan familial, evenimentul a fost resimțit cu mare intensitate de către toți.

Analizând apelurile declarate în cauză, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea reține următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza unui vast material probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, din care a reieșit dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăția inculpatului în comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată.

S-a dovedit astfel că la data de 03.03.2009, în jurul orelor 17.15 inculpatul C. V. I. se deplasa cu autoutilitara marca Hyunday Santa Fe cu numărul de înmatriculare B121933, pe . din municipiul Câmpia Turzii. Circulația se efectua în condiții de zi, cu iluminare naturală, partea carosabilă fiind umedă, timp cu precipitații și cer înnorat, desfășurându-se pe două benzi de circulație, sensul de deplasare al autoturismului condus de învinuit fiind Luduș - T..

În dreptul liceului teoretic „P. D.” se află o trecere de pietoni, semnalizată prin indicator și marcaj rutier. Ajungând în dreptul acestei treceri de pietoni, inculpatul C. V. I. l-a observat târziu pe partea vătămată Z. G. F. în timp ce acesta se angajase în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, a încercat să evite impactul cu acesta, dar datorită vitezei de deplasare nu a reușit acest lucru. Astfel autoturismul condus de către învinuit l-a acroșat pe partea vătămată și l-a proiectat în fața autoturismului pe o distanță de aproximativ 27.6 metri. În încercarea de a evita impactul cu partea vătămată, autoturismul condus de învinuitul C. V. I. a acroșat și un alt autoturism parcat pe marginea străzii 1 Decembrie 2012.

Victima a decedat la spital din cauza leziunilor suferite la data 9.03.2009.

Expertizele tehnico-științifice efectuate în cauză au relevat existența unei culpe exclusive a inculpatului în producerea accidentului, acesta putând fi evitat dacă inculpatul s-ar fi deplasat cu viteza maximă admisă în localitate (50 km/h) și dacă ar fi redus în mod corespunzător viteza în dreptul trecerii de pietoni. Nu există în cauză nicio îndoială asupra faptului că victima s-a angajat regulamentar în traversarea străzii, pe axa longitudinală a trecerii de pietoni, impactul având loc exact în această zonă. Prin urmare, din această perspectivă apelul părții responsabile civilmente apare ca fiind nefondat.

Din perspectiva celorlalte critici aduse de către P. sub aspectul modului de soluționare a laturii penale, Curtea le apreciază ca fiind în parte întemeiate, respectiv în ceea ce privește opinia că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu este de natură să reflecte în mod concret gradul de pericol social al infracțiunii raportat la circumstanțele comiterii faptei, la urmările produse, precum și la persoana și conduita procesuală a inculpatului.

Astfel, accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, pe trecerea de pietoni, fiind soldat cu decesul unei persoane tinere, în condițiile în care inculpatul circula cu o viteză peste limita maximă admisă, pe timp de ploaie și carosabil umed.

Deși nu posedă antecedente penale, inculpatul a încercat în cursul procesului penal să acrediteze ideea unei culpe exclusive sau covârșitoare a victimei în producerea accidentului, minimalizând consecințele propriilor sale acțiuni, încercând tergiversarea cauzei prin lipsa de la termenele de judecată (la unul dinte acestea a formulat cerere de amânare motivată de faptul că trebuia să își însoțească soția la cumpărături în străinătate). De asemenea, acesta a formulat o cerere de recuzare a președintelui completului instanței de fond motivată pentru simplul fapt că i s-a respins cererea de prelungire a dreptului de a conduce.

Toate aceste aspecte conduc la concluzia că aplicarea doar a unei pedepse cu suspendare condiționată, în condițiile art. 81 din Codul penal anterior nu este suficientă pentru reeducarea inculpatului, aceasta putându-se realiza doar în condițiile art. 86/1 din vechiul cod penal, prin impunerea respectării unor măsuri de supraveghere.

Curtea apreciază însă că executarea pedepsei în regim detenție ar fi prea aspră, prin prisma tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal.

Mutatis mutandis, apelul declarat de inculpat pe latura penală a cauzei apare ca fiind nefondat, urmând a fi respins în consecință.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea apreciază că daunele morale au fost în mod corect cuantificate raportat la practica instanței și la alte criterii obiective în genere acceptate, cu precizarea că, raportat și la argumentele asigurătorului, pentru daunele morale Curtea de apel nu solicită administrarea unor probe legate de relațiile afective dintre părți, tocmai pentru că este imposibil sau foarte greu de cuantificat aspectele legate de relațiile dintre membrii familiei, dincolo de circumstanțele unanim acceptate social, respectiv faptul că raporturile dintre mamă și fiu se bazează pe un caracter afectiv.

În ceea ce privește daunele morale în sumă de câte 3.000 Euro, Curtea apreciază că și acestea au fost corect stabilite, având în vedere că frații, chiar dacă la momentul producerii accidentului nu se aflau în relații foarte strânse cu victima, au crescut împreună astfel încât pierderea fratelui lor le-a cauzat fără doar și poate o suferință psihică.

Din aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.penală Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria T. împotriva sentinței penale nr. 38/16.02.2015 a Judecătoriei T. pe care o va desființa în parte sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului B.(fost C.) V.-I..

Pronunțând o nouă hotărâre, conform art. 86/1 Cod Penal anterior, cu aplicarea art. 5 Noul Cod Penal va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178, alin. 2 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal și stabilește conform art. 86 indice 2 Cod Penal anterior un termen de încercare de 5 ani.

Se va dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere prevăzute de art. 86 indice 3 Cod Penal anterior:

-să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Satu-M. potrivit programului care i se va stabili;

-să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 alin. 1 raportat la art. 83 Cod Penal anterior, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.

Va pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 indice 4 alin. 2 Cod Penal anterior referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere.

Conform art. 71 alin. 5 Cod Penal anterior, cu aplicarea art. 5 Noul Cod Penal, va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a din vechiul Cod penal.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

În temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.pr.penală Curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul B. (fost C.) V.-I., partea responsabilă civilmente ALIANZ TIRIAC ASIGURĂRI S.A. și părțile civile H. (fostă K.) G., B. B., C. B.-I., C. G.-I., P. R. I., C. C., C. N.-G. împotriva aceleiași sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria T. împotriva sentinței penale nr. 38/16.02.2015 a Judecătoriei T. pe care o desființează în parte sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului B.(fost C.) V.-I. fiul lui I. și M. născut la data de 01.01.1967 în .. Satu M., domiciliat în mun. Satu M., Calea Odorheiului nr. 52, jud. Satu M., posesor al C.I. . nr._, C.N.P._.

Pronunțând o nouă hotărâre, conform art. 86/1 Cod Penal anterior, cu aplicarea art. 5 Noul Cod Penal suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178, alin. 2 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal și stabilește conform art. 86 indice 2 Cod Penal anterior un termen de încercare de 5 ani.

Dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere prevăzute de art. 86 indice 3 Cod Penal anterior:

-să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Satu-M. potrivit programului care i se va stabili;

-să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 alin. 1 raportat la art. 83 Cod Penal anterior, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.

Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 indice 4 alin. 2 Cod Penal anterior referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere.

Conform art. 71 alin. 5 Cod Penal anterior, cu aplicarea art. 5 Noul Cod Penal, suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a din vechiul Cod penal.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul B. (fost C.) V.-I., partea responsabilă civilmente ALIANZ TIRIAC ASIGURĂRI S.A. și părțile civile H. (fostă K.) G., B. B., C. B.-I., C. G.-I., P. R. I., C. C., C. N.-G. împotriva aceleiași sentințe.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 8.10.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

S. S. A. D. L.-AGHINIȚĂ L. A. S.

red.A.D.L.A./A.C.

3 ex. – 31.01.2016

jud.fond.V.-A. L.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1184/2015. Curtea de Apel CLUJ