Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 165/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 165/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 165/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.165/A/2014
Ședința publică din 11 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. V. A., judecător
JUDECĂTORI: L. H.
GREFIER: L. C.
Ministerul Public P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror: S. D.
S-a luat spre examinare apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria T. și inculpații Ș. V., B. A. și partea vătămată Ț. P., împotriva sentinței penale nr.582/18.12.2013, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria T. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților Ș. V. și B. A. pentru săvârșirea, de către fiecare dintre aceștia, a infracțiunii de vătămare corporală, faptă prev. și ped de art. 181 alin 1 Cod Penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Ș. V. personal, inculpatul B. A. aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.B. C., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar și persoana vătămată Țârău P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebați fiind, inculpații învederează instanței că își mențin declarațiile date până în prezent și nu au alte completări de făcut la acestea.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelurilor.
Reprezentantul Parchetului, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună condamnarea inculpaților la o pedeapsă cu închisoare cu suspendare condiționată sau cu amendă pentru inculpatul aflat în stare de libertate; obligarea la despăgubiri față de parte civilă și la cheltuieli judiciare către stat. Instanța de fond a apreciat eronat probele existente la dosar, acestea făcând dovada vinovăției inculpaților, declarațiile părții vătămate coroborându-se cu constatările și concluziile din actul medico legal dar și cu declarația martorei R. P. dată în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată și cu declarațiile martorilor Țârău C. și Țârău G. chiar dacă acestea și-au schimbat declarațiile. Pe de altă parte, este cert că a existat o stare conflictuală veche între părți astfel încât inculpații aveau motivele să comită faptele așa cum le-a descris partea vătămată.
Apărătorul inculpatului B. A., solicită respingerea apelurilor parchetului și părții civile ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. Apreciază că prima instanță a constatat în mod just că din întreg materialul probator nu se relevă vinovăția celor doi inculpați, toate probele ducând la concluzia că în privința inculpatului B. nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, lipsind latura obiectivă.
Inculpatul Ș. V., arată că este mulțumit de hotărârea instanței de fond astfel că-și retrage apelul declarat întrucât acesta a fost formulat de apărătorul său fără să fie consultat.
Partea civilă Țârău P., arată că în timpul procesului cât și după pronunțarea hotărârii, inculpatul Ș. l-a amenințat. Solicită admiterea apelului în sensul condamnării inculpaților și obligarea lor în latură civilă astfel cum a solicitat. Referitor la apelul parchetului solicită admiterea lui.
Apărătorul inculpatului B. A., cu privire la apelul parchetului, solicită respingerea lui.
Inculpatul Ș. V., solicită respingerea apelului formulat de parchet.
Inculpatul B. A., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 582 pronunțată la 18 decembrie 2013 de Judecătoria T., în baza art. 11 pct. 2 lit. a, art. 10 lit. d C.pr.pen., s-a dispus achitarea inculpatului Ș. V., fiul lui S. și al A., născut la data de 26.11.1977, în Câmpia Turzii, jud Cluj, de cetățenie română, domiciliat în Câmpia Turzii, ., jud Cluj, CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, faptă prev. și ped. de art. 181 alin 1 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a, art. 10 lit. d C.pr.pen., a fost achitat inculpatul B. A., fiul lui G. și al L., născut la data de 09.09.1965, în Tăureni, jud M., de cetățenie română, domiciliat în Câmpia Turzii, ..40, ., jud. Cluj, în prezent încarcerat la Penitenciarul Bistrița, CNP_, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, faptă prev. și ped. de art.181 alin.1 Cod penal.
În baza art. 14, 346 C.pr.pen., art. 998-999. C.civ., s-a respins ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea civilă Ț. P.,dom. în Câmpia Turzii, ., jud. Cluj.
În baza art. 14, 346 C.pr.pen., art. 998-999. C.civ., s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea civilă S. CÂMPIA TURZII, cu sediul în Câmpia Turzii, .. 33, jud. Cluj.
În baza art. 14, 346 C.pr.pen., art. 998-999. C.civ., s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ CLUJ, cu sediul în Cluj.N., .-5, jud. Cluj.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pr.pen., a fost obligată partea vătămata la plata in favoarea statului a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a încuviințat onorariu avocat oficiu R. C. în cuantum de 100 lei și onorariu av. oficiu D. T. în cuantum de 100 lei, sume care s-au avansat din FMJ în favoarea Baroului Cluj.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin Rechizitorul nr.186/P/2011 al Parchetului de pe lângǎ Judecătoria T. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților Ș. V. și B. A. pentru săvârșirea, de către fiecare dintre aceștia, a infracțiunii de vătămare corporală, faptă prev. și ped de art. 181 alin 1 Cod Penal.
Procurorul a reținut următoarele:
La data de 18.01.2011 partea vătămată Țârău P. a formulat o plângere penală împotriva inculpaților Ș. V., B. A. și a numitei Ș. C. I., sub aspectul comiterii infr. de șantaj, amenințare, furt și lovire, ca urmare a faptului că în data de 08.01.2011 aceștia l-au lovit, provocându-i vătămări ce au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale (f.7 dosar u.p.).
De-a lungul timpului, între partea vătămată Țârău P. și inculpați a existat o relație foarte tensionată, aceste părți fiind tot timpul în conflict, organele de poliție fiind chemate în nenumărate rânduri să aplaneze conflictele între aceștia.
Astfel, și în data de 08.01.2011, partea vătămată a avut o discuție în contradictoriu cu inculpații Ș. V. și Ș. C. I., altercație la care au asistat și inculpatul B. A. și martorul R. I.. Deoarece discuțiile au degenerat într-un nou conflict, la fața locului a fost chemat un echipaj de poliție. Persoanele implicate în scandal au fost conduse la sediul poliției pentru efectuarea de cercetări, deplasarea la sediul poliției făcându-se în cazul părții vătămate cu autoutilitara poliției, inculpații Ș. și B. și martorul R. I. deplasându-se la sediul poliției cu un autoturism aparținând unuia dintre aceștia.
După ce au fost audiați la sediul poliției, inculpații Ș. și B. și martorul I. s-au deplasat la domiciliul lor din mun. Câmpia Turzii. Pentru a preîntâmpina un nou conflict între părți, organele de poliție i-au solicitat părții vătămate să mai stea o perioadă de timp la poliție, iar mai apoi l-au condus pe acesta cu autoutilitara poliției până în apropierea domiciliului acestuia din mun. Câmpia Turzii.
După ce a coborât din autoutilitara organelor de poliție, partea vătămată s-a îndreptat pe . sa. Pe semiîntuneric, înainte de a ajunge la locuința sa, Ț. P. a observat niște umbre în curtea locuinței lui Ș. V., motiv pentru care, precaut fiind, s-a ascuns în spatele unor cotețe situate în anexele gospodăriei familiei M.. Acolo a stat o perioadă de timp și a observat că dinspre locuința lui B. a trecut spre . său R. I., care vorbea la telefon. Partea vătămată Ț. P. a mai stat o perioadă ascuns, după care s-a hotărât să plece spre casă. Bănuind faptul că va fi așteptata de vecinii săi și pentru a nu fi surprins pe stradă de aceștia, a escaladat gardul împrejmuitor al stației de epurare, gard spart în acea zonă și pe un traseu paralel s-a deplasat spre locuința sa. În momentul când a ajuns în imediata apropiere a casei sale, de lângă o șiră de furaje au apărut Ș. V. și B. A., care aveau în mâini niște bâte din lemn, cu aceste bâte lovindu-l peste cap și corp, până când acesta a căzut la pământ. Partea vătămată s-a retras într-o groapă făcută de către roțile utilajelor din incinta stației de epurare, unde a stat nemișcat. După ce l-au mai lovit de câteva ori, cei doi inculpați l-au abandonat în acea groapă și au plecat în direcții necunoscute (f.16-21 dosar u.p.).
Imediat după ce partea vătămată a fost lovit, la fața locului a apărut un echipaj de poliție. În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit o vătămare ce a necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale (f.13 dosar u.p.).
Starea de fapt menționată mai sus, reține procurorul, rezultă din declarațiile părții vătămate Țârău P., cât și din declarațiile martorilor R. P., Țârău G. și Țârău C., precum și din certificatul medico-legal emis în cauză.
Marora R. P., sora părții vătămate, cu toate că este în relație de dușmănie cu acesta, a declarat în fața organelor judiciare că cu puțin timp înainte ca fratele său să fie vătămat, a observat-o în fața porții imobilului unde locuiește Țârău P. pe numita Ș. C., aceasta având în mână o bâtă.
De asemenea martora a mai declarat că l-a observat și pe inculpatul Ș. V., ascuns după un autoturism și acesta având în mână o bâtă. În momentul în care l-a întrebat pe inculpatul Ș. dacă îl așteaptă pe Țârău ca să îl bată, inculpatul Ș. a înjurat-o. În continuare, martora a declarat că a intrat în imobilul unde locuiește partea vătămată și a așteptat împreună cu soția acestuia și cele două fiice întoarcerea acestuia. A așteptat circa 20 de minute ca acesta să se întoarcă de la poliție și deoarece acest lucru nu s-a întâmplat, martora a plecat la domiciliul ei. La scurt timp a fost sunată de martora Țârău G. care i-a comunicat faptul că tatăl acesteia, Țârău P., a fost lovit de către inculpații B. A. și Ș. V. cu bâtele (f. 40-43 dosar u.p.).
Martora Țârău G., fata cea mare a părții vătămate Țârău P., a declarat că cu puțin timp înainte ca tatăl său să fie lovit, a observat în fața casei unde locuiește pe inculpații B. A., Ș. V. și Ș. C., aceștia având fiecare în mână câte o bâtă. Martora s-a gândit că aceștia îl așteaptă pe tatăl său pentru a-l bate și a anunțat-o și pe mama sa cu privire la cele văzute. Apoi martora a urcat în podul casei, de unde avea vizibilitate foarte bună spre stradă și de aici a observat cum la un moment dat inculpații Ș. V. și B. A. s-au deplasat în viteză spre stația de epurare aflată în zonă, cei trei având în continuare bâte de lemn în mână . La scurt timp l-a văzut pe tatăl său venind dinspre stația de epurare șchiopătând și acuzând lovituri în zona capului și a picioarelor. Martora a mai declarat că B. A. a fost cel care a sunat la poliție, invocând faptul că Țârău P. l-ar fi atacat cu o furcă. De asemenea, martora a arătat faptul că inculpata Ș. C. nu a participat la altercație și că nici nu a observat-o pe aceasta deplasându-se spre locul unde a fost vătămat tatăl său (f.44-47 dosar u.p.).
Martora Țârău C., soția părții vătămate, a declarat că în seara în care soțul său a fost vătămat se afla la domiciliul său și a observat că prin fața porții sale se perindau inculpații B. A., Ș. V. și Ș. C. I.,dându-și seama că aceștia îl așteptau pe Țârău P. pentru a-l bate. Deoarece a trebuit să plece împreună cu fiica sa mai mică pentru a efectua anumite activități gospodărești, nu a văzut momentul în care inculpații B. A. și Ș. V. s-au deplasat în fugă spre stația de epurare ci doar a aflat despre aceste aspecte de la fiica sa, martora Țârău G. (f.48-51 dosar u.p.).
Totodată, atât din declarația inculpatului B. A. (f.22-23 dosar u.p.) cât și din rapoartele de eveniment întocmite de lucrătorii de poliție ce s-au deplasat la fața locului imediat după vătămarea corporală a lui Țârău P. (f.52-53 dosar u.p.) rezultă că în momentul sosirii organelor de poliție B. A. a fost identificat la o distanță de circa 20 de metri de locul comiterii infracțiunii.
Procurorul reține că există probe clare în sensul că cei doi inculpați au comis fapta ce li se impută.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații și partea vătămată, precum și martorii R. I., R. P., Ț. G., Ț. C., V. P., C. I., Ț. N.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanța a reținut că probele cauzei nu relevă vinovăția celor doi inculpați pentru infracțiunile cu privire la care au fost trimiși în judecată.
Astfel, e de subliniat în primul rând că partea vătămată, așa cum reiese din propriile declarații confirmate și de cei doi inculpați, se află în relații de dușmănie cu cei din urmă, precizând că a avut mai multe neînțelegeri cu inculpatul Ș., iar cu inculpatul B. se află și în prezent „în judecată” pentru anumite fapte (f.19 verso dosar u.p.).
Partea vătămată a fost sancționată contravențional de Poliția Câmpia Turzii de 22 de ori în perioada 01.01._11, 19 dintre sancțiuni fiind aplicate pentru contravenții pev. de Legea 61/1991 (f.56 dosar u.p.), rezultând, deci, că e o persoană conflictuală.
De asemenea, partea vătămată Ț. susține că nu știe să fi fost sancționată contravențional cu ocazia incidentului din data de 08.01.2011 când partea vătămată a avut o discuție în contradictoriu cu inculpatul Ș. V. și numita Ș. C. I., altercație la care a asistat și inculpatul B. A. și martorul R. I., când a fost condusă la sediul poliției (f.20 dosar u.p.).
Această susținere a părții vătămate e contrazisă de procesul verbal prin care a fost sancționată contravențional, aflat la fila 54 dosar u.p. în care se menționează că partea vătămată „aflându-se sub influența alcoolului a aruncat cu pietre în ușa vecinului său Ș. V. și totodată l-a amenințat cu o furcă”.
În ce privește faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată în prezenta cauză, instanța a reținut că presupusa comitere a acestor infracțiuni rezultă doar din declarațiile părții vătămate, declarații care nu sunt apte a susține a soluție de condamnare.
Astfel, partea vătămată susține că după primul incident din 08.01.2011 descris mai sus, ulterior audierii la sediul poliției, inculpații Ș. și B. și martorul I. s-au deplasat la domiciliul lor din mun. Câmpia Turzii, iar pentru a preîntâmpina un nou conflict între părți, organele de poliție i-au solicitat părții vătămate să mai stea o perioadă de timp la poliție, iar mai apoi l-au condus pe acesta cu autoutilitara poliției până în apropierea domiciliului acestuia din mun. Câmpia Turzii.
După ce a coborât din autoutilitara organelor de poliție, partea vătămată, potrivit propriei susțineri, s-a îndreptat pe . sa. Pe semiîntuneric, înainte de a ajunge la locuința sa, Ț. P. a observat niște umbre în curtea locuinței lui Ș. V., motiv pentru care, precaut fiind, s-a ascuns în spatele unor cotețe situate în anexele gospodăriei familiei M.. Acolo a stat o perioadă de timp și a observat că dinspre locuința lui B. a trecut spre . său R. I., care vorbea la telefon. Partea vătămată Ț. P. a mai stat o perioadă ascuns, după care s-a hotărât să plece spre casă. Bănuind faptul că va fi așteptat de vecinii săi și pentru a nu fi surprins pe stradă de aceștia, a escaladat gardul împrejmuitor al stației de epurare, gard spart în acea zonă și pe un traseu paralel s-a deplasat spre locuința sa. În momentul când a ajuns în imediata apropiere a casei sale, de lângă o șiră de furaje au apărut Ș. V., Ș. Cartmen și B. A., care aveau în mâini niște bâte din lemn, cu aceste bâte lovindu-l peste cap și corp, până când acesta a căzut la pământ. Partea vătămată s-a retras într-o groapă făcută de către roțile utilajelor din incinta stației de epurare, unde a stat nemișcat, după care a fost abandonat în acea groapă (f.16-21 dosar u.p.).
Partea vătămată a susținut inițial că a fost agresată de toate cele trei persoane, solicitând tragerea la răspundere a acestora pentru infracțiunea de vătămare corporală (f.20 dosar u.p. verso), însă ulterior a declarat că doar cei doi inculpați sunt agresorii, fără a se referi la faptul că ar fi fost agresat și de către Ș. C..
Varianta oferită de partea vătămată a fost susținută în cursul urmării penale de martora Ț. G., fiica părții vătămate (în vârstă de 16 ani), care ar fi observat din podul casei, de unde avea vizibilitate foarte bună spre stradă, cum la un moment dat inculpații Ș. V. și B. A. s-au deplasat în viteză spre stația de epurare aflată în zonă, având bâte de lemn în mână, iar la scurt timp l-a văzut pe tatăl său venind dinspre stația de epurare șchiopătând și acuzând lovituri în zona capului și a picioarelor, ulterior comunicând martorei că a fost agresat de către cei doi inculpați.
Această martoră însă, în fața instanței, a relatat că tatăl său i-a spus întocmai ce anume să declare la poliție legat de faptul că i-ar fi observat pe inculpați cu bâte asupra lor în timp ce așteptau apariția părții vătămate.
Martora a mai relatat că îi era frică de tatăl său care avea în general un comportament violent și din acest motiv a declarat că îi observase pe cei doi inculpați, ceea ce nu era real. Mai relatează martora că și în prezent îi e frică de tatăl său care se află în proces de divorț cu mama sa (f.121 dosar).
În aceste condiții, instanța nu a reținut ca fiind reale afirmațiile acestei martore din cursul urmăririi penale și care confirmau varianta susținută de partea vătămată, neexistând motive pentru a nu acorda credit susținerilor sale din fața instanței câtă vreme comportamentul violent al părții vătămate e confirmat și de martorele Ț. C. (soția părții vătămate), Ț. N. (fiica părții vătămate), precum și de mențiunile expuse anterior privitoare la sancționarea sa contravențională și nesinceritatea de care a dat dovadă.
Și soția părții vătămate, martora Ț. C., aflată în proces de divorț, și-a retras declarațiile din faza de urmărire penală pe care le-a dat de frică față de soțul său, martora cunoscând că și fiicele sale și ale părții vătămate au declarat ce le-a spus tatăl lor întrucât încercau un sentiment de frică (f. 122 dosar).
Prin urmare, din aceleași motive, nici depoziția acestei martore din faza de urmărire penală, depoziție ce a fost înlăturată, nu a fost luată în considerare ca reflectând realitatea.
Martora Ț. N. (f.165 dosar instanță) relatează că tatăl său-partea vătămată Ț. P. - i-a cerut surorii sale - martora Ț. G.-să declare că ar fi observat când partea vătămată ar fi fost lovită de inculpați, precizând că partea vătămată consumă alcool în mod exagerat și devine agresivă când e sub influența alcoolului.
De asemenea, depoziția martorei R. P. în privința autorilor agresiunii va fi înlăturată ca nesinceră întrucât pe de o parte e sora părții vătămate-fiind deci subiectivă- iar pe de altă parte informațiile furnizate de aceasta (în sensul că inculpații au agresat partea vătămată) i-au fost transmise de martora Ț. G. care, așa cum s-a arătat mai sus, nu i-a observat pe cei doi inculpați având obiecte asupra lor.
Faptul că inculpatul Ș. care s-ar fi aflat ascuns după mașina părții vătămate având asupra sa un obiect lung a înjurat-o pe această martoră în seara presupusului incident –așa cum susține martora (f.113 dosar)- nu poate conduce la concluzia că cei doi inculpați au exercitat ulterior acelui moment agresiuni asupra părții vătămate, mai ales că între familia părții vătămate și inculpați exista o stare conflictuală care motivează acest comportament. De altfel, această martoră a presupus că inculpatul Ș. ar fi așteptat partea vătămată pentru a o agresa, motivul fiind existența unei relații conflictuale și înjurăturile adresate de inculpat. Or, aceste elemente furnizate de martora R. P. nu pot conduce la concluzia rezonabilă că inculpatul Ș., și alături de acesta și inculpatul B., sunt cei care ar fi exercitat agresiuni asupra părții vătămate.
La considerentele expuse mai sus se adaugă și faptul că prin suplimentul la raportul de expertiză medico-legală (f.179 dosar), avizat de Comisia de avizare și control al actelor medico-legale din cadrul IML Cluj (f.177 dosar) s-a concluzionat că leziunile părții vătămate s-au putut produce prin cădere de la același nivel în cadrul unei auto ori heteropropulsii, fiind infirmată deci constatarea anterioară potrivit căreia leziunile s-ar fi putut produce și prin lovire cu un corp dur (așa cum susține partea vătămată).
Inculpații, prin declarațiile lor, au arătat că se află în relații de dușmănie cu partea vătămată, însă nu au exercitat agresiuni asupra acesteia, ci dimpotrivă, după ce au fost conduși la poliție și au dat declarații referitoare la primul incident descris mai sus, afirmă că s-au deplasat la domiciliile lor, aspect confirmat de martorul R. I..
Martorii V. P. și C. I. nu au furnizat informații utile cauzei.
Toate aceste probe conduc la concluzia că în persoana inculpaților nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală la adresa părții vătămată, lipsind latura obiectivă a acesteia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA T., inculpații Ș. V. și B. A. și partea vătămată ȚÂRĂU P. solicitând admiterea acestora, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri.
P. a solicitat condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii cu supraveghere condiționată a executării acesteia, obligarea acestora la plata despăgubirilor în favoarea părții civile și a cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
În motivarea apelului parchetul a arătat că din declarațiile părții vătămate coroborate cu constatările și concluziile actului medico-legal și declarațiile martorilor R. P., Tărău C. și Tărău G. rezultă vinovăția inculpaților care aveau motive să comită faptele reținute în sarcina lor.
La termenul din 11 martie 2014 inculpatul Ș. V. a declarat că este mulțumit de hotărârea instanței de fond și că își retrage apelul declarat în cauză de apărătorul său.
Inculpatul B. A. a arătat că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, instanța de fond constatând în mod just că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția inculpatului, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii având în vedere lipsa laturii obiective.
Partea civilă Țârău P. a solicitat condamnarea inculpaților și obligarea lor la despăgubirile civile solicitate arătând că există probe de vinovăție și că inculpații l-au amenințat în timpul procesului și după pronunțarea hotărârii.
În mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat că nu s-a probat exercitarea agresiunii inculpaților asupra părții vătămate și că în cauză lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă, motiv pentru care Curtea apreciază că soluția de achitare este corectă.
Astfel, în cursul judecății martora Țârău G. (fiica părții vătămate) a arătat că nu își menține declarația dată în fața poliției, întrucât partea vătămată i-a spus ce anume să declare legat de faptul că i-ar fi observat pe inculpați cu bâte asupra lor în timp ce așteptau apariția părții vătămate, motivând că a făcut această declarație nereală întrucât îi era frică de tatăl său, care avea un comportament violent.
În egală măsură, martora Țârău C. (soția părții vătămate) și-a retras declarațiile date în cursul urmăririi penale pe care le-a dat de frica soțului său, aceasta arătând că și fiicele sale au declarat ce le-a spus tatăl lor întrucât le încercau un sentiment de frică.
În aceeași ordine de idei, instanța de fond a înlăturat în mod just declarația martorei R. P. (sora părții vătămate), pe de o parte având în vedere relația de rudenie, iar pe de altă parte, datele cunoscute de aceasta i-au fost transmise de martora Țârău G. care, așa cum s-a arătat mai sus, a declarat în fals că i-a văzut pe inculpați având bâte asupra lor.
În fine, prin suplimentul la raportul de expertiză medico-legal, avizat de Comisia de avizări din cadrul I.M.L. Cluj, s-a concluzionat că leziunile părții vătămate s-au putut produce prin cădere de la același nivel în cadrul unei auto ori heteropropulsii, fiind infirmată constatarea anterioară potrivit căreia leziunile s-au putut produce prin lovire cu un corp dur.
În aceste condiții, este evident că declarațiile părții vătămate nu se coroborează cu nici o probă de la dosar, iar mecanismul de producere a leziunilor, așa cum a fost prezentat de aceasta, este exclus de actele medicale aflate la dosar, în cauză nefiind unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 415 C.proc.penală, Curtea va lua act de retragerea apelului inculpatului Ș. V., iar potrivit art. 421 pct. 1 lit.b C.proc.penală, va respinge apelurile Parchetului, inculpatului B. A. și a părții vătămate Țârău P. ca nefondate, cu obligarea inculpaților și părții vătămate, potrivit art. 275 alin.2 C.proc.penală, la câte 300 lei în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria T., inculpatul B. A. și a părții vătămate ȚÂRĂU P. împotriva sentinței penale nr. 582 din 18 decembrie 2013 a Judecătoriei T..
Ia act de retragerea apelului inculpatul Ș. V. declarat împotriva aceleiași sentințe penale.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 300 lei ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu pentru inc. B. A..
Obligă pe apelanții inculpați și partea vătămată să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 11 martie 2014.
P., JUDECĂTOR, GREFIER,
V. V. A. L. H. L. C.
Red..V.A./17.03.2014.
Dact.H.C./4 ex./20.03.2014.
Jud.fond. V. M.B.-
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 176/2014. Curtea... | Falsul material în înscrisuri oficiale. Art. 288 C.p.. Decizia... → |
|---|
