Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 6/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 11-01-2016 în dosarul nr. 6/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 6/A/2016
Ședința publică din 11 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. A. M., judecător
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin procuror: O. C. T.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de inculpații B. Z. și B. A. M. împotriva sentinței penale nr.635 din 13 mai 2015 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosar nr._, ambii inculpați fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art.194 al.1 lit.e, în condițiile art.5 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. Z. asistat de apărător ales, av. Szocs S. A. și inculpatul B. A. M., asistat de av. D. D. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av. D. B., lipsă fiind persoana vătămată M. R. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebați fiind de către instanță, inculpații B. Z. și B. A. M. arată că își mențin apelurile formulate în cauză. De asemenea, arată că își mențin declarațiile date până în această fază procesuală și nu au de făcut completări sau precizări la acestea.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților asupra apelurilor formulate.
Apărătorul inculpatului B. A. M. solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței atacate și, pronunțând o nouă hotărâre, a se dispune achitarea inculpatului în baza art.396 al.5 rap. la art.16 al.1 lit.c NCPP iar, în subsidiar, a se dispune reducerea pedepsei aplicate, dându-se o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante reținute de prima instanță.
În ce privește cererea principală solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul B. A. M. nu a lovit persoana vătămată, aceasta din urmă fiind cea care a exercitat o agresiune asupra martorului D. C., aspect ce rezultă atât din declarațiile inculpaților și a martorului D. C. și care a fost înlăturat de prima instanță. Mai mult, din probele reținute de prima instanță nu rezultă, fără nici o îndoială, vinovăția inculpatului.
In subsidiar, solicită a se da o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante și a se dispune reducerea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere că inculpatul a achitat părții vătămate o parte din prejudiciu, s-a interesat constant de starea acestuia și sunt în relații bune. De asemenea, solicită a se reține că inculpatul este integrat în societate, are un loc de muncă și s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Apărătorul ales al inculpatului B. Z. solicită admiterea apelului declarat de inculpat și, în consecință, a se dispune achitarea inculpatului în baza art.16 lit.d rap. la art.19 C.pen. sau art.26 C.pen.
În ce privește starea de fapt, arată că inculpatul a asistat la momentul în care inculpatul B. A. l-a pălmuit pe martorul D. C., alături de care se afla și persoana vătămată M.. După acest incident, s-au deplasat împreună cu un taximetru, iar inculpatul B. Z. i-a atras atenția coinculpatului B. A. că nu a fost frumos ce a făcut. Întâmplător, pe traseu, i-au întâlnit pe persoana vătămată și martorul D. C., moment în care inculpatul B. A. a spus taximetristului să se oprească în fața celor doi pentru a-și cere scuze. Inculpații au coborât geamul autoturismului, iar persoana vătămată, probabil din temere, a pulverizat cu un spray în interiorul taxiului. In urma acestui atac, cei doi inculpați au ieșit din mașină și au început să se bată cu martorul D. C. și partea vătămată M. R..
Susține că, din punct de vedere juridic, interpretarea stării de fapt începe din momentul în care s-a coborât geamul acelui autoturism. Gestul de a te apropia de cineva și de a coborî parbrizul autoturismului nu este un gest de atac, însă pulverizarea cu un spray este un gest de atac fizic, imediat și injust, fiind firesc ca după un asemenea atac, să părăsești autoturismul.
Dată fiind natura atacului, apreciază că se justifică acceptarea faptului că inculpatul avea o temere sporită și că la acel moment, era în exces de legitimă apărare, astfel că fapta nu îi poate fi imputată.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat.
Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelurilor ca nefondate și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că, raportat la probele administrate în cauză, în mod corect prima instanță a statuat asupra stării de fapt, constatând că faptele există și au fost săvârșite de inculpați cu vinovăția prevăzută de lege.
In ce privește argumentele legate de incidența prevederilor referitoare la legitima apărare sau la legitima apărare depășită, solicită respingerea acestora, în ambele situații fiind nevoie ca atacul să fie iminent. Ori, din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că din momentul în care partea vătămată a aplicat acel jet de spray în direcția inculpatului, acesta a părăsit locul, iar în momentele imediat următoare, inculpații au declanșat atacul.
Față de circumstanțele corect reținute de instanța de fond, este evident că prezența celor doi inculpați în apropierea persoanei vătămate a declanșat folosirea spray-lui respectiv, iar în momentul în care inculpații au înțeles să acționeze, nu se aflau în stare de apărare sau de provocare.
Cât privește schimbările pozițiilor procesuale adoptate de cei doi inculpați față de declarațiile date în faza de urmărire penală, apreciază că instanța de fond a interpretat corect că acestea sunt nesincere. De altfel, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză rezultă cu certitudine starea de fapt reținută de către instanța de fond. Este adevărat că prima instanță, deși a precizat faptul că cei doi inculpați nu recunosc starea de fapt în rechizitoriu, a reținut în cuprinsul dispozitivului, în mod greșit, prev. art.396 alin.10 C.pr.pen.
În măsura în care se va aprecia că față de situația existentă în cauză, respectiv, solicitarea inculpaților de reducere a pedepsei pentru circumstanțele invocate în apărare, este posibilă în apelul lor și fără a se înrăutății situația acestora, solicită înlăturarea acestor dispoziții.
In caz contrar, solicită respingerea apelurilor ca nefondate.
Inculpatul B. Z., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Inculpatul B. A. M., având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate. Susține că în prezent are o relație amicală cu persoana vătămată.
CURTEA
Prin sentința penală nr.635 din 13 mai 2015 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosar nr._ :
I. În temeiul art. 5 din N.C.p, s-a constatat că Vechiul Cod penal de la 1969 (V.C.p.) reprezintă legea penală mai favorabilă fiecăruia dintre inculpații B. A. M. și B. Z..
S-a recalificat încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpaților B. A. M. și B. Z. prin rechizitoriul din data de 03.12.2014, emis în dosarul nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., din infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. e) din N.C.p., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) din V.C.p.
II. În temeiul art. 396 alin. (2) și (10) din C.p.p.,
A fost condamnatinculpatul B. A. M. ( fiul lui I. și Anișoara, născut la data de 18.08.1980, în Cluj-N., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., CNP_), la:
- pedeapsa de 1 (unu) an și 1 (unu) lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) din V.C.p., cu aplicarea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) din V.C.p. rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) din V.C.p.
În baza art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din V.C.p., s-au interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Potrivit art. 81 alin. (1) și (2) rap. la art. 82 din V.C.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 1 lună închisoare aplicată inculpatului B. A. M., pe un termen de încercare de 3 (trei) ani și 1 (unu) lună.
Conform art. 71 alin. (5) din V.C.p., s-a dispus suspendareaexecutării pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 alin. (1) din C.p.p., s-a atrasatenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și 84 din V.C.p., care implică revocarea suspendării condiționate a executării și executarea pedepsei în regim de detenție.
III. În temeiul art. 396 alin. (2) și (10) din C.p.p., a fost condamnat inculpatul B. Z. ( fiul lui Z. și M., născut la data de 11.10.1988, în Cluj-N., domiciliat în Cluj-N., ., ap. 70, CNP_), la
- pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 alin. (2) din V.C.p., cu aplicarea circumstanței atenuante prevăzute de art.74 alin. (1) lit. b) din V.C.p. rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) din V.C.p.
În baza art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C.p., s-au interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Potrivit art. 81 alin. (1) și (2) rap. la art. 82 din V.C.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului B. Z. pe un termen de încercare de 3 (trei) ani.
Conform art. 71 alin. (5) din V.C.p., s-a dispus suspendareaexecutăriipedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 alin. (1) din C.p.p., s-a atrasatenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 din V.C.p., care implică revocarea suspendării condiționate a executării și executarea pedepsei în regim de detenție.
În temeiul art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 alin. (1) din C.p.p., s-a constatat că persoana vătămată M. R. P., cu domiciliul în A., .-20, ., nu s-a constituit parte civilă în procesul penal și că, ulterior dezbaterilor, între inculpați și persoana vătămată a intervenit o tranzacție.
În baza art. 398 și art. 274 alin. (2) din C.p.p., au fost obligați inculpații la câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 03.12.2014 emis în dosarul nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B. A. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. (1) lit. e) în condițiile art. 5 din N.C.p. și B. Z. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. (1) lit. e) în condițiile art. 5 din N.C.p.
Potrivit actului de sesizare, în fapt, în seara zilei de 02.11.2012, în localul „Act Cafe” de pe .-N. a fost organizată o petrecere de Haloween, unde lucra în calitate de barman persoana vătămată M. R. P.. În jurul orelor 3:00 a intrat în bar și inculpatul B. A. M., care, datorită comportamentului lui neadecvat, ulterior a fost scos din local de către agenții de securitate, chemați de către persoana vătămată.
În jurul orelor 4.00-5.00, inculpatul B. A. M. a ajuns în Clubul „Karma”, unde s-a întâlnit cu inculpatul B. Z. și martorul R. G., ambii barmani în acel local. După ora 5:00 toți trei au pornit împreună spre localul „Act Cafe”, unde intenționau să mai consume băuturi alcoolice. Ajunși acolo, în gangul de la .-au întâlnit cu persoana vătămată și cu martorul D. C.. Inculpatul B. A. M. a mers la persoana vătămată, reproșându-i faptul că a chemat agenții de la firma de securitate să-l scoată afară din local, după care a lovit-o cu palma peste față, iar apoi la insistențele martorului R. G. au plecat în direcția străzii Moților.
Martorul R. G. a urcat într-un taximetru și s-a îndreptat înspre domiciliu, iar cei doi inculpați au urcat într-un alt taximetru, cu care s-au deplasat înapoi pe . fața localului „Act Cafe”, unde se aflau persoana vătămată și martorul D. C.. După ce au coborât din mașină, persoana vătămată, speriat de cei doi inculpați, a pulverizat dintr-un spray ce-l avea asupra sa o substanță iritant-lacrimogenă în direcția acestora. Cei doi inculpați au tăbărât asupra sa, lovindu-l cu sălbăticie în zona trunchiului și a capului, atât cu pumnii, cât și cu picioarele, până când persoana vătămată a căzut la pământ. Inculpatul B. A. M. s-a îndreptat apoi asupra martorului D. C., lovindu-l și pe acesta de mai multe ori cu pumnii și picioarele.
Între timp persoana vătămată, plină de sânge pe față, a reușit să se ridice și a fugit înspre P-ța L. B., unde s-a întâlnit cu martorii A. M. și G. C., care părăsise localul cu puțin timp înainte, și cărora le-a relatat faptul ce se întâmplase. Cei doi martori au încercat să-l convingă pe persoana vătămată M. R. P. să meargă la Unitatea de Primire a Urgențelor și să sune la poliție, însă acesta s-a deplasat acasă, unde după câteva ore i s-a făcut rău.
Colega lui de locuință, R. A., a chemat un echipaj de ambulanță, care l-a transportat la spital. Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 7901 din data de 06.11.2012, persoana vătămată M. R. P. prezenta leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure; . craniană cu înfundare s-a putut produce mai probabil prin lovire cu corp dur; leziuni care necesită 70-75 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații; iar leziunile suferite au pus în primejdie viața victimei.
Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu, procurorul a menționat următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de consemnare a denunțului (f. 8),- declarația persoanei vătămate M. R. P. (f. 13-14), raportul de constatare medico-legală nr.7901/II/a/179 din data de 06.11.2012 (f.15-16), declarația martorilor D. C. (f. 54-57), R. G. (f. 67), A. M. (f. 63-66) și G. C. (f. 58-62), procesele-verbale de recunoaștere de pe planșă fotografică (f. 68, 71-73, 74-76, 80-82) și declarațiile martorilor asistenți C. G. (f. 69), Merie N. (f. 77 și P. M.-C. (f. 78), declarațiile inculpaților B. A. M. (f. 84-85, 89-90) și B. Z. (f. 92-93, 95), cazierele judiciare ale inculpaților B. A. M. (f. 103) și B. Z. (f. 104).
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 09.12.2014, sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 03.02.2015 (definitivă), judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății, potrivit art. 346 alin. (2) din C.p.p.
Judecata, s-a desfășurat pe parcursul a trei ședințe publice, urmându-se procedura comună, sens în care, la solicitarea inculpaților, au fost readministrate probele din cursul urmăririi penale indicate în rechizitoriu. De asemenea, s-au depus fișele de cazier judiciar actualizate ale inculpaților (f. 59, 60 din dosarul instanței).
În acest sens, la primul termen de judecată din data de 18.02.2015 s-a realizat o prezentare a actului de sesizare, au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile procesuale ale inculpaților, iar apoi au fost audiați inculpații B. A. M. (f. 46-48 din dosarul instanței) și B. Z. (f.49-51 din dosarul instanței).
La al doilea termen de judecată din data de 01.04.2015, au fost a audiați: persoana vătămată M. R. P. (f. 74-75 din dosarul instanței), martorul D. C. R. (f. 76 din dosarul instanței), martorul R. G. (f. 77 din dosarul instanței), respectiv, martora G. C. (f. 78 din dosarul instanței).
În ultima ședință de judecată din data de 29.04.2015 a fost audiat martorul A. M. V. (f. 92 din dosarul instanței). Au fost puse concluzii orale pe fondul cauzei.
La data de 06.05.2015, inculpatul B. Zolt a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv, probatoriul administrat, instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de 02.11.2012, spre dimineață (în jurul orelor 6:00), în gangul de la .>Act Cafe, situat pe . din Cluj-N., pe fondul unui conflict avut în aceeași noapte, inculpatul B. A. M. i-a aplicat o lovitură cu mâna (cu palma sau cu pumnul) în față persoanei vătămate M. R. P., în prezența inculpatului B. Z. și a martorilor R. B. G., respectiv D. C. R..
După câteva minute, B. A. M. a revenit în fața localului Act Cafe împreună cu inculpatul B. Z. cu un autovehicul taxi, iar după ce în prealabil persoana vătămată M. R. P., simțindu-se amenințată, a pulverizat spray cu piper în interiorul autovehiculului taxi, au coborât și au lovit-o cu pumnii, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat 70-75 zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața acesteia.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere următoarele mijloace de probă:
Împrejurările care au generat conflictul reies atât din toate declarațiile date de inculpatul B. A. M. (în cursul urmăririi penale – f. 84-85, respectiv în cursul judecății – f. 46-47 din dosarul instanței), din declarațiile persoanei vătămate M. R. P. din data de 09.11.2012 (f. 13) și din data de 01.04.2015 (f. 74-75 din dosarul instanței), dar mai ales din declarațiile martorului Achirilei M. V. din datele de 04.11.2012 (f. 65-66), 28.11.2012 (f. 63-64) și 29.04.2015 (f. 92 din dosarul instanței), ale martorei G. C. M. din datele de 03.11.2012 (f. 60), 28.11.2012 (f. 58-59) și 01.04.2015 (f. 78 din dosarul instanței), precum și ale martorului D. C. R. din datele de 03.11.2012 (f. 56-57), 28.11.2012 (f. 54-55) și 01.04.2015 (f. 76 din dosarul instanței).
În concret, în noaptea de 01/02.11.2012 (Sărbătoarea Halloween), în localul Act Cafe, martorul D. C. R., administrator al localului la acea dată, a organizat o petrecere la care și-au adus contribuția și angajații, printre care persoana vătămată M. R. P., barman, și martorei G. C. M., ospătar. Martorul D. s-a deghizat în acea noapte în „Regina Măseluță”.
După miezul nopții, a venit în local inculpatul B. A. M., care se afla sub influența băuturilor alcoolice, și s-a așezat la bar lângă martorul Achirilei M. V., fiind servit cu bere de către persoana vătămată. A început să se comporte agresiv la adresa clienților localului, dar mai ales, față de martorul D., pe care l-a observat îmbrăcat în femeie, aspect care l-a nemulțumit (potrivit propriilor declarații). În acest timp, martorul Achirilei a încercat să-l liniștească, realizând că inculpatul poate deveni și mai agresiv (declarațiile de la f.65-66 și f. 63-64) și ale martorei G. C. M. (f. 60 și f. 58-59).
La un moment dat, inculpatul B. s-a ridicat spre martorul D. pe care a încercat să-l lovească (declarațiile martorului Achirilei, ale persoanei vătămate, ale martorei G. și ale martorului D.). A intervenit martorul Achirilei M., care împreună cu persoana vătămată și alți clienți ai localului au reușit să-l imobilizeze. Între timp, persoana vătămată a acționat butonul de panică, iar agenții de pază au sosit în câteva minute, când inculpatul B. s-a calmat și a fost condus în afara localului.
Ulterior, s-a deplasat în Clubul Karma aflat la o distanță relativ mică de localul Act Cafe, unde s-a întâlnit cu prietenul său, inculpatul B. Zolt (barman în acest club) și cu un alt angajat al localului Karma din Cluj-N.. Aici a continuat să consume băuturi alcoolice până la închiderea localului, iar între timp, i-a comunicat inculpatului B. faptul că a fost implicat într-o altercație și că a fost dat afară dintr-un alt local (declarațiile inculpatului B. Z. din datele de 03.12.2012 – f. 93-94, respectiv 18.02.2015 – f. 49-51 din dosarul instanței).
După terminarea programului Clubului Karma, cei trei s-au decis să se deplaseze în capătul străzii Piezișă pentru a găsi localuri deschise unde doreau să mănânce ceva și să mai consume băuturi alcoolice. Deoarece totul era închis, inculpații însoțiți de martorul R. B. G. au coborât pe . Clinicilor, unde au intrat în gangul de la nr. 41, .>Act Cafe (declarațiile inculpatului B. Z. din datele de 03.12.2012 și 18.02.2015, respectiv declarațiile inculpatului B. A. M. din cursul urmăririi penale – f. 84-85, respectiv din cursul judecății – f. 46-47 din dosarul instanței, precum și ale martorului R. B. G. din etapa urmăririi penale – f. 67 și din etapa judecății – f. 77 din dosarul instanței).
Aici i-au surprins pe martorul D. și pe persoana vătămată în curtea interioară, închizând localul, momente în care inculpatul B. s-a îndreptat inițial spre martorul D., căruia i-a spus ceva apoi s-a îndreptat spre persoana vătămată, care se afla la câțiva metri și i-a aplicat o lovitură cu mâna peste față (cu palma sau cu pumnul). Existența acestui incident este certă, chiar dacă persoana vătămată nu-și aduce aminte acest aspect, existând posibilitatea ca omisiunea acestuia să aibă la bază atât leziunile traumatice suferite la puțin timp ulterior, cât și consumul de alcool sau posibilitatea consumării de țigări de tip halucinogen (acest indiciu nu a fost confirmat decât de către martora R. A. audiată în etapa actelor premergătoare la data de 09.11.2012, care a arătat că este colega de apartament a persoanei vătămate și că în dimineața de 02.11.2012, l-a găsit pe M. R. P. gemând de durere și afirmând că a fost bătut de doi indivizi, după părerea ei acesta aflându-se în stare de ebrietate, fiind posibil să fi fumat țigări halucinogene).
Referitor la amplasarea localului Act Cafe, a interiorului acestuia, a poziționării gangului, respectiv a locului unde a avut loc al doilea incident (din curtea interioară) și conflictul propriu-zis (al treilea incident) sunt relevante procesul-verbal consemnând aspecte ale cercetării al fața locului din data de 03.11.2012 (f. 18) și planșa fotografică de la filele 21-34 din dosarul de urmărire penală.
Referitor la cel de-al doilea incident, apar primele contradicții între declarațiile date în cauză. În cursul judecății, inculpatul B. afirmă că i-a dat o palmă celui care anterior era îmbrăcat în femeie, anume martorului D. (declarația inculpatului din data de 18.02.2015 – f. 46-47 din dosarul instanței), iar nu persoanei vătămate, încercând astfel să acrediteze faptul că nu l-a lovit niciodată pe M. R. P., aspect care, în caz contrar, ar atrage răspunderea sa penală.
Susținerea inculpatului B. din cursul judecății este contrazisă atât de declarația dată de acesta în etapa urmăririi penale (la 03.12.2012 – f. 84-85), dar și de declarația celuilalt inculpat, B. Z. (din data de 03.12.2012 din cursul urmăririi penale – f. 93-94), care a precizat că B. l-a lovit pe tânărul cu părul lung cu palma peste față, și din declarațiile martorului D. C. R. din data de 03.11.2012 (f. 56-57) – când a arătat că același individ care a provocat scandal inițial în local a revenit și i-a aplicat o lovitură cu pumnul sau cu palma peste cap lui M. R. P. – din data de 28.11.2012 (f. 54-55) și din data de 01.04.2015 (f. 76 din dosarul instanței).
Trebuie observat că în cursul judecății, și inculpatul B. pare să nu-și mai amintească pe care dintre cei doi (martorul D. sau persoana vătămată M.) l-a lovit inculpatul B.. Instanța a apreciat că această conduită procesuală a inculpatului B. face parte din strategia de apărare abordată de cei doi inculpați în cursul judecății, când au susținut la unison faptul că B. nu l-a lovit niciodată pe M. R.. Este evidentă lipsa de sinceritate a celor doi inculpați în privința celui de-al doilea incident în raport cu celelalte mijloace de probă indicate mai sus.
În continuare, inculpatul B. și martorul R. au reușit să-l scoată pe B. din curtea interioară și s-au îndreptat spre ieșirea de pe . mai apropiată stație taxi (declarații inculpat B. Zolt și martor R. G.). Aici martorul R. a luat un taxi și s-a îndreptat spre casă, după ce i-a atras atenția inculpatului B. că nu este corect cum a procedat (declarația din cursul judecății a acestui martor).
Cei doi inculpați au urcat într-un taxi și au revenit pe . de deplasare spre centru. Când au ajuns în dreptul gangului de la .>Act Cafe i-au observat pe persoana vătămată M. și pe martorul D.. B. a solicitat șoferului de taxi să oprească cu scopul de a-și cere scuze (potrivit propriilor declarații) față de persoana pe care a lovit-o anterior. Potrivit declarațiilor celor doi inculpați, amândoi erau poziționați în partea din spate a autovehiculului taxi, lângă portiera din dreapta aflându-se B., iar în stânga B..
Autovehiculul s-a oprit, iar inculpatul a deschis geamul autovehiculului (în acest sens sunt relevante declarațiile inculpaților). Potrivit declarației martorului D. din cursul judecății (f. 76 din dosarul instanței), acesta nu a observat momentul în care a oprit taxiul, însă potrivit declarației sale olografe din data de 03.11.2012 (f. 56-57), când inculpații ar fi încercat să coboare din taxi, persoana vătămată a pulverizat spray paralizant. Persoana vătămată M. a declarat că a folosit spray-ul cu piper doar în momentul în care inculpatul B. a deschis portiera autovehiculului, înainte de a coborî (declarația din data de 09.11.2012 – f.13-14). În cursul judecății, persoana vătămată a declarat că înainte de a pulveriza spray-ul a existat un schimb de replici cu inculpatul B., care deschisese geamul la taxi și că a pulverizat prin geamul deschis al taxiului. De altfel, declarațiile persoanei vătămate nu se contrazic între ele, ci sunt complementare. Aceste afirmații se coroborează și cu declarația dată în cursul urmăririi penale, în calitate de învinuit, la data de 03.12.2012, de către B. A. M. (f. 84-85), când a relevat că a deschis ușa taxiului pentru a-și cere scuze, dar că barmanul a dat cu spray.
Așadar, susținerile inculpaților din cadrul declarațiilor date în cursul judecății, în sensul că B. ar fi deschis doar puțin geamul moment în care persoana vătămată a pulverizat spray în interiorul autoturismului trebuie interpretată în raport și cu celelalte mijloace de probă. Astfel, este real că persoana vătămată a pulverizat spray în interiorul taxiului prin geamul deschis de către B. al portierei dreapta spate, însă tot atât de adevărat este faptul că înainte de a acționa cu spray, B. a deschis ușa taxiului.
Pe de altă parte, afirmația inculpatului (fila 49-51 din dosarul instanței) în sensul că persoana vătămată i-a dat cu spray pe față este cu totul nouă în raport cu probele administrate în etapa urmăririi penale. În cursul primei faze a procesului penal, fiind audiat, inculpatul B. (f. 92-93) a afirmat că persoana vătămată a dat cu spray în taxi, iar nu și că lichidul iritant lacrimogen/paralizant ar fi ajuns pe fața sa și că l-ar fi orbit. Din contră, maniera detaliată în care a relatat cum s-au derulat faptele după momentul pulverizării sprayului prin geamul portierei dreapta spate a taxiului vădește faptul că acest inculpat a putut să vadă exact cum s-au succedat acțiunile sale, ale celuilalt inculpat, ale persoanei vătămate și ale martorului D..
După ce persoana vătămată a folosit sprayul cu piper (potrivit propriilor afirmații), inculpatul B. a coborât din taxi și a început să-l lovească, aspect care reiese, în primul rând, din declarația inculpatului B. Z. dată în calitate de învinuit la data de 03.12.2012 în prezența avocatului ales (f. 92-93), arătând că „Pala” – referindu-se la B. – a coborât și a început să-l lovească pe tânărul care a pulverizat sprayul, momente în care s-a dat jos și el din mașină și l-a lovit pe același tânăr de mai multe ori cu pumnii în zona corpului și a feței. Între timp, B. a început să o lovească și pe cealaltă persoană (martorul D.), aspect explicabil prin faptul că persoana vătămată era deja neutralizată și nu mai reprezenta un pericol. În acest context, declarațiile date de persoana vătămată M. din datele de 09.11.2012 (f. 13) și de 01.04.2015 (f. 74-75 din dosarul instanței) evidențiază adevărul în privința faptului că inițial a fost lovit cu pumnii, a căzut jos, iar apoi a fost agresat și de alte persoane (inculpatul B. care coborâse din mașină ulterior inculpatului B.).
De asemenea, instanța și-a consolidat convingerea și cu declarația dată în calitate de învinuit, de către B. A. M., la data de 03.12.2012, în prezența avocatului ales (f. 85-85), când a arătat inițial că, după ce a coborât din taxi, o persoană l-a lovit cu piciorul sau cu pumnul, iar el a reacționat fără să vadă pe cine lovește, respectiv că doar după ceva timp, când a început să vadă mai bine și-a dat seama că se bătea cu martorul D., iar la finalul declarației a învederat că „pe barman l-am lovit prima dată în gang și pe urmă, după ce am fost dat cu spray paralizant, nu pot să spun cu exactitate dacă l-am lovit, deoarece nu am văzut”.
Mai trebuie arătat și că martorii indirecți (G. C. M. și Achirilei M. V.) au evidențiat în declarațiile lor că imediat ce M. a ajuns în zona căminelor studențești de pe Calea Moților, unde se aflau cei doi martori le-a relatat că a fost lovit de agresorul din localul Act Cafe (inculpatul B.) și de alte persoane – declarația martorului Achirilei M. V. din datele de 04.11.2012 (f. 65-66), 28.11.2012 (f. 63-64) și 29.04.2015 (f. 92 din dosarul instanței), respectiv declarația martorei G. C. M. din datele de 03.11.2012 (f. 60) și 28.11.2012 (f. 58-59).
Pe de altă parte, ar fi fost total nefiresc ca B. să coboare din taxi în dreptul persoanei vătămate care îl atacase și ar fi reprezentat un pericol și să se îndrepte către martorul D., ca să-l lovească pe acesta, deși se afla la câțiva metri distanță, abia finalizând de încuiat poarta de la . a apreciat că este dovedit dincolo de orice dubiu (iar nu doar dincolo de orice îndoială rezonabilă – potrivit standardului de la art. 103 alin. (2) teza finală din C.p.p.) faptul că persoana vătămată a fost lovită de ambii inculpați atât concomitent, cât și separat.
Așadar, poziția procesuală adoptată de către inculpați în cursul judecății de a susține că B. l-a lovit doar pe martor, iar B. doar pe persoana vătămată nu are corespondent în realitate.
Inculpații, prin apărătorii lor, și-au întemeiat afirmațiile pe contradicțiile ivite în declarațiile date de către martorul D. în cursul procesului penal, respectiv, pe faptul că persoana vătămată nu și-ar fi amintit anumite acțiuni ale inculpaților a căror existență este certă (al doilea incident – cel din curtea interioară).
Astfel, în prima declarație din data de 03.11.2012 (f. 56-57), martorul D. a precizat că B. a coborât împreună cu o altă persoană din taxi, moment în care M. a dat cu spray paralizant. Imediat agresorul de la bar (B.) s-ar fi îndreptat spre martor și l-ar fi lovit de mai multe ori cu pumnii până a căzut jos. Martorul a mai adăugat că se afla sub influența băuturilor alcoolice. Aceeași poziție a manifestat-o și în faza judecății, când a arătat că închidea ușa de la gang, iar când s-a întors cu fața spre drum l-a văzut pe B. ieșind din mașină, iar M. a fugit spre Mănăștur. B. s-a îndreptat spre D. și a început să-l lovească cu pumnii. Cealaltă persoană care a ieșit din mașină s-a îndreptat spre direcția în care fugise M.. Martorul a mai relatat că la un moment dat a venit o persoană din spate, care l-a lovit cu pumnul în cap, după care martorul ar fi căzut jos.
Aceste declarații sunt contrazise de declarația dată de același martor la data de 28.11.2012 (f. 54-55), când a relevat că persoana vătămată M. ar fi pulverizat spray către inculpat și cealaltă persoană, când aceștia coborau din taxi, motiv pentru care au început să-l lovească cu pumnii și picioarele în zona capului până când a căzut jos, iar apoi s-au năpustit asupra sa. Și cu ocazia realizării recunoașterii din planșa fotografică de la filele 80-82 din dosarul de urmărire penală, când martorul l-a recunoscut pe inculpatul B., a afirmat că este cel care l-a lovit pe persoana vătămată. Același aspect reiese și din declarațiile martorilor asistenți P. M. C. (f.78) și Meria N. A. (f. 77) care au participat la realizarea procedeului recunoașterii din planșa fotografică.
În acest cadru, instanța a apreciat că declarațiile martorului D. din date de 03.11.2012, respectiv din data de 01.04.2015 nu sunt susținute de alte mijloace de probă, deoarece declarațiile date de către inculpați în cursul judecății se coroborează doar conjunctural, fiind construite, practic, pentru a întări contradicția dintre declarațiile martorului, iar declarațiile inculpaților din cursul urmăririi penale, declarațiile persoanei vătămate din tot cursul procesului penal, precum și declarațiile martorilor indirecți G. C. și Achirilei M. V. scot în evidență contrariul.
În consecință, în opinia instanței, martorul D. nu a văzut prima parte a altercației, aflându-se cu spatele la șosea la ieșirea din gang, iar când s-a întors a fost atacat de către inculpatul B., care l-a lovit cu pumnii. Oricum, acțiunile s-au succedat cu rapiditate, iar pe fondul consumului de băuturi alcoolice nu este exclus ca martorul să nu-și aducă aminte cu exactitate ordinea desfășurării faptelor. În acest sens, trebuie arătat că doar martorul D. este cel care afirmă că după ce a pulverizat spray, persoana vătămată s-a îndepărtat în fugă, or este o evidentă eroare de memorizare, întrucât toate celelalte mijloace de probă din dosar au relevat că persoana vătămată a fugit de la fața locului, doar după ce primind mai mulți pumni a căzut și, ulterior, s-a ridicat de la pământ.
Alte aspecte a căror existență este certă în prezenta cauză sunt faptul că după ce inculpații au coborât din taxi, șoferul a plecat de la fața locului, faptul că pe fondul agresiunilor persoana vătămată a căzut la pământ, iar ulterior s-a ridicat și s-a îndepărtat în fugă de la fața locului, unde au rămas inculpații și martorul D..
În cauză, parchetul nu a probat dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpații au lovit și cu picioarele pe persoana vătămată, respectiv că au călcat-o pe cap când aceasta era la pământ.
În aceeași noapte, persoana vătămată a ajuns la locuința sa, unde ca urmare a loviturilor primite a început să se simtă rău, fiind găsită de colega sa de apartament, martora R. A. D., care a chemat ambulanța. În dimineața aceleiași zile, a fost transportată la Unitatea de Primiri Urgența Cluj-N. unde i s-a acordat primul ajutor și a fost supus unor intervenții din partea medicilor, fiind internat mai multe zile.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 7901/2/a/179/06.11. 2012, persoana vătămată M. R. P. prezenta leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure; . craniană cu înfundare s-a putut produce mai probabil prin lovire cu corp dur; leziunile traumatice au necesitat 70-75 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei (filele 15-16 din dosarul de urmărire penală).
În drept, instanța a stabilit că fapta inculpatului B. A. M. care, la data de 02.11.2012, spre dimineață (în jurul orelor 6:00), în gangul de la .>Act Cafe, situat pe ., Cluj-N., pe fondul unui conflict avut în aceeași noapte, i-a aplicat inițial o lovitură cu mâna (cu palma sau cu pumnul) în față persoanei vătămate M. R. P., iar după câteva minute a revenit în fața localului Act Cafe, unde împreună cu inculpatul B. Z. a lovit cu pumnii pe persoana vătămată, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat 70-75 zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) din V.C.p.
Fapta inculpatului B. Z. care, la data de 02.11.2012, spre dimineață (în jurul orelor 6:00), în fața localului Act Cafe, împreună cu inculpatul B. A. M. a lovit-o cu pumnii pe persoana vătămată M. R. P., cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 70-75 zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) din V.C.p.
Astfel, instanța a constatat că legea mai favorabilă fiecăruia dintre inculpați este Vechiul Cod penal, deoarece permite posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei, fără impunerea de măsuri de supraveghere și obligații în cursul termenului de încercare, iar pe de altă parte, efectele circumstanțelor atenuante, care ar putea fi reținute în cauză asupra limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiune sunt mult mai dinamice, creând o situație net mai favorabilă inculpaților.
În consecință, instanța a recalificat încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpaților B. A. M. și B. Z. prin rechizitoriul din data de 03.12.2014, emis în dosarul nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N., din infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. e) din N.C.p., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) din V.C.p.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de vătămare corporală gravă constă în acțiunile de lovire exercitate de către cei doi inculpați față de persoana vătămată. Timpul scurs de la de la momentul lovirii inițiale cu mâna peste față de către inculpatul B. a persoanei vătămate până la revenirea inculpaților și agresarea victimei (câteva minute) nu a scindat unitatea naturală de infracțiune în ceea ce-l privește pe inculpatul B..
Urmarea imediată este reprezentată de leziunile traumatice și suferințele fizice cauzate victimei prin acțiunile succesive și concomitente ale inculpaților de lovire cu pumnii a victimei. Leziunile au necesitat pentru vindecare un număr de 70-75 de zile de îngrijiri medicale și au pus în pericol viața persoanei vătămate.
Legătura de cauzalitate este confirmată de certificatul medico-legal, precum și de celelalte mijloace de probă administrate, din care a rezultat faptul că între acțiunile de lovire și leziunile traumatice există o legătură directă de cauzalitate, neinterpunându-se nicio cauză sau condiție care ar fi putut să întrerupă lanțul cauzal.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul B. A. M. a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, iar inculpatul B. Z. cu intenție directă spontană.
S-a reținut varianta agravată de la art. 182 alin. (2) din V.C.p., deoarece acțiunile inculpaților au pus în primejdie viața persoanei vătămate, după cum rezultă din raportul de constatare medico-legală.
Inculpatul B. A. nu a acționat în legitimă apărare, întrucât conduita sa anterioară conflictului din fața localului Act Cafe a constituit ea însăși un atac, iar în momentul deschiderii portierei cu scopul de a coborî din taxi a creat persoanei vătămate convingerea că va fi din nou agresată de către inculpat. În acest context, conduita persoanei vătămate apare ca o apărare justă la un atac iminent din partea inculpatului. Nu s-a dovedit faptul că după ce a coborât din vehicul inculpatul B. ar fi fost atacat de către persoana vătămată sau de către martor.
Nici inculpatul Z. nu s-a aflat în stare de legitimă apărare pentru următoarele motive: 1. atacul cu sprayul iritant lacrimogen/paralizant inițiat de către persoana vătămată asupra celor din taxi încetase, astfel că nu mai era de actualitate, neîndeplinind condiția de a fi imediat – art. 44 alin. (2) din V.C.p. (art. 19 alin. (2) din N.C.p.); 2. așa-numitul atac cu spray nu a pus în pericol grav persoana inculpatului B. (după cum s-a evidențiat la situația de fapt, nu s-a probat faptul că jetul de spray a ajuns pe fața inculpatului B., respectiv că B. ar fi fost atacat după ce a coborât din taxi de către persoana vătămată); 3. atacul persoanei vătămate nu a fost îndreptat împotriva inculpatului B., iar acest aspect a fost cunoscut de către acesta din urmă, deoarece a asistat la incidentul din curtea interioară a localului Act Cafe, când B. i-a aplicat o lovitură în față persoanei vătămate; 4. așa-zisa apărare exercitată de către inculpatul B. nu fost necesară pentru respingerea atacului, mai ales că acesta încetase înainte ca inculpații să coboare efectiv din mașină, fiind deci tardivă; 5. în final, trebuie observat că în niciun caz nu se poate discuta de o proporționalitate între apărarea exercitată de inculpatul și atacul persoanei vătămate, condiție pe care instanța nu o analizează din perspectiva urmărilor acțiunii inculpatului, ci, în primul rând, din prisma intensității aparte a loviturilor aplicate persoanei vătămate, care a căzut la pământ în timp ce era agresată cu pumnii de cei doi inculpați.
În nici un caz nu s-ar putea reține existența legitimei apărări asimilate (art. 44 alin. (3) din V.C.p.), întrucât un autovehicul nu reprezintă o încăpere în sensul legii penale și nu a existat o acțiune de încercare de pătrundere a persoanei vătămate în interiorul taxiului.
Așadar, nu s-ar putea susține incidența art. 16 lit. d) din C.p.p.
Apărătorii inculpaților au solicitat reținerea, cel puțin, a circumstanței atenuante a provocării – art. 73 lit. b) din V.C.p. (art. 75 lit. a) din N.C.p.).
Nu s-a reținut nici circumstanța atenuantă a provocării în cazul inculpatului B., deoarece cel care a provocat victima este însuși inculpatul, când cu câteva minute înaintea altercației a lovit-o peste față cu palma sau cu pumnul. Astfel, actul de provocare a fost precedat de acțiunile lipsite de rațiune ale inculpatului care, pe fondul consumului de alcool, a amenințat, jignit și lovit persoana vătămată. În plus, simplul fapt că taxiul în care se afla inculpatul care îl agresase cu câteva momente înainte a oprit în dreptul său, era de natură să se constituie într-un act de amenințare care să justifice un atac.
Nici pentru inculpatul B. Z. nu se poate reține această circumstanță atenuantă legală, deoarece actul de provocare nu îl viza și nu a fost îndreptat împotriva acestui inculpat, ci a fost o reacție de apărare față de inculpatul B.. Pe de altă parte, nu s-a dovedit afirmația că jetul sprayului l-ar fi lovit în față, ca urmare a unui aberatio ictus.
Este evident că persoana vătămată a cunoscut că prin pulverizarea sprayului în interiorul taxiului nu va fi afectat doar agresorul inițial, ci și ceilalți pasageri, însă la fel de cert este și faptul că inculpatul B. a știut că persoana vătămată a inițiat acțiunea de agresiune cu scopul de a-l neutraliza pe inculpatul B., întrucât a fost prezent la incidentul din curtea interioară. Pe de altă parte, prezența sa în preajma inculpatului B. reprezenta o amenințare pentru persoana vătămată, aspect pe care B. și l-a asumat când a ales să pornească însoțit de B. cu taxiul spre casă prin locul unde îi întâlniseră inițial pe M. și pe D..
Astfel, inculpatul B. a cunoscut intențiile victimei de a se apăra în momentul în care a fost pulverizat sprayul, precum și faptul că acțiunea nu era îndreptată împotriva sa.
Pentru individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului B. A. M., instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 (1) și (2) din V.C.p., respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, gravitatea infracțiunii, persoana inculpatului (conduita anterioară și ulterioară săvârșirii infracțiunii, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială etc.), respectiv de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea.
În privința gravității faptei, instanța a avut în vedere contextul în care a fost comisă fapta și consecințele acesteia, anume leziuni traumatice pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 70-75 zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața persoanei vătămate.
În toată noaptea respectivă inculpatul B. nu a făcut altceva, decât să caute motive pentru a iniția un conflict. Insistența sa în această direcție este un element care agravează caracterul faptei sale.
De asemenea, s-a evidențiat existența unui raport de forțe inițial inegal și a elementului surpriză. În plus, fapta a fost comisă în public și este de natură a indigna opinia publică și persoanele prezente la fața locului.
Fișa de cazier judiciar a inculpatului relevă că inculpatul a mai avut contact cu legea penală, săvârșind infracțiuni contra patrimoniului, sens în care a și executat o pedeapsă privativă de libertate de trei ani închisoare. În termenul de reabilitare nu a comis alte infracțiuni, astfel că nu sunt aplicabile regulile recidivei postcondamnatorii.
Instanța a mai reținut și că inculpatul este tânăr, în vârsta de 34 ani, cetățean român, necăsătorit, lucrează pe teritoriul statului austriac, iar nivelul educațional este unul mediu (10 clase), fiind integrat în societate.
Referitor la conduita ulterioară săvârșirii faptei, în cursul judecății inculpatul nu a recunoscut că ar fi lovit-o pe persoana vătămată. Pe de altă parte, a prezentat interes față de procedurile legale desfășurate împotriva sa, fiind prezent la toate cele trei termene de judecată.
Instanța a reținut circumstanța atenuantă constând în stăruința depusă de către inculpat pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită (art. 74 lit. b) din V.C.p.), întrucât imediat după ce a aflat de situația victimei a încercat să ia legătura cu aceasta, s-a preocupat de starea sa de sănătate și a urmărit să achite despăgubiri civile în limita posibilităților sale materiale.
Pe de altă parte, cu toate că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal în termenul legal, inculpatul a încheiat o tranzacție cu persoana vătămată prin care s-a obligat ca, împreună cu inculpatul B. Z., să achite persoanei vătămate suma de 2.000 Euro.
Astfel, instanța a dat eficiență cauzei de reducere a limitelor legale de pedeapsă prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. d) din V.C.p., pedeapsa fiind orientată sub minimul de 2 ani închisoare, dar nu mai jos de 15 zile (minimul general al pedepsei închisorii).
În concluzie, în temeiul art. 396 alin. (2) și (10) din C.p.p., l-a condamnat pe inculpatul B. A. M. la pedeapsa de 1 (unu) an și 1 (unu) lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) din V.C.p., cu aplicarea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) din V.C.p. rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) din V.C.p.
S-a făcut aplicarea dispoz. art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C.p..
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că scopul sancțiunii poate fi atins și fără privarea de libertate, întrucât simpla condamnare a inculpatului implică pentru acesta o constrângere și poate conduce prin ea însăși la reeducarea sa.
Așadar, potrivit art. 81 alin. (1) și (2) rap. la art. 82 din V.C.p., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an și 1 lună închisoare aplicată inculpatului B. A. M., pe un termen de încercare de 3 (trei) ani și 1 (unu) lună.
Conform art. 71 alin. (5) din V.C.p., a fost suspendată executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 alin. (1) din C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 din V.C.p., care implică revocarea suspendării condiționate a executării și executarea pedepsei în regim de detenție.
Pentru individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului B. Z., instanța a avea în vedere, la fel ca în cazul primului inculpat, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 (1) și (2) din V.C.p.
În privința gravității faptei, s-a conturat contextul în care a fost comisă fapta și consecințele acesteia constând în leziuni traumatice pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 70-75 zile de îngrijiri medicale, care au pus în primejdie viața persoanei vătămate.
Inculpatul B. nu a avut o atitudine beligerantă la prima întâlnire cu persoana vătămată, însă în contextul în care persoana vătămată a pulverizat spray cu scopul de a-l neutraliza pe prietenul său, inculpatul B., care îl atacase anterior, inculpatul B. a intervenit și a lovit-o alături de B. pe persoana vătămată.
Fapta a fost comisă în public și este de natură a indigna opinia publică și persoanele prezente la fața locului.
Fișa de cazier judiciar a inculpatului relevă că inculpatul nu a mai avut contact cu legea penală.
Instanța a observat și faptul că inculpatul este tânăr, în vârsta de 26 ani, angajat în muncă, iar nivelul educațional este unul mediu (12 clase), fiind integrat în societate și având posibilități ridicate de îndreptare a conduitei.
În cursul judecății, inculpatul a recunoscut că a lovit-o pe persoana vătămată, dar a arătat în mod nereal că inculpatul B. nu a lovit persoana vătămată (continuând astfel cu atitudinea de protejare a prietenului său), respectiv, că a comis fapta în stare de legitimă apărare sau cel puțin, sub imperiul provocării. Pe de altă parte, a prezentat interes față de procedurile legale desfășurate împotriva sa, fiind prezent la toate cele trei termene de judecată.
Instanța a reținut circumstanța atenuantă constând în stăruința depusă de către inculpat pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită (art. 74 lit. b) din V.C.p.), întrucât imediat după ce a aflat de situația victimei, a încercat să ia legătura cu aceasta, s-a preocupat de starea sa de sănătate și a urmărit să achite despăgubiri civile în limita posibilităților sale materiale. Pe de altă parte, cu toate că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal în termenul legal, inculpatul a încheiat o tranzacție cu persoana vătămată, prin care s-a obligat ca, împreună cu inculpatul B. A. M. să achite persoanei vătămate suma de 2000 Euro.
Astfel, instanța a dat eficiență cauzei de reducere a limitelor legale de pedeapsă prevăzute de art.76 alin.1 lit.d) din V.C.p., pedeapsa fiind orientată sub minimul de 2 ani închisoare, dar nu mai jos de 15 zile (minimul general al pedepsei închisorii).
În concluzie, în temeiul art. 396 alin. (2) și (10) din C.p.p., l-a condamnat pe inculpatul B. Z. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) din V.C.p., cu aplicarea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) din V.C.p. rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) din V.C.p.
S-a făcut aplicarea dispoz. art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C.p.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că scopul sancțiunii poate fi atins și fără privarea de libertate, întrucât simpla condamnare a inculpatului implică pentru acesta o constrângere și poate conduce prin ea însăși la reeducarea sa, iar inculpatul este bine integrat în societate.
În consecință, potrivit art. 81 alin. (1) și (2) rap. la art. 82 din V.C.p., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului B. Z. pe un termen de încercare de 3 (trei) ani.
S-a făcut aplicarea art.71 alin. (5) din V.C.p.
În baza art. 359 alin. (1) din C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și 84 din V.C.p..
În temeiul art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 alin. (1) din C.p.p., s-a constatat că persoana vătămată M. R. P. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal și că, ulterior dezbaterilor, între inculpați și persoana vătămată a intervenit o tranzacție.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpații B. Z. și B. A. M..
Inculpatul B. A. M. a solicitat desființarea sentinței atacate și, pronunțând o nouă hotărâre, a se dispune achitarea sa în baza art.16 al.1 lit.c C.pr.pen. iar, în subsidiar, a se dispune reducerea pedepsei aplicate, dându-se o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante reținute de prima instanță.
În motivarea apelului, inculpatul a arătat că nu este vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, nu a lovit persoana vătămată, aceasta din urmă fiind cea care a exercitat o agresiune asupra martorului D. C.. Din probele reținute de prima instanță nu rezultă, fără nici o îndoială, vinovăția inculpatului.
In motivarea solicitării subsidiare, s-a arătat că se poate da o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante și să se reducă cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere că inculpatul a achitat părții vătămate o parte din prejudiciu, s-a interesat constant de starea acestuia și sunt în relații bune. Inculpatul este integrat în societate, are un loc de muncă și s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței.
Inculpatul B. Z. a solicitat desființarea sentinței atacate și, pronunțând o nouă hotărâre, a se dispune achitarea sa în baza art.16 al.1 lit.c C.pr.pen.rap. la art.19 C.pen. sau art.26 C.pen.
Potrivit stării de fapt ce rezultă din probele dosarului, se poate reține, cel mult, că inculpatul a acționat în stare de legitimă apărare sau cu depășirea legitimei apărări.
În momentul în care, se pare că a acționat inculpatul, avea o temere sporită urmare a faptului că persoana vătămată spray-se în interiorul autoturismului, astfel că eventuala agresiune asupra acesteia, nu îi poate fi imputată.
Verificând hotărârea apelată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispoz. art.420 alin.8 și art.417 alin.2 C.pr.pen., Curtea constată nefondate apelurile formulate în cauză pentru considerentele următoare:
Fără a reitera întreaga motivare a instanței de fond, pe care Curtea și-o însușește, fiind întrutotul de acord cu aceasta, vom releva, în raport de motivele de apel invocate, argumentele pentru care criticile formulate sunt neîntemeiate.
Astfel, se constată că pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, judecătorul fondului a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că la data de 02.11.2012, spre dimineață, în jurul orelor 6.00, pe fondul unui conflict avut în aceeași noapte, inculpatul B. A. M., în gangul de la .>Act Cafe, situat pe . din Cluj-N., i-a aplicat inițial o lovitură cu mâna (cu palma sau cu pumnul) în față persoanei vătămate M. R. P., iar după câteva minute, a revenit în fața localului Act Cafe, unde, împreună cu inculpatul B. Z. a lovit cu pumnii pe persoana vătămată, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat 70-75 zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața acesteia; inculpatul B. Z., la aceeași dată și, în aceleași împrejurări, împreună cu inculpatul B. A. M. a lovit-o cu pumnii pe persoana vătămată M. R. P., cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 70-75 zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața acesteia.
Starea de fapt a fost, pe deplin, dovedită cu mijloacele de probă detaliate de instanță în hotărârea atacată, indicându-se, motivat, probele ce au fot înlăturate, precum și cele care, coroborate, au format convingerea comiterii faptelor de către inculpați și, cu vinovăția prevăzută de lege.
Sunt în acest sens, probele administrate în cursul urmăririi penale: declarația persoanei vătămate M. R. P. (f. 13-14), raportul de constatare medico-legală nr.7901/II/a/179 din data de 06.11.2012 (f.15-16), declarațiile martorilor D. C. (f. 54-57), R. G. (f. 67), A. M. (f. 63-66) și G. C. (f. 58-62), procesele-verbale de recunoaștere de pe planșă fotografică (f. 68, 71-73, 74-76, 80-82) și declarațiile martorilor asistenți C. G. (f. 69), Merie N. (f. 77) și P. M.-C. (f. 78), declarațiile inculpaților B. A. M. (f. 84-85, 89-90) și B. Z. (f. 92-93, 95); precum și cele administrate în faza de judecată: declarațiile inculpaților (f. 46-51); declarația persoanei vătămate M. R. P. (f. 74-75 ) ; declarațiile martorilor D. C. R. (f.76 ), R. G. (f. 77 ), G. C. (f. 78 ), A. M. V. (f. 92 ).
Instanța a detaliat, pe etape, succesiunea evenimentelor observând apariția primelor contradicții în declarațiile inculpaților, dar și ale martorului D., începând cu momentul celui de al doilea incident, contradicții pe care, însă, le-a clarificat, analizându-le detaliat.
Astfel, în mod corect s-a arătat că susținerea inculpatului B. din cursul judecății ( potrivit căreia, i-a dat o palmă celui care anterior era îmbrăcat în femeie, anume martorului D., iar nu persoanei vătămate) este contrazisă atât de declarația dată de acesta în etapa urmăririi penale (la 03.12.2012 – f. 84-85), dar și de declarația celuilalt inculpat, B. Z. (din data de 03.12.2012 din cursul urmăririi penale – f. 93-94), care a precizat că B. l-a lovit pe tânărul cu părul lung cu palma peste față, și din declarațiile martorului D. C. R. din data de 03.11.2012 (f. 56-57) – când a arătat că același individ care a provocat scandal inițial în local a revenit și i-a aplicat o lovitură cu pumnul sau cu palma peste cap lui M. R. P. – din data de 28.11.2012 (f. 54-55) și din data de 01.04.2015 (f. 76 din dosarul instanței).
Și cu privire la poziția procesuală din cursul judecății a inculpatului B. (care nu-și mai amintește, pe care dintre cei doi - martorul D. sau persoana vătămată M. - l-a lovit inculpatul B.), întemeiat a apreciat instanța că nu este sinceră, fiind mai degrabă, o încercare de corelare a declarațiilor pentru a dovedi că inculpatul B. nu l-a lovit niciodată pe M. R. - versiune care, este însă infirmată de restul probelor de la dosar.
De observat, totodată, că declarațiile persoanei vătămate nu se contrazic între ele, au fost constante sub aspectele esențiale ale conflictului dintre părți.
Martorii indirecți (G. C. M. și Achirilei M. V.) au evidențiat în declarațiile lor că imediat ce M. a ajuns în zona căminelor studențești de pe Calea Moților, unde se aflau cei doi martori, le-a relatat că a fost lovit de agresorul din localul Act Cafe (inculpatul B.) și de alte persoane.
Corect a concluzionat instanța și că poziția procesuală adoptată de către inculpați în cursul judecății - de a susține că B. l-a lovit doar pe martorul D., iar B. doar pe persoana vătămată - nu are corespondent în realitate.
Instanța a lămurit și contradicțiile din declarațiile martorului D. arătând că apare ca veridică declarația acestuia din 28.11.2012 (f. 54-55), când a relevat că persoana vătămată M. ar fi pulverizat spray către inculpatul B. și cealaltă persoană, când aceștia coborau din taxi, motiv pentru care au început să-l lovească cu pumnii și picioarele în zona capului până când a căzut jos, iar apoi s-au năpustit asupra sa, poziție ce se coroborează cu recunoașterea de către martor a inculpatului B. din planșa fotografică, ca fiind persoana care a lovit persoana vătămată.
Cât privește susținerile din apel, ale inculpatului B., în sensul că ar fi acționat în stare de legitimă apărare sau cu depășirea limitelor legitimei apărări (excesul scuzabil) - prev. de art.19, art.26 C.pen. și, drept consecință, fapta nu i-ar fi imputabilă, în mod laborios, judecătorul fondului a explicitat, de ce nu sunt incidente aceste două cauze justificative/de neimputabilitate, în privința niciunuia dintre cei doi inculpați.
În cazul inculpatului B. A. nu se poate reține acționarea în stare de legitimă apărare, întrucât el însuși a generat, a inițiat conflictul prin conduita anterioară din fața localului Act Cafe, ce a constituit un veritabil atac, iar în momentul deschiderii portierei cu scopul de a coborî din taxi, a creat persoanei vătămate convingerea că va fi din nou agresată, astfel, conduita persoanei vătămate apărând ca o apărare justă la un atac iminent din partea inculpatului. Nu s-a dovedit faptul că după ce a coborât din vehicul, inculpatul B. ar fi fost atacat de către persoana vătămată sau de către martor.
Apoi, corect s-a reținut că nici inculpatul B. Z. nu s-a aflat în stare de legitimă apărare pentru motivele, acolo arătate: atacul cu sprayul iritant lacrimogen/paralizant inițiat de către persoana vătămată asupra celor din taxi încetase, astfel că nu mai era de actualitate, neîndeplinind condiția de a fi imediat – art. 44 alin. (2) din V.C.p. (art. 19 alin. (2) din N.C.p.); atacul cu spray nu a pus în pericol grav persoana inculpatului B. (după cum s-a evidențiat la situația de fapt, nu s-a probat faptul că jetul de spray a ajuns pe fața inculpatului B., respectiv că B. ar fi fost atacat după ce a coborât din taxi de către persoana vătămată); atacul persoanei vătămate nu a fost îndreptat împotriva inculpatului B., iar acest aspect a fost cunoscut de către acesta din urmă, deoarece a asistat la incidentul din curtea interioară a localului Act Cafe, când B. i-a aplicat o lovitură în față persoanei vătămate; apărarea, pe care susținecă aexercitat-o inculpatul B. nu fost necesară pentru respingerea atacului, mai ales că acesta încetase înainte ca inculpații să coboare efectiv din mașină, fiind deci tardivă; nu a existat o proporționalitate între apărarea exercitată de inculpat și atacul persoanei vătămate, condiție pe care instanța a analizat-o din perspectiva intensității aparte a loviturilor aplicate persoanei vătămate, care a căzut la pământ, în timp ce era agresată cu pumnii de cei doi inculpați.
Nici excesul scuzabil ( potrivit NCP) nu poate fi reținut, așa cum corect a apreciat și instanța fondului, pentru că nu se poate vorbi în cazul inculpaților că au fost atât de tulburați /au încercat o teamă atât de mare, după ce persoana vătămată a folosit spray-ul, încât au depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului, în condițiile în care, ei au fost cei care au oprit în apropierea persoanei vătămate cu intenția, afirmativă, ca inculpatul B. să-și ceară scuze pentru comportamentul anterior, atacul cu spray-ul încetase, când ei au coborât din mașină și, oricum, aveau posibilitatea să părăsească locul faptei și, nicidecum, să coboare din taxi și să atace.
Pentru toate aceste considerente, și Curtea conchide că s-a reținut corect existența faptelor deduse judecății și, comiterea acestora de către cei doi inculpați, cu vinovăția prevăzută de lege.
Cât privește individualizarea pedepselor, pe care instanța le-a apreciat corespunzătoare gravității faptelor și periculozității inculpaților, se constată că în cazul ambilor inculpați s-au valorificat eficient criteriile prev. de art.72 C.pen.1969 (legea penală stabilită de instanță, ca fiind mai favorabilă inculpaților, în virtutea dispoz. art.5 C.pen.), în acest sens fiind avute în vedere:limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege ( pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani); gradul de pericol social al faptelor - infracțiuni grave, având în vedere modalitatea și împrejurările concrete în care s-au comis, urmările produse (au cauzat persoanei vătămate leziuni traumatice, pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 70-75 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața); persoanele inculpaților: inculpatul B. - nu este la prima confruntare cu legea penală, săvârșind infracțiuni contra patrimoniului, sens în care a și executat o pedeapsă privativă de libertate de trei ani închisoare, pentru care a intervenit însă, reabilitarea; a avut o poziție procesuală oscilantă, în cursul judecății nu a mai recunoscut comiterea faptei, însă a prezentat interes față de procedurile legale desfășurate împotriva sa, fiind prezent la toate cele trei termene de judecată și, încheind, în cele din urmă, o tranzacție cu persoana vătămată pe latura civilă - împrejurare, de altfel, corect reținută ca circumstanță atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. b C.pen. 1969 (stăruința depusă de către inculpat pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită); inculpatul B. nu are antecedente penale, este tânăr, în vârsta de 26 ani, angajat în muncă, iar nivelul educațional este unul mediu (12 clase), fiind integrat în societate și având posibilități ridicate de îndreptare a conduitei; în cursul judecății a recunoscut că a lovit-o pe persoana vătămată, dar a arătat în mod nereal că inculpatul B. nu a lovit persoana vătămată (continuând astfel cu atitudinea de protejare a prietenului său) respectiv, că a comis fapta în stare de legitimă apărare sau cel puțin, sub imperiul provocării; a prezentat interes față de procedurile legale desfășurate împotriva sa, fiind prezent la toate cele trei termene de judecată și, sub aspectul laturii civile, a încheiat și el o tranzacție cu persoana vătămată - împrejurare reținută și în favoarea sa, ca circumstanță atenuantă prev. de art.74 alin.1 lit.b C.pen. 1969.
Așa fiind, s-au aplicat inculpaților pedepse corespunzătoare, în limite legale, judicios individualizate ca și cuantum, dar și modalitate de executare, situate sub minimul special prevăzut de lege, în cazul inculpatului B., puțin mai ridicată, în raport și de contribuția sa efectivă la cauzarea consecințelor grave asupra victimei.
Nu se impune coborârea mai accentuată a pedepselor aplicate, pentru că ar însemna, acest lucru, golirea de conținut a scopului pedepsei prev. de art.52 C.pen.1969, cu atât mai mult, cu cât, pedepsele aplicate nu se vor executa, ele fiind suspendate condiționat, fiind îndeplinite în cauză dispoz. art.81 C.pen.1969, evaluate corespunzător de judecătorul fondului.
Pentru toate aceste considerente, apelurile formulate în cauză se privesc ca nefondate, urmând a fi respinse ca atare, în temeiul art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.272 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 360 lei, onorariu apărător din oficiu pentru inculpat B. A. M. (pentru av. D. M.), sumă ce se va avansa din FMJ.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. vor fi obligați inculpații apelanți să plătească fiecare, câte 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații B. A. M., domic. în Cluj-N., Calea Mănăștur nr.60, jud. Cluj și B. Z., domic. în Cluj-N., ., . - împotriva sentinței penale nr.635 din 13.05.2015 a Judecătoriei Cluj-N..
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 360 lei, onorariu apărător din oficiu pentru inculpat B. A. M. (pentru av. D. M.), sumă ce se va avansa din FMJ.
Obligă inculpații apelanți să plătească fiecare, câte 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. D. M. A. C.
GREFIER
M. B.
Red./Tehnred.A.C.
4 ex./18.01.2016
Jud. fond:M.Ș.G.
| ← Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 8/2016. Curtea de... → |
|---|
