Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 417/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 417/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 15528/118/2012/a4
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 417/P
Ședința publică de la 20 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. L.
Judecător - C. D.
Judecător - D. I. N.
Grefier - A. B.
Cu participare procuror – I. Ț.
S-a luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații N. M., fiul lui Șucuran și E., născut la data de 26.11.1980 în C., R. G., fiul lui G. și R., născut la data de 09.11.1983 și A. C., fiul lui C. și E., născut la 26.06.1994 în C., în prezent deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii penale din data de 16.05.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 12- având ca obiect menținere arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, cu respectarea disp.art.297 al.1 cod pr.penală se prezintă recurenții inculpați N. M. și R. G. – în stare de deținere, asistați de avocat O. A., în substituirea apărătorului ales Coconi Tasy, în baza delegației de substituire depuse la dosar și A. C. – în stare de deținere, asistat de avocat ales D. I. F., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
. În conformitate cu disp. art.318 cod procedură penală, instanța procedează la verificarea identității recurenților inculpați N. M., R. G. și A. C., care precizează pe rând că își mențin recursul declarat în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511 cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul ,avocat O. A. pentru recurenții inculpați N. M. și R. G., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că, în cauză, nu mai subzistă temeiurile inițiale avute în vedere cu ocazia luării măsurii arestării preventive și nu s-au ivit altele noi care să justifice menținerea ei și în continuare.
În subsidiar, în raport de circumstanțele personale ale celor doi inculpați, solicită înlpcuirea măsuriia restării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Având cuvântul ,avocat D. I. F. pentru recurentul inculpat A. C. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului sau, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În sprijinul acestor cereri, urmează a se aține seama de împrejurarea că inculpatul nu este recidivist, s-a preocupat și a făcut demersuri pentru continuarea studiilor. Susține că, la dosarul cauzei nu există probe directe în susținerea vinovăției inculpatului, în condițiile în care din declarația părții vătămate L. A., reiese că inițiativa practicării prostituției pentru bani i-a aparținut și că își găsea clienți pe internet și recunoaște că A. nu beneficia de pe urma practicării de către aceasta a prostituției și nici nu s-a ocupat de găzduirea fetelor sau găsirea de locații.
De altfel, inculpatul A. a dovedit că este capabil și interesat să-și corecteze greșeala făcută, prin aceea că nu mai dorește să existe vreo legătură cu fosta sa prietenă și dorește să-și continue studiile în vederea angajării la o firmă de construcții care și-a arătat disponibilitatea de a-l angaja.
Nu se poate susține nici că inculpatul reprezintă un pericol public, având în vedere că a respectat cu strictețe program,ul de supraveghere, nu a avut nici o abatere, dimpotrivă s-a înscris la liceu și dorește să-și ajute verișoara, prin donarea unei părți din ficat.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de cei trei inculpați, ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că și la acest moment procesual, temeiul prevăzut în art.148 lit.f Cod procedură penală, subzistă nemodificat, având în vedere că infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol real pentru ordinea publică, dat de circumstanțele reale în care s-ar fi comis faptele și natura acestora, de modalitatea comiterii acestora de amploarea deosebită a acestui fenomen infracțional, cu implicații directe asupra libertății sexuale și psihice a persoanei și nu în ultimul rând, de, circumstanțele personale ale inculpaților R. G. și A. C. care nu se află la primul conflict cu legea penală, aspect ce rezultă din fișele de cazier existente la dosar.
În raport de argumentele prezentate, solicită și respingerea cererilor subsidiare privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura constând în obligarea inculpaților de a nu părăsi localitatea, apreciind că, raportat la natura și gravitatea acuzațiilor, complexitatea cauzei, singura măsură aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal este măsura arestării preventive.
Recurentul inculpat R. G. având cuvântul, achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat N. M. având cuvântul, achiesează la concluziile apărătorului său, precizând că are loc de muncă și trei copii în întreținere .
Recurentul inculpat A. C. având cuvântul, precizează că nu are nimic de spus.
CURTEA :
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin încheierea penală din data de 16.05.2013 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 12, s-a hotărât:
„În baza art.3002 raportat la art.160b alin.3 Cod de procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpaților N. M. fiul lui Șucuran și E., născut la data de 26.11.1980 în C., R. G. fiul lui G. și R., născut la data de 09.11.1983 în Medgidia, jud. C. și A. C. fiul lui C. și E., născut la 26.06.1994 în C..
În baza art.139 Cod de procedură penală, respinge cererile inculpaților privind revocarea ori înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondate.
Măsura se comunică locului de deținere.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că din actele și lucrările cauzei reiese că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, existând indicii temeinice cu privire la comiterea de către inculpații N. M., R. G. și A. C. a unor fapte prevăzute de legea penală, în sensul dispozițiilor art.681 Cod pr. penală
Totodată se constată a fi îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art.143 și art.681 Cod de procedură penală, la dosarul cauzei regăsindu-se probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele, astfel cum rezultă din principalele acte probatorii enumerate în conținutul rechizitoriului.
De altfel, așa cum s-a arătat și cu ocazia precedentelor verificări, pe parcursul urmăririi penale inculpații aflați în stare de arest preventiv și-au recunoscut faptele, cu unele nuanțări, cât privește gradul de participație, iar la primul termen de judecată aceștia s-au prevalat de dispozițiile art.3201 Cod de procedură penală, aspect care vine în susținerea concluziei exprimate mai sus.
Totodată se reține faptul că temeiul prevăzut în art.148 lit.f Cod procedură penală, subzistă la acest moment procesual, infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații fiind pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol real pentru ordinea publică.
Prezența pericolului concret pentru ordinea publică este dată de circumstanțele reale în care s-ar fi comis faptele, natura faptelor săvârșite, de modalitatea comiterii acestora (de mai multe persoane împreună, în mod organizat și cu premeditare), de amploarea deosebită a acestui fenomen infracțional, cu implicații directe asupra libertății sexuale și psihice a persoanei, dreptului său la propria imagine și dezvoltării viitoare a victimelor minore, cu reverberații directe asupra gradului de pericol social concret, impactului negativ indus colectivității și sentimentului de nesiguranță creat, circumstanțele personale ale inculpaților R. G. și A. C. care nu se află la prima întâlnire cu legea penală, aceste aspecte rezultând din fișele de cazier existente la dosar.
Toate aceste aspecte conduc la concluzia că temeiurile prev. de art.136 Cod pr. penală, art.143 Cod pr. penală și art.148 lit.f Cod procedură penală avute în vedere la momentul arestării preventive a inculpaților subzistă nemodificate, fiind necesară menținerea acestei măsuri.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații A. C., N. M. și R. G., motivele de recurs fiind expuse oral la termenul din data de 20.05.2013 cu ocazia dezbaterilor și sunt cuprinse în practicaua prezentei decizii, neimpunându-se reiterarea lor.
În recurs nu s-au administrat mijloace de probă noi.
Examinând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile formulate de către inculpații A. C., N. M. și R. G. nu sunt fondate, pentru următoarele:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial C., s-a dispus trimiterea în judecată, între alții, a inculpaților N. M. (sub aspectul infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003, trafic de minori, prevăzută de art.13 alin.1,2 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, proxenetism, prevăzută de art.329 alin.1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin 2 Cod penal, act sexual cu un minor, prevăzută de art.198 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută de art.51 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și răspândire de materiale obscene, prevăzută de art.325 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal), R. G. (sub aspectul infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003, trafic de minori, prevăzută de art.13 alin.1,2 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, proxenetism, prevăzută de art.329 alin.1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, act sexual cu un minor, prevăzută de art.198 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, pornografie infantilă, prevăzută de art.18 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută de art.51 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și răspândire de materiale obscene, prevăzută de art.325 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal) și A. C. (sub aspectul infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003, trafic de minori, prevăzută de art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și proxenetism, prevăzută de art.329 alin.1,3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal).
Actul de sesizare a instanței a reținut în sarcina celor trei inculpați s-a reținut că, începând cu aprilie 2012, împreună cu alte persoane, au inițiat și constituit un grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism, pentru obținerea de beneficii materiale și financiare, sens în care le-au primit și găzduit în diverse apartamente închiriate pe raza Municipiului C., pe minora L. A. de 16 ani și, prin înșelăciune, pe minora C. F. D. de 13 ani, sub pretextul găsirii unui post de baby sitter, în scopul exploatării lor sexuale.
De asemenea, în sarcina inculpaților N. M. și R. G. s-a reținut că, în perioada aprilie - octombrie 2012, au cumpărat-o pentru prostituție de la inculpații F. I. V. și A. A. N. pe majora C. G., îndemnând și înlesnind practicarea prostituției de către minorele C. F. D. și L. A. și majorele C. G., E. A. și I. I. (aceasta din urmă fiind recrutată de inculpatul R. G.), însușindu-și, astfel, foloasele materiale obținute, precum și faptul că, în baza unei rezoluții infracționale unice, în intervalul 18.06._12, au întreținut în două rânduri acte sexuale orale cu minora C. F. D., în vârstă de 13 ani, că în perioada aprilie - octombrie 2012, în baza unei rezoluții infracționale unice, au deținut în diverse sisteme și medii de stocare informatice, în vederea răspândirii pe internet, mai multe fotografii în care apar minorele C. F. D. și L. A. în poziții sexuale cu caracter pornografic și că, totodată, în perioada aprilie - octombrie 2012, în baza unei rezoluții infracționale unice, au produs și deținut, în vederea răspândirii pe internet, mai multe fotografii ce le prezintă pe majorele C. G. și E. A., precum și pe încă o tânără neidentificată, în ipostaze obscene.
În sarcina inculpatului R. G. s-a mai reținut și faptul că în intervalul aprilie - octombrie 2012, în virtutea unei rezoluții infracționale unice, cu ajutorul telefonului mobil, a produs în mai multe rânduri fotografii ce le surprind pe minorele C. F. D., în vârstă de 13 ani și L. A., în vârstă de 16 ani, în poziții sexuale cu caracter pornografic, că în perioada aprilie - octombrie 2012, în baza unei rezoluții infracționale unice, a deținut în diverse sisteme și medii de stocare informatice, în vederea răspândirii pe internet și, totodată, a răspândit pe internet mai multe fotografii în care apar minorele C. F. D. și L. A. în poziții sexuale cu caracter pornografic și că, în același interval de timp, a răspândit pe calea internetului mai multe fotografii ce le prezintă pe majorele C. G. și E. A., precum și pe o tânără neidentificată, în ipostaze obscene, concepând și răspândind pe internet mai multe anunțuri cu caracter obscen, privitoare la oferirea de relații sexuale contra cost.
În sarcina inculpatului A. C. s-a reținut și faptul că, în virtutea unei rezoluții infracționale unice, în perioada aprilie - octombrie 2012, alături de ceilalți doi inculpați, a îndemnat și înlesnit practicarea prostituției de către minorele C. F. D. și L. A. și majorele C. G., E. A. și I. I., trăgând foloase materiale de pe urma practicării prostituției de către cele cinci tinere.
În cursul urmăririi penale, prin încheierea Tribunalului C. nr.168/24.10.2012 s-a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpați pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 24.10.2012 până la data de 21.11.2012 inclusiv, ulterior această măsură fiind prelungită cu 30 de zile, până la data de 21.12.2012, prin încheierea aceleiași instanțe nr.183/16.11.2012.
Pentru luarea acestei măsuri s-a constatat că din materialul probator administrat rezultă existența indiciilor prevăzute de art.143 Cpp, referitoare la săvârșirea faptei, precum și incidența cazului prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Măsura arestării preventive a fost menținută cu ocazia înregistrării dosarului pe rolul instanței, precum și ulterior, potrivit dispozițiilor prevăzute de art.3002 Cod procedură penală.
Curtea constată, în raport de întreg materialul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, după sesizarea instanței, rezultă indicii temeinice, în sensul unei presupuneri rezonabile că inculpații au comis infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, fiind întrunite astfel condițiile impuse de art.143 cod procedură penală.
Curtea mai constată că recurenții inculpați nu au contestat probele administrate în cursul urmăririi penale, arătând că înțeleg să se judece în procedura simplificată prev. de art.320 ind.1 cod procedură penală.
Curtea apreciază că și în prezent lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind astfel îndeplinite și condițiile impuse de art.148 lit.f cod procedură penală.
Curtea reține că în practica CEDO s-a statuat că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp, pentru prezervarea ordinii publice (v. cauza Letellier contra Franței).
Curtea mai reține că în cauză subzistă, nealterat, temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod de procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății fiind închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică ce ar rezulta din lăsarea în libertate a recurenților inculpați fiind de ordinul evidenței și nemijlocit dovedit.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a recurenților inculpați, instanța reține faptul că, raportat la noțiunea de “probe”, ce se regăsește în teza a II-a a articolului 148 lit.f din Codul de procedură penală, aceasta nu se confundă, dar nici nu exclud probele administrate în cursul urmăririi penale, fiind vorba de orice element de fapt care poate contribui la cunoașterea împrejurărilor necesare justei soluționări a cauzei și care trebuie să reiasă din existența la dosar a unor date, din care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Așa fiind, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce o perturbare la nivelul comunității, la adresa respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează cu fermitate, că legea nu este aplicată cu hotărâre, starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupunând o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică.
Datele care confirmă prezența pericolului concret pentru ordinea publică sunt date de gravitatea deosebită a faptelor reținute a fi comise de recurenții inculpați, gravitate ce este determinată de împrejurările și modalitatea de comitere, prin conjugarea eforturilor a unui număr foarte mare de persoane, perioada în care se reține că s-a desfășurat activitatea infracțională și nu în ultimul rând faptul că această activitate, prin amploarea sa devenise pentru inculpați o adevărată întreprindere din care se obțineau venituri substanțiale.
În același sens, se are în vedere și persoana victimelor, printre care și minore, care, prin publicitatea pornografică au fost expuse vederii unui număr foarte mare de persoane și cu care inculpații au și întreținut raporturi sexuale.
Toate aceste aspecte sunt de natură să producă un impact puternic negativ în rândul populației, pentru o perioadă lungă de timp, cu atât mai mult cu cât victimele sunt și minore, astfel încât, raportat la perioada arestului preventiv, la caracterul de fenomen social pe care l-au luat asemenea acțiuni, apreciem că, reacția societății la o eventuală punere în libertate a inculpaților ar fi puternic negativă, chiar și în condițiile în care inculpații au recunoscut faptele.
Caracteristicile raporturilor dintre inculpați și persoanele traficate, impun o protecție a persoanelor ce urmează a fi audiate, pentru a se evita orice influențare a conduitei procesuale a acestor persoane, cu atât mai mult cu cât, inculpații și-au recunoscut faptele pentru a beneficia de prevederile art.3201 cod procedură penală, cu precizarea făcută de aceștia că, totuși parte din activitatea infracțională nu au comis-o, sau au săvârșit-o în alte condiții.
De asemenea, Curtea are în vedere și antecedența penală a inculpaților.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază că aspectele expuse în motivele de recurs cu privire la circumstanțele personale nu prevalează asupra interesului general, referitor atât la starea de securitate socială pe care trebuie să o asigure instituțiile statului prin reacția promptă față de săvârșirea unor infracțiuni grave cât și asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.
În consecință, Curtea constată că nu este întemeiată, în acest moment, cererea inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, nefiind îndeplinite cerințele art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de către recurenții inculpați A. C., N. M. și R. G. împotriva încheierii penale din data de 16.05.2013 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 12.
Conform art.192 alin. 2,4 cod procedură penală, inculpații A. C., N. M. și R. G. vor fi obligați la plata sumei de câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit.”b” cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de către recurenții inculpați A. C. fiul lui C. și E., născut la 26.06.1994, N. M. ul lui Șucuran și E., născut la data de 26.11.1980 și R. G. fiul lui G. și R., născut la data de 09.11.1983, împotriva încheierii penale din data de 16.05.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 12.
Conform art.192 alin. 2,4 cod procedură penală, obligă pe inculpații A. C., N. M. și R. G. la plata sumei de câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
V. L. C. DeliorgaDan I. N.
Grefier,
A. B.
Jud fond: I.C.S.
Red dec jud: D I N.
2ex. / 20.05.2013
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 21/2013. Curtea de... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
