Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Sentința nr. 104/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 104/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 13-08-2015 în dosarul nr. 558/36/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 104/P
Ședința Camerei de consiliu de la 13.08.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. M.
Cu participare Grefier: M. I.
Ministerul Public prin procuror V. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. privind transferul cetățeanului român S. A. I., C.N.P._, născută la data de 09.01.1992 în Mun Tulcea, jud. Tulcea, într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 12 ani închisoare, aplicată de autoritățile judiciare din Italia.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu a răspuns pentru condamnatul S. A. I., care a lipsit, avocat desemnat din oficiu M. S., în baza delegației avocațiale aflată la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Apărătorul persoanei condamnate, avocat M. S. arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită să se dispună recunoașterea hotărârii nr. 846/14 SIEP din data de 18.04.2014 a Curții ci Jurați de Apel din R., Italia, vizând persoana condamnată S. A. I., prin care aceasta a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare și, existând acordul său la transferare, solicită transferarea persoanei condamnate S. A. I. într-un penitenciar din România în vederea existării pedepsei, în temeiul disp. art. 153 din Legea nr. 302/2004.
Având cuvântul pentru persoana condamnată, avocat M. S. solicită admiterea sesizării formulată de parchet, recunoașterea hotărârii pronunțate autoritățile judiciare din Italia și transferul persoanei condamnate înt-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 12 ani închisoare aplicată de Curtea cu Jurați de Apel din R. pentru săvârșirea infr. de omor și tâlhărie, la dosar existând acordul statului italian și al condamnatului la transfer.
CURTEA
Asupra cererii penale de față:
La data de 05.08 2015 Curtea de Apel C. a fost sesizată de P. de pe lângă Curtea de Apel C. pentru transferarea condamnatului S. A. I., într-un penitenciar din România.
În motivarea cererii formulate s-a învederat faptul că, prin cererea de transfer a persoanei condamnate S. A. I., autoritățile judiciare italiene au solicitat Ministerului de Justiție din România transferarea acestuia într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei.
Din verificările efectuate a rezultat că persoana condamnată S. A. I. nu figurează ca fiind cercetată în vreo cauză penală pe teritoriul României, nu și-a dat consimțământul în vederea transferării într-un penitenciar din România, iar autoritățile italiene și-au exprimat acordul cu privire la transferarea acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că cererea de transfer este fondată.
Potrivit art. 155 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală,instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) hotărârea este definitivă și executorie;
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;
c) persoana condamnată are cetățenie română;
d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;
e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 151.
Prin sentința penală nr. 19/2013, Registrul general nr. 45/2012, Registrul general sesizări penale nr._/2011, pronunțată la data de 18.04.2014 de către Curtea cu Jurați de Apel din R., în reformarea sentinței penale nr. /2012 din data de 07.05.2012 pronunțată de Judecătorul pentru Cercetări Preliminare de pe lângă Tribunalul Ordinar din R. - Secția 14, definitivă și executorie, persoana condamnată S. A. I., C.N.P._, născută la data de 09.01.1992 în Mun Tulcea, jud. Tulcea, a fost condamnată la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de omor prev. de art. 61 n. 4 și 5, art. 110, art. 575, art. 577 n. 4 Cod penal italian și tâlhărie prev. de art. 61 n. 5, art. 110, art. 628 al. 1 și 3, n. 1 și 2 Cod penal italian.
În sarcina condamnatului S. A. I. s-a reținut că în data de 17.06.2011, acționând împreună cu alte cinci persoane, l-au legat de mâini și i-au acoperit gura numitului Onofri Sabatini, născut în anul 1032, astfel încât să împiedice orice posibilitate de apărare a acestuia și orice posibilitate de a cere ajutor, l-au lovit în mod repetat cu diferite obiecte contondente, în mai multe părți ale corpului, inclusiv la cap, cauzând decesul acestuia. S-au reținut circumstanțele agravante de a fi acționat în grup de mai multe persoane, de a fi acționat cu cruzime și asupra unei persoane aflată în stare de imposibilitate de a se apăra. S-a mai reținut că în aceleași împrejurări, acționând în scopul de a obține un profit injust, după imobilizarea numitului Onofri Sabatini, au căutat în casa acestuia suma de 16.000 euro, sustrăgând în final un pistol pentru îndepărtarea câinilor.
Este îndeplinită condiția dublei incriminări, întrucât faptele comise de persoana condamnată S. A. I. sunt incriminate de legea română în art. 188 - art. 189 lit. d, h Cod penal ( omor calificat ) și art. 234 alin. 1 lit. d, f Cod penal ( tâlhărie calificată ) cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal.; se mai constată că nu există vreunul din cazurile care înlătură executarea pedepsei.
Persoana condamnată S. A. I. este cetățean român, dar nu a consimțit la executarea pedepsei în România, astfel cum rezultă din cererea de transfer formulată. Dispozițiile art. 155 alin. 1 lit. d din Legea nr. 302/2004 permit însă recunoașterea și executarea hotărârii pe teritoriul României, chiar în lipsa consimțământului persoanei condamnate, dacă aceasta este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România.
Din verificările efectuate de autoritățile italiene a rezultat că persoana condamnată nu are raporturi stabile de serviciu sau de familie pe teritoriul Italiei, iar persoana condamnată a declarat în fața autorităților italiene că anterior arestării locuia în loc F. din România.
Se mai constată că față de persoana condamnată S. A. I. s-a dispus expulzarea de pe teritoriul Italiei.
Astfel, sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 155 alin. 1 lit. d din Legea nr. 302/2004, care permit recunoașterea și executarea hotărârii pe teritoriul României, chiar în lipsa consimțământului persoanei condamnate, dat fiind că acesta este cetățean român, trăiește pe teritoriul României, iar după executarea pedepsei în Italia ar fi expulzat de pe teritoriul acestui stat.
De asemenea, în cauză nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prev. de art. 151 alin. 1,2 din Legea nr. 302/2004.
Conform art. 151 alin. 1,2 din Legea nr. 302/2004, o hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută și pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 155, atunci când: persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României; persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală;pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române;pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate; atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripția executării pedepsei; atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislația sa: (i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la consecințele legale în caz de neprezentare; sau (ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și a fost încunoștințată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă poate verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi și că, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; Hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri prevăzute de lege).
În cauză, se constată că sunt îndeplinite toate condițiile pentru recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțată de Curtea cu Jurați de Apel din R. și transferarea persoanei condamnate S. A. I. în vederea executării pedepsei într-un penitenciar în România pentru continuarea executării pedepsei, urmând a fi admisă sesizarea.
În baza art. 154 alin. 6 lit. a din Legea nr. 302/2004 se va recunoaște sentința penală nr. 19/2013, Registrul general nr. 45/2012, Registrul general sesizări penale nr._/2011, pronunțată la data de 18.04.2014 de către Curtea cu Jurați de Apel din R., în reformarea sentinței penale nr. /2012 din data de 07.05.2012 pronunțată de Judecătorul pentru Cercetări Preliminare de pe lângă Tribunalul Ordinar din R. - Secția 14, prin care persoana condamnată S. A. I., C.N.P._, născută la data de 09.01.1992 în Mun Tulcea, jud. Tulcea, a fost condamnată la pedeapsa de 12 ani închisoare.
Se va dispune transferarea persoanei condamnate S. A. I., în prezent aflată în stare de detenție pe teritoriul Italiei, într-un penitenciar pe teritoriul României, în vederea executării pedepsei de 12 ani închisoare.
Se va dispune executarea în România, potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, a pedepsei de 12 ani închisoare aplicată condamnatului S. A. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor prev. de art. 61 n. 4 și 5, art. 110, art. 575, art. 577 n. 4 Cod penal italian și tâlhărie prev. de art. 61 n. 5, art. 110, art. 628 al. 1 și 3, n. 1 și 2 Cod penal italian, fapte incriminate de legea română în art. 188 - art. 189 lit. d, h Cod penal și art. 234 alin. 1 lit. d, f Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal.
În baza art. 154 alin. 8 lit. a, b din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 65 Cod penal condamnatul S. A. I. va executa pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a,b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată.
Persoanei condamnate S. A. I. i s-a aplicat și pedeapsa accesorie a publicării sentinței penale de condamnare, interzicerea perpetuă de la ocuparea și exercitarea funcțiilor publice și interzicerea legală pe perioada executării pedepsei.
În conformitate cu duspozițiile art. 154 alin. 8 lit. a, b din Legea nr. 302/2004, în cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanța de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română ori durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.
Publicarea sentinței penale de condamnare și interzicerea legală pe perioada executării pedepsei nu au corepondent în legea română și nici nu pot fi adaptate, întrucât nu se identifică interdicții apropiate celor stabilite de autoritățile italiene, astfel că nu pot fi nic aplicate direct și nici adaptate.
Interzicerea perpetuă de la ocuparea și exercitarea funcțiilor publice are corespondent în legea română, în dispozițiile art. 65 alin. 1 Cod penal raportat la art. 66 alin. 1 lit. a,b Cod penal, cu mențiunea însă că interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a,b Cod penal nu poate avea caracter permanent, așa cum s-a dispus prin hotărârea de condamnare din Italia, ci durează până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau este considerată executată, conform art. 65 alin. 3 Cod penal.
În consecință, se impune adaptarea pedepsei accesorii, atât din pucnt de vedere al conținutului interdicțiilor, cât și al duratei, în sesnul menționat anterior.
Se va deduce din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată condamnatului S. A. I. perioada executată de la data de 30.06.2011 la zi, având în vedere dispozițiile art. 144 alin.1 din Legea nr. 302/2004 și mențiunile din certificatul privind stadiul executării condamnării, potrivit cu care executarea pedepsei pe teritoriul Italiei a început la data de 30.06.2011.
Soluția se comunică autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămân în sarcina statului.
În baza art. 272 C. pr. pen. suma de 400 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu – avocat M. S. se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel C..
În baza art. 154 alin. 6 lit. a din Legea nr. 302/2004 recunoaște sentința penală nr. 19/2013, Registrul general nr. 45/2012, Registrul general sesizări penale nr._/2011, pronunțată la data de 18.04.2014 de către Curtea cu Jurați de Apel din R., în reformarea sentinței penale nr. /2012 din data de 07.05.2012 pronunțată de Judecătorul pentru Cercetări Preliminare de pe lângă Tribunalul Ordinar din R. - Secția 14, prin care persoana condamnată S. A. I., C.N.P._, născută la data de 09.01.1992 în Mun Tulcea, jud. Tulcea, a fost condamnată la pedeapsa de 12 ani închisoare.
Dispune transferarea persoanei condamnate S. A. I., în prezent aflată în stare de detenție pe teritoriul Italiei, într-un penitenciar pe teritoriul României, în vederea executării pedepsei de 12 ani închisoare.
Dispune executarea în România, potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, a pedepsei de 12 ani închisoare aplicată condamnatului S. A. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor prev. de art. 61 n. 4 și 5, art. 110, art. 575, art. 577 n. 4 Cod penal italian și tâlhărie prev. de art. 61 n. 5, art. 110, art. 628 al. 1 și 3, n. 1 și 2 Cod penal italian, fapte incriminate de legea română în art. 188 - art. 189 lit. d, h Cod penal și art. 234 alin. 1 lit. d, f Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal.
În baza art. 154 alin. 8 lit. a, b din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 65 Cod penal condamnatul S. A. I. execută pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a,b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată.
Deduce din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată condamnatului S. A. I. perioada executată de la data de 30.06.2011 la zi.
Soluția se comunică autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
În baza art. 272 C. pr. pen. suma de 400 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu – avocat M. S. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Cu drept de apel în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicarea copiei de pe dispozitiv pentru condamnat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.08.2015.
Președinte, Grefier,
M. D. M. M. I.
Red.jud. M.D.M.
2ex/18.08.2015
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea... → |
|---|
