Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 573/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
Comentarii |
|
Decizia nr. 573/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 17-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 573/P
Ședința publică de la 17 iunie 2015
Completul compus din:
Președinte – A. I.
Judecător – D. I. N.
Cu participare Grefier – M. V.
Ministerul Public prin procuror R. G. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul penal declarat împotriva sentinței penale nr. 405 din data de 25.03.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr. _ de P. de pe lângă Judecătoria C. privind pe inculpatul O. S. D., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 2088/P/2013 din data de 30.06.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 C.pen. și furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. și art. 41 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea la data de 16.06.2015, a amânat-o la data de 17.06.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 405 din data de 25.03.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr. _, s-a hotărât:
„În baza art. 386 C.proc.pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 C.pen. și furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. și art. 41 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen. în conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 C.pen. și furt calificat în scop de folosință prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen. raportat la art. 230 alin. 1 C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen.
În baza art. 208 alin. 1 și 4 – art. 209 alin. 1 lit. i C.pen.1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen., condamnă pe inculpatul O. S. D. (fiul lui G. și V., născut la data de 09.06.1991 în localitatea O., jud. V., studii 6 clase, domiciliat în localitatea Rîmniceanca, ., CNP_) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în scop de folosință.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art.71 alin.2 C.pen.1969 aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 C.pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen., condamnă pe inculpatul O. S. D. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art.71 alin.2 C.pen.1969 aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a C.pen.1969, constată că infracțiunile pentru care este condamnat inculpatul O. S. D. prin prezenta hotărâre, infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. g și e C.pen.1969, cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen.1969 pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 351/22.02.2012 emisă de Judecătoria Focșani definitivă prin nerecurare la 13.03.2012 și infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. i C.pen.1969 pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1132/08.10.2013 a Judecătoriei C. definitivă prin decizia penală nr. 06.12.2013 a Curții de Apel C., sunt concurente.
Repune în individualitatea lor pedepsele reținute prin aceste hotărâri, respectiv: 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, spor 8 luni închisoare, 2 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare.
Menține revocarea liberării condiționate a restului rămas neexecutat de 341 zile din pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 428/2009 a Judecătoriei Focșani.
În baza art. 34 alin. 1 lit. b C.pen.1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., contopește pedepsele de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, spor 8 luni închisoare, 2 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art.71 alin.2 C.pen.1969 aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 36 alin. 3 C.pen.1969 scade din durata pedepsei de 3 ani și 8 luni, perioada executată de la data de 15.03.2012 la 17.10.2014.
În baza art. 59, 60 C.pen.1969 menține liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani și 8 luni închisoare dispusă la data de 10.10.2014 prin sentința penală nr. 2177/10.10.2014 a Judecătoriei Focșani.
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen., obligă inculpatul O. S. D. la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 2200 lei (700 lei aferenți urmăririi penale și 1500 lei aferenți judecății în primă instanță) avansate de către stat.
În baza art. 272 C.proc.pen. dispune avansarea sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu conform delegației . nr.6876 din 04.12.2013, din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 18.10.2011, inculpatul O. S. D. a luat fără consimțământul numitului S. N. C., autoturismul marca F. cu numărul de înmatriculare B8645PC folosind cheia adevărată a acestuia și l-a condus pe străzile V. P. și Eroilor din municipiul C., fără a poseda permis de conducere.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. 1 C.pen., instanța reține că elementul material constă în acțiunea de a conduce pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere. Acțiunea inculpatului, care la data de 18.10.2011, a condus autoturismul marca F. cu numărul de înmatriculare B8645PC pe străzile V. P. și Eroilor din municipiul C., fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie auto, realizează elementul material al infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, urmarea imediată constând în starea de pericol pentru relațiile sociale create în jurul siguranței circulației rutiere și pietonale, valoare socială ocrotită penalmente prin norma de incriminare a infracțiunii. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. 3 pct. 3 lit. a C.pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale iar acest rezultat, crearea unei stări de pericol pentru circulația rutieră și pietonală, era inevitabil având în vedere lipsa calificării necesare de a conduce autovehicule, atestată printr-un permis de conducere emis în condițiile legii, de către autoritățile competente. Acest aspect este confirmat de faptul că inculpatul a și generat un accident rutier la momentul săvârșirii infracțiunii.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen. raportat la art. 230 alin. 1 C.pen., instanța reține că elementul material constă în luarea pe nedrept a unui vehicul din posesia sau detenția unei persoane, fără consimțământul acesteia, prin scoaterea vehiculului de sub stăpânirea în fapt a posesorului sau detentorului, urmată de trecerea efectivă a vehiculului sub puterea făptuitorului, faptă săvârșită prin folosirea fără drept a unei chei adevărate, în scopul de a folosi vehiculul fără drept. Acțiunea inculpatului care la data de 18.10.2011, a luat fără consimțământul numitului S. N. C., autoturismul marca F. cu numărul de înmatriculare B8645PC folosind cheia adevărată a vehiculului pentru a-l conduce pe străzile V. P. și Eroilor din municipiul C., realizează elementul material al infracțiunii de furt calificat în scop de folosință prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen. raportat la art. 230 alin. 1 C.pen., urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale create în jurul securității exercițiului atributelor dreptului de proprietate și posesie și în concret deposedarea persoanei vătămate S. N. C. de vehiculul marca F. cu numărul de înmatriculare B8645PC și îngrădirea astfel a exercițiului dreptului de posesie asupra vehiculului. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât inculpații au prevăzut rezultatul faptei sale și au urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.
Față de identitatea de conținut constitutiv al infracțiunilor cercetate în ambele reglementări, astfel cum se raportează la împrejurările cauzei, reținând tratamentul sancționator mai favorabil al concursului de infracțiuni reglementat de Codul penal 1969 aplicabil în cauză și din perspectiva antecedentelor penale ale inculpatului, instanța de fond a reținut ca lege penală mai favorabilă inculpatului O. S. D., Codul penal 1969 și OUG nr. 195/2002.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria C..
În dezvoltarea motivelor de apel ale Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a criticat soluția instanței de fond prin prisma greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpatului, solicitându-se majorarea cuantumului acestor pedepse în raport de gravitatea acuzațiilor ce se aduc acestuia; în acest sens, s-a arătat că, chiar dacă faptele au fost comise în 2011, urmează a se avea în vedere că acestea sunt concurente cu alte infracțiuni similare, pedeapsa rezultantă urmând a fi executată în regim privativ de libertate în condițiile Codului penal din 1969, mult mai favorabil din acest punct de vedere.
La termenul din data 11.06.2015, inculpatul nu s-a prezentat în fața Curții, deși a fost legal citat, Curtea constatând că la acest termen de judecată procedura de citare a fost legal îndeplinită față de dispozițiile art. 259 alin. 1, 2 Cod procedură penală prin citarea inculpatului la ultimul domiciliu cunoscut indicat de acesta administrației locului de deținere, reținând totodată că inculpatul nu și-a îndeplinit obligația de a comunica organelor judiciare în cel mult 3 zile orice schimbare de adresă, prin urmare, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2611 Cod procedură penală privind imposibilitatea de a comunica citația; în ceea ce privește dispozițiile art. 259 alin. 5 Cod procedură penală, Curtea a reținut că acestea sunt aplicabile în situația în care organul judiciar nu cunoaște adresa la care locuiește inculpatul și nici locul său de muncă, situație în care citația se afișează la sediul organului judiciar, iar nu în ipoteza din prezenta cauză când inculpatul și-a schimbat adresa și nu și-a respectat obligația de a încunoștința organele judiciare cu privire la acest aspect.
În apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.
Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul formulat în cauză P. de pe lângă Judecătoria C. este fondat, pentru următoarele:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului sub forma intenției directe prev. de art. 16 alin.(3) lit. a) cod penal.
În acest sens, Curtea are în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cauză:
- procesul verbal de depistare a inculpatului de către organele de poliție (f.8-14.dup.) conform căruia la data de 18.10.2011 inculpatul O. S. D. a condus autoturismul marca F. cu numărul de înmatriculare B8645PC pe străzile V. P. și Eroilor din municipiul C., acroșând autoturismele parcate: Opel Vectra cu numărul de înmatriculare TX8305XC, Ford cu numărul de înmatriculare_, BMW cu numărul de înmatriculare_ . Autoturismul condus de către inculpat a fost găsit de organele de poliție abandonat, în interiorul acestuia fiind identificat permisul de conducere a numitului S. N. C.. Echipajul de poliție constatator a fost anunțat prin dispeceratul unității că la sediu s-a prezentat conducătorul vehiculului abandonat în persoana inculpatului O. S. D.. În urma verificărilor s-a constatat că acesta nu este posesorul unui permis de conducere. Posesorul autoturismului S. N. C. a arătat că a lăsat cheia vehiculului pe pervazul geamului din imobilul în care lucra împreună cu inculpatul și, plecat fiind din imobil, inculpatul a luat cheia și a pus în circulație vehiculul pe drumurile publice.
- declarație martor M. C. P. (f.17,18.dup.) proprietar al vehiculului avariat cu numărul TX8305XC, care a văzut autoturismul marca F. culoare albastru cu numărul B8645PC plecând de lângă vehiculul păgubitului virând pe . a abandonat vehiculul scăpând actele de identitate pe care martorul le-a recuperat, cu care s-a deplasat la imobilul situat pe .. 6, unde a discutat situația cu numitul S. N.. Ulterior, martorul însoțit de inculpatul O. S. D. și numitul S. N. C. (care i-au comunicat martorului că vehiculul marca F. fusese condus de către inculpat, la momentul acroșajului), s-au deplasat la sediul poliției pentru a sesiza evenimentul.
- declarație martor S. N. C. (f.19,22.dup.) în cuprinsul cărora a arătat că la data de 18.10.2011, având posesia vehiculului marca F. cu numărul de înmatriculare B8645PC, parcat pe . 6, unde executa o lucrare de amenajări interioare împreună cu inculpatul O. S. D., și plecat fiind să cumpere materiale de construcții, a fost contactat de către inculpatul care i-a comunicat că a luat cheile autoturismului și a pus în circulație autovehiculul, împrejurare în care a avariat trei autoturisme. Martorul a îndemnat pe inculpat să rămână la fața locului până la sosirea sa, iar odată ajuns la fața locului martorul a constatat că vehiculul F. era staționat pe . că inculpatul nu deține permis de conducere.
- declarații inculpat (f.50-52,54,56.dup.) în cuprinsul cărora recunoaștere comiterea faptelor în sensul că: la data de 18.10.2011, aflându-se la imobilul situat în .. 6, municipiul C. unde executa lucrări de amenajare interioară împreună cu S. N. C., și în lipsa martorului S., a pus în circulație vehiculul F. cu numărul de înmatriculare B8645PC, pe . poseda permis de conducere, context în care a avariat un vehicul; inculpatul a abandonat vehiculul pe . s-a prezentat la sediul poliției însoțit de martorul S. N..
- adresa nr._/25.02.2012 a IPJ C. – Serviciul Rutier care atestă că inculpatul nu deținea permis de conducere la data de 18.10.2011 (f.33.dup.),
- declarația inculpatului prin care a recunoscut comiterea faptelor.
Curtea mai reține, în același sens, că la termenul de judecată din data de 27.01.2015 din fața instanței de fond inculpatul O. S. D. a arătat că înțelege să beneficieze de dispozițiile prev. de art.396 alin.10 cod procedură penală, în sensul că a recunoscut în totalitate fapta astfel cum i s-a reținut în sarcină prin actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (f.18, f.22 verso dosar fond).
Curtea constată de altfel că motivele de apel invocate de către P. de pe lângă Judecătoria C. nu vizează modalitatea de reținere a stării de fapt de către prima instanță ci doar individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului.
Examinând cauza sub toate aspectele, potrivit efectului devolutiv al apelului și limitelor acestuia prev. de art.417 alin.1,2 cod procedură penală, Curtea constată că apelul formulat de către P. de pe lângă Judecătoria C. este fondat sub aspectul omisiunii efective a instanței de fond de a dispune schimbarea încadrării juridice dată faptelor, prima instanță reiterând în dispoziția de schimbare a încadrării juridice aceeași încadrare juridică ca din care a schimbat încadrarea juridică:
„În baza art. 386 C.proc.pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 C.pen. și furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. și art. 41 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen. înconducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 C.pen. și furt calificat în scop de folosință prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. d C.pen. raportat la art. 230 alin. 1 C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen.”
Curtea constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că legea penală mai favorabilă în mod global, potrivit deciziei Curții Constituționale nr.265/06.05.2014 (publicată în Monitorul Oficial nr.372/20.05.2014), este reprezentată de dispozițiile penale în vigoare până în data de 01.02.2014, raportat la tratamentul sancționator mai favorabil al concursului de infracțiuni reglementat de Codul penal 1969 aplicabil în cauză și din perspectiva antecedentelor penale ale inculpatului, însă a omis să menționeze încadrarea juridică a faptelor potrivit dispozițiilor penale anterioare datei de 01.02.2014, respectiv infracțiunile prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. și art.208 alin.1,4 – art.209 alin.1 lit.i) cod penal 1969, cu aplicarea art.33 lit.a) cod penal 1969.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.421 pct.2 lit. a) cod procedură penală, Curtea va admite apelul formulat de către P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr. 405 din data de 25.03.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr. _, va desființa sentința apelată și, rejudecând, în baza art.386 cod procedură penală, va schimba încadrarea juridică dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O. S. D. din infracțiunile prev. de art.335 alin.1 cod penal și art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.d) cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 cod penal și art.41 alin.1 cod penal în infracțiunile prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. și art.208 alin.1,4 – art.209 alin.1 lit.i) cod penal 1969, cu aplicarea art.33 lit.a) cod penal 1969 și art.5 cod penal.
Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de apel al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. prin care s-a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpatului, raportat la atitudinea sinceră a inculpatului, la faptul că acesta a solicitat aplicarea procedurii de judecată simplificate, perseverența infracțională a inculpatului urmând a fi sancționată prin aplicarea unui spor de pedeapsă, prin regimul sancționator al concursului de infracțiuni.
În consecință, Curtea va menține dispozițiile de condamnare a inculpatului O. S. D. la:
- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1,4 – art.209 alin.1 lit.i) cod penal 1969 cu aplicarea 5 cod penal și art.396 alin.10 cod procedură penală,
- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. cu aplicarea 5 cod penal și art.396 alin.10 cod procedură penală.
Instanța de fond a constatat în mod corect că prezentele infracțiuni sunt concurente cu infracțiunile pentru care același inculpat a fost condamnat prin sentința penală nr.351/22.02.2012 a Judecătoriei Focșani și prin sentința penală nr.1132/08.10.2013 a Judecătoriei C. și de repunere în individualitatea lor a pedepselor aplicate prin aceste hotărâri, dispoziții pe care le va menține și, în consecință, Curtea va contopi pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care va adăuga un spor de 1 an închisoare (raportat la perseverența infracțională a inculpatului și la multitudinea de infracțiuni comise în concurs), în final inculpatul O. S. D. urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
Examinând cauza sub toate aspectele, potrivit efectului devolutiv al apelului și limitelor acestuia prev. de art.417 alin.1,2 cod procedură penală, Curtea constată că apelul formulat de către P. de pe lângă Judecătoria C. este fondat și sub aspectul greșitei dispoziții de menținere a liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 3 ani și 8 luni închisoare dispusă la data de 10.10.2014 prin sentința penală nr.2177/10.10.2014 a Judecătoriei Focșani, nefiind aplicabile prev. art.61 cod penal 1969, având în vedere că nici prezentele infarcțiuni și nici o altă infracțiune care a intrat în procedeul contopirii menționat mai sus nu a fost comisă după data eliberării condiționate a inculpatului, 10.10.2014, ci anterior acestei date.
În consecință, Curtea va înlătura dispoziția de menținere a liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 3 ani și 8 luni închisoare dispusă la data de 10.10.2014 prin sentința penală nr.2177/10.10.2014 a Judecătoriei Focșani.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art.272 alin.2 cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu Tamasan S. M. în cuantum de 200 lei se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit. a) cod procedură penală, admite apelul formulat de către P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr. 405 din data de 25.03.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr. _, desființează sentința apelată și rejudecând:
În baza art.386 cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O. S. D. din infracțiunile prev. de art.335 alin.1 cod penal și art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.d) cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 cod penal și art.41 alin.1 cod penal în infracțiunile prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. și art.208 alin.1,4 – art.209 alin.1 lit.i) cod penal 1969, cu aplicarea art.33 lit.a) cod penal 1969 și art.5 cod penal.
Menține dispozițiile de condamnare a inculpatului O. S. D. la:
- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1,4 – art.209 alin.1 lit.i) cod penal 1969 cu aplicarea 5 cod penal și art.396 alin.10 cod procedură penală,
- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. cu aplicarea 5 cod penal și art.396 alin.10 cod procedură penală.
Menținând dispozițiile de constatare că prezentele infracțiuni sunt concurente cu infracțiunile pentru care același inculpat a fost condamnat prin sentința penală nr.351/22.02.2012 a Judecătoriei Focșani și prin sentința penală nr.1132/08.10.2013 a Judecătoriei C. și de repunere în individualitatea lor a pedepselor aplicate prin aceste hotărâri, se contopesc pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care adaugă un spor de 1 an închisoare, în final inculpatul O. S. D. executând pedeapsa de 4 ani închisoare.
Înlătură dispoziția de menținere a liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 3 ani și 8 luni închisoare dispusă la data de 10.10.2014 prin sentința penală nr.2177/10.10.2014 a Judecătoriei Focșani.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel rămân în sarcina acestuia.
În baza art.272 alin.2 cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu Tamasan S. M. în cuantum de 200 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, A. I. D. I. N.
GREFIER,
M. V.
Jud. fond: C. L.
Jud. red. dec: D.I. N.
2ex. / 14.07.2015
← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 218/2015.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 582/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
---|