Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 422/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 422/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 15891/212/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 422/P
Ședința publică de la 13 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. J.
Judecător C. D.
Cu participare: Grefier de ședință A. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror J. V. P.
S-a luat în examinare apelul declarat de inculpatul A. D. fiul lui Sedat și Negibe, născut la data de 18.02.1986, CNP_, cetățean român, domiciliat în oraș Murfatlar, ., ., jud. C., împotriva sentinței penale nr. 1000 din data de 03 octombir e2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 C. pen. 1968 și art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C. pen. 1969, prin rechizitoriul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 07 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 13 mai 2015, când a pronunțat următoarea decizie
CURTEA
Dosar nr._
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1000/03.10.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
,, În baza art. 396 alin. 6 C.p.p. rap. la art. 16 alin. 1 lit. g C.p.p. în ref. la art. 180 alin. 4 C.pen. 1969, dispune încetarea procesului penal cu privire la inculpatul A. D. (fiul lui Sedat și Negibe, născut la data de 18.02.1986, CNP_, cetățean român, domiciliat în oraș Murfatlar, ., ., ., jud. C.), privind săvârșirea infracțiunii de lovirea sau alte violențe, prev. de art. art. 180 alin. 2 C. pen. 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării.
În baza art. 2 alin. l pct. l din Legea nr.61/1991 cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 C. pen., condamnă inculpatul A. D. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen. 1969, suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii, pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C.pen 1969.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 2 C.penal 1969, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua si lit.b C.penal 1969.
În baza art. 71 alin. 5 C.penal 1969, constată suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal 1969, pe durata suspendării condiționate a executarii pedepsei inchisorii.
Ia act că persoana vătămată C. I.-F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d C.p.p. obligă inculpatul A. D. la plata sumei de 1.500 lei iar pe persoana vătămată C. I.-F. la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.10.2014.,,
Pentru a pronunța sentința penală menționată, prima instanță deliberâd, a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de loviri sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 180 alin.2 Cp. 1969 și portul, fară drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum și folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecționate pe bază de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru șocuri electrice, faptă prev. și ped. de art. 2 alin. l pct. l din Legea nr.61/1991, ambele cu aplic, art.33 lit.a Cp. 1969.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului A. D., faptul că în ziua de 08.09.2011, în timp ce se afla la locul de joacă pentru copii din zona de domiciliu a persoanei vătămate C. I.-F. din orașul Murfatlar, a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate C. I.-F., aceasta din urmă suferind leziuni ce au necesitat 12 zile de îngrijiri medicale, și cu aceeași ocazie, a folosit un cuțit și un topor pentru a amenința persoanele care se aflau în zona de agreement, care au încercat să o apere pe persoana vătămată.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 03.07.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
În ședința de judecată din data de 29.09.2014, instanța a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivit disp. art. 374 alin. 4 și art. 375 C.p.p., acesta recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, solicitând ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a eventualelor înscrisuri prezentate de părți.
În aceeași ședință de judecată, a fost depusă la dosarul cauzei, în original, declarația notarială a persoanei vătămate C. I.-F., din conținutul căreia reiese faptul că aceasta s-a împăcat cu inculpatul A. D. pentru infracțiunile reținute în sarcina sa în prezenta cauză. Întrebat fiind, inculpatul A. D. a arătat că s-a împăcat cu persoana vătămată.
La data de 08.09.2011, persoana vătămată C. I.-F. se afla la locul de joacă amenajat lângă blocul 14 de pe . Murfatlar, unde o supraveghea pe nepoata sa, minora C. M.-N.. La scurt timp, între nepoata persoanei vătămate și un alt copil s-a iscat un conflict, în care a a intervenit și persoana vătămată, pentru a-1 aplana.
Ca urmare a acestuia conflict, la locul incidentului s-a deplasat inculpatul A. D., care a adresat injurii și aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate, producându-i acesteia leziuni, la nivelul capului și al umărului, ce au necesitat 12 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul avea asupra sa un cuțit și un topor. Martorii N. M., N. C.-D. și N. S., frații, respectiv tatăl persoanei vătămate, au încercat să intervină pentru aplanarea conflictului însă au fost urmăriți de inculpat, care avea asupra sa cuțitul și toporul și au reușit să se refugieze la domiciliile acestora.
Situația de fapt reținută de instanță se susține cu următoarele mijloace de probă: plângere persoană vătămată C. I.-F.; declarații persoană vătămată C. I.-F.; declarații inculpat A. D.; declarații martori, Certificat medico-legal nr. 1294/A1/15.09.2011;
În baza art. 396 alin. 2 C. proc. pen., instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpatul A. D..
Având în vedere Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, prin care instanța de control constituțional a statuat că în interpretarea art. 5 C. pen, nu este permisă combinarea dispozițiilor din legi penale succesive, instanța, în urma analizei globale a prevederilor din legile penale incidente în cauză, a identificat legea veche (C. pen. 1969 respectiv Legea nr. 61/1991) ca fiind legea penală mai favorabilă, având în vedere modalitățile de individualizare a executării pedepsei prevăzute de vechea reglementare.
Sub aspect obiectiv, faptele inculpatul A. D. care în ziua de 08.09.2011, în timp ce se afla la locul de joacă pentru copii amenajat lângă blocul 14 de pe . Murfatlar, a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate C. I.-F., aceasta suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12 zile de îngrijiri medicale, și cu aceeași ocazie, a folosit un cuțit și un topor pentru a amenința persoanele care se aflau în zona de agreement, care au încercat să o apere pe persoana vătămată, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lovirea sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 180 alin.2 Cp. 1969 și portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, faptă prev. și ped. de art. 2 alin. l pct. l din Legea nr.61/1991, ambele cu aplic, art.33 lit.a Cp. 1968.
Sub aspect subiectiv, inculpatul a acționat cu intenție.
Având în vedere declarația notarială a persoanei vătămate C. I.-F., din conținutul căreia reiese faptul că aceasta s-a împăcat cu inculpatul A. D. precum și precizările făcute în același sens de către inculpat, instanța urmează să ia act de manifestarea de voință a acestora și în baza art. 396 alin. 6 C.p.p. rap. la art. 16 alin. 1 lit. g C.p.p. în ref. la art. 180 alin. 4 C.pen. 1969, va dispune încetarea procesului penal cu privire la inculpatul A. D., privind săvârșirea infracțiunii de lovirea sau alte violențe, prev. de art. art. 180 alin. 2 C. pen. 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării.
La individualizarea pedepsei aplicata inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. l pct. l din Legea nr.61/1991, instanța a avut in vedere criteriile prev. de art. 72 C.pen. 1969 si anume: dispozițiile din partea generala a Codului Penal privind infracțiunea consumată; limitele de pedeapsa prevăzute în legea speciala, de la 3 luni la 2 ani sau amenda, reduse cu o treime potrivit art. 396 alin. 10 C.p.p.; gradul de pericol social al faptei pe care instanța îl apreciază ca fiind ridicat, raportat la faptul că inculpatul a purtat și folosit un cuțit și un topor pentru a amenința mai multe persoane, într-un loc de joacă amenajat pentru copii, persoana inculpatului – școlarizat, care a mai fost sancționat anterior cu amendă administrativă de către procuror pentru săvârșirea infracțiunilor de lovirea sau alte violențe.
Fiind dovedită existența faptei, elementele constitutive ale infracțiunii, precum și săvârșirea acesteia de către inculpat, instanța a antrenat răspunderea penală a acestuia, apreciind că scopul preventiv educativ al pedepsei (reglementat de art. 52 Cod penal 1969), poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, între limitele prevăzute de lege, reduse cu o treime potrivit 396 alin. 10 C.p.p., stabilind pedeapsa de 6 luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a considerat că având în vedere că pedeapsa principală aplicată inculpatului nu depășește 3 ani închisoare, ținând seama de vârsta și gradul de educație al acestuia, precum și de atitudinea procesuală avută de la momentul comiterii faptei până în prezent, instanța apreciază că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului, pronunțarea condamnării constituind un avertisment ce îl va determina să nu mai săvârșească infracțiuni.
Din legile succesive incidente în cauză, instanțaa constată că sunt îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei prev. de art. 81 C.pen. 1969 și pentru amânarea aplicării pedepsei, prev. de art. 83 C. pen..
Având în vedere faptul că, spre deosebire de instituția amânării aplicării pedepsei, pe parcursul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei inculpatul nu trebuie să respecte nicio măsură de supraveghere și nici nu-i pot fi impuse obligații de către instanța de judecată, rezultă că îi este mai favorabilă inculpatului modalitatea de executare a pedepsei prev. de art. 81. C. pen. 1969, aceasta reprezentând și rațiunea pentru care legea veche (C. pen. 1969 respectiv Legea nr.61/1991) a fost identificată ca lege penală mai favorabilă.
Astfel, în baza art. 81 C.pen. 1969, instanța a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii, pe un termen de încercare de 2ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C.pen 1969.
Împotriva sentinței penale nr. 1000/03.10.2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, a declarat apel inculpatul A. D., care în esență, a criticat soluția instanței de fond privind individualizarea pedepsei în raport de gravitatea faptei comise.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelant, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată că apelul declarat, este nefondat.
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului apelant A. D., fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 375Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Sub aspectul stării de fapt se constată că inculpatul A. D., în ziua de 08.09.2011, în timp ce se afla la locul de joacă pentru copii amenajat lângă blocul 14 de pe . Murfatlar, a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate C. I.-F., aceasta suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 12 zile de îngrijiri medicale, și cu aceeași ocazie, a folosit un cuțit și un topor pentru a amenința persoanele care se aflau în zona de agreement, care au încercat să o apere pe persoana vătămată, iar faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lovirea sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 180 alin.2 Cp. 1969 și portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, faptă prev. și ped. de art. 2 alin. l pct. l din Legea nr.61/1991, ambele cu aplic, art.33 lit.a Cp. 1968.
Analizând comparativ dispozițiile art. 81 si urm din C. p de la 1969 dar si dispozițiile art. 91 si urm. din noul C.p. se constata ca sunt mai favorabile reglementările anterioare, având in vedere sfera obligațiilor reglementate de noile prevederi.
Totodată, având în vedere Decizia CCR nr. 265/06.05.2014 publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014 potrivit căreia dispozițiile art. 5 C.p. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea apreciază că față de pedeapsa 6 luni închisoare aplicată inculpatului și modalitatea de individualizare a executării pedepsei, dispozițiile Codul penal de la 1969 sunt mai favorabile raportate la dispozițiile noului Cod penal .
Totodată Curtea va reține că inculpatul a avut o atitudine sinceră atât în fața organelor de cercetare penală cât și în fața instanței, recunoscând și regretând fapta și în mod corect a dat relevanță juridică acestor împrejurări, prin aplicarea art. 374 alin.4 C.p.p., art. 375 C.p.p. și art. 396 alin.10 C.p.p. cu privire la judecata în cazul recunoașterii vinovăției, având în vedere că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p.de la 1969 respectiv limitele de pedeapsa prev. de textul incriminator pentru fapta săvârșită, gradul de pericol social concret al faptei,( care rezulta din aceea că inculpatul a purtat și folosit un cuțit și un topor pentru a amenința mai multe persoane, într-un loc de joacă amenajat pentru copii, și a mai fost sancționat anterior cu amendă administrativă de către magistratul procuror procuror pentru săvârșirea infracțiunilor de lovirea sau alte violențe) precum si circumstanțele personale constând in atitudinea sinceră de recunoaștere a faptei si lipsa antecedentelor penale, din cazierul judiciar rezultând că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală.
Atitudinea procesuală a inculpatului de recunoaștere a faptei a determinat aplicarea procedurii prev. de art. 375 C. pr. pen. și a cauzei speciale de reducere a limitelor de pedeapsă.
Conduita procesuală sinceră a fost valorificată suficient de instanță în condițiile art. 396 alin. 10C. pr. pen., dat fiind că s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special redus .
Circumstanțele personale ale inculpatului A. D., nu relevă aspecte pozitive deosebite care să justifice un tratament sancționator mai blând, cum ar fi reducerea cuantumului pedepsei.
D. urmare, curtea apreciază că se impune menținerea cuantumului pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată pentru inculpat de prima instanță dat fiind că o sancționare mai ușoară a inculpatului ar putea lipsi de conținut pedeapsa aplicată, care nu își mai atinge scopul și funcțiile legale, atât din perspectiva prevenției generale, cât și a prevenției speciale.
Având în vedere că, spre deosebire de instituția amânării aplicării pedepsei, pe parcursul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei inculpatul nu trebuie să respecte nicio măsură de supraveghere și nici nu-i pot fi impuse obligații de către instanța de judecată, rezultă că îi este mai favorabilă inculpatului modalitatea de executare a pedepsei prev. de art. 81. C. pen. 1969, aceasta reprezentând și rațiunea pentru care legea veche (C. pen. 1969 respectiv Legea nr.61/1991) a fost identificată ca lege penală mai favorabilă.
Față de aceste aspecte, Curtea apreciază că judecătorul fondului a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii penale prin pronunțarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special, iar în ceea ce privește modalitatea de executare, suspendarea condiționată a executării pedepsei, este de natură să determine în conștiința inculpatului apelant, respectarea valorilor sociale și a normelor de drept, în vederea unei reinserții sociale reale, fără privare de libertate, sau prin stabilirea unor obligații și măsuri de supraveghere.
În consecință, instanța de fond a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute la art. 72 Cod penal 1969, privind individualizarea pedepsei, iar pedeapsa aplicată, prin cuantum și mod de executare, este în măsură să realizeze scopul prevăzut de legiuitor, conf. art. 52 cod penal 1969, neimpunându - se reducerea cuantumului pedepsei.
Pentru aceste considerente, Curtea: în baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. va respinge apelul declarat de către apelantul inculpat A. D., împotriva sentinței penale nr. 1000/03.10.2014, a Judecătoriei C., ca nefondat.
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen.va fi obligat apelantul inculpat A. D., la plata sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. b C. proc. pen. respinge apelul declarat de către apelantul inculpat A. D., împotriva sentinței penale nr. 1000/03.10.2014, a Judecătoriei C., ca nefondat.
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc.pen. obligă apelantul inculpat A. D., la plata sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.400 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, C. J. C. D.
Grefier,
A. B.
Jud fond.D.G.P.
Red. dec. Jud. C.D.
2ex/18.0.5.2015
| ← Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr.... | Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Sentința nr.... → |
|---|
