Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr. 453/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Obligă partea responsabilă civilmente în solidar cu inculpatul la plata către partea civilă S. C. Județean de Urgență „Sfântul A. A.” C. a sumei de 5.048,88 de lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare.

În baza art.276 alin.1, 2 și 4 C.proc.pen. raportat la art.274 alin.3 C.proc.pen. obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă S. M. a sumei de 5.200 de lei reprezentând onorariu avocat din cursul urmăririi penale.”

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. a fost trimis în judecată inculpatul C. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.184 alin.2 și 4 C.pen. reținându-se în esență că, la data de 22.09.2011, în jurul orei 14:50, a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_, pe DN3 din jud. C., dinspre loc. Murfatlar spre loc. Valu lui T., iar la km 244+500m a intrat în coliziune cu autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ care era staționat pe banda 1 de circulație, rezultând vătămarea corporală a pasagerului de pe bancheta din spate, partea civilă S. M., care a necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile produse i-au pus viața în primejdie prin hemoragie meningo-cerebrală și edem cerebral, rămânând cu infirmitate fizică prin lipsă de substanță osoasă.

Pentru dovedirea situației de fapt au fost menționate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului din 22.09.2011 însoțit de planșă fotografică și schița accidentului; nota de constatare tehnică din 03.10.2011; raportul de expertiză tehnică auto judiciară; raportul de expertiză medico-legală nr.235/Alrutier/2012 din 10.08.2012; declarațiile părți civile; declarații martori N. G. și M. V.; declarații inculpat.

În cursul urmăririi penale persoana vătămată S. M. s-a constituit parte civile cu suma totală de 205.000 euro din care 5.000 euro pretenții materiale și 200.000 lei pretenții derivând din daunele morale.

De asemenea, la data de 28.11.2014 partea civilă S. C. de Urgență C. a depus cererea de constituie ca parte civilă cu suma de 5.048,88 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, sens în care a depus decont justificativ.

La termenul din 04.12.2014, fiindu-i aduse la cunoștință dispozițiile art.374 alin.4, art.375 și art.396 alin.10 C.proc.pen., inculpatul a arătat că recunoaște fapta în modalitatea descrisă în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, fiind audiat sub acest aspect.

La data de 22.09.2011, în jurul orei 14:50, polițiștii din cadrul Serviciului Rutier C. au fost sesizați cu privire la faptul că pe DN3, jud. C., pe sensul de mers Murfatlar – C., la km 244+500 m, s-a produs un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a unei persoane.

În urma probelor administrate s-a stabilit că, la data de 22.09.2011, în jurul orei 14:50, autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ condus de către martorul M. V. și în care se mai aflau partea civilă S. M. (pe bancheta din spate) și martorul N. G. (pe locul din dreapta față) se afla staționat pe DN3, din jud. C., pe banda 1 de circulație, pe sensul de mers Murfatlar – C..

Autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare_, condus de către inculpat, se deplasa pe banda 1 de circulație, dinspre loc. Murfatlar și, ajungând la km 244+500 m, din neatenție, inculpatul a intrat cu partea dreaptă față în partea stânga spate a autoturismului marca VW care era staționat. în urma impactului a rezultat vătămarea corporală a părții civile care a fost transportată cu ambulanța la S. Județean C. de Urgență C..

Partea civilă a declarat că, în data de 22.09.2009, în jurul orei 14:50, se afla împreună cu martorii M. V. și N. G. în autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ care staționa, cu avariile pornite, pe prima bandă a șoselei Murfatlar – C., moment în care a acesta a fost lovit din spate de către autoturismul condus de către inculpat, iar el a fost proiectat în plafon și apoi în stâlpul autoturismului, pierzându-și cunoștința.

Conform notei de constatare tehnică din 03.11.2011, autovehicul condus de inculpat, corespundea din punct de vedere tehnic circulației în siguranță pe drumurile publice la data săvârșirii faptei.

Potrivit raportului de expertiză tehnică auto, autoturismul condus de inculpat se deplasa în premomentul producerii impactului cu viteza de 101km/h, acesta încălcând dispozițiile art.35 alin.l din OUG nr.195/2002 care obligă participanții la trafic să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației și să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor.

Cauza producerii accidentului o constituie neatenția în conducerea autoturismului manifestată de către inculpat, iar posibilitatea evitării producerii accidentului a aparținut acestuia.

S-a reținut că inculpatul circula cu o viteză peste limita legală de 90 km/h prevăzută de art.49 alin.4 lit.c din OUG nr.195/2002 în condițiile în care acesta circula pe un drum național, iar nu expres (E), viteza contribuind de asemenea la producerea accidentului.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr.235/Alrutier/2012 din 10.08.2012 întocmit de către SJML C., leziunile suferite de partea civilă au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie, prin hemoragie meningo-cerebrală și edem cerebral, aceasta rămânând cu infirmitate fizică prin lipsă de substanță osoasă.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că la data de 22.09.2011, în jurul orei 15:00, a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ pe DN3 din jud. C., dinspre .. C. și, din cauza unei camionete care i-a distras atenția, nu a observat la timp autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ care era staționat și a intrat în coliziune cu acesta.

Declarațiile martorilor M. V. și N. G. (care se aflau în autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ ) se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, aceștia precizând că înainte de producerea accidentului autoturismul staționa pe banda 1 de circulație cu avariile pornite din cauza unei defecțiuni tehnice.

Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile, avându-se în vedere decizia nr.265/6._ a Curții Constituționale s-a constatat în raport de modalitatea efectivă de individualizare a pedepsei atât sub aspectul cuantumului și în principal al modalității de executare, fiind incidente dispozițiile art.81 cod penal, că legea penală mai favorabilă este codul penal anterior.

S-a reținut astfel că, fapta inculpatului C. M. care la data de 22.09.2011, ora 14:50, a condus autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_, pe DN3 din jud. C., dinspre loc. Murfatlar spre loc. Valu lui T., iar la km 244+500 m, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art.35 alin.l din OUG nr.195/2002 care obligă participanții la trafic să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației și să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și a prevederilor art.49 alin.4 lit.c din OUG nr.195/2002 care impune ca pe drumurile naționale conducătorii auto să circule cu o viteză maximă de 90 km/h, a intrat în coliziune cu autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ care era staționat pe banda 1 de circulație, rezultând vătămarea corporală a pasagerului de pe bancheta din spate, partea civilă S. M., leziunile necesitând pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale, punându-i viața în primejdie prin hemoragie meningo-cerebrală și edem cerebral, rămânând cu infirmitate fizică prin lipsă de substanță osoasă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2 și 4 C.pen. 2009 cu aplicarea art.5 C.pen.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor stabilit de art.52 C.pen, și dispozițiile art.72 C.pen, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Limitele de pedeapsă au fost reduse cu o treime, conform dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.proc.pen. privind procedura în cazul recunoașterii învinuirii.

S-a avut în vedere că fapta inculpatul a avut ca urmare vătămarea corporală

a părții civile, infracțiunea fiind săvârșită prin încălcarea a două reguli de circulație deosebit de importante; conducătorul autoturismului nu a avut o atitudine preventivă în trafic, fiind distras după cum el însuși declară de o autoutilitară, neobservând autoturismul în care se afla partea civilă și care staționa pe banda I de circulație cu avariile pornite din cauza unei defecțiuni tehnice.

Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, s-a reținut că acesta are 47 de ani, este căsătorit, doi copii minori în întreținere, studii superioare, fiind administrator al unei societăți comerciale; de asemenea, inculpatul nu are antecedente penale, desfășoară activități în domeniul sportiv (arbitru național și european de Kung-Fu, instructor), calitățile sale fiind recunoscute atât pe plan național, cât și pe plan european și a încercat să ajute victima atât material, cât și moral, atât în perioada spitalizării, cât și ulterior.

Cu toate acestea, față de gravitatea faptei, relevată mai ales prin urmări, partea civilă rămânând cu infirmitate fizică permanentă prin lipsă de substanță osoasă, s-a dispus, în baza art.184 alin.2 și 4 C.pen. 1969 cu aplic. art.396 alin.10 C.proc.pen. aplicarea unei pedepse de 9 luni închisoare.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 rap. la art.71 alin.1 C.pen. 1969, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că pedeapsa principală aplicată inculpatului nu depășește 3 ani închisoare, iar acesta nu a mai fost condamnat anterior, neavând antecedente penale, ținând seama de vârsta (47 de ani) și gradul de educație (studii superioare), de faptul că are loc de muncă stabil, că pe plan național și internațional au fost recunoscute calitățile sale în domeniul sportului, că scopul pedepsei poate fi atins în aceste condiții fără privarea de libertate a inculpatului cu atât mai mult cu cât este vorba de o infracțiune neintenționată, pronunțarea condamnării de 9 luni închisoare constituind un avertisment ce îl va determina pe inculpat să adopte pe viitor o conduită mult mai preventiv în trafic și să conștientizeze gravitatea faptei, s-a considerat că nu se impune executarea pedepsei în regim de detenție ci în modalitatea suspendării condiționate a executării conform art.81 cod penal.

În baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei au fost suspendate și pedepsele accesorii.

Partea civilă și-a precizat pretențiile materiale și morale față de inculpat și față de partea responsabilă civilmente .. Astfel, persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro reprezentând daune morale și 5.000 de euro daune materiale.

În ceea ce privește condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale și anume existența unui prejudiciu, fapta ilicită, vinovăția și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu s-a considerat că acestea sunt întrunite în cauză.

Referitor la fapta ilicită și la raportul de cauzalitate s-a arătat că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

Jurisprudența și doctrina au fost constante în a aprecia că, în caz de vătămare a integrității corporale și a sănătății, după caz, prejudiciul trebuie să cuprindă echivalentul câștigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacității sale de muncă, să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale.

Deși partea civilă era încadrată în muncă ca preot și martora S. M. a declarat că după producerea accidentului acesta nu mai slujește, s-a constatat că nu s-a solicitat ca și daune materiale echivalentul câștigului în muncă de care acesta a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, neexistând de altfel înscrisuri din care să rezulte pierderea sau reducerea capacității de muncă.

De altfel, nici partea civilă și nici martora nu au putut indica sume concrete pe care partea civilă le-ar fi cheltuit cu tratamentul medical, menționând în schimb că inculpatul a contribuit uneori cu sume de bani.

În aceste condiții s-a constatat că prejudiciul material suferit de partea civilă este de 1.250 de lei reprezentând contravaloarea unei osteosinteze craniene.

S-a reliefat că nu se pot acorda alte daune materiale în condițiile în care acestea nu s-au dovedit, iar afirmațiile părții civile conform cărora a cheltuit sume de bani cu „plata” personalului medical sunt nesusținute, mai ales că partea civilă era asigurată, fiind sub acest aspect alegerea acesteia să recompenseze sau nu personalul medical (daruri manuale).

În ceea ce privește criteriile pentru stabilirea daunelor morale, în caz de vătămare a integrității corporale sau sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială, existând jurisprudență constanta sub acest aspect.

Totodată, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.

Spre deosebire de despăgubirile materiale, care se stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată.

Chiar dacă este adevărat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, trebuie să aibă în vedere o . criterii cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială și socială.

Atât CEDO, cât și ÎCCJ, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei.

Pentru stabilirea sumeI acordată cu titlu de daune morale, s-au avut în vedere cu precădere gravitatea leziunilor suferite de către partea civilă, relevate în raportul medico-legal –hemoragie meningo-cerebrală și edem cerebral, lipsă de substanță osoasă ; partea civilă a avut nevoie de o intervenție chirurgicală complexă – o cranioplatie, intervenție care i-a prelungit suferința reținându-se că leziunile părții civile sunt deosebit de grave, viața fiindu-i pusă în primejdie.

De altfel, partea civilă a fost internată 37 de zile în spital, iar perioada ulterioară de convalescență a fost de 7-9 luni conform declarației martorei.

Declarațiile părții civile în legătură cu suferințele sale actuale se coroborează cu cele ale martorei: stări de vertij, nu mai poate face activități fizice, dureri de cap care apar în situații de concentrare intensă ; un țiuit continuu în urechi care persistă.

S-a luat în considerare vârsta părții civile – 36 de ani și faptul că din probele administrate rezultă că acesta nu mai slujește ca preot, că viața i-a fost schimbată radical după producerea accidentului, aspecte ce reies din declarația martorei.

S-a apreciat că fapta ilicită a inculpatului i-a provocat părții civile suferințe fizice și psihice, fiindu-i de asemenea afectată și posibilitatea de a desfășura activități cotidiene și, prin urmare, s-a considerat că reprezintă o satisfacție echitabilă suma de 45.000 de euro la cursul B.N.R. din ziua plății.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de către SCJU C., conform art.313 alin.1 din Legea nr.495/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.

Având în vedere că prin comiterea de către inculpat a faptei ilicite s-au produs leziuni părții vătămate, aceasta necesitând îngrijiri medicale care au ocazionat cheltuieli suportate de către furnizorul de servicii medicale constituit ca parte civilă, cheltuieli dovedite prin decontul cheltuielilor, reiese că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului.

S-au avut în vedere și dispozițiile art.49 pct.1 lit.d din Ordinul CSA nr.14/2011 conform cărora la stabilirea despăgubirilor pentru vătămări corporale se au în vedere și eventualele cheltuieli prilejuite de accident, respectiv cele efectuate cu spitalizarea persoanei vătămate.

Împotriva susmenționatei sentințe au formulat apel partea civilă S. M. și partea responsabil civilmente . C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele prezentate în cererile scrise la care facem trimitere.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art.417 alin.2 cod procedură penală, Curtea constată:

Apreciem cuantumul daunelor morale acordate părții civile S. M. ca fiind greșit stabilit, impunându-se reducerea cuantumului, acesta nereprezentând o reparație în echitate.

Se vor avea în vedere gravitatea vătămărilor suferite de partea civilă, durata și caracterul ireversibil al acestora, urmările pe care le au asupra posibilităților victimei de a duce o viață, sub toate aspectele, normală, vârsta părții civile, felul și durata tratamentului medical, măsura și durata incapacității de muncă.

Se va ține seama că partea civilă a fost pusă în situația de a suporta 37 zile de spitalizare, prima spitalizare 21 de zile și a doua de 16 zile aceasta fiind determinată de efectuarea operației de cranioplastie, perioada în care s-a confruntat la nivel psihic cu conștiința că i-a fost pusă în primejdie viața prin hemoragie meningo - cerebrală și edem cerebral, de a fi bolnav, de a fi privat de viața normală pe care o ducea până în acel moment, corespunzătoare vârstei, ceea ce evident a provocat suferințe majore ce impun o compensație sub forma unor daune morale într-un cuantum suficient pentru a reprezenta o compensare a acestor privațiuni.

Se va avea în vedere și faptul că inculpatul a rămas cu infirmitate fizică permanentă prin lipsă de substanță osoasă coronariană.

Se va ține seama însă că partea civilă nu a suferit și alte leziuni care să îi provoace suferințe suplimentare.

Coroborând declarațiile părții civile cu actele medicale existente la dosar, se constată că după operație și la momentul externării, starea medicală a acesteia a evoluat bine, cu vindecare plagă și remitere simptomatologie neurologică, fiind externat fără deficite, cu control la 4 săptămâni sau la nevoie.

Față de acest material probator se vor înlătura susținerile martorei S. cu privire la perioada de confuzie și convalescență îndelungate de 7-9 luni.

La controlul efectuat în luna martie 2012, partea civilă prezenta cefalee, amețeli și lipsă de concentrare fiindu-i recomandată operația de cranioplastie care a și fost efectuată.

Potrivit declarației părții civile după câteva luni de la producerea accidentului mai avea o stare ușoară de amețeală și o senzație de greață care însă nu durează mult precum și un țiuit în urechi, infirmând susținerile martorei S. privind dar și a susținerilor din cererea de apel privind perioada grea a convalescenței și deprecierea stării de sănătate a părții civile.

Se constată deci că partea civilă la câteva luni de la accident, cu excepția acelor senzații de amețeală și greață care nu durează mult și a unui țiuit în urechi, are o stare de sănătate necesară și suficientă pentru a duce un trai normal pe plan familial, social și de muncă, neexistând nici un impediment pentru a-și relua activitățile de zi cu zi.

Față de cele constatate, considerăm că s-au acordat daune morale într-un cuantum nejustificat, fiind necesar să fie redus de la 45.000 euro la 35.000 euro.

În acest context, apreciem, cu privire la acest aspect, ca întemeiate criticile formulate de partea responsabil civilmente și ca nefondate criticile formulate de partea civilă.

Apar ca neîntemeiate criticile formulate de partea civilă cu privire la cuantumul daunelor materiale acordate de instanța de fond întrucât din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că aceasta ar fi cheltuit cu restabilirea sănătății sume mai mari decât cele stabilite de instanța de fond.

În ceea ce privește suportarea de către partea responsabil civilmente a cheltuielilor de spitalizare și a cheltuielilor de judecată, având în vedere că acestea sunt consecințe ale accidentului de care inculpatul a fost declarat vinovat, trebuie suportate în solidar cu inculpatul și de partea responsabil civilmente.

În consecință, Curtea, în baza art.421 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul parte civilă S. M. împotriva sentinței penale nr.1334/08.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .

În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, va fi obligat apelantul parte civilă S. M. la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.421 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală, se va admite apelul formulat de apelanta parte responsabilă civilmente . C. împotriva sentinței penale nr. nr.1334/08.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în baza art.423 alin.2 cod procedură penală, se va desființa, în parte, sentința penală nr.1334/08.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ și rejudecând se va reduce cuantumul daunelor morale la care a fost obligată partea responsabilă civilmente . C. în solidar cu inculpatul C. M. către partea civilă S. M. de la 45.000 euro la 35.000 euro.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare prezentei decizii.

Având în vedere că cererea de prelungire a dreptului de a circula a fost formulată odată cu dezbaterile în cauză și luând în considerare caracterul definitiv al hotărârii primei instanțe prin pronunțarea prezentei decizii, se va respinge ca nefondată cererea inculpatului de prelungire a dreptului de a circula.

În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul părții responsabile civilmente vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondată cererea inculpatului C. M. de prelungire a dreptului de a circula.

În baza art.421 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul parte civilă S. M. – domiciliat în C. ., ., . împotriva sentinței penale nr.1334/08.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .

În baza art.275 alin.2 cod procedură penală,

Obligă apelantul parte civilă S. M. la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.421 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală,

Admite apelul formulat de apelanta parte responsabilă civilmente . C. – cu sediul în C. ., . împotriva sentinței penale nr. nr.1334/08.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._,

În baza art.423 alin.2 cod procedură penală,

Desființează în parte sentința penală nr.1334/08.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ și rejudecând dispune:

Reduce cuantumul daunelor morale la care a fost obligată partea responsabilă civilmente . C. în solidar cu inculpatul C. M. către partea civilă S. M. de la 45.000 euro la 35.000 euro.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art.275 alin.3 cod procedură penală,

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul părții responsabile civilmente rămân în sarcina statului.

Definitivă,

Pronunțată în ședință publică, azi 19.05.2015.

Președinte,Judecător,

E. C. M. M. U.

Grefier,

I. C.

Jud.fond - V.M.

Tehnored.dec.jud. – E.C.M.

7 ex./25.06.2015