Revocare control judiciar (art.213 alin. 6 NCPP). Decizia nr. 206/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 206/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 01-09-2015 în dosarul nr. 1081/118/2015/a8

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 206/P/C

Ședința publică din data de 01.09.2015

Completul compus din:

Președinte - V. L.

Cu participare: Grefier M. I.

Ministerului Public - DNA S.T. C. prin

procuror Z. N.

S-au luat în examinare contestațiile formulate de inculpații Ț. G. – fiul lui Ș. și M., născut la data de 17.12.1954, CNP_ și F. E., fiul lui K. și A., născut la data de 01.08.1988 în localitatea L., G., domiciliat în localitatea L., ., G., reședința în România, Mun. C., ., . pașaportului turistic cu numărul AK0384535, împotriva încheierii de ședință din 26.08.2015 pronunțată în dosarul penal nr._ 15 al Tribunalului C., având ca obiect art. 213 al.6 C.p.p..

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații Tarălungă G., asistat de avocați aleși L. C. și inculpatul F. E., asistat de avocat ales D. M., în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul de fond al cauzei.

Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea disp. art. 257 – 263 cod pr. penală.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,

Avocat D. M., pentru inculpatul F. E., arată că la acest moment procesual nu este necesar ca inculpatul să fie asistat de un interpret autorizat de limbă greacă, acesta înțelegând limba română și despre ceea ce urmează a se discuta.

Interpelat fiind de curte, inculpatul F. E. arată că înțelege limba română, că știe care este obiectul cauzei și că nu are nevoie de interpret la acest termen, cunoscând suficient de bine limba română pentru a-și face apărările corespunzătoare prin avocat ales.

Curtea a verificat datele de identitate ale inculpaților Ț. G. și F. E., aceștia precizând că își mențin contestațiile formulate.

În conformitate cu dispozițiile art.363-366 C.p.p, părțile arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond, în dezbateri.

Având cuvântul pentru contestatorul inculpat Ț. G., avocat L. C. solicită admiterea contestației și revocarea măsurii controlului judiciar sau, în subsidiar, să se extindă raza teritorială la nivelul teritoriului României, apreciind că măsura preventivă nu se mai impune a mai fi menținută.

La momentul discuției anterioare privind menținerea măsurii controlului judiciar, reprezentantul Ministerului Public a adus ca argumente necesitatea audierii și protejării martorului amenințat, însă s-a finalizat audierea acestuia, situație in care dispărând singurul temei invocat de Ministerul Public la menținerea controlului judiciar, apreciază că nu mai există temeiuri pentru a păstra măsura, motiv pentru care a solicitat revocarea.

Cu ocazia discuției în fond asupra prezentei cereri, procurorul a înțeles totuși să facă vorbire și de necesitatea audierii celorlalți martori, însă dacă va fi îmbrățișat acest punct de vedere, înseamnă că până la finalizarea cercetării judecătorești, măsura preventivă nu poate fi revocată. Susținerea procurorului este lipsită de probatoriu, nefiind semnalate de-a lungul timpului încercări ale inculpatului de a influența în vreun fel martorii.

Menținerea acestei măsuri preventive în această manieră stereotipă, care nu este chiar o măsură preventivă atât de ușoară întrucât inculpatul este consemnat la domiciliu din București nu este conformă cu principiile din Codul de procedură penală.

De asemenea, solicită a se mai avea în vedere că cea mai mare parte a martorilor care urmează să fie audiați sunt cetățeni străini, însă este posibil ca aceștia nici să nu se mai afle în România și să fie efectuate comisii rogatorii. În aceste condiții, măsura controlului judiciar nu poate fi menținută. Aceasta trebuie să fie actuală, iar necesitatea restrângerii dreptului la liberă circulație trebuie să fie absolut necesară și trebuie să aibă legătură directă cu stadiul dosarului. Inculpatul și-a expus poziția procesuală încă de la bun început, și-a formulat apărări, fiind fost militar, profesor universitar, având o anumită conduită profesională și înțelegere a consecințelor luării legăturilor cu martorii.

Pe cale de consecință, solicită să se constate că în cauză măsura preventivă față de inculpat a ajuns la sfârșitul momentului la care trebuie să existe, sens în care solicită revocarea acesteia.

În subsidiar, dacă instanța apreciază că trebuie să existe un control față de inculpat, solicită să se lărgească raza teritorială pe care nu o poate depăși la nivelul întregii țări întrucât mare parte din martori și cei mai importanți nu sunt cetățeni români și este posibil ca aceștia să nu se afle în România astfel încât raza teritorială pe care nu o poate depăși inculpatul nu este relevantă, importantă fiind obligația de a nu lua legătura cu martorii.

Având cuvântul pentru contestatorul inculpat F. E., avocat D. M. solicită admiterea contestației formulate și revocarea măsurii controlului judiciar, apreciind că în cauză au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea menținerii acestei măsuri la acest moment procesual. Astfel, ceea ce a susținut inculpatul la începutul camerei preliminare s-a adeverit pe parcurs și anume la termenul anterior, când martora audiată sub protecția a făcut o mărturisire care, din punctul de vedere al apărării, schimbă radical situația și nu face altceva decât să întărească ideea că au existat dovezi tăinuite de acuzare, care aveau să-l disculpe pe inculpatul F. E.. La fila 134 din dosarul de fond martora P. A. mărturisește că fără cunoștința inculpatului F. a introdus respectiva bancnotă de bani în plicul acestuia pentru a face sub orice formă credibil ceea ce declarase inițial in fața organului de anchetă, respectiv la momentul denunțului formulat.

Din această perspectivă, consideră că a existat o anchetă incorectă, la acel moment, rechizitoriul fiind incorect menținut în condițiile în care s-a relevat o situație de nelegalitate, de neloialitate față de inculpatul F..

În cauză, a fost audiatsingurul martor referitor la inculpatul F. E. și anume P. A., care și-a expus punctul de vedere, sens în care inculpatul nu ar mai putea să influențeze buna desfășurare a procesului penal. Acesta nu a influențat sub nicio formă ancheta, s-a prezentat la fiecare termen de judecată și este important că a recunoscut fapta, nu infracțiunea,iar dacă recunoștea infracțiunea ar fi mers pe procedura simplificată. Poziția apărării este că intenția inculpatului a fost alterată intrucât sunt multe lucruri în cauză care nu se leagă. În momentul în care o altă persoană are inițiativa acestei acțiuni, este stimulată, agitată, împinsă nu se poate accepta că s-a făcut o anchetă corectă față de inculpat. Ceilalți martori din cauză nu au nicio legătură cu inculpatul F. E., ci pur și simplu reflectă o altă situație în raport de inculpatul Ț..

Pe de altă parte, susține că tulburarea emoțională pentru inculpatul F. E. este destul de gravă. Astfel, pentru un cetățean român situația de a fi limitat teritorial la nivelul țării este una suportabilă, însă inculpatul F. E. ar familia, prieteni și tot ce ține de existența acestuia în G., motiv pentru care nu este corect ca acest inculpat în condițiile în care nu au fost evidențiate probe noi care să reflecte că este un potențial pericol pentru împiedicarea bunei desfășurării procesului penal, să fie supus măsurii controlului judiciar. Din această perspectivă, nu există o împrejurare concretă care să justifice susținerea acuzării că este necesar ca inculpatului să-i fie restricționată libertatea de mișcare la nivelul țării.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea contestației și revocarea măsurii controlului judiciar.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestațiilor ca nefondate și menținerea încheierii instanței de fond ca legală și temeinică întrucât, în mod corect, s-a apreciat că la acest stadiu procesual măsurile preventive se impun în continuare pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Instanța de fond, corect, a subliniat faptul că raportat la natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, la modul în care s-a desfășurat cercetarea judecătorească până la acest moment, respectiv prin audierea a doar doi martori, care au confirmat în continuare acuzațiile, măsura controlului judiciar este în continuare necesară pentru a evita orice alt impediment, cum ar fi influențarea martorilor sau ticluirea de probe.

Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul Ț. G., acesta a dat o declarație amplă în fața instanței încercând să-și construiască o apărare neverosimilă din punctul de vedere al acuzării, arătând diferite aspecte ce nu au fost menționate până la acel moment, cum ar fi că respectivele bilețele pe care erau menționate numele studenților erau menite pentru a se face o evidență cu cei care s-au înscris la anumite examene pentru a se pregăti formulare de examen, astfel încât să se evite o anumită răzmeriță a studenților cum s-a întâmplat anterior când nu au fost suficiente for de examen. Astfel, inculpatul a susținut că acele bilețele au mai fost date încă din decembrie 2014, că au fost fotografiate în prezența altor cadre didactic, aspecte care sunt contrazise în declarațiile anterioare ale martorilor. Din acest punct de vedere, consideră că inculpatul, lăsat fără vreo măsură preventivă ar putea să influențeze martorii care mai sunt de audiat în cauză, dar și alte persoane să dea declarații favorabile acestuia astfel încât să se sustragă răspunderii penale.

Prin urmare, consideră că raportat la numărul mare de acte materiale, respectiv 11 acte materiale privind infracțiunea de luare de mită, raportat la modalitatea concretă de săvârșire, măsura controlului judiciar față de inculpatul Ț. G. este în continuare necesară pentru a evita denaturarea situații de fapt prin ticluirea de probe false.

Referitor la cererea subsidiară a inculpatului, de modificare a razei teritoriale pe care inculpatul să nu o depășească, apreciază că nu este oportună la acest moment având in vedre că inculpatul a făcut niște apărări care presupun luarea unor declarații unor persoane ceea ce ar presupune o anumită influențare din partea acestuia, directă sau indirectă, dacă acesta ar avea posibilitatea să se deplaseze oricând în C. sau în alte părți, existând astfel un risc pentru buna desfășurare a procesului penal. apreciază că se impune menținerea în continuare a restricției inculpatului de a nu părăsi raza mun. București.

Cu privire la contestația inculpatului F. E., solicită respingerea acesteia ca nefondată întrucât deși s-a susținut până la începutul cercetării judecătorești că va uza de procedura simplificată, că recunoaște în totalitate acuzațiile, cu ocazia audierii in fața instanței de fond, inculpatul și-a schimbat radical declarația în sensul că a săvârșit fapta sub imperiul unei puternice provocări din partea martorului denunțător, că nu ar fi săvârșit fapta dacă nu ar fi fost intervenția acestei persoane, că nu cunoaște ca inculpatul Ț. să fi primit mită anterior, că nu i-a mai dat sume, deși din înregistrările prezentate inițial de martora P. A. rezulta clar că inculpatul F. E. i-a mai dat inculpatului Ț. o sumă de bani pentru un alt examen pe care l-a promovat și că luase decizia si pentru examenul din sesiunea de iarnă a anului 2015 pentru a-i da o sumă de bani în vederea promovării examenului.

Din aceste împrejurări rezultă o atitudine oscilantă a inculpatului ceea ce impune o prudență din partea organelor judiciare în aprecierea măsurii preventive. În condițiile concrete, măsura este oportună și, de asemenea, proporțională cu gravitatea acuzației reținută în sarcina inculpatului. Totodată, măsura controlului judiciar este cea mai blândă dintre măsurile preventive.

Precizează că apărarea a menționat că starea de tulburare pe care o resimte inculpatul ar justifica revocarea acestei măsuri ori in condițiile in care acesta se presupune că a săvârșit o infracțiune trebuie să se supună rigorilor legii penale, inclusiv riscului de a fi supus unor măsuri preventive. Măsura controlului judiciar este în continuare necesară și față de inculpatul F. E. pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

În replică, avocat L. C. arată în cauză arestarea preventivă a fost luată în temeiul disp. art. 223 al. 2 C.p.p., nu în temeiul al. 1 al aceluiași articol, unde se prevede expres influențarea martorilor, sens în care, în raport de aceste temeiuri se discută de o stare de pericol concret pentru ordinea publică, nu despre influențarea martorilor.

În ceea ce privește declarațiile pe care Ministerul Public își întemeiază acuzația în continuare sunt de o anume greutate. Se vorbea că inculpatul Faloutasos i-ar mai fi dat mită inculpatului Ț. și în trecut, lucru ce reiese din discuțiile cu martorul amenințat, însă martorul amenințat, în acele convorbiri, îl inducea în eroare pe inculpat. Martorul amenințat, în mod expres, în sala de judecată, a spus că nu a dat niciodată mită profesorului, ori în interceptări spune că și ea și-a aranjat examenele. Martorul amenințat a spus că nu îl cunoaște pe profesor personal și nici într-o altă situație și că nu este în relații de dușmănie cu el, dat totodată a spus procurorului la urmărire penală că se simte amenințat. Celălalt martor audiat, la urmărire penală spune că de bunăvoie s-a prezentat într-o seară, cu ceilalți, să facă denunț, când inculpatul a fost reținut, iar în sala de judecată spune că a fost citat.

În ultimul cuvânt contestatorul inculpat Ț. G. solicită a se ține seama de concluziile apărătorului său și arată că martorul audiat a recunoscut în fața instanței că tot ce este scris in declarația ei este fals, adică nu știe din mediul academic că el ia mită, ci că i s-a spus de DNA, că nu i-a dat niciodată bani și că nu il cunoaște. Martorul amenințat a discutat în discuțiile cu inculpatul F. că i-a dat lui bani, ori in instanță nu a recunoscut nici că i-a dat bani, nici că nu i-a dat bani. Martorii care urmează a fi audiați sunt fie din C., fie din țările arabe, iar restrângerea dreptului său de circulație la nivelul Bucureștiului i se pare fără temei.

În ultimul cuvânt contestatorul inculpat F. E., este de acord cu apărătorul său.

CURTEA

Asupra contestațiilor de față;

Pronunțând încheierea penală din data de 26.08.2015 în dosarul nr._ 15, Tribunalul C. a dispus respingerea ca nefondate a cererilor de revocare a măsurii controlului judiciar formulate de inculpații Ț. G. și F. E., precum și cererea lui Ț. G. de modificare a controlului judiciar.

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele;

„La data de 24.02.2015, prin rechizitoriul nr. 23/P/2015, înregistrat la această instanță sub nr. de dosar 1081/_, P. de pe lângă ÎCCJ –DNA – Serviciul Teritorial C. i-a trimis în judecată pe inculpații Ț. G. – 60 ani – fiul lui Ș. și M., născut la data de 17.12.1954 în ., domiciliat în Mun. București, ., sectorul 1, posesor al C.I. . numărul_ emis de SPC București, S1, CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea a 11 infracțiuni de luare de mită aflate în concurs real prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. 1 Cod penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal și F. E. – 26 ani – fiul lui K. și A., născut la data de 01.08.1988 în localitatea L., G., domiciliat în localitatea L., ., G., reședința în România, Mun. C., ., . pașaportului turistic cu numărul AK0384535, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 290 Cod penal.

S-a reținut în esență în actul de sesizare al instanței că inculpatul Ț. G., în calitate de profesor universitar doctor la Facultatea de farmacie din cadrul Universității Ovidius C., având totodată gradul de colonel în rezervă, în data de 28.01.2015, în jurul orelor 9, a primit suma de 200 de euro de la studentul F. E., înmatriculat în anul V al facultății sus-menționate, pentru a-l promova, în condiții nelegale, la examenul la disciplina Farmacie clinică din anul V de studii care urma a fi susținut în data de 04.02.2015, inculpatul F. E., student înmatriculat în anul V al Facultății de Farmacie din cadrul Universității Ovidius C.,, în data de 28.01.2015, în jurul orelor 9, i-a remis inculpatului Ț. G., profesor universitar doctor la facultatea amintită anterior, având totodată gradul de colonel în rezervă, suma de 200 euro, în scopul de a-l promova, în condiții nelegale, la examenul de la disciplina Farmacie clinică din anul V de studii care urma să se desfășoare în data de 04.02.2015, inculpatul Ț. G. primind suma sus-menționată.

De asemenea inculpatul Ț. G., în calitate de profesor universitar doctor la Facultatea de Farmacie din cadrul Universității Ovidius C., având totodată gradul de colonel în rezervă, în data de 21.01.2015, a primit suma de 450 euro de la numita N. S. A., studentă în anul V la Facultatea de Farmacie din cadrul Universității Ovidius, pentru a o promova pe aceasta, în condiții nelegale, la examenele la disciplinele Farmacologie, Farmacoterapie și Medicamente biologice, în calitate de profesor universitar doctor la Facultatea de Farmacie din cadrul Universității Ovidius C., având totodată gradul de colonel în rezervă, în perioada 14.01.2015 – 16.01.2015, a primit de la numitul P. P. L., student în anul V la Facultatea de Farmacie din cadrul Universității Ovidius, suma de 300 euro pentru a-l promova, în condiții nelegale, la examenul la disciplina Medicamente biologice, în calitate de profesor universitar doctor la Facultatea de Farmacie din cadrul Universității Ovidius C., având totodată gradul de colonel în rezervă, în data de 22.01.2015, a primit de la numita B. E., studentă în anul IV la Facultatea de Farmacie din cadrul Universității Ovidius, suma de 300 euro pentru a o promova, în condiții nelegale, la examenul la disciplina Farmacologie – Farmacoterapie, în calitate de profesor universitar doctor la Facultatea de Farmacie din cadrul Universității Ovidius C., având totodată gradul de colonel în rezervă, în perioada 05.01.2015 – 18.01.2015, a primit de la numita M. M., studentă în anul III la Facultatea de Farmacie din cadrul Universității Ovidius, suma de 600 euro pentru a o promova, în condiții nelegale, la examenele la disciplinele Farmacologie, Fitoterapie și Medicamente biologice, în calitate de profesor universitar doctor la Facultatea de Farmacie din cadrul Universității Ovidius C., având totodată gradul de colonel în rezervă, în luna ianuarie 2015, a primit de la numitul Hkiri Monnoubi, student în anul IV la Facultatea de Farmacie din cadrul Universității Ovidius, suma de 250 euro pentru a-l promova, în condiții nelegale, la examenul la disciplina Farmacoterapie, în calitate de profesor universitar doctor la Facultatea de Farmacie din cadrul Universității Ovidius C., având totodată gradul de colonel în rezervă, în intervalul 19.01.2015 – 23.01.2015, a primit de la numitul Abdmouleh Mohamed Karim, student în anul V la Facultatea de Farmacie din cadrul Universității Ovidius, suma de 150 euro pentru a-l promova, în condiții nelegale, la examenul la disciplina Farmacie clinică,, în calitate de profesor universitar doctor la Facultatea de Farmacie din cadrul Universității Ovidius C., în luna ianuarie 2015, a primit de la numitul C. Mohamed Walid, student în anul V la Facultatea de Farmacie din cadrul Universității Ovidius, suma de 300 euro pentru a-l promova, în condiții nelegale, la examenele la disciplinele Farmacologie și Farmacie clinică, în calitate de profesor universitar doctor la Facultatea de Farmacie din cadrul Universității Ovidius C., în data de 15.01.2015, a primit de la numita Chatzikosta M., studentă în anul V la Facultatea de Farmacie din cadrul Universității Ovidius, suma de 300 euro pentru a o promova, în condiții nelegale, la examenul la disciplina Farmacie clinică, în calitate de profesor universitar doctor la Facultatea de Farmacie din cadrul Universității Ovidius C., în perioada 15.01.2015 – 16.01.2015, a primit de la numitul Loumakis Nikolaos, student în anul V la Facultatea de Farmacie din cadrul Universității Ovidius, suma de 200 euro pentru a-l promova, în condiții nelegale, la examenul la disciplina Farmacie clinică, în calitate de profesor universitar doctor la Facultatea de Farmacie din cadrul Universității Ovidius C., la începutul lunii ianuarie 2015, a primit de la numitul Koustikos Theofanis, student în anul IV la Facultatea de Farmacie din cadrul Universității Ovidius, suma de 500 euro pentru a-l promova, în condiții nelegale, la examenul la disciplina Farmacoterapie,

Întrucât infracțiunile sus-menționate au fost comise de către inculpatul Ț. G., prin acțiuni distincte, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în cauză, se reține aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. 1 Cod penal.

Prin Ordonanța nr. 23/P/2015 din data de 23.01.2015, s-a început urmărirea penală în cauză cu privire la săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. 1 Cod penal și dare de mită prev. de art. 290 Cod penal (fila 5, vol. 1).

Prin Ordonanța nr. 23/P/2015 din data de 28.01.2015, s-a dispus efectuarea, în continuare, a urmăririi penale față de suspecții Ț. G. și F. E. cu privire la săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. 1 Cod penal și, respectiv, dare de mită prev. de art. 290 Cod penal (fila 121, vol. 1).

Suspecților Ț. G. și F. E. le-a fost adusă la cunoștință calitatea de suspect și le-au fost comunicate drepturile și obligațiile decurgând din respectiva calitate la data de 28.01.2015 (filele 124 și 134, vol. 1).

La data de 28.01.2015, suspecții Ț. G. și F. E. au formulat declarații, în cauză, în această calitate, în prezența avocatului ales C. L., respectiv, a avocatului din oficiu G. G. M. (filele 129 și 138, vol. 1).

Prin Ordonanța nr. 23/P/2015 din data de 28.01.2015, ora 21:00, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților Ț. G. și F. E. pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. 1 Cod penal și, respectiv, dare de mită prev. de art. 290 Cod penal (fila 144, vol. 1), fiindu-le comunicate drepturile și obligațiile corespunzătoare noii calități procesuale (filele 147 și 156, vol. 1).

Inculpații nu au formulat declarații, în cauză, în această calitate (filele 149 și 158, vol. 1).

Prin Ordonanța nr. 23/P/2015 din data de 28.01.2015, ora 22:20, față de inculpatul F. E., s-a luat măsura controlului judiciar pe o perioadă de 30 de zile, în intervalul 28.01.2015 – 26.02.2015 (fila 152, vol. 1).

Prin Ordonanța nr. 23/P/2015 din data de 29.01.2015, ora 00:20, inculpatul Ț. G., a fost reținut pe o perioadă de 24 ore, începând de la data de 28.01.2015, ora 19:00, până la data de 29.01.2015, ora 19 (fila 161, vol. 1).

Prin referatul din data de 29.01.2015, Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial C. a solicitat Tribunalului C. – Secția penală – judecătorul de drepturi și libertăți, arestarea preventivă pe un termen de 30 de zile a inculpatului Ț. G., propunere admisă prin Încheierea nr. 20 din data de 29.01.2015 pronunțată de Tribunalul C. – Secția penală – judecătorul de drepturi și libertăți pronunțată în dosarul nr._ (fila 301, vol. 2), fiind emis Mandatul de arestare preventivă nr. 6 din data de 29.01.2015 (fila 302, vol. 2), arestarea preventivă fiind dispusă în intervalul 29.01.2015 – 27.02.2015 inclusiv. Contestația formulată de inculpatul Ț. G. împotriva hotărârii prin care a fost arestat preventiv, a fost respinsă, ca nefondată, de Curtea de Apel C. – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Prin Încheierea nr. 32/13.02.2015 pronunțată de Tribunalul C. – Secția penală – judecătorul de drepturi și libertăți în dosarul nr._ (fila 76, vol. 4), a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul Ț. G. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu. Contestația formulată de inculpatul Ț. G. împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea sa de înlocuire a măsurii preventive cu una mai ușoară, nu a fost soluționată până la emiterea prezentului rechizitoriu.

Prin Ordonanța nr. 23/P/2015 din data de 30.01.2015, s-a dispus extinderea urmăririi penale, în cauză, pentru comiterea a 9 infracțiuni de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. 1 Cod penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal (fila 156, vol. 2), iar prin Ordonanța nr. 23/P/2015 din data de 06.02.2015, s-a dispus extinderea urmăririi penale, în cauză, pentru comiterea a unei infracțiuni de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 (fila 208, vol. 2).

Prin Ordonanța nr. 23/P/2015 din data de 06.02.2015, s-a dispus extinderea urmăririi penale față de suspectul Ț. G. pentru comiterea a 10 infracțiuni de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. 1 Cod penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal (fila 255, vol. 2), aceasta fiindu-i adusă la cunoștință suspectului la data de 11.02.2015 (fila 34, vol. 4). Suspectul a fost audiat pentru faptele respective la data de 16.02.2015 (fila 79, vol. 4).

Prin Ordonanța nr. 23/P/2015 din data de 16.02.2015, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul Ț. G. pentru comiterea a 10 infracțiuni de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. 1 Cod penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal (fila 90, vol. 4), aceasta fiindu-i adusă la cunoștință inculpatului la data de 16.02.2015 (fila 98, vol. 4). Inculpatul nu a mai formulat declarații în această calitate (fila 102, vol. 4).

Astfel, în ceea ce privește existența probelor sau indiciilor temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, s-a reținut că acestea rezultă din următoarele mijloace de probă administrate în cauză până la acel moment: declarațiile denunțătoarei P. A., martor amenințat;declarațiile martorilor denunțători N. S. A., P. P. L., B. E., M. M., Hkiri Mannoubi, Abdmouleh Mohamed Karim, Chihi Mohamed Walid, Loumakis Nikolaos, Chatzikosta M., Koustikos Theofanis, B. L. și B. A. ; procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante ; procesele verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, corporale și a vehiculului;planșe fotografice ; înscrisuri ; înregistrări audio efectuate în mediul ambiental ; interceptări și înregistrări ale convorbirilor telefonice ; declarațiile inculpaților F. E. și Ț. G..

Prin DECIZIA PENALĂ NR. 157/P/C din data de 24.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel C. pronunțată în dos.pen._ 15/a6 s-a dispus:

În temeiul art. 4251 alin.7 pct.2 lit. a C.p.p.

Admite contestația formulată de inculpatul Ț. G. – fiul lui Ș. și M., născut la data de 17.12.1954, CNP_, domiciliat în mun. București, ., Sector 1, împotriva încheierii de ședință din 17.06.2015 pronunțată în dosarul penal nr._ 15 al Tribunalului C., ca fondată, desființează în parte încheierea contestată și rejudecând;

În temeiul prevederilor art. 362 al. 1 C.p.p. cu aplic. art. 242 al. 2 C.p.p și art. 211 al. 1 C.p.p.

Înlocuiește măsura arestului la domiciliu luată față de contestatorul inculpat Ț. G. prin încheierea penală nr. 15/P/CP/24.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul penal nr._ 15/a2, cu măsura preventivă a controlului judiciar, pe o perioadă de până la 60 de zile, începând cu data de 24.06.2015.

În ceea ce-l privește pe inculpatul F. E. care și-a asumat comiterea faptei sale de dare de mită, se justifică în continuare menținerea măsurii preventive a controlului judiciar.

Astfel prin Ordonanța nr. 23/P/2015 din data de 28.01.2015, ora 22:20, față de inculpatul F. E., s-a luat măsura controlului judiciar pe o perioadă de 30 de zile, în intervalul 28.01.2015 – 26.02.2015 .

Se mențin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive a controlului judiciar respective art. 202, art. 203 alin. 2 și 4 și art. 211 alin.1 respectiv art. 215 alin.1-5 c.p.p.

Probele administrate până în prezent în ceea ce-l privește pe inculpatul F. E. respectiv declarațiile denunțătoarei P. A., martor amenințat ; declarațiile martorilor denunțători N. S. A., P. P. L., B. E., M. M., Hkiri Mannoubi, Abdmouleh Mohamed Karim, Chihi Mohamed Walid, Loumakis Nikolaos, Chatzikosta M., Koustikos Theofanis, B. L. și B. A. ; procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante ; procesele verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, corporale și a vehiculului;planșe fotografice ; înscrisuri ; înregistrări audio efectuate în mediul ambiental ; interceptări și înregistrări ale convorbirilor telefonice ; declarațiile inculpaților F. E. și Ț. G. relevă cu prisosință că inculpatul F. E., student înmatriculat în anul V al Facultății de Farmacie din cadrul Universității Ovidius C., care, în data de 28.01.2015, în jurul orelor 9, i-a remis inculpatului Ț. G., profesor universitar doctor la facultatea amintită anterior, având totodată gradul de colonel în rezervă, suma de 200 euro, în scopul de a-l promova, în condiții nelegale, la examenul de la disciplina Farmacie clinică din anul V de studii care urma să se desfășoare în data de 04.02.2015, inculpatul Ț. G. primind suma sus-menționată.

În ședința publică din data de 19.08.2015 inculpații Ț. G. și F. E. prin apărători au formulat cereri de revocare a măsurii controlului judiciar și de asemenea s-a formulat cerere de modificare a controlului judiciar de către inculpatul Ț. G..

Motivația acestor cereri este expusă pe larg în partea introductivă a Încheierii din data de 19.08.2015 care face corp comun cu prezenta încheiere.

În raport de actele și lucrările dosarului tribunalul reține că se impune în continuare menținerea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpații Ț. G. și F. E..

În cauză sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor legale, în sensul existenței temeiurilor care justifică măsura controlului judiciar sub aspectul necesității acesteia, întrucât inculpați sunt cercetați pentru săvârșirea de infracțiuni pentru care codul penal prevede pedeapsa închisorii, iar pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a împrejurărilor comiterii acestora, a circumstanțelor personale ale inculpaților, măsura controlului judiciar este aptă a garanta desfășurarea procesului penal prin obligațiile impuse, fiind totodată proporțională cu scopul urmărit.

Într-adevăr, din probele administrate până în prezent rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați.

Aceste concluzii decurg din circumstanțele reale în care inculpații ar fi comis infracțiunile, așa cum s-a arătat anterior, respectiv inculpatul Ț. G., în calitate de profesor universitar doctor la Facultatea de Farmacie din cadrul Universității Ovidius C., având totodată gradul de colonel în rezervă, în data de 28.01.2015, în jurul orelor 9, a primit suma de 200 de euro de la studentul F. E., înmatriculat în anul V al facultății sus-menționate, pentru a-l promova, în condiții nelegale, la examenul la disciplina Farmacie clinică din anul V de studii care urma a fi susținut în data de 04.02.2015, inculpatul F. E., student înmatriculat în anul V al Facultății de Farmacie din cadrul Universității Ovidius C.,, în data de 28.01.2015, în jurul orelor 9, i-a remis inculpatului Ț. G., profesor universitar doctor la facultatea amintită anterior, având totodată gradul de colonel în rezervă, suma de 200 euro, în scopul de a-l promova, în condiții nelegale, la examenul de la disciplina Farmacie clinică din anul V de studii care urma să se desfășoare în data de 04.02.2015, inculpatul Ț. G. primind suma sus-menționată.

De asemenea inculpatul F. E., student înmatriculat în anul V al Facultății de Farmacie din cadrul Universității Ovidius C., care, în data de 28.01.2015, în jurul orelor 9, i-a remis inculpatului Ț. G., profesor universitar doctor la facultatea amintită anterior, având totodată gradul de colonel în rezervă, suma de 200 euro, în scopul de a-l promova, în condiții nelegale, la examenul de la disciplina Farmacie clinică din anul V de studii care urma să se desfășoare în data de 04.02.2015, inculpatul Ț. G. primind suma sus-menționată.

Din perspectiva expusă în extenso anterior tribunalul apreciază că nu se impune modificarea sau revocarea măsurilor preventive dispuse în cauză privind pe inculpații Ț. G. și F. E., acestea fiind apte să garanteze buna desfășurare a procesului penal în continuare deziderat căruia se subsumează toate cererile inculpatului și care nu pot contrabalansa natura și gravitatea acuzațiilor aduse acestora indiferent de poziția procesuală a inculpaților.

Stadiul procesual incipient, respectiv începutul cercetării judecătorești în care unul dintre inculpați nu recunoaște nicio faptă reținută în sarcina sa iar celălalt își asumă fapta însă declară că a fost provocat sunt simple afirmații fără suport probator, în cauză nu au fost audiați decât doi martori care susțin în continuare acuzațiile și până la administrarea altor probe care să confirme sau să infirme declarațiile inculpaților sau acuzațiile nu se poate vorbi în cauză de modificarea temeiurilor sau de încetarea acestora care să aibă repercusiune directă asupra măsurilor preventive dispuse în cauză pentru cei doi inculpați.

Astfel cererile acestora de revocare a măsurilor preventive sunt nefondate.

În acest context nu se justifică niciuna dintre cererile de modificare a controlului judiciar formulate de către inculpați respectiv de mărire a ariei pentru inculpatul Ț..

Împotriva încheierii de ședință din 26.08.2015 pronunțată în dosarul nr._ 15 al Tribunalului C. au formulat, în termen legal, contestații inculpații Ț. G. și F. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În esență, contestatorul inculpat Ț. G. a susținut, că în condițiile în care martora amenințată a fost audiată în instanță, cei mai mulți dintre martorii neaudiați sunt cetățeni străini, fiind posibil să nu se mai afle pe teritoriul țării, iar audierea lor prin comisii rogatorii va necesita un timp îndelungat și nu există dovezi în sensul împiedicării bunei desfășurări a procesului penal, nu se mai justifică menținerea măsurii controlului judiciar față de el, acesta pierzându-și caracterul necesar și actual, ceea ce impune revocarea ei.

În subsidiar, contestatorul inculpat Ț. G. a solicitat modificarea conținutului controlului judiciar, în sensul extinderii ariei pe care nu o poate părăsi la întregul teritoriul al țării, dacă se va aprecia că menținerea controlului judiciar față de el este necesară.

Contestatorul inculpat F. E. a susținut, că după audierea martorei P. A. în instanță, s-au confirmat apărările sale și s-a întărit ideea că au existat dovezi tăinuite de către acuzare, care aveau să-l disculpe,iar după audierea singurului martor ce interesează, față de acuzațiile ce i se aduc, nu mai poate influența buna desfășurare a procesului penal și, totodată, neexistând dovezi că reprezintă un potențial pericol pentru buna desfășurare a procesului penal, nu se mai justifică menținerea sa sub imperiul măsurii controlului judiciar.

În concluzie, contestatorul inculpat F. E. a solicitat admiterea contestației sale, desființarea în parte a încheierii Tribunalului constanța din 26.08.2015 și, în rejudecare, să se revoce măsura controlului judiciar în ceea ce îl privește

Examinând încheierea de ședință din 26.08.2015 pronunțată de Tribunalul Constanta în dosarul penal nr._ 15 raportat la criticile din contestațiile inculpaților Ț. G. și F. E., la probatoriul administrat în cauza până în prezent, cât și din oficiu, curtea constată că este legală și temeinică, iar contestațiile celor doi inculpați nefondate.

Potrivit prevederilor art. 242 al. 1 C.p.p. măsura preventivă se revocă, la cerere sau din oficiu dacă au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii.

În speță, procesul penal în care sunt inculpați cei doi contestatori menționați anterior se află în faza incipientă a cercetării judecătorești pe fond, în care se administrează toate probele ce pot conduce la aflarea adevărului.

În condițiile în care procesul penal se află în plină desfășurare, contestatorul inculpat Ț. G. nu a recunoscut faptele de care este acuzat, fapte ce prezintă o periculozitate concretă ridicată prin natura lor și multitudinea actelor materiale, impactul major negativ asupra mediului universitar dar și neîncrederea indusă cetățenilor referitor la calitatea și corectitudinea procesului de învățământ, se constată, că și la acest moment se justifică măsura controlului judiciar față de inculpatul amintit,aceasta fiind necesară pentru îndeplinirea scopului prev. de art. 202 al. 1 C.p.p. .

Prin natura și circumstanțele concrete în care se pretinde că au fost săvârșite infracțiunile de corupție pentru care este trimis în judecată inculpatul Ț. G. prezintă o periculozitate ridicată,iar protejarea ordinii publice fiind prioritară nu poate fi asigurată decât prin menținerea inculpatului sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar, măsură ce este și proporțională acuzațiilor aduse acestuia.

Măsura controlului judiciar fiind menită să asigure buna desfășurare a procesului penal dar și prevenirea săvârșirii altor infracțiuni de către inculpatul Ț. G. nu poate fi revocată pentru lipsă de necesitate, întrucât martorii care au oferit mită sunt cetățeni străini ce nu se mai află pe teritoriul țării, așa cum a susținut respectivul inculpat.

Raportat la complexitatea cauzei, evidențiată de multitudinea infracțiunilor de luare de mită, pentru care este trimis în judecată inculpatul Ț. G. și la atitudinea procesuală de negare în totalitate a faptelor de către acesta, nu se poate susține întemeiat că a fost depășit termenul rezonabil al măsurii controlului judiciar față de el, fiind necesară o cercetare judecătorească mai laborioasă, așa încât nici din această perspectivă nu se justifică o eventuală revocare a respectivei măsuri.

În conformitate cu prevederile art. 215 al. 9 C.p.p. în referire la art. 215 al. 8 C.p.p. judecătorul de cameră preliminară ori instanța de judecată poate dispune, la cererea motivată a inculpatului sau din oficiu, prin încheiere, înlocuirea sau încetarea obligațiilor inițiale dispuse în cadrul măsurii controlului judiciar, dacă există motive temeinice.

Prin cererea formulată de inculpatul contestator Ț. G. s-a solicitat modificarea obligației de a nu depăși aria teritorială a mun. București în sensul de a i se interzice să nu depășească teritoriul țării.

În motivarea cererii menționate, contestatorul inculpat Ț. G. a invocat faptul că se preconizează o durată mai îndelungată a procesului penal,ori o atare restricție de circulație este nejustificată și excesivă pe o perioadă nedefinită.

Obligația stabilită în sarcina inculpatului Ț. G. de a nu părăsi raza teritorială a mun. București are scopul de a nu-i permite acestuia să revină la locul de muncă unde se prezumă că a săvârșit faptele cercetate și astfel să se creeze premisele săvârșirii altor infracțiuni sau să se încerce influențarea martorilor și implicit mistificarea adevărului.

Ținând cont de scopul instituirii obligației a cărei modificare se solicită, dar și de motivul invocat de către inculpatul Ț. G., se constată, că nu există motive temeinice pentru modificarea conținutului respectivei obligații, cererea inculpatului fiind respinsă de prima instanță în mod temeinic și legal.

Referitor la cererea inculpatului F. E. de revocare a măsurii controlului judiciar întrucât după audierea de către instanța de fond a martorei P. A. s-a făcut dovada nevinovăției sale în legătură cu săvârșirea infracțiunii de dare de mită, se constată, de asemenea, că este nefondată.

Stabilirea adevărului trebuie să se facă prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză iar nu prin analiza trunchiată numai a numitor probe. D. urmare, toate declarațiile martorei P. A., date în cursul procesului, trebuie să fie analizate în raport de toate celelalte probe care privesc aspectele vizate, numai astfel putându-se confirma sau infirma relatările acesteia.

Mai mult,în condițiile în care inculpatul F. E. susține că a săvârșit fapta de care este acuzat în stare de provocare, acesta va trebui să probeze această susținere, care în prezent este doar o simplă afirmație.

Aflându-se inculpat într-o cauză penală pentru săvârșirea unei infracțiuni de dare de mită, ce prezintă o periculozitate socială ridicată, iar cercetarea judecătorească pe fond aflându-se în stadiu incipient,pentru îndeplinirea scopului prev. de art. 202al. 1 C.p.p. măsura controlului judiciar față de inculpatul F. E. este și în prezent necesară și justificată dar și proporțională cu gravitatea acuzației adusă acestuia.

Necesitatea măsurii controlului judiciar față de inculpatul F. E. rezidă din dezideratul major de protejare prioritară a ordinii publice față de faptele de corupție ce afectează domeniile de activitate în care se săvârșesc, creând un climat de nesiguranță socială, ce subminează fundamentul statului de drept, precum și din asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, sub aspectul prezenței inculpatului la judecată.

Nu în ultimul rând, fiind cetățean străin, există riscul ca odată ce va fi liber inculpatul F. E. să părăsească România și să nu mai revină, sustrăgându-se de la judecată sau de la o eventuală executare a pedepsei, în caz de condamnare.

Față de gravitatea ridicată a faptei de care este acuzat inculpatul F. E. măsura preventivă a controlului judiciar fiind una dintre cele mai ușoare, nu se poate susține că este disproporționată și nejustificată.

Aflându-se implicat într-un proces penal,inculpatul F. E. trebuie să suporte rigorile impuse de lege iar restrângerea drepturilor și libertăților sale în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar deși este una redusă se apreciază că este suficientă pentru atingerea scopului prev. de art. 202 al.1 C.p.p.

Pentru considerentele din precedent constatând că măsura controlului judiciar față de inculpatul F. E. este necesară, proporțională și suficientă scopului pentru care a fost luată și că nu au încetat temeiurile care au determinat-o și nici nu au apărut situații din care să rezulte nelegalitatea ei, nefiind îndeplinite cerințele art. 242 al. 1 C.p.p., în mod temeinic și legal prima instanță a respins cererea de revocare a respectivei măsuri ca nefondată. Criticile din contestațiile celor doi inculpați dovedindu-se neîntemeiate iar examinarea din oficiu a încheierii atacate neevidențiind alte motive de reformare a acesteia, în temeiul prevederilor art. 425¹ al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. în referire la art. 208 C.p.p., se vor respinge contestațiile formulate de inculpații Ț. G. și F. E. împotriva încheierii din 26.08.2015, pronunțată în dosarul penal nr._ 15 al Tribunalului C. ca nefondate.

În temeiul prevederilor art. 275 alin. 2 C.p.p., vor fi obligați contestatorii inculpați Ț. G. și F. E. să plătească statului suma de câte 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în contestații.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În temeiul art. 425¹alin.7 pct.1 lit.b din C.p.p în referire la art. 208 C.p.p.

Respinge contestațiile formulate de inculpații Ț. G. – fiul lui Ș. și M., născut la data de 17.12.1954, CNP_ și F. E., fiul lui K. și A., născut la data de 01.08.1988 în localitatea L., G., domiciliat în localitatea L., ., G., reședința în România, Mun. C., ., . pașaportului turistic cu numărul AK0384535, împotriva încheierii de ședință din 26.08.2015 pronunțată în dosarul penal nr._ 15 al Tribunalului C., ca nefondate.

În temeiul prevederilor art. 275 alin. 2 C.p.p., obligă pe contestatorii inculpați Ț. G. și F. E. să plătească statului suma de câte 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în contestații.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 01.09.2015.

Președinte, Grefier,

V. L. M. I.

Jud.fond.L.L.

Red.dec.jud.V.L./10.09.2015

Thred.grefM.I./11.09.2015

2ex.

← Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr....		Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 789/2015.... →

Revocare control judiciar (art.213 alin. 6 NCPP). Decizia nr. 206/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revocare control judiciar (art.213 alin. 6 NCPP). Decizia nr. 206/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA