Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 189/2015. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2015 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 13-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 189/MP
Ședința publică de la 13.11.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. U.
Judecător E. C. M.
Grefier I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror L. S.
Pe rol judecarea apelului penal declarat de inculpații A. A. F., B. N. și B. M. împotriva sentinței penale nr. 512 din 3.04.2015 pronunțată de J. T. în dosarul penal nr._, având ca obiect ultrajul (art. 257 C.p.).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.11.2015, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
P. sentința penală nr. 512 din 3.04.2015 pronunțată de J. T. în dosarul penal nr._, s-au dispus următoarele:
„Respinge cererea privind schimbarea incadrarii juridice a faptelor ca nefondata.
In temeiul art 396 alin 5 C Pr P. raportat la art 16 alin 1 lit b C Pr P.
Achita inculpatul A. A. F., CNP_, fiul lui I. și V., născut la data de 09.02.1976 în Iași, domiciliat în . C., județul T., studii 4 clase, pescar, fără antecedente penale, pentru savarsirea infractiunii de ultraj prevazuta de art 239 alin 1 VCPen ( p vat. G. P.).
In temeiul art 396 alin 5 C Pr P. raportat la art 16 alin 1 lit b C Pr P.
Achita inculpatul A. A. F. pentru savarsirea infractiunii de ultraj prevazuta de art 239 alin 1 VCPen ( p vat. A. N.).
In temeiul art 257 alin 1 C pen cu aplicarea art 5 CPen
Condamna inculpatul A. A. F. la pedeapsa de 1 an si 3 luni inchisoare .
In temeiul 67 -66 C pen
Interzice inculpatului dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice precum si cel de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat pe o durata de 2 ani.
In temeiul art 65 C P.
Interzice exercitarea drepturilor prevazute de art 66 alin 1 lit a si b C P. pe durata executarii pedepsei
In temeiul art 257 alin 1 C pen cu aplicarea art 5 CPen
Condamna inculpatul A. A. F. la pedeapsa de 1 an si 3 luni inchisoare .
In temeiul art 38-39 C P.
Contopeste pedepsele aplicate inculpatului A. A. F. in pedeapsa cea mai grea, de 1 an si 3 luni inchisoare pe care o sporeste cu 5 luni inchisoare rezultand pedeapsa de 1 an si 8 luni inchisoare.
Interzice inculpatului A. A. F. dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice precum si cel de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat pe o durata de 2 ani.
Interzice inculpatului A. A. F. exercitarea drepturilor prevazute de art 66 alin 1 lit a si b C P. pe durata executarii pedepsei.
In temeiul art 396 alin 5 C Pr P. raportat la art 16 alin 1 lit b C Pr P.
Achita inculpatul B. N., CNP_, fiul lui A. și A., născut la data de 29.05.1987 în ., domiciliat în . C., județul T., studii 8 clase, de profesie pescar, fără antecedente penale, pentru savarsirea infractiunii de ultraj prevazuta de art 239 alin 2 C P. 1969
In temeiul art 48 C P. raportat la art 257 alin 1 C pen cu aplicarea art 5 CPen
Condamna inculpatul Butilchin N. la pedeapsa de 4000 lei amenda penala, echivalent a 200 zile amenda .
In temeiul art 253 C P. cu aplicarea art 5 C P.
Condamna inculpatul Butilchin N. la pedeapsa de 2400 lei amenda penala, echivalentul a 120 zile amenda.
In temeiul art 38-39 C P.
Contopeste pedepsele aplicate inculpatului Butilchin N. in pedeapsa cea mai grea, de 4000 lei amenda penala pe care o sporeste cu 800 lei urmand a se executa pedeapsa de 4800 lei amenda penala, echivalent a 240 zile amenda.
Atrage atentia inculpatului asupra consecintelor neexecutarii pedepsei in sensul inlocuirii acesteia cu pedeapsa inchisorii.
In temeiul art 239 alin 3 VC P. cu aplicarea art 5 C pen
Condamna inculpatul B. M., CNP_, fiul lui F. și C., născut la data de 15.11.1988, în T., domiciliat în . C., județul T., studii 10 clase, de profesie pescar, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani inchisoare.
In temeiul 67 -66 C pen
Interzice inculpatului dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice precum si cel de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat pe o durata de 2 ani.
In temeiul art 65 C P.
Interzice exercitarea drepturilor prevazute de art 66 alin 1 lit a si b C P. pe durata executarii pedepsei.
In temeiul art 48 C P. raportat la art 257 alin 1 C pen cu aplicarea art 5 CPen
Condamna inculpatul V. M., CNP_, fiul lui L. și D., născut la data de 12.08.1989 în G., domiciliat în T.,s tr. R. – N., nr. 21, județul T., studii 8 clase, de profesie dulgher, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4000 lei amenda penala, echivalent a 200 zile amenda .
In temeiul art 253 C P. cu aplicarea art 5 C P.
Condamna inculpatul V. M. la pedeapsa de 2400 lei amanda penala, echivalentul a 120 zile amenda.
In temeiul art 38-39 C P.
Contopeste pedepsele aplicate inculpatului V. M. in pedeapsa cea mai grea, de 4000 lei amenda penala pe care o sporeste cu 800 lei urmand a se executa pedeapsa de 4800 lei amenda penala, echivalent a 240 zile amenda.
Atrage atentia inculpatului asupra consecintelor neexecutarii pedepsei in sensul inlocuirii acesteia cu pedeapsa inchisorii.
Respinge cererile partilor civile G. V., G. V. si G. I. C. ca nefondate.
Admite, in parte, cererea partii civile A. N..
In temeiul art 397 C Pr P. si art 1357 C Civ
Obliga inculpatii A. A. F., Butilchin N., Butilchin M. si V. M. la plata sumei de 20.000 lei catre partea civila A. N. cu titlu de daune morale, cate 5000 lei fiecare.
In temeiul art 274 C Pr P.
Obliga inculpatii A. A. F., Butilchin N., Butilchin M. si V. M. la plata sumei de 2400 lei catre stat cu titlu de cheltuieli judiciare, cate 600 lei fiecare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
„P. Rechizitoriul din 22.11.2013 pronuntat in dosarul cu nr. 5665/P/2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria Galati au fost trimisi in judecata inculpatii:
- A. A. F. pentru savarsirea a patru infractiuni de ultraj prevazute de art 239 alin 1 VCPen, cu aplșicarea art 33-34 VCPen;
- Butilchin N. pentru savarsirea infractiunilor de ultarj prevazuta de art 239 alin 2 VCPen, complicitate la ultraj prevazuta de art 26 raportat la art 239 alin 1 VCPen si a infractiunii de distrugere prevazuta de art 217 alin 1 VCPen;
- Butilchin M. pentru savarsirea infractiunii de ultraj prevazuta de art 239 alin 1 VCPen;
- V. M. pentru savarsirea infractiunii de complicitate la ultraj prevazuta de art 26 raportat la art 239 alin1 VCPen si a infractiunii de distrugere prevazuta de art 217 alin1 VCPen.
Se retine in actul de sesizare al instantei ca toti cei patru inculpati, la data de 23.12.2007 au proferat amenintari cu acte de violenta impotriva lui A. N. si G. P., agenti ecologi aflati in exercitarea atributiilor de serviciu, ca au incercat sa ii loveasca si ca Butilchin N. chiar a lovit pe unul dintre agenti, si ca, prin actiunile lor au produs distrugeri ale ambarcatiunii in care se aflau agentii.
In vederea solutionarii cauzei s-a procedat la audierea persoanei vatamate A. N., a inculpatilor Butilchin N., V. M., A. A., Butilchin M..
Au fost audiati martorii I. G. si mazare C.
Partea vatamata G. P. nu a fost audiat intrucat a decedat.
G. V., G. V. si G. I. C., mostenitorii lui G. P. si partea vatamata A. N. s-au constituit parti civile.
Examinand cauza se retine urmatoarea stare de fapt:
La data de 23.12.2007, agentii ecologi A. N. si G. P. se aflau in preajma Canalului Lopatna din Delta Dunarii in vederea identificarii activitatilor de pescuit ilicit.
Pe garla Lopatna au observat o barca in care se aflau doua persoane motiv pentru care s-au deplasat catre aceasta. In timpul deplasarii au vazut ca pe latimea canalului era amplasata o setca motiv pentru care au ridicat motarul barcii in care se aflau pentru a nu rupe scula de pescuit si pentru a nu distruge elicea motorului barcii. Una dintre persoanele aflate in barca observata mai inainte a inceput sa ii injure si sa le impute faptul ca exista posibilitatea de a rupe setca cu elicea motorului. Agentii ecologi au identificat barca dupa insemnele purtate pe ea, s-au prezentat ca fiind agenti ecologi si au solicitat celor doua persoane din barca sa se legitimeze. Numai una dintre persoane a raspuns solicitarii aratand ca se numeste Butilchin ( ulterior identificat ca fiind Butilchin N.) si ca este pescar dar nu are actele la el. Cealalata persoana ( identificata ulterior ca fiind A. A. F. ) nu numai ca nu s-a legitimat dar a cerut lui Butilchin sa nu mai vorbeasca, sa nu ofere si alte detalii despre el.
Intrucat A. se deplasase cu barca . sa il favorizeze la scoaterea setcii din apa, cei doi ecologi s-au pozitionat si ei cu barca deasupra setcii in incercarea de ai determina pe A. si Butilchin sa renunte la ideea recuperarii setcii, la identificarea lor si lamurirea motivului pentru care se aflau in acel loc.
A. nu a renuntat la ideea recuperarii setcii motiv pentru care, cu ajutorul unui cutit, a taiat setca, a recuperat o parte din ea si, desi i se solicitase sa nu plece, s-a pus in miscare catre localitatea M. 23, pe canalul Lopatna. Agentul G. P., observand intentia de a parasi locul si pentru ca o urmarire nu ar fi avut rezultate deoarece motorul celeilalte barci era mai puternic, a apelat Dispeceratul si a solicitat ajutorul Politiei de Frontiera. Pentru a dovedi ulterior afirmatiile ce le vor face precum si activitatea celor doua persoane, au ramas pe loc, au recuperat restul de setca din apa si apoi au plecat catre Localitatea M. 23.
Pe toata perioada dintre apropierea barcii agentilor de barca in care se aflau cele doua persoane si pana la plecarea acestora din urma, intre cele doua parti au existat discutii purtate pe un ton mai ridicat, la inceput au existat si injuraturi si afirmatii de genul: ” lasa ca ne mai vedem noi ”. Toate acestea insa au fost purtate intre agenti si A. A., fara ca Butilchin N. sa participe in vreun fel .
Discutiile au fost purtate in timp ce fiecare dintre parti se afla in propria barca, intre barci fiind de fiecare data o distanta de cativa metri.
Se mai retine de catre instanta si imprejurarea ca, A. N. avea asupra sa, la vedere, atarnand de un snur peste haine, legitimatia de serviciu. ( se are in vedere atat declaratia partii vatamate dar si a martorului I. G. ).
Dupa ce A. A. si Butilchin N. au parasit locul unde era amplasata setca, s-au indreptat catre M. 23 iar pe canal s-au intalnit cu Butilchin M. si V. M.. Le-au comunicat acestora de unde vin si ca, parte din setca lor a ramas in posesia agentilor.
A. A. si Butilchin N. cunosteau la acel moment ca cei doi sunt agenti ecologi, pe de o parte pentru ca unul dintre ei avea asupra sa o legitimatie iar pe de alta parte, au asistat la momentul la care G. P. a apelat dispeceratul si a solicitat ajutorul Politiei de Frontiera. Relevante sunt inregistrarile audio efectuate in care se distinge vocea lui A. A. care nu ramane in acel loc ”…. pentru ca vrei sa ma bagi la puscarie ”. Tot A. A. este cel care arata ca: „ m-am saturat de politisti .”
Tot in sprijinul ideii ca A. A. si Butilchin N. au cunoscut calitatea de agent a partilor vatamate vine si imprejurarea ca ei au fost filmati de agenti si au vazut acest lucru. Daca ar fi fost „ hoti” de setci cum sustine A. ca a fost convins atunci, cu siguranta ca ar fi rationat ca hotii nu filmeaza propria lor activitate.
P. urmare, atunci cand s-au intalnit cu V. M. si Butilchin M. nu le-au comunicat ca sunt in urma lor „…o barca cu doi insi care scot plasele din apa ” ci ca sunt in urma lor agenti ecologi care le-au luat jumatate din plasa.
Acesta este si motivul pentru care, la randul lor V. M. si Butilchin M. au scos propria lor plasa din apa, pana la venirea agentilor. Au avut timpul necesar scoaterii plasei din apa pentru ca, inainte de a pleca din garla Lopatna, A. A. i-a comunicat lui Butilchin M., prin telefon, de prezenta agentilor.
Dupa cateva minute de cand inculaptii s-au intalnit pe canalul Lopatna, au ajuns in acel loc si barca in care se aflau agentii ecologi. Initial acestia au crezut ca sunt alte persoane la pescuit motiv pentru care au redus viteza de deplasare.
Au obsevat ca una dintre barci era cea mai inainte depistata, cu A. A. si Butilchin N. la bord, si pentru ca au vazut cele doua barci pornind spre ei, au hotarat sa fuga. Au fost ajunsi din urma de cele doua barci si flancati pe cate o parte. A. A. si Butilchin N. s-au apropiat din dreapta mai mult si au incercat sa isi recupereze restul de plasa din barca agentilor. In acest scop au utilizat un bahor cu care Butilchin N. incerca sa agate plasa din barca agentilor.
Din stanga, barca in care se afla V. M. si Butilchin M., era in asa fel manevrata incat sa ii oblige pe agenti sa mearga spre dreapta, spre barca in care era A. si N. Butilchin. In deplasarea pe apa, barcile s-au lovit una de alta precum si de motor. In barca din dreapta, in care se afla A. A. si Butilchin N., se afla la carma motorului Butilchin iar in barca din dreapta se afla la carma V..
A. A., in timp ce agita un cutit de dimensiuni mai mari, i-a solicitat lui N. Butilchin sa foloseasca bahorul, sa agate plasa. In incercarea sa, N. Butilchin a lovit pe A. N., in sensul ca in loc sa apuce cu bahorul plasa, a apucat geaca cu care era imbracat agentul. P. la urma, cel care a apucat plasa a fost A. A. care a utilizat el bahorul luat de le Butilchin. De retinut atitudinea acestuia care, la momentul la care N. Butilchin agatase geaca agentului il indemna sa mai incerce o data si sa il loveasca pe agent cu bahorul in gat.
Pentru ca plasa nu putea fi luata din barca agentilor ecologi, Butilchin M. a luat o rama de barca si a incercat sa il loveasca pe A. N., acesta fiind cel care era la carma barcii in care erau agentii, cu scopul de a-l determina sa opreasca.
Intentia de a lovi a fost observata de agentul G. P. care, cu rama de la barca lui a parat loviturile, 3-4 la numar, indreptate impotriva colegului A..
In incercarea de scapa, agentul G. P. a aruncat plasa de la ei din barca, in apa incercand in acest mod sa opreasca barca in care se afla A.. Ideea era ca plasa, odata ajunsa in apa sa se infasoare in jurul elicei motorului si sa opreasca in acest mod barca in care se afla A.. Plasa a fost aruncata in apa insa nu a ajuns la elicea motorului. Ceea ce s.-a reusit a fost doar oprirea pe moment a barcii lui A. care se apucase sa recupereze plasa din apa.
In acest timp, cealalata barca s-a apropiat cu viteza din spatele barcii agentilor iar Butilchin M., care era in prova barcii a reusit sa il loveasca pe A. N., in cap cu rama.
Barca agentilor si-a continuat deplasarea cu viteza fara insa ca la carma ei sa fie cineva. A. N. isi pierduse constienta timp de cateva secunde iar G. P. se afla spre mijlocul barcii. Butilchin M. si V. M. au continuat sa ii urmareasca si sa in abordeze, lovind barca lor de cea a agentilor in incercarea de a-i rasturna.
G. P. a apelat atunci serviciul de urgenta 112 si a solicitat ajutor ceea ce a determinat pe V. M. si Butilchin M. sa se indeparteze.
Barca agentilor ecologi a continuat sa se deplaseze cu viteza maxima iar in drumul catre localitatea C. au fost interceptati de o alta barca in care se afla politistul din . I. G., anuntati in prealabil de cele intamplate, telefonic, de catre G. P..
Starea de fapt pe care instanta a retinut-o rezulta din cuprinsul declaratiilor partilor vatamate, ale inculpatilor si martorilor audiati, coroborate intre ele, din cuprinsul inscrisurilor depuse la dosar si ale inregistrarilor video/audio efectuate.
Asa cum s-a aratat mai sus, inculpatii aveau cunostinta ca persoanele vatamate erau agenti ecologi, A. A. si Butilchin N. pentru ca unul dintre ei avea asupra sa o legitimatie iar pe de alta parte, au asistat la momentul la care G. P. a apelat dispeceratul si a solicitat ajutorul Politiei de Frontiera iar V. M. si Butilchin M. pentru ca cei doi ii anuntasera telefonic.
Avand in vedere desfasurarea evenimentului instanta nu poate retine apararea inculpatilor in sensul ca la momentul desfasurarii faptelor erau tineri, in jur de 18 ani si ca erau speriati de „ hotii de plase ”. Daca sustinerea era adevarata si erau speriati cu siguranta s-ar fi indreptat cu barcile spre casa sau alte locuri si nicidecum nu ar fi actionat asupra „ hotilor „ pentru recuperarea plasei, nu i-ar fi lovit cu rama si nu ar fi incercat sa ii rastoarne.
Activitatile concertate ale inculpatilor denota ca ei stiau cine sunt cei din barca, calitatea in care acestia actionau, si incercarea lor de a scapa de urmarile la care se expuneau datorita pescutului ce il desfasurau.
De remarcat ca pe intreg parcursul cercetarii penale, partile vatamate au declarat constant si unitar modul in care lucrurile s-au desfasurat si nu exista reveniri asupra declaratiilor lor chiar si in conditiile in care cercetarea penala s-a intins pe durata a 6 ani.
In contradictie cu aceasta stare de fapt sunt declaratiile inculpatilor intre care exista neconcordante atat in timpul cercetarilor penale cat si in faza de judecata.
Spre exemplu, in declaratia de la fila 217 din dosar u.p. V. M. arata ca pe intreg intervalul de timp in care s-a aflat impreuna cu Butilchin M. pe canalul Lopatna nu a trecut prin apropiere nici o alta ambarcatiune, cu atat mai putin cea a partilor vatamate. In declaratia de la fila 218, verso, arata V. M. ca a vazut o ambarcatiune straina insa nu cunoaste cate persoane erau in barca pentru ca in declaratia data in fata procurorului, la 10.03.2008 sa arate ca :” in acea ambarcatiune se aflau doua persoane pe care nu le-am cunoscut si care ne-au salutat.
De aceeasi maniera a procedat si Butilchin M. cand a declarat ca pe langa ei nu a trecut nici o barca ( fila 203) iar la 10.03.2008 declara in fata procurorului ( fila 210 verso) ca ….” si-a facut aparitia o ambarcatiune cu doua persoane…”
Desi in cursul urmaririi penale nici unul dintre inculpati nu isi explica cum de A. N. prezenta urme de lovire, in fata instantei au aratat ca agentul a fost lovit. Butilchin M. a recunoscut acest lucru precum si V. M..
A. A. arata in timpul urmaririi penale ca a plecat catre localitatea M. 23 si ca nu s-a oprit pe drum aspect contrazis de ceilalti coinculpati care au aratat ca a existat o confruntare intre parti.
Toate cele mai sus prezentate conduc instanta la concluzia ca la 23.12.2007, pe canalul Lopatna din delta Dunarii doi agenti ecologi aflati in timpul exercitarii atributiilor de serviciu au fost amenintati si loviti de catre cei patru inculpati.
Incidentul a avut doua episoade, cel desfasurat pe garla Lopatna intre A. A., Butilchin N. si cei doi agenti ecologi si cel din canalul Lopatna intre cei patru imnculpati si partile vatamate.
In legatura cu primul episod, din probele administrate instanta nu a retinut probe din care sa rezulte existenta infractiunilor de ultraj . Desi partile au purtat discutii pe un ton ridicat, desi au existat injuraturi ori afirmatii de genul „ lasa ca ne mai vedem noi „ nu se poate retine ca acestea intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de ultraj. In contextul initial, „ lasa ca ne mai vedem noi „ era o afirmatie care nu putea produce temere. Imprejurarea ca A. A. a lovit cu un cutit pe A. N. nu8 a fost probata. De asemenea faptul ca inculpatul A. arata ca a dat bani pe setca si ca agentii o vor plati, ca ii va reclama la politie, ca nu avrut sa se legitimeze nu pot fi catalogate actiuni care sa produca temere, de natura a alarma pe vreunul dintre cei doi agenti ecologi parti vatamate.
Amenintarile nu au fost de natura sa creeze o stare de temere celor doi agenti mai ales in conditiile in care intre cele doua barci a existat tot timpul o distanta de cativa metri.
In acest context, instanta nu va retine in sarcina inculpatului A. A. F. savarsirea infractiunilor de ultraj fata de cei doi agenti ecologi.
In legatura cu cel de-al doilea episod al incidentului instanta retine savarsirea de catre fiecare inculpat in parte, de infractiuni.
Astfel, A. A. F. a savarsit, fata de fiecare dintre cei doi agenti ecologi, infractiunea de ultraj. Activitatea desfasurata de inculpat si anume folosirea unui cutit de mari dimensiuni si a unui bahor, indemnurile sale adresate celorlalti inculpati de a lovi pe agenti, indemnuri puse in miscare si al caror scop a fost atins, in conditiile in care intre parti fusesera deja purtate discutii pe un ton ridicat, toate acestea in conditiile in care barca in care agentii se aflau in miscare era flancata de alte doua barci, sunt activitati care au determinat temere pentru integritatea corporala si viata fiecarui agent in parte.
Cum A. A. nu a lovit personal pe cei doi agenti, in sarcina sa va fi retinuta doar existenta ultrajului sub forma amenintarii.
In legatura cu incadrarea juridica a faptelor instanta are in vedere ca dispozitiile Noului Cod penal referitoare la ultrajul realizat prin amenintare sunt mai favorabile inculpatului fata de cele ale vechiului cod penal motiv pentru care va retine savarsirea de catre A. A. F. a doua infractiuni prevazute de art 257 alin 1 C P..
Pentru acestea instanta va alica inculpatului o pedeapsa. La individualizarea acesteia instanta va avea in vedeere modul si imprejurarile in care s-au produs, rezultatul acestora dar si celelalte criterii de individualizare prevazute de art 74 C P.. Se retine atitudinea inculpatului care a incercat sa denatureze adevarul chiar si in fata instantei.
Pentru aceste motive urmeaza ca in temeiul art 396 alin 5 C Pr P. raportat la art 16 alin 1 lit b C Pr P. sa achite pe inculpatul A. A. F. pentru savarsirea infractiunilor de ultraj prevazuta de art 239 alin 1 VCPen asupra celor doi agenti ecologi si care au fost analizate ca facand parte din primul episod al incidentului.
Pentru savarsirea infractiunilor de ultraj sub forma prevazuta de art art 257 alin 1 C pen va fi condamnat inculpatul A. A. F. la cate o pedeapsa de cate 1 an si 3 luni inchisoare, parti vatamate fiind A. N. si G. P. .
Instanta, fata de natura infractiunilor savarsite apreciaza ca exista o incompatibilitate intre calitatea lui A. A. florin de condamnat si aceea de autoritate publica motiv pentru care va interzice inculpatului dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice precum si cel de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat pe o durata de 2 ani atat ca pedeapsa accesorie cat si ca pedeapsa complementara.
Cum cele doua fapte sunt savarsite in concurs, pedepsele aplicate vor fi contopite in pedeapsa cea mai grea, de 1 an si 3 luni inchisoare pe care o sporeste cu 5 luni inchisoare rezultand pedeapsa de 1 an si 8 luni inchisoare.
In privinta lui Butilchin N. instanta retine ca acesta nu a savarsit infractiunea de ultraj asupra agentului ecolog A. N. atunci cand, fara intentie, a prins cu bahorul geaca partii vatamate. Nu a existat o intentie a lui Butilchin N. de a lovi pe agent rezultatul produs fiind savarsit din culpa. El a dorit sa recupereze plasa de pescuit din barca agentilor, a utilizat bahorul in acest sens fara a intentiona sa il loveasca pe agent.
Pe de alta parte, Butilchin N. a manevrat barca in care se afla el si A. adrian F. in asa fel incat A. sa poata savarsi infractiunea de ultraj asupra agentilor. F. activitatea sa de a manevra barca, Activitatea lui A. ar fi rama sfara obiect, nu ar mai fi produs temere agentilor ecologi si nu ar fi condus la lovirea unuia dintre ei. Din acest punct de vedere Butilchin a dat ajutor lui A. A. si a savarsit in acest mod infractiunea de complicitate
la ultraj.
Tot in sarcina inculpatului Butilchin N. se retine si faptul ca a savarsit infractiunea de distrugere prin aceea ca, in timpul efectuarii manevrelor de urmarire a barcii in care se aflau agentii ecologi, a lovit barca precum si motorul acesteia in incercarea de a ii determina pe agenti sa se opreasca respectiv in incercarea de a opri motorul sa mai functioneze.
Pentru fiecare dintre aceste infractiuni comise de Butilchin N. se vor aplica cate o pedeapsa. Si in acest caz, legea penala mai favorabila apare a fi legea noua astfel ca sunt avute in vedere dispozitiile si limitele de pedeapsa prevazute de noul cod penal.
Avand in vedere activitatea inculpatului, raportand-o la gradul de savarsire a faptelor in ansamblul lor instanta urmeaza ca in temeiul art 48 C P. raportat la art 257 alin 1 C pen sa condamne inculpatul Butilchin N. la pedeapsa de 4000 lei amenda penala, echivalent a 200 zile amenda .
Pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art 253 C P. urmeaza a fi condamnat inculpatul Butilchin N. la pedeapsa de 2400 lei amenda penala, echivalentul a 120 zile amenda.
Pentru savarsirea infractiunii de ultraj, cu motivarea mai sus aratata instanta urmeaza a dispune achitarea, intemeiata pe dispozitiile art 16 alin 1 lit b C Pr P..
Cum cele doua infractiuni savarsite de inculpatul Butilchin N. sunt concurente instanta urmeaza sa dispuna contopirea lor in pedeapsa cea mai grea, de 4000 lei amenda penala pe care o sporeste cu 800 lei urmand a se executa pedeapsa de 4800 lei amenda penala, echivalent a 240 zile amenda.
Se va atrage atentia inculpatului asupra consecintelor neexecutarii pedepsei in sensul inlocuirii acesteia cu pedeapsa inchisorii.
Asa dupa cum s-a retinut mai sus, inculpatul Butilchin M. a lovit pe unul dintre agentii ecologi, cu rama, in cap, provocandu-i leziuni ce au necesitat zile de ingrijiri medicale. Cum s-a aratat ca acesta cunostea calitatea de agent ecolog a persoanei vatamate, Butilchin M. a savarsit infractiunea de ultraj prin modalitatea lovirii.
Pentru aceste considerente se va aplica o pedeapsa. Raportat la situatia de fapt si cea de drept, se constata ca, pentru acest inculpat, sunt mai favorabile dispozitiile legale ale vechiului cod penal care prevedea limitele de 6 luni pana la 6 ani inchisoare, conform art 239 alin 3 .
Limitele prevazute de noul cod penal ar fi de 8 luni pana la 6 ani si 8 luni inchisoare adica limitele prevazute de art 193 alin 2 care se majoreaza cu o treime.
Pentru aceste considerente, in temeiul art 239 alin 3 VC P. cu aplicarea art 5 C pen va fi condamnat inculpatul Butilchin M. la pedeapsa de 3 ani inchisoare.
Se vor interzice inculpatului dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice precum si cel de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat pe o durata de 2 ani atat ca pedeapsa complementara cat si ca pedeapsa accesorie apreciindu-se ca exista o incompatibilitate intre situatia de condamnat si exercitarea unei autoritati a statului.
Activitatea lui V. M. este similara celei desfasurata de Butilchin N.. Nu a amenintat in mod direct si nu a lovit pe vreunul dintre agentii ecologi insa el este cel care a fost la carma barcii in care se afla Butilchin mihai si prin manevrele pe care le-a facut a facilitat lui Butilchin mihai sa il loveasca pe A. N.. A savarsit in acest mod infractiunea de complicitate la ultraj.
Tot in sarcina inculpatului V. M. se retine si faptul ca a savarsit infractiunea de distrugere prin aceea ca, in timpul efectuarii manevrelor de urmarire a barcii in care se aflau agentii ecologi, a lovit barca precum si motorul acesteia in incercarea de a ii determina pe agenti sa se opreasca respectiv in incercarea de a opri motorul sa mai functioneze.
Pentru aceste motive urmeaza sa i se aplice inculpatului cate o pedeapsa . Si in cazul Lui V. M. sunt mai favorabile dispozitiile penale ale noului cod Penal care prevede limite ale pedepsei mai mici in cazul infractiunii de ultraj dar si un maxim mai mic in cazul infractiunii de distrugere.
Tinand cont de activitatea desfasurata si de imprejurarile concrete ale spetei instqanta apreciaza ca, in cazul lui V. M. pedeapsa de aplicat este cea a amenzii penale si nu cea a inchisorii.
F. de aceste considerente, in temeiul art 48 C P. raportat la art 257 alin 1 C pen va fi condamnat inculpatul V. M. la pedeapsa de 4000 lei amenda penala, echivalent a 200 zile amenda iar pentru savarsirea infractiunii de distrugere prevazuta de art 253 C P. se va aplica inculpatului V. M. pedeapsa de 2400 lei amanda penala, echivalentul a 120 zile amenda.
Intrucat faptele sunt concurente se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului V. M. in pedeapsa cea mai grea, de 4000 lei amenda penala pe care o va spori cu 800 lei urmand a se executa pedeapsa de 4800 lei amenda penala, echivalent a 240 zile amenda.
Se va atrage atentia inculpatului asupra consecintelor neexecutarii pedepsei in sensul inlocuirii acesteia cu pedeapsa inchisorii.
Partea vatamata A. N. precum si mostenitorii lui G. P. s-au constituit parti civile. Primul a solicitat suma de 30.000 lei reprezentand daune materiale si morale iar mostenitorii suma de 10.000 lei reprezentand daune materiale.
In privinta daunelor materiale niciuna dintre partile civile nu au putut proba existenta acestora si nici intinderea lor. In privinta tratamentelor pe care G. pavel le-a efectuat ulterior datei de 23.12.2007 nu a rezultat, fara echivoc, ca ele s-au datorat exclusiv activitatii inculpatilor. Pe de alta parte costul tratamentelor, al medicatiei, al deplasarilor la specialisti nu a fost probat.
Este si cazul lui A. N. care, in privinta daunelor materiale nu a probat intinderea acestora.
Este indiscutabil ca partea civila A. N. a suferit un prejudiciu de ordin moral. Faptele inculpatilor au avut repercusiuni asupra psihicului partii vatamate acesta fiind timorat in activitatea pe care o desfasoara generand o stare de temere in legatura cu actele ce trebuie sa le indeplineasca in exercitarea atributiilor de serviciu.
Sumele de platit sunt, in opinia instantei, in masura a acoperi prejudiciul de ordin moral produs partilor vatamate.
Pentru aceste considerente, instanta va obliga inculpatii la plata de catre fiecare a sumei de cate 5000 lei, catre partea civila A. N. cu titlu de daune morale.
F. de prevederile art. 274 C Pr P. instanta ii va obliga pe inculpati la plata sumei de 2.400 lei lei catre stat cu titlu de cheltuieli judiciare, cate 600 lei fiecare.”
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpații A. A. F., B. N. și B. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele cuprinse în partea introductivă a prezentei decizii.
La Curtea de Apel Constanta cauza a fost înregistrată sub același număr.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr. 512 din 3.04.2015 pronunțată de J. T. în dosarul penal nr._, prin prisma criticilor aduse de apelant și sub toate aspectele prev. de art. 417 al. 1,2 cod pr. penală, curtea constată următoarele:
In ceea ce privește apelul formulat de P. de pe lângă J. T.:
Critica vizează următoarele aspecte:
- greșita achitare a inculpaților A. A. Flrorin pentru doua infractiuni de ultraj pre. de art. 239 al. 1 c.p.din 1969;
- greșita achitare a inculpatului B. N. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 al. 2 c.p. din 1969;
- greșita nedispunere a schimbării încadrării juridice potrivit legii noi, a faptelor pentru care s-a dispus achitarea, având în vedere că față de cei doi inculpați s-a hotărât condamnarea pentru fapte similare în temeiul legii penale în vigoare, reținută ca lege penală mai favorabilă:
Curtea observă că potrivit hotărârii supusă controlului judiciar de față, instanța fondului a hotărât achitarea inculpatului A. A. F. pentru săvârșirea infr. de ultraj prev. de art. 239 al. 1 c.p. din 1969, parte vătămată G. P. și pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 al. 1 c.p. din 1969 de către același inculpat- parte vătămată A. N., în baza art. 396 al. 5 c.p.p. rap. la art. 16 lit. b c.p.p.
De asemenea, în temeiul art. 396 al. 5 c.p.p. rap. la art. 16 lit.b c.p.p. s-a dispus achitarea inculpatului Butilchin N. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 al. 2 c.p. din 1969.
Contrar susținerilor parchetului, curtea constata ca printr-o apreciere justa a probatoriului administrat in cauza, in mod corect prima instanță a reținut că acuzarea nu a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații A. A. F. și Butilchin N. potrivit legii.
Pentru a pronunța o hotărâre de condamnare, probele acuzării trebuie sa dovedească mai presus de orice îndoiala rezonabila, ca faptele imputate inculpaților exista, constituie infracțiuni, și au fost săvârșite de aceștia cu forma de vinovăția prevăzute de lege.
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului curtea constata ca fiind neîntemeiate criticile formulate de parchet.
Astfel, sub aspectul situației de fapt, s-a reținut în mod corect ca la data de 23.12.2007, în timp ce își îndeplineau atribuțiunile de serviciu în aproprierea canalului Lopatna din Delta Dunării, agenții ecologi A. N. și G. P., au observat pe gârla Lopatna o barcă în care se aflau inculpații A. A. F. și B. N..
Văzând ca pe lățimea canalului era amplasată o setcă, cei doi agenți au ridicat motorul bărcii pentru a nu rupe instrumentul de pescuit și pentru a nu distruge elicea motorului, urmărind să-i determine pe cei doi inculpați să renunțe la recuperarea setcii, scop în care s-au așezat cu barca deasupra plasei respective.
Observând ambarcațiunea agenților ecologi, inculpatul A. A. F., folosindu-se de un cuțit, a procedat la tăierea setcii, recuperând o parte din aceasta, după care, deși i s-a cerut să nu plece, anterior declinării calității de agenți ai părților vătămate, folosind expresii și cuvinte jignitoare la adresa acestora, a pornit pe canalul Lopatna către loc. M. 23.
De precizat că, în acest timp, între agenți și inculpatul A. A. F. s-au purtat discuții pe un ton ridicat. Dându-și seama că motorul bărcii inculpaților A. A. F. și B. N. era mai puternic decât cel al ambarcațiunii pe care o aveau în dotare, și riscau să nu-și atingă scopul propus, agentul G. P. a cerut sprijinul poliției de frontiera, plecând către loc. M. 23, după ce a recuperat și restul de setcă.
În drumul lor către M. 23, inculpații A. și Butilchin N. s-au întâlnit pe canalul Lopatna cu inc. Butilchin M. și V. M., cărora le-au relatat de unde vin și că o parte din setca lor se află în posesia agenților, ceea ce i-a determinat pe aceștia din urmă să scoată rapid propria plasă din apă, înainte de venirea agenților.
De altfel, probele dosarului relevă că anterior plecării din gârla Lopatna, inculpatul A. A. F. l-a apelat telefonic pe inc. Butilchin M. comunicându-i despre prezenta agenților ecologi în zona.
Ajunși la câteva minute în canalul Lopatna, agenții au văzut cele două bărci pornind spre ei, și realizând pericolul, au fugit, fiind ajunși din urmă și încadrați pe partea dreaptă de barca în care se afla A., manevrată de inc. Butilchin N., și pe partea stângă de barca ocupată de inc. B. M. și V. M., condusă de V., astfel încât, să-i oblige pe agenți să meargă cu barca spre dreapta acolo unde se afla barca inc. A. A. F. și Butilchin N., care urmăreau să recupereze partea din setcă aflată în barca agenților.
Pentru realizarea acestuia scop, la cererea lui A. A. F., inc. Butilchin N. a folosit bahorul care îi aparținea, cu care în loc să prindă plasa, a prins geaca părții vătămate A. N..
Această situație de fapt este susținută de declarațiile părților vătămate A. N. și G. P., coroborate cu declarațiile parțial sincere ale inculpaților A. A. F., B. N. și B. M. și cu declarațiile martorilor I. G. și M. C..
În referire la cele două infracțiuni de ultraj de care este acuzat inc. A. A. F., că le-ar fi săvârșit față de agenții ecologi A. N. și G. P. în timp ce se aflau în gârla Lopatna, când le-a adresat acestora injurii, în mod corect a apreciat prima instanță că, în cauză, nu există susținere probatorie.
Astfel, discuțiile pe un ton ridicat, injuriile aduse agenților ecologi și afirmațiile de genul „lasă că ne mai vedem noi” nu sunt de natură să creeze o temere celor doi inspectori ecologi, câtă vreme între ambarcațiunile acestora exista o distanță de câțiva metri.
Nici faptul că inc. A. i-a amenințat că plasa nerecuperată a fost plătită cu banii lui și că agenții vor fi reclamați pentru plata contravalorii acesteia, nu poate fi apreciata ca o amenințare de natură să creeze o temere.
În cauză, nu s-a făcut dovada că nici că inculpatul A. A. F. l-ar fi lovit pe A. N. cu vreun cuțit.
În absența unor probe certe, sigure de vinovăție, în mod corect prima instanța a dat eficienta principiului „in dubio pro reo „ - îndoiala profită inculpatului, singura soluție justificată în cauză cu privire la infracțiunile analizate fiind achitarea.
În ceea ce-l privește pe inc. B. N., prima instanță a reținut în mod corect că acesta nu a săvârșit infracțiunea de ultraj față de agentul ecolog A. N., când fără intenție a prins cu baharul geaca acestuia.
Ori, lovirea sau orice acte de violentă săvârșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie, sub aspectul laturii subiective, să se facă numai cu intenție sub cele două forme, directă sau indirectă.
In cauză, inculpatul B. N. nu a avut intenția de a-l lovi pe inspectorul ecolog A. cu baharul, ci a urmărit recuperarea plasei, fapta fiind săvârșită din culpă, cum bine a reținut instanța fondului,
Concluzionând, curtea constată critica parchetului ca neîntemeiată.
Ca atare, hotărârea supusă controlului judiciar de față este legală si temeinică, nefiind evidențiate elemente care sa conducă la condamnarea celor doi inculpați, astfel cum am analizat în precedent.
In ceea ce privește apelurile formulate de inculpații A. A. F., Butilchin N. și Butilchin M..
Apelantul inculpat A. A. F., critică soluția fondului pentru greșita sa condamnare pentru doua infracțiuni de ultraj prev. de art. 257 al. 1 c.p. motivând că infracțiunea de ultraj este o infracțiune complexă, iar potrivit art. 36 al. 2 c.p. în cazul acestei infracțiuni nu există pluralitate de infracțiuni, fapta sancționându-se cu pedeapsa prevăzută de lege pentru o singura infracțiune.
Se susține că în mod greșit s-a reținut că fiecare dintre cei doi agenți au fost ultragiați separat, având în vedere subiectul pasiv al infracțiunii când în realitate este vorba de această infracțiune care nu a fost îndreptată distinctiv față de cele două părți vătămate.
Raportat la motivele invocate, se solicită ca după schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de ultraj prev. de art. 257 c.p. . de ultraj prev. de art.257 cu aplic. art. 35 al. c.p., art. 36 al. 2 c.p. și art. 5 c.p., constatând că în cauza nu exista probe de vinovăție, să se dispună achitarea inculpatului A. A. F. întrucât nu a exercitat nici un fel de amenințare asupra celor două părți vătămate din cauza despre care nu a cunoscut că sunt agenți ecologi.
Curtea, reține dimpotrivă, că prima instanță analizând temeinic și complet probatoriul administrat atât în cursul urmării penale cât și al cercetării judecătorești, în mod judicios a pronunțat o hotărâre de condamnare a inc. A. A. F., întrucât în cauza s-a constatat incidența disp. art. 396 al. 2 c.p.p. în sensul că, probele dosarului au dovedit mai presus de orice dubiu că cele două fapte de care este acuzat inculpatul că ar fi exercitate asupra părților vătămate A. N. și G. P. există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de acesta.
Din coroborarea declarațiilor părților vătămate A. N. și G. P., cu declarațiile martorilor I. G., M. C. și parțial cu declarațiile inculpaților V. M., Butilchin N., rezulta ca la data de 23.12.2007, pe canalul Lopatna din Delta Dunării, inspectorii ecologi A. N. și G. P., aflați în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, au fost amenințați de inculpatul A. cu folosirea unui cuțit de mari dimensiuni și a unui bahar din dotarea proprie, dar și prin îndemnurile adresate celorlalți inculpați B. N., V. M. și B. M., de a-i lovi pe cei doi agenți în condițiile în care ambarcațiunea acestora a fost flancată, pe o parte de cea ocupată de inculpații A. și Butilchin N., iar pe altă parte de barca inc. Butilchin M. și V. M. – activități care au determinat temerea părților vătămate pentru integritatea lor corporală și a vieților acestora, astfel cum au fost reținute și în considerentele hotărârii atacate.
Ca atare, curtea constată că, în cauză, motivele de apel invocate de ultraj de către inculpatul A. A. F. nu sunt întemeiate.
În mod corect parchetul prin actul de inculpare și instanța fondului prin hotărârea atacată, au reținut că inculpatul A. A. F. a săvârșit două infracțiuni de ultraj prev. de art. 257 cod penal, în concurs, în raport de acțiunea exercitată de acesta față de cele două persoane vătămate agenții A. N. și G. P., astfel că nu se justifică schimbarea încadrării juridice, cum neîntemeiat a solicitat apelantul inculpat.
Neîntemeiate sunt și criticile formulate de inculpatul B. N. privind greșita sa condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la ultraj prev. de art. 48 rap. la art. 257 c.p. și distrugere prev. de art. 253 c.p.
Printr-o justă apreciere a probatoriului cauzei, instanța de fond a stabilit în mod corect că, la data de 23.12.2007, în timp cer se afla pe canalul Lopatna din Delta Dunării, în timpul urmării ambarcațiunii în care se aflau inspectorii ecologi, au înlesnit inculpatului A. A. F., prin manevrarea adecvată a ambarcațiunii în care se aflau împreună, posibilitatea de a amenința pe părțile vătămate cu lovirea, prin folosirea unei macete, creându-le acestora temere cu privire la integritatea lor corporală și a vieților lor, cunoscând că părțile vătămate sunt agenți ai Agenției Rezervației Biosferei Delta Dunării.
De asemenea, s-a reținut în mod corect că inc. Butilchin N. a degradat prin lovire repetată, ambarcațiunea în care se aflau părțile vătămate in încercarea de a opri motorul sa mai funcționeze.
Relevante în acest sens sunt plângerea și declarațiile părților vătămate, coroborate cu declarațiile martorilor I. G. și M. C., dar și cu declarațiile parțial sincere ale inculpaților A. A. F., Butilchin M. și V. M..
Câtă vreme vinovăția inculpatului în forma cerută de lege, cea a intenției directe a fost dovedită mai presus de orice dubiu, nu se justifică achitarea acestuia, astfel cum neîntemeiat-a solicitat prin motivele de apel invocate.
Nu poate fi primită nici critica apelantului inculpat B. N. cu privire la greșita soluționare a laturii civile, în sensul înlăturării obligației de plată a sumei de 5000 lei despăgubiri civile cu titlu de daune morale către partea civilă A. N..
Reținem că prin acțiunile sale, alături de ceilalți inculpați, B. N. a creat un prejudiciu moral părții civile care se justifică a fi reparat, astfel cum corect a apreciat prima instanță.
În susținerile orale, apelantul inculpat Butilchin M. prin apărător, a criticat hotărârea atacată pentru greșita încadrare juridică a faptei reținută în sarcina raportat la împrejurarea că acesta nu cunoștea calitatea de inspectori ecologi a părților vătămate, situație care impune schimbarea încadrării juridică din infracțiunea de ultraj prev. de art. 257 al. 1, 3 c.p. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 al. 1, 2 c.p.
Critica nu este întemeiată.
Probele dosarului dovedesc că la data de 23.12.2007, inculpatul Butilchin M. l-a lovit pe agentul ecolog A. N. din cadrul Agenției Rezervației Biosferei „Delta Dunării” aflat în exercițiul atribuțiunilor de serviciu cu o rama in cap provocându-i leziuni care au necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. De altfel, prin declarațiile date inculpatul a recunoscut că a lovit pe agentul ecolog A. N., însă a susținut ca la momentul comiterii faptei nu cunoștea ca acesta este inspector ecolog.
Așa cum bine a apreciat prima instanță, toți inculpații aveau cunoștință ca persoanele vătămate erau agenți ecologi.
În acest sens curtea are în vedere că la data de 23.12.2007, în timp ce au ajuns pe gârla Lopatna, unde au observat existența unei ambarcațiuni tip Laguna 535 de culoare kaki, în care se aflau inculpații B. N. și A. A. F., care își montaseră plase pescărești în zonă, după reacția violentă verbal a celor doi inculpați, ajunși la o distanță care să le permită a li se adresa și a fi auziți, cele două părți vătămate și-au declinat identitatea și calitatea profesională, cerându-le inculpaților să se prezinte și să le pună la dispoziție permisul de pescuit și autorizația de mediu.
Cu acest prilej, inc.Butilchin N. s-a prezentat arătând ca este pescar și locuiește in loc. M. 23, în timp ce inc. A. A. F. nu a făcut-o, certându-l pe primul pentru că s-a prezentat.
De subliniat că, după episodul cu plasa recuperată parțial de inculpați, inc. A. a părăsit zona, îndreptându-se către canal și contactându-l telefonic, pe B. M., căruia i-a relatat cele întâmplate.
Nu poate fi primită critica inculpatului cum că, nu a cunoscut identitatea agenților ecologi, și în raport de comportamentul și conduita acestuia față de cei doi agenți la momentul la care s-au aflat în canalul Lopatna, când au fost flancați de cele două bărci tocmai pentru a le crea o stare de temere și pentru a-i împiedica să constate încălcarea legii.
De asemenea, reținem că inculpații au asistat la momentul la care partea vătămată G. P. a apelat dispeceratul și a solicitat ajutorul poliției de frontieră, nu are susținere probatorie.
Apărarea inculpaților, cum că erau speriați de hoții de plase, nu are susținere în cauză, în raport de acțiunile întreprinse de aceștia.
Motivând că erau cu toții tineri, nu ar fi acționat în modalitățile analizate, în fața așa zișilor „hoți” pentru a-și recupera plasa, respectiv nu i-ar fi amenințat, lovit cu rama, ci, speriați cum susțin că au fost, s-ar fi îndreptat spre casă, formulând plângeri către autoritățile judiciare competente împotriva celor care fără drept și-au însușit bunurile lor.
Ori, modalitățile în care inculpații au acționat, conduc la concluzia că ei cunoșteau cine sunt cei din barcă, calitatea în care acționau, însă încercau să scape de consecințele pe care urmau să le suporte datorită pescuitului nelegal pe care îl desfășurau.
În cauză, nu se justifică nici reindividualizarea pedepsei sub aspectul modalității de executare, întrucât prima instanță a realizat o individualizare corectă a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, dând eficiența cuvenită criteriilor generale prev. de art. 74 c.p.
Nu au fost evidențiate elemente care să convingă instanța în sensul schimbării modalității de executare a pedepsei, în cauză nefiind îndeplinite cerințele impuse de legiuitor pentru incidența disp. art.91 c.p. privind suspendarea sub supraveghere, având în vedere forma agravată a infracțiunii de ultraj reținută în sarcina inculpatului B. M. – săvârșită împotriva unui funcționar care îndeplinea o funcție ce implică exercițiul autorității de stat prin acțiuni de lovire, respectiv agentul ecolog A. N. din cadrul Agenției Rezervației Biosferei Delta Dunării, căruia i-a provocat leziuni care au necesitat 35-40 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Curtea își însușește argumentele cuprinse în considerentele hotărârii atacate.
Față de cele expuse, instanța constată că sentința penală supusă controlului judiciar de față este legală și temeinică, neexistând motive de reformare, nici chiar sub aspectul celor care pot fi invocate din oficiu în favoarea inculpaților.
D. urmare, curtea, în baza art.421 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge ca nefondate apelurile formulate de P. de pe lângă J. T. și de apelanții inculpați A. A. F., B. N. și B. M. împotriva sentinței penale nr. 512/03.04.2015 pronunțată de J. T. în dosar nr._ .
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală, onorariul parțial avocat oficiu în sumă de 120 lei se va avansa din fondul MJ în favoarea avocat H. A. E..
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, va obliga apelanții inculpați A. A. F., B. N. și B. M. la plata a câte 300 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului de pe lângă J. T. vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,
Respinge ca nefondate apelurile formulate de P. de pe lângă J. T. și de apelanții inculpați A. A. F., B. N. și B. M. împotriva sentinței penale nr.512/03.04.2015 pronunțată de J. T. în dosar nr._ .
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală,
Onorariul parțial avocat oficiu în sumă de 120 lei se va avansa din fondul MJ în favoarea avocat H. A. E..
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală,
Obligă apelanții inculpați A. A. F., B. N. și B. M. la plata a câte 300 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului de pe lângă J. T. rămân în sarcina statului.
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi 13.11.2015.
PREȘEDINTE, ptr. JUDECĂTOR,
M. U. E. C. M.
Aflată în CO,în baza art.406 cpp
Semnează
PREȘEDINTE DE COMPLET,
M. U.
GREFIER,
I. C.
Jud. fond.C.M.M.
Red.jud.M.U.
11 ex./1.03.2016
| ← Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 50/2015. Curtea de... | Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 1188/2015.... → |
|---|
