Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 84/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 84/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 491/54/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚĂ DE FOND
DECIZIA PENALĂ NR.84
Ședința publică de la 20 mai 2015
Președinte- V. M.
Grefier- B. D.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. N. din
cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulate de petenții M. V. V. și M. V. N., împotriva sentinței penale nr. 51 din 24.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că la dosarul cauzei s-a depus copia sentinței penale nr. 51/24.03.2015 și note scrise din partea petenților.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă motivele invocate de petenți neîncadrându-se în cauzele de contestație prevăzute de art. 598 Cpp.
CURTEA
Asupra contestațiilor de față, constată următoarele:
La data de 1 aprilie 2015 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel C., contestația în anulare formulată de către contestatorii M. V. și M. N., împotriva sentinței penale nr. 51 din 24.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, prin care a fost respinsă contestația la executare formulată de aceiași petenți împotriva deciziei penale nr.306 din 23.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, ca inadmisibilă.
În cuprinsul contestației în anulare formulate s-a arătat că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel C. este netemeinică și nelegală, întrucât nu a ținut seama de prevederile art.6, art.16 alin.1 lit.i, art.28 și art.52 din Noul Cod de procedură penală.
Petenții au arătat că sunt victimele unei erori judiciare, că dosarul cu nr.1234/P/2012 a fost „făcut dispărut”, cu intenția de a nu se efectua cercetări penale și că de la acest dosar s-au format alte 19 cauze la Judecătoria Novaci, Tribunalul Gorj și Curtea de Apel C., toate având același obiect ca și dosarul nr.1234/P/2012.
Potrivit petenților, instanțele de judecată care au soluționat cele 19 dosare i-au obligat la plata unor sume de bani cu titlu de cheltuieli judiciare, totalizând „peste 2.000 lei”, deși nu aveau nicio culpă, iar potrivit legii, fiind victimele unei erori judiciare, nu pot fi obligați la plata unor sume de bani cu acest titlu.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.597 și 341 alin.10 lit.b Cod pr.penală.
În vederea soluționării contestației s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr._ al Curții de Apel C., iar petenții au depus mai multe înscrisuri (ordonanța nr.48/II/2/2015 din 26.02.2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., înscrisul intitulat „transacțiune” din 28.03.1938, încheierea din 8.05.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._, ordonanța nr.1234/P/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. ș.a.
Examinând actele și lucrările de la dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 51 din 24.03.2015 Curtea de Apel C. a respins contestația la executare formulată de petenții M. V., M. N. împotriva deciziei penale nr. 306 din 23 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, ca inadmisibilă.
Au fost obligați fiecare dintre petenți la plata sumei de câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
În considerentele hotărârii pronunțate s-a arătat că motivele invocate în susținerea contestației la executare formulate, respectiv anularea unor sume la care petenții M. V. și M. N. au fost obligați cu titlu de cheltuieli judiciare, nu se regăsesc între cazurile expres și limitativ prev.de art.598 Cod pr.penală și că dispozițiile din hotărârea penală privitoare la cheltuielile judiciare se execută potrivit legii civile.
Analizând contestația formulată, prin prisma dispozițiilor legale incidente și în baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.426 Cod pr.penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când deși legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta și a înștiința instanța despre această imposibilitate; când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; când hotărârea a fost pronunțată de un alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; când instanța nu a fost compusă împotrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; când judecarea a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, dacă aceasta era obligatorie potrivit legii; când judecata a avut loc în lipsa avocatului, dacă asistența juridică a inculpatului era obligatorie; când ședința de judecată nu a fost publică în afară de cazurile când legea nu prevede altfel; când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Art.427 alin.2 Cod pr.penală, stabilește că în cuprinsul cererii de contestație în anulare, contestatorul trebuie să arate cazurile de contestație în anulare pe care le invocă, precum și motivele aduse în sprijinul acestora.
Pe de altă parte, art.431 alin.2 Cod pr.penală, prevede că instanța admite în principiu contestația în anulare și dispune citarea părților interesate, atunci când constată că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este unul dintre cele prevăzute de art.426 Cod penal și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
Examinând actele de la dosarul cauzei, prin prisma dispozițiilor legale menționate, Curtea constată că deși contestațiile în anulare formulate de petenții M. V. și M. N. au fost depuse în termenul prevăzut de art.428 Cod pr.penală, în cuprinsul acesteia nu a fost invocat niciunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art.426 Cod pr.penală și nu au fost depuse înscrisuri în sprijinul unui astfel de caz.
Având în vedere această situație, Curtea în temeiul dispozițiilor art.431 Cod pr.penală, contestațiile în anulare formulate de contestatorii M. V. și M. N. vor fi respinse ca inadmisibile.
În baza art.275 alin.2 Cod pr.penală, fiecare dintre contestatori vor fi obligați la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestațiile în anulare formulate de contestatorii M. V. și M. N., împotriva sentinței penale nr. 51 din 24.03.2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, ca inadmisibile.
Obligă fiecare dintre contestatori la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 20 mai 2015.
V. M.
Grefier,
B. D.
PS/17.06.2015
| ← Infracţiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008). Decizia nr.... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 642/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
