Infracţiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008). Decizia nr. 731/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 731/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 1349/313/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANTA DE APEL

DECIZIA PENALĂ NR.731

Ședința publică de la 25 Mai 2015

PREȘEDINTE C. L.

Judecător O. D.

Grefier D. L.

Ministerul Public reprezentat de procuror C. N.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

c.c.c.

Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 24 aprilie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Strehaia, părțile civile P. I. și M. C. și inculpații G. S. G., Z. R. C., G. F., S. I. și B. L. D., împotriva sentinței penale nr.68 din 3 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Strehaia, în dosarul nr._ .

CURTEA

Asupra apelurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.68 din 3 iunie 2014, Judecătoria Strehaia, în baza art. 386 Cod procedură penală, raportat la art. 202 din Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de tăiere fără drept de arbori și furt de arbori, prevăzute și sancționate de art. 108 alin. 1 lit. a alin. 2 lit. a și art. 110 alin. 1 lit. a alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008, pentru care au fost trimiși în judecată inculpații G. S. G. și Z. R. C. prin rechizitoriul nr. 413/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia în infracțiunile de tăiere fără drept de arbori și furt de arbori prevăzute și sancționate de art. 108 alin. 1 lit. a și art. 110 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008, modificată prin Legea nr. 187/2012.

În baza art. 386 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a dispus recalificarea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și sancționată de art. 290 alin. 1 din Codul penal anterior, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G. S. G. prin rechizitoriul nr. 413/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia, în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și sancționată de art. 322 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 386 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a dispus recalificarea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută și sancționată de art. 260 alin. 1 din Codul penal anterior, pentru care au fost trimiși în judecată inculpații G. F. și S. I. prin rechizitoriul nr. 413/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia, în infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută și sancționată de art. 273 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 17 alin. 2 raportat la art. 16 alin. 1 lit. g Cod procedură penală, cu aplicarea art. 159 alin. 2 Cod penal și art. 5 Cod penal, a fost încetat procesul penal pornit din oficiu împotriva inculpatului G. S. G., fiul lui T. și A., născut la data de 02.05.1970, CNP_, domiciliat în ., cetățean român, studii generale, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzute de art. 208 alin. 2 Cod penal anterior, în dauna persoanei vătămate ., ca urmare a împăcării părților.

În baza art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, coroborat cu art. 159 alin. 2 Cod penal, s-a stins acțiunea civilă formulată de partea civilă ..

În baza art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008 modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul G. S. G., fiul lui T. și A., născut la data de 02.05.1970, CNP_, domiciliat în comuna Tîmna, ., cetățean român, studii generale, la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național, săvârșită la data de 02.03.2012, în dauna persoanelor vătămate P. I. și M. C..

În baza art. 110 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008 modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul G. S. G. la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori din fondul forestier național, săvârșită la data de 02.03.2012, în dauna persoanelor vătămate P. I. și M. C..

În baza art. 322 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul G. S. G. la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 92 alin. 2 din Legea nr. 123/2012, a fost condamnat inculpatul G. S. G. la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare, săvârșită în dauna persoanei vătămate ..

În baza art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa închisorii de 1 an.

În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. a Cod penal, s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Tîmna sau Școlii cu clasele I – IV Cremenea pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. 4 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal.

În baza art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008 modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. a, art. 76 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 83 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a stabilit pedeapsa de 4 luni închisoare în sarcina inculpatului Z. R. C., fiul lui G. și M., născut la data de 01.09.1991, CNP_, domiciliat în ., cetățean român, studii generale, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național, săvârșită la data de 02.03.2012, în dauna persoanelor vătămate P. I. și M. C..

În baza art. 110 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008 modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. a, art. 76 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 83 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a stabilit pedeapsa de 4 luni închisoare în sarcina inculpatului Z. R. C., pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori din fondul forestier național, săvârșită la data de 02.03.2012, în dauna persoanelor vătămate P. I. și M. C..

În baza art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite și s-a stabilit în sarcina inculpatului Z. R. C. pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, în final în sarcina inculpatului fiind stabilită pedeapsa închisorii de 5 luni și 10 zile.

În baza art. 83 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a amânat aplicarea pedepsei de 5 luni și 10 zile închisoare pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit potrivit art. 84 Cod penal.

În baza art. 85 alin. 1 Cod penal, a fost obligat inculpatul Z. R. C. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 83 alin. 4 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului Z. R. C. asupra dispozițiilor art. 88 Cod penal.

În baza art. 273 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 83 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a stabilit pedeapsa de 6 luni închisoare în sarcina inculpatului G. F., fiul lui G. și M., născut la data de 04.09.1975, CNP_, domiciliat în comuna Tîmna, ., cetățean român, studii generale, căsătorit, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 83 Cod penal, s-a amânat aplicarea pedepsei de 6 luni închisoare pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit potrivit art. 84 Cod penal.

În baza art. 85 alin. 1 Cod penal, a fost obligat inculpatul G. F. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 83 alin. 4 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului G. F. asupra dispozițiilor art. 88 Cod penal.

În baza art. 273 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 83 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a stabilit pedeapsa de 6 luni închisoare în sarcina inculpatului S. I., fiul lui A. și E., născut la data de 04.08.1970, CNP_, domiciliat în ., cetățean român, studii generale, căsătorit, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 83 Cod penal, s-a amânat aplicarea pedepsei de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit potrivit art. 84 Cod penal.

În baza art. 85 alin. 1 Cod penal, a fost obligat inculpatul S. I. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 83 alin. 4 Cod penal s-a atras atenția inculpatului S. I. asupra dispozițiilor art. 88 Cod penal.

În baza art. 290 alin. 1 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul B. L. D., fiul lui V. și M., născut la data de 31.05.1971, CNP_, domiciliat în localitatea Tg. J., .. 3, ., județul Gorj, cetățean român, studii superioare, căsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 264 alin. 1 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul B. L. D. la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului.

În baza art. 33 lit. b, 34 lit b Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate și a fost obligat inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal anterior.

În baza art. 81 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, care constituie termen de încercare, conform art. 82 Cod penal anterior.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 Cod penal anterior privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a confiscat de la inculpatul G. S. G. drujba Husqvarna 365 cu lamă și lanț uzat, având ./88*0033*00, ridicată de la inculpat și depusă la camera de corpuri delicte din cadrul Poliției Strehaia, potrivit dovezii ., nr._.

În baza art. 25 alin. 3 Cod procedură penală, raportat la art. 256 Cod procedură penală, s-a dispus desființarea înscrisului intitulat ”contract de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit” (fila 64 dosar urmărire penală nr. 413/P/2012).

S-a dispus restituirea către inculpatul G. S. G. a următoarelor bunuri ridicate de la inculpat și depuse la camera de corpuri delicte din cadrul Poliției Strehaia, potrivit dovezii ., nr._: drujbă uzată Poulan 2450 cu lamă și lanț uzat, având seria_ și_; drujba Husqvarna 359 uzată, fără lamă și lanț și fără a avea . identificare.

În baza art. 14 și art. 25 Cod procedură penală, raportat la art. 397 Cod procedură penală, coroborat cu art. 1357 și art. 1382 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de persoana vătămată M. C..

Au fost obligați în solidar inculpații G. S. G. și Z. R. C. să plătească părții civile M. C. suma de 541,73 lei, reprezentând prejudiciu nerecuperat (contravaloare tăiere și sustragere trei arbori).

S-a luat act ca persoana vătămată O. S. Corcova nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a constatat că prejudiciul în sumă de 306,86 lei a fost recuperat de către partea civilă P. I..

Au fost obligați inculpații la câte 700 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia cu nr. 413/P/2012 au fost trimiși în judecată inculpații G. S. G., Z. R. C., Z. R. C., G. F., S. I., B. L. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori, furt de arbori, fals în înscrisuri sub semnătură privată, sustragere de energie electrică și folosirea de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare, mărturie mincinoasă, favorizarea infractorului, fapte prevăzute și pedepsite de art. 108 alin. 1 lit. a, alin. 2 lit. a, art. 110 alin. 1 lit. a, alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008, art. 290 alin. 1 Cod penal anterior, art. 208 alin. 2 Cod penal anterior, art. 85 alin. 4 din Legea nr. 13/2007, art. 260 Cod penal anterior, art. 264 Cod penal anterior..

În fapt, s-a reținut că în datele de 04.03.2012 și 06.03.2013, părțile vătămate P. I. și M. C. au sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că în data de 02.03.2013, în jurul orelor 16.00 le-au fost tăiați și furați un arbore și respectiv 3 arbori, toți specia cer, din parcelele lor de pădure situate în punctul Mertești de lângă satul L., ..

În urma sesizărilor părților vătămate, în data de 06.03.2012 organele de cercetare penală au efectuat o cercetare la fața locului, ocazie cu care, în . I. a fost identificată o cioată, specia cer, lângă aceasta fiind găsită și o bucată de material lemnos ce provenea de la vârful arborelui, iar în imediată vecinătate a acesteia, însă în . C., au fost identificate un număr de 3 cioate de esență cer, lângă acestea fiind găsite crengi verzi. Conform procesului verbal de cercetare la fața locului, toate cele 4 cioate prezentau tăietură recentă de drujbă și mod asemănător de tăiere. De asemenea cioatele nu purtau marcă silvică.

Din adresa Ocolului S. Corcova cu nr._/26.06.2012, a rezultat că cei patru arbori tăiați și sustrași de cei doi învinuiți au un volum de 4,466 mc., o valoare de 848,59 lei fără TVA și depășește de peste 11,9 ori prețul mediu al uni metru cub de material lemnos pe picior, astfel încât faptele celor doi învinuiți constituie infracțiune.

În cursul urmăririi penale învinuitul G. S. G. a refuzat să dea declarații cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, în timp ce învinuitul Z. R. C. a negat constant săvârșirea infracțiunilor.

La data de 30.10.2012, fiind citat pentru a i se prezenta materialul de urmărire penală cu privire la săvârșirea infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori și furt de arbori, învinuitul G. S. G. a prezentat un înscris sub semnătură privată, tehnoredactat la calculator, denumit ,,contract de vânzare cumpărare autovehicul folosit, înscris datat 02.03.2012, despre care învinuitul a spus că l-a încheiat la acea dată în municipiul Târgu Jiu. Acest înscris era semnat la rubrica vânzător de către învinuitul B. L. D., iar la rubrica cumpărător de către învinuitul G. S. G..

Pentru a se verifica noile apărări formulate de către învinuitul G. S. G., prin ordonanța procurorului din data de 30.10.2012, cauza a fost restituită organelor de cercetare penală, în vederea completării materialului de urmărire penală.

Pentru stabilirea veridicității înscrisului prezentat de către învinuit, organele de cercetare penală s-au deplasat în municipiul Tg. J., la sediul II R. S., unde fusese întocmit înscrisul, iar în urma verificării unității de calculator, s-a stabilit că înscrisul a fost tehnoredactat la data de 11.10.2012 și în cuprinsul acesteia s-a menționat în fals ca dată a întocmirii - data de 02.03.2012, rezultând astfel că înscrisul a fost întocmit de către învinuitul G. S. G. împreună cu învinuitul B. L. D., pro causa, pentru ca primul să își creeze un alibi pentru data de 02.03.2012, dată la care fusese surprins tăind material lemnos. Intenția învinuiților G. S. G. și B. L. D. era aceea de a zădărnici aflarea adevărului în cauza privind tăierea și sustragerea de material lemnos de către primul.

La data de 28.11.2012, cu ocazia audierii sale, învinuitul G. S. a depus în apărarea sa un alt înscris, în copie, denumit ,,chitanță,, redactat de mână, în care este menționată ca dată a întocmirii sale, data de 02.03.2012, fiind semnat la rubrica martori de către G. F. și S. I., arătând că acest înscris a stat la baza întocmirii contractului, pe care a recunoscut că l-a întocmit la o altă dată ulterioară, respectiv prin cursul lunii octombrie.

În vederea stabilirii veridicității acestui ultim înscris depus de către învinuitul G. S. G., i s-a cerut învinuitului să pună la dispoziția organelor de cercetare penală originalul, în vederea expertizării, acesta arătând că nu îl poate prezenta întrucât l-a pierdut.

Întrucât din convorbirile telefonice purtate de învinuit a rezultat faptul că -deținea la domiciliul său originalul înscrisului, la data de 17.01.2013, în baza autorizației de percheziție domiciliară nr. 9/06.01.2013 emisă de Judecătoria Strehaia, organele de cercetare penală s-au deplasat la domiciliul învinuitului G. S. G. pentru a identifica și ridica originalul înscrisului depus de către învinuit.

Cu ocazia percheziției domiciliare nu a fost identificat înscrisul, însă organele de cercetare penală au identificat instalații clandestine prin care învinuitul sustrăgea energie electrică.

În acest sens, au fost chemați la fața locului reprezentanții . care au constatat că învinuitul sustrăgea energie electrică și folosea instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea și pentru ocolirea echipamentelor de măsurare.

Prin adresa nr. RO 40/4997/20.02.2013 emisă de . a rezultat că prejudiciul adus societății de către învinuitul G. S. G. este în valoare de 5992,09 lei, calculat în baza Legii Energiei Electrice nr. 123/2012 și a Regulamentului de funcționare în domeniul energiei electrice aprobat prin HG nr. 107/2009.

Totodată, în cursul urmăririi penale s-a solicitat Judecătoriei Strehaia autorizarea interceptării convorbirilor telefonice purtate de către învinuitul G. S. G.. Prin încheierea nr. 9/29.11.2012 a Judecătoriei Strehaia a fost autorizată interceptarea convorbirilor telefonice purtate de către învinuitul G. S. G. de la postul telefonic cu numărul_ pe o perioadă de 30 de zile. Autorizația a fost prelungită pe o perioadă de încă 30 de zile prin încheierea din data de 28.12.2012. De asemenea, la data de 18.12.2012 a fost solicitată autorizarea interceptărilor convorbirilor telefonice purtate de către învinuit de la postul telefonic cu nr._ pe o perioadă de 30 de zile, cerere care a fost admisă prin încheierea din data de 28.12.2012.

Din exploatarea convorbirilor telefonice purtate de către învinuit a rezultat interesul învinuitului G. S. G. pentru tranzacțiile ilicite cu material lemnos, precum și încercările acestuia de a lua legătura cu părțile vătămate pentru a achita prejudiciul, dar mai ales demersurile făcute pentru ca, împreună cu ceilalți învinuiți să prezinte versiuni similare în declarațiile pe care urmau să le dea în fața organelor de cercetare penală.

În timpul judecății instanța a procedat la administrarea probei cu martorii indicați în rechizitoriu, respectiv C., C., C. P., C. N., C. A., P. G. și Mărgarint R. S., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

La solicitarea avocaților inculpaților G. S. G., G. F. și B. L., instanța a procedat la audierea martorilor Părpăneațu D., V. F. A. și G. C. A., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

La data de 26.11.2013, instanța a procedat la audierea inculpaților B. laurențiu D., S. I., G. F., Z. R. C. și G. S. G., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

În ziua de 02.03.2012, inculpații G. S. G. și Z. R. C. s-au deplasat în pădurea situată în punctul Mertești de lângă satul L., ., de unde au tăiat și furat un arbore esență cer din pădurea persoanei vătămate P. I. și trei arbori esență cer din pădurea persoanei vătămate M. C.. Cei doi inculpați s-au deplasat cu o căruță tractată de un cal negru, aparținând inculpatului G. S. G. și au tăiat lemnele cu ajutorul unei drujbe cu carcasa de culoare roșie, lemnele fiind fasonate pe lungimea căruței.

S-a reținut că starea de fapt expusă a fost dovedită cu depozițiile martorilor audiați nemijlocit de instanță.

Din declarațiile martorilor C. P., C. A. și C. N., s-a reținut că toți aceștia, însoțiți de persoana vătămată P. I., s-au deplasat spre pădure în data de 02.03.2012, după ce în prealabil martorul C. C. plecase singur în aceiași direcție.

Astfel, din depoziția martorului C. C., s-a reținut că, auzind zgomot de drujbă, a mers în pădure și, ajuns acolo, l-a observat pe inculpatul Z. R. C. și a văzut o căruță încărcată cu lemne. Martorul a relatat că a sunat-o pe soția sa, martora C. P., spunându-i că G. taie lemne din pădure, deși el nu l-a observat pe acesta dar în ultima vreme se zvonea prin . să fure lemne din pădure. Depoziția sa a fost contrazisă de propriile declarații date în cursul urmăririi penale. De pildă, audiat la 22.03.2012, a susținut că în afara pădurii, la circa 20 m depărtare, a văzut o căruță trasă de un cal și încărcată cu lemne, căruță în care se aflau inculpații G. S. G. și Z. R. C.. De asemenea, la 14.05.2012, într-o altă declarație, a arătat că a văzut în pădure două persoane: pe inculpatul Z. R. C. și pe inculpatul G. S. G. și chiar a vorbit cu acesta din urmă, inculpatul spunându-i că dacă lemnele tăiate și încărcate în căruță îi aparțin, i le va duce acasă. Audiat în data de 14.08.2012, a relatat că a văzut două persoane, l-a recunoscut pe inculpatul Z. R. C. iar despre cealaltă persoană a aflat atunci că se numește G. S. G. și a vorbit cu el în sensul arătat mai înainte.

Mai mult, însuși inculpatul Z. R. C. a arătat că a mai fost însoțit de un alt bărbat.

Schimbarea depoziției sale se explică prin prisma depoziției martorului P. G. care, audiat în cursul urmăririi penale, a susținut că unchiul său, martorul C. C. a fost amenințat de inculpatul G. S. G.. Martorul a mai relatat că unchiul său i-a povestit că i-a surprins în pădure pe inculpații G. S. G. și Z. R. C. în timp ce furau lemne. La instanță, martorul a susținut că are probleme cu memoria în ultima perioadă, însă nu a făcut dovada în acest sens. În plus, susținerea sa nu este de natură a pune la îndoială realitatea declarației date la urmărire penală.

Martora C. P., audiată de instanță, nu a recunoscut că soțul său, martorul C. C., i-a spus la telefon că din pădure taie lemne G., însă susținerea sa este contrazisă de soț, cât și de martorele C. A. și C. N., care au declarat că însăși martora C. P. le-a zis că din pădure taie lemne un anume G.. Martora C. P. a arătat că nu cunoaște ca în satul L. să fie alte persoane cu numele G., în afara inculpaților din cauza de față. Aceeași martoră a confirmat prezența în pădure a două persoane: inculpatul Z. R. C. și o persoană mai grăsuță, căreia martora C. N. i s-a adresat cu prenumele G., înțelegând că numele corect al respectivului este G. G.. Cu privire la lemnele ce fuseseră proaspăt tăiate, martora a arătat că a observat cioatele a doi arbori esență cer în pădurea lui M. C. și cioata unui arbore de aceeași esență în pădurea lui P. I.. Lemnele erau fasonate, fiind tăiate la dimensiuni mai mari decât cele ce se bagă de obicei în sobă. În cursul urmăririi penale, martora a arătat că a observat crengi proaspăt tăiate și niște cioate, însă nu le-a reținut numărul.

Instanța a reținut depozițiile martorilor C. C. și C. P. doar parțial, în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate.

Cu privire la martora C. A., aceasta a relatat că în pădure a văzut două persoane. Una dintre ele era inculpatul Z. R. C., iar despre cealaltă persoană, martora a susținut că este unul din frații G., căruia martora C. N. i-a zis „G.”.

Martora C. N. i-a recunoscut chiar atunci pe inculpați, precizând că lui Z. i se spune Robică iar lui G. i se zice G.. Martora a confirmat discuția pe care acesta din urmă a purtat-o cu martorii, în sensul că se oferă să le ducă lemnele acasă dacă le aparțin și a susținut că cioatele identificate la cercetarea la fața locului au fost aceleași cu cele pe care le găsiseră proaspăt tăiate de inculpați, în număr de trei sau patru.

s-a arătat că nu trebuie pierdută din vedere nici declarația persoanei vătămate P. I. care a ajuns la fața locului unde i-a găsit pe cei doi inculpați pe care i-a indicat instanței fără ezitare ca fiind Z. R. C. și G. S. G..

Audiat la instanță, inculpatul Z. R. C. a arătat că în ziua de 02.03.2012 s-a aflat în pădurea de la marginea satului L., însoțit de un cioban pe nume D. și că, împreună cu acesta, a tăiat bucăți un trunchi de copac pe care îl găsiseră pe marginea drumului. Întrucât la fața locului au sosit martorii C. C., C. P., C. A. și C. N. și persoana vătămată P. I., a mai arătat inculpatul, D. le-a spus acestora că dacă lemnele le aparțin, ei le vor duce acasă la proprietar. În cele din urmă, inculpatul și D. au descărcat lemnele. Inculpatul a mai susținut că în ziua respectivă inculpatul G. S. G. era plecat la Târgu Jiu.

Susținerile sale au fost contrazise de celelalte depoziții, întrucât niciunul dintre martorii prezenți în pădure nu a declarat că lemnele au fost descărcate din căruță ci, dimpotrivă, că inculpații au plecat cu căruța încărcată cu lemne fasonate. De asemenea, inculpatul a arătat că numitul D. a fost cioban la inculpat până anul acesta după P., în vreme ce inculpatul S. I. a susținut că D. a plecat de la inculpat în primăvara anului 2012.

S-a mai arătat că neconcordanțe există între declarația inculpatului Z. R. C. dată la instanță și propria depoziție din timpul cercetărilor penale. Astfel, în declarația dată la 12.04.2012, inculpatul a relatat că în ziua de 02.03.2012 a fost de dimineața până pe înserate cu oile la pășunat iar pe inculpatul G. S. G. l-a lăsat și l-a găsit acasă la el. A precizat că nu știe ce a făcut inculpatul în ziua respectivă. Nu a amintit în acest context de numitul D. și nici de episodul legat de trunchiul de copac găsit la marginea pădurii, deși fusese încunoștințat că este audiat în legătură cu faptele de tăiere și furt de arbori din pădurea situată în punctul Mertești iar declarația a fost luată la un interval foarte scurt de la săvârșirea faptelor (aproximativ 5 săptămâni).

În cursul judecății, nu a oferit nicio explicație a schimbării inițiale a declarației.

Referitor la inculpatul G. S. G., acesta a fost audiat de instanță la termenul din 26.11.2013, când a arătat că în ziua de 02.03.2012 a fost la Tg. J. cu inculpații G. F. și S. I. și s-au întâlnit cu inculpatul B. L. D. de la care a cumpărat o rulotă. În același sens, au declarat și ceilalți inculpați însă, în legătură cu aspectele legate de întâlnirea din Tg. J., cumpărarea rulotei, încheierea unei chitanțe și întoarcerea acasă, cei patru inculpați au oferit amănunte contradictorii.

Astfel, inculpatul S. I. a arătat că, fiind în Tg. J., el și inculpații G. au plecat spre un birou de copiat acte cu mașina inculpatului G. S. G. iar inculpatul B. L. D. cu autoturismul propriu. Dimpotrivă, acesta din urmă a susținut că toți patru au plecat la biroul de copiat acte cu mașina lui G., pentru că era curios să vadă cum merge. Inculpatul G. F. a declarat că el și inculpatul S. I. nu au mers la niciun birou de copiat acte. La urmărirea penală, inculpatul G. S. G. a declarat că nu își amintește dacă inculpatul B. L. D. a venit cu mașina la locul de întâlnire.

De asemenea, inculpatul B. L. D. a arătat că s-au întâlnit în Tg. J. pe la orele 10,00 – 10.30, el chiar spunându-le că „prea ați venit cu noaptea în cap”, în vreme ce inculpații G. F. și S. I. au declarat că au ajuns în oraș pe la orele 12,00, respectiv pe la orele prânzului.

s-a reținut că neconcordanțe sunt între depozițiile inculpaților și în legătură cu locul în care a fost scrisă chitanța și ordinea în care inculpații au semnat-o, martorul G. F. susținând că actul a fost scris de fratele său în afara mașinii, iar ceilalți arătând că actul a fost scris înăuntrul autoturismului. Inculpatul S. I. a arătat că chitanța a fost semnată de toți patru după ce inculpatul B. L. D. a revenit de la magazin, în vreme ce acesta a spus că, atunci când el s-a întors la mașină, actul era deja semnat de cei trei inculpați și abia apoi a semnat și el.

Inculpatul B. L. D. a precizat că, după ce a semnat, a plecat, lăsându-i pe inculpați lângă rulotă. Inculpatul S. I. a declarat că frații G. au remediat unele defecțiuni pe care le prezenta rulota, el stând lângă ei. Inculpatul G. F. l-a contrazis, arătând că defecțiunile pe care le avea rulota, legate de semnalizare și roți dezumflate, au fost reparate de el, ajutat de inculpatul S. I..

Martorul P. D. a declarat că a văzut cum mai multe persoane, între care l-a recunoscut doar pe inculpatul B. L. D., încercau să lege de un autoturism o rulotă, deși inculpatul G. S. G. a arătat că inculpatul B. L. D. a plecat după ce a semnat actul (cum de altfel a declarat și acesta) și că doar inculpații care au rămas au verificat sistemele de legare a rolotei de mercedes, prinzând-o de acesta. Martorul a mai povestit cum a mers să le ajute pe respectivele persoane, le-a sugerat să taie mufele și să le schimbe, acesta fiind motivul pentru care nu se îmbinau prizele, deși inculpații nu au relatat nimic în legătură cu acest episod și nici cu împrejurarea că, potrivit martorului, de față erau multe persoane (curioși care își dădeau cu părerea).

Pentru aceste motive, depoziția martorului a fost apreciată de instanță ca fiind nesinceră și a fost înlăturată din ansamblul probator.

Martorul G. C. A. a declarat că în ziua de 02.03.2012, la un restaurant din localitatea Șimian, a fost cântăreț la o petrecere unde se aniversa ziua de naștere a lui Jean, fiul inculpatului G. S. G. și că, pe la orele 20,00 – 21,00, numitul Jean i-a cerut martorului să îl însoțească afară unde i-a arătat o rulotă pe care o cumpărase tatăl său. Martorul a susținut că de față erau inculpații G. și S. I. care au intrat și ei în restaurant unde au petrecut alături de invitați.

Declarația martorului nu este plauzibilă, în condițiile în care niciunul din cei trei inculpați, deși au relatat cu lux de amănunte întâmplări petrecute în ziua de 02.03.2012, nu au menționat nimic despre oprirea în drum spre Cremenea în localitatea Șimian, mai ales că se susține că au stat un timp în restaurant.

Dincolo de acest aspect, având în vedere că inculpații au arătat că rulota a fost lăsată în Drobeta T. S. (inculpatul G. S. G. precizând că rulota nu a ajuns niciodată în Cremenea), nu se explică cum aceasta a fost prezentă în Șimian, știut fiind că această localitate este situată după Drobeta T. S., în drumul spre Cremenea.

Apreciind asupra sincerității inculpatului G. S. G., instanța a remarcat faptul că acesta a susținut că s-a deplasat într-o zi la S. pentru a-i arăta soției sale geloase rulota, întrucât aceasta nu credea că a fost în ziua de 02.03.2012 la Tg. J..

În această privință, dacă susținerile martorului G. C. A. ar fi reale, atunci soția s-ar fi putut convinge despre cumpărarea rulotei doar întrebându-și fiul care se presupune că o văzuse chiar în ziua respectivă. Mai mult, toți inculpații care s-au întors în Cremenea au susținut că au oprit acasă la inculpatul G. S. G., S. I. arătând chiar că a stat acolo cam o jumătate de oră cu G. F. iar soția inculpatului G. S. G. era acasă, astfel că nu se explică de ce ar mai fi fost ulterior geloasă în condițiile în care în acea seară toți inculpații confirmaseră relatarea privind traseul către Tg. J..

În baza materialului probator din dosarul cauzei și cel al urmăririi penale, nu s-a probat susținerea inculpatului Z. R. C. în sensul că ar fi tăiat doar un arbore pe care ulterior l-a abandonat și că astfel n-ar fi întrunit un element constitutiv al infracțiunii de tăiere fără drept de arbori sub aspectul valorii prejudiciului produs, care nu este de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei, fiind de doar 4,32 ori mai mare.

Din procesul – verbal de cercetare la fața locului, întocmit de organele de cercetare locală la data de 06.03.2012, în prezența martorelor C. A. și C. N. și semnat fără obiecțiuni, s-a reținut că au fost identificate cioatele a trei arbori de esență cer (diametre, 31 cm, 32 cm și 47 cm) în pădurea persoanei vătămate M. C. și o cioată de esență cer și diametrul de 42 cm în pădurea persoanei vătămate P. I.. S-a mai reținut, totodată, că toate cioatele prezentau tăietură proaspătă, cu ferăstrău mecanic, nu aveau marcă silvică, pe sol fiind identificat rumeguș proaspăt și crengile rezultate de la arbori. La procesul – verbal au fost atașate planșe foto reprezentând cioatele identificate.

Cu adresa nr._/26.06.2012, O. S. Corcova a comunicat că cei patru arbori tăiați și sustrași au un volum de 4,466 mc, o valoare de 848,59 lei fără TVA, valoare care depășește de peste 11,9 ori prețul mediu al unui metru cub de material lemnos pe picior.

Mențiunile procesului – verbal de cercetare la fața locului s-au corelat cu depozițiile martorelor C. A. și C. N., date de acestea cu ocazia audierii nemijlocite de către instanță, cât și cu declarația persoanei vătămate P. I..

Astfel, martora C. N. a precizat expres că cioatele identificate la cercetarea la fața locului au fost aceleași cu cele pe care martorii le găsiseră proaspăt tăiate de inculpați, în număr de trei sau patru iar martora C. A. a arătat că la cercetarea la fața locului nu s-au întâmpinat dificultăți în identificarea cioatelor întrucât erau singurele cioate tăiate și de jur împrejurul lor erau singurele crengi tăiate, astfel că nu au putut fi confundate cu altele.

Persoana vătămată P. I. a declarat că a văzut proaspăt tăiat un arbore din pădurea sa și trei arbori tot proaspăt tăiați din pădurea celeilalte persoane vătămate.

Nesusținută de probe a fost și declarația martorului C. C. care a încercat să acrediteze ideea că a mai auzit și în ziua următoare zgomot de drujbă în pădure și a mers din nou acolo. Soția sa, martora C. P. a relatat că, deși soțul i-a spus că a mai auzit zgomot de drujbă în ziua următoare, acesta nu a mai mers în pădure să verifice. A mai precizat că ea nu a auzit asemenea zgomote.

Este lipsită de relevanță juridică împrejurarea că martorii nu au putut preciza volumul arborilor tăiați, stabilirea cantității de masă lemnoasă tăiată și sustrasă și a prejudiciului produs fiind atributul exclusiv al organelor de poliție și al organelor silvice, ale căror demersuri s-au concretizat prin întocmirea procesului – verbal de cercetare la fața locului și prin emiterea adresei nr._/26.06.2012.

Examinând întreg materialul probator anterior analizat, instanța a reținut, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că în data de 02.03.2012, inculpații G. S. G. și Z. R. C. au tăiat și furat un arbore esență cer din pădurea persoanei vătămate P. I. și trei arbori esență cer din pădurea persoanei vătămate M. C., din punctul Mertești de lângă satul L., .> În privința infracțiunii de furt de energie, se reține că la termenul de judecată din 13 mai 2014, persoana vătămată constituită parte civilă ., prin mandatar cu procură specială, s-a împăcat cu inculpatul G. S. G..

La data de 25 februarie 2014, inculpatul G. S. G., prin apărător ales, a invocat neconstituționalitatea prevederilor art. 159 alin. 3 din Codul penal iar prin încheierea din 27 mai 2014, dată în prezenta cauza, instanța, în temeiul art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, republicată, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției, a înaintat încheierea și dovezile Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate.

Opinia instanței exprimată în considerentele respectivei încheieri a fost în sensul că prevederile art. 159 alin. 3 din Legea nr. 286/2009 (Codul penal) sunt neconstituționale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul că ar fi inechitabil și ar contraveni principiului egalității cetățenilor, dacă s-ar aplica un tratament juridic diferențiat unor situații identice, luând în considerare exclusiv momentul procesual al citirii actului de sesizare a instanței.

Pentru acest motiv, în baza art. art. 17 alin. 2 raportat la art. 16 alin. 1 lit. g Cod procedură penală, cu aplicarea art. 159 alin. 2 Cod penal și art. 5 Cod penal, s-a dispus încetarea procesului penal pornit din oficiu împotriva inculpatului G. S. G., pentru săvârșire infracțiunii de furt prevăzute de art. 208 alin. 2 Cod penal anterior, în dauna persoanei vătămate ., ca urmare a împăcării părților. În baza art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, coroborat cu art. 159 alin. 2 Cod penal, s-a stins acțiunea civilă formulată de partea civilă ..

În privința infracțiunii de folosire de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare, săvârșită în dauna persoanei vătămate ., din înscrisurile aflate în dosarul de urmărire penală, s-a reținut că s-a efectuat o percheziție la domiciliul inculpatului G. S. G., ocazie cu care organele de cercetare penală au identificat asemenea instalații clandestine prin care inculpatul sustrăgea energie electrică.

Prejudiciul produs părții civile și calculat în baza legii energiei electrice și a regulamentului de funcționare în domeniul energiei electrice, a fost recunoscut de inculpat și achitat.

S-a susținut de către inculpat că, anterior efectuării percheziției, la domiciliul său s-a deplasat un angajat al C. SA pentru a monta un nou tablou de siguranță și, lucrarea nefiind terminată într-o zi, locuința inculpatului a rămas complet debranșată de la curent, până a doua zi.

S-a constatat că nu s-au probat susținerile iar din nota de constatare NTL nr._/17.01.2013, semnată de inculpat fără obiecțiuni, s-a reținut că la momentul controlului, coloana de alimentare cu tensiune electrică a fost găsită interceptată iar receptoarele electrice legate pe direct. Contorul a fost găsit legat cu sfoară de un căprior al acoperișului iar conductoarele de intrare și ieșire tăiate înainte de contorul de energie electrică. Evident că inspectorii împuterniciți de partea civilă să verifice instalația electrică de alimentare și măsurare, nu ar fi putut încurca instalațiile clandestine cu presupusa lucrare începută de un angajat C. ce viza montarea unui alt contor. Din nota de constatare reiese că s-a luat măsura de întrerupere a alimentării cu energie electrică din coloana de alimentare și s-a sigilat contorul, nefiind astfel conformă realității susținerea inculpatului care a arătat că la momentul percheziției locuința sa era complet debranșată.

Pentru aceste motive, instanța a reținut săvârșirea infracțiunii.

Fiind dovedită prezența inculpatului G. S. G. în ziua de 02.03.2012 în satul L., . concluzionat că inculpații S. I. și G. F., audiați în calitate de martori în dosarul de urmărire penală nr. 413/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia, au făcut afirmații mincinoase pozitive, respectiv au afirmat ca existente împrejurări despre care știau că nu există în realitate, încercând să creeze un fals alibi inculpatului G. S. G., în condițiile în care au susținut că inculpatul s-a aflat în localitatea Tg. J. în ziua respectivă.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracțiunii de mărturie mincinoasă, în speță, este întrunită și condiția ca acțiunea inculpaților să privească fapte sau împrejurări esențiale asupra cărora au fost întrebați, din moment ce, cu ocazia audierii ca martori la 12.10.2012 în dosarul de urmărire penală, inculpaților li s-a adus la cunoștință că urmează să fie ascultați în legătură cu infracțiunile de tăiere și furt de arbori comise de inculpații G. S. G. și Z. R. C. în ziua de 02.03.2012, orele 16,30, astfel cum reiese din declarațiile de martori aflate la filele 67 – 70 din dosarul nr. 413/P/2012. Prin urmare, inculpații au avut reprezentarea faptului că împrejurările asupra cărora au fost întrebați sunt esențiale pentru soluționarea cauzei și și-au putut da seama că orice alterare a adevărului este de natură a aduce atingere activității de înfăptuire a justiției, inculpații acționând cu vinovăție sub forma intenției directe.

S-a susținut prin concluziile scrise atașate cauzei că latura obiectivă a infracțiunii de mărturie mincinoasă este realizată atunci când o afirmație mincinoasă vizează fapte sau împrejurări esențiale, nu și atunci când neconcordanțele se constată strict cu privire la unele detalii nesemnificative sau cu o semnificație absolut minoră, în raport cu contextul situației. S-a adus ca argument faptul că primele declarații luate inculpaților S. I. și G. F. au datat din 19.11.2012, la interval de 8 luni după săvârșirea pretinselor fapte și că este normal ca între timp să fi intervenit și confuzia cu privire la mici elemente de detaliu și, prin aceleași concluzii scrise, s-a insistat cu privire la neconcordanțele considerate neesențiale între declarațiile tuturor inculpaților referitor la episodul prezenței la Tg. J..

S-a pierdut însă din vedere împrejurarea că instanța a fost sesizată cu judecarea unei infracțiuni de mărturie mincinoasă, ceea ce presupune ca inculpații să fi avut anterior calitatea de martori într-o cauză (cum se întâmplă în speță). Prin urmare, instanța, pentru a aprecia asupra săvârșirii ori nu a infracțiunii, a avut de analizat, pe de o parte, depozițiile date de inculpați în calitate de martori în dosarul nr. 413/P/2012 (la 12.10.2012) și, pe de altă parte, dacă acestea se corelează cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză. În urma acestei analize, instanța a reținut că s-a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă nu pentru că relatările inculpaților S. I. și G. F. date la instanță nu concordă între ele sau nu se corelează cu ale celorlalți inculpați în privința amănuntelor legate de prezența la Tg. J. ci pentru că, analizând depozițiile martorilor ce s-au aflat în pădure în data de 02.03.2012, a reieșit fără dubiu prezența inculpatului în punctul Mertești de lângă satul L., așa încât, fizic nefiind posibil ca o persoană să fie prezentă în același timp în două locații diferite, depozițiile inculpaților date la urmărire penală în calitate de martori nu pot fi altfel decât mincinoase.

S-a reținut că inculpații G. S. G. și B. L. D. au întocmit un înscris intitulat „contract de vânzare – cumpărare pentru autovehicul folosit” în cuprinsul căruia au atestat ca dată a întocmirii ziua de 02.03.2012, deși în realitate actul a fost încheiat în data de 11.10.2012, astfel cum reiese din recunoașterea inculpaților, din declarația martorei Margarint S. R. cât și din verificarea unității de calculator aflate la sediul Întreprinderii Individuale Margarint R. S. din Tg. J.. De asemenea, săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, reiese și din aceea că actul tinde la dovedirea unei operațiuni juridice de vânzare – cumpărare care, după cum a reieșit din piesele dosarului, nu a avut loc nici la 02.03.2012 când pretinsul cumpărător se afla în pădure și nici ulterior, la 11.10.2012, după cum recunosc chiar părțile semnatare ale actului.

În timpul judecății, inculpatul G. S. G. a susținut pentru prima oară că, deși se întocmise chitanță de mână referitor la cumpărarea rulotei, un agent de poliție i-a spus că înscrisul nu îl ajută să dovedească faptul că nu s-a aflat în localitate în acea zi, astfel că numai din acest motiv s-a întocmit al doilea înscris. În cursul urmăririi penale, nu s-a apărat de această manieră, susținând că actul încheiat la birou conține date reale.

Martorii propuși de inculpați au arătat că este o practică printre vânzătorii de autoturisme ca mașina să fie predată cumpărătorului și abia după o perioadă bună de timp să fie perfectat actul de vânzare – cumpărare pentru ca, de pildă, cumpărătorul să beneficieze între timp de polița de asigurare încheiată pe numele vânzătorului ori de inspecția tehnică a mașinii.

Instanța nu a neagat existența unei asemenea practici și nici nu analizează corectitudinea obiceiului, însă în speță martorii nu au susținut că actul se antedatează ci doar că se încheie ulterior, evident având ca dată specificată ziua întocmirii, pentru că altfel ar însemna să se achite impozit în plus de către vânzător, ceea ce inculpații tocmai ar fi încercat să evite, după cum reiese din depoziția martorei Margarint S. R.. În plus, raportat la speță, nu se justifică încheierea actului din considerentele expuse de martori, dat fiind că la momentul lunii octombrie 2012 se susține că părțile chitanței de mână se aflau în situația anterioară încheierii ei, respectiv bunurile obiect al înțelegerii (rulotă și mercedes) fuseseră reciproc restituite, mai mult rulota era deja vândută către altă persoană, așa încât scopul încheierii actului la o dată ulterioară nu ar mai fi privit păstrarea valabilității poliței, etc.

Astfel, s-a reținut că instanța își formează convingerea că actul denumit „contract de vânzare – cumpărare pentru autovehicul folosit”, cuprinzând date inexacte referitoare nu doar la ziua întocmirii sale ci și la întreaga tranzacție la care face referire, este un înscris fals întocmit de către inculpații G. S. G. și B. L. D. și a fost folosit în vederea producerii unei consecințe juridice, din moment ce, după falsificarea înscrisului sub semnătură privată, acesta a fost folosit într-o cauză penală, pentru dovedirea unui fapt neadevărat, vinovăția sub forma intenției directe fiind implicit dovedită. Infracțiunea s-a consumat în momentul folosirii actului fals de către inculpatul G. S. G., respectiv al încredințării sale de către inculpatul B. L. D. spre a fi folosit.

În speță, acțiunea de falsificare a fost una totală (ce impune desființarea actului), de alterare a adevărului, aducându-se atingere relațiilor sociale referitoare la încrederea care trebuie să existe în înscrisul sub semnătură privată producător de consecințe juridice, în veridicitatea și adevărul pe care trebuie să-l exprime un asemenea act.

Referitor la infracțiunea de favorizare a infractorului, s-a reținut că elementul material al laturii obiective se realizează prin ajutorul dat unui infractor, fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a-i asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.

Raportat la datele speței, în concret, infracțiunea a constat în fapta inculpatului B. L. D. de a întocmi la data de 11.10.2012 un înscris fals producător de consecințe juridice, vizându-se îngreunarea urmăririi penale.

Pentru a se reține existența infracțiunii, este necesar ca vinovăția să îmbrace forma intenției, adică favorizatorul să fi cunoscut că cel căruia îi dă ajutor este o persoană care a săvârșit o infracțiune.

Inculpatul a negat că ar fi știut această împrejurare, susținând că a fost de acord să antedateze actul doar pentru că soția inculpatului G. S. G. era geloasă și nu îl credea pe acesta că a fost în Tg. J. în data de 02.03.2012.

D. fiind însă că inculpatul este nașul inculpatului G. S. G., se presupune că cei doi au o relație aparte așa încât oricine este îndreptățit să fie convins că mai simplu ar fi fost ca inculpatul B. L. D. să discute cu fina sa și să îi explice unde s-a aflat soțul acesteia într-o anume zi, cu atât mai mult cu cât s-a susținut că și el (inculpatul B. L. D.) a fost implicat în vânzarea – cumpărarea rulotei și ar fi găsit suficiente argumente pentru a fi convingător.

Audiat în timpul urmăririi penale (filele 117 – 119), inculpatul G. S. G. a declarat că i-a spus inculpatului B. L. D. că are nevoie să fie încheiat contractul la un birou de copiat acte pentru a demonstra și atesta că pe data de 02.03.2012 au fost în Tg. J. împreună și au făcut un schimb de mașini. În această împrejurare, nu a făcut nicio referire la gelozia soției. De altfel, nici inculpatul B. L. D. nu a relatat în declarațiile date la urmărire penală despre acest aspect ci, dimpotrivă, la 18.02.2013 (fila 251 dosar urmărire penală) a arătat explicit că a semnat actul fără a avea cunoștință la ce anume va fi folosit de inculpatul G. S. G..

De asemenea, audiat la 27.11.2012, inculpatul B. L. D. nu a amintit de gelozia finei sale, ci doar a arătat că data de 02.03.2012 a fost trecută în contract la rugămintea inculpatului G. S. G., pentru a atesta că în ziua respectivă s-a încheiat o chitanță de mână. La 03.12.2012 (fila 138 din dosarul de urmărire penală), a arătat că, atunci când s-a întocmit contractul tehnoredactat, inculpatul G. S. G. nu i-a spus de ce îi trebuie contractul.

În aceste condiții, s-a constatat că apărarea sa în sensul că s-a încrezut în relatarea inculpatului G. S. G. referitor la gelozia soției, nu doar că apare oricui ca fiind puerilă ci mai mult, instanța, observându-l pe inculpat pe durata derulării judecății, concluzionează că o persoană cu studii superioare și o anumită poziție în societate, nu se poate încrede într-o asemenea poveste.

În speță, de la săvârșirea infracțiunilor deduse judecății și până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit două legi penale în sensul art. 173 din Codul penal (pe de o parte Codul silvic și Codul silvic modificat prin Legea nr. 187/2012 și pe de altă parte, Codul penal anterior și Codul penal actual), astfel că instanța este datoare să stabilească legea penală mai favorabilă în lumina dispozițiilor art. 5 Cod penal astfel cum au fost interpretate prin decizia nr. 265/06 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014, din considerentele căreia reiese că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei, întrucât numai în acest mod nu s-ar aduce atingere dispozițiilor art. 1 alin. 4 și art. 61 alin. 1 din Constituție.

Pornind de la aceste argumente, în speță, instanța a comparat legile penale succesive, în ansamblul lor, având în vedere, pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile, o . criterii ce vizează condițiile de incriminare, cele de tragere la răspundere penală și criteriul pedepsei.

Din decizia Curții Constituționale instanța a mai reținut că determinarea concretă a legii penale mai favorabile vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze.

Rațiunea avută în vedere de legiuitor a fost aceea de a impune un tratament sancționator mai blând pentru inculpații care se află la prima confruntare cu legea penală și care, indiferent de forma de vinovăție, comit o singură faptă penală, iar nu o pluralitate de infracțiuni în vreme ce pentru inculpații care persistă într-un comportament antisocial prin săvârșirea mai multor infracțiuni, legiuitorul a urmărit să instituie un tratament sancționator mai sever.

Raportat la datele speței, în prima situație se găsesc inculpații G. F. și S. I. iar restul de inculpați fac parte din categoria celor ce au comis mai multe infracțiuni.

De asemenea, trebuie reținut și faptul că, după cum reiese din aceeași decizie, inculpații care au comis fapte sub imperiul legii vechi, dar care vor fi judecați sub imperiul legii noi, trebuie să aibă, în funcție de legea mai favorabilă, o situație juridică identică ori cu cei condamnați anterior potrivit legii vechi, ori cu cei ce vor săvârși infracțiuni potrivit legii noi, nefiind permisă o a treia formă de tratament sancționator ce combină dispoziții din ambele coduri.

În concret, referitor la infracțiunile de tăiere fără drept și furt de arbori, legea în vigoare la data săvârșirii lor (art. 108 alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008, respectiv art. 110 alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008) prevedea că maximul pedepselor prevăzute la alin. (1) se majorează cu 3 ani, în cazul în care faptele au fost săvârșite de două sau mai multe persoane împreună. În forma actuală, astfel cum a fost modificată prin legea de punere în aplicare a codului penal, art. 108 alin. 2 și art. 110 alin. 2 lit. a din Codul silvic nu mai prevăd forma agravată a săvârșirii faptelor de două sau mai multe persoane împreună, așa încât condamnarea nu se poate dispune în baza legii vechi. Din acest motiv, instanța a apreciat că în privința celor doi inculpați (G. S. G. și Z. R. C.), legea penală aplicabilă este cea în vigoare la momentul condamnării lor și, față de prevederile obligatorii ale deciziei 265/06 mai 2014 a Curții Constituționale, sunt incidente dispozițiile codului penal actual și în privința individualizării pedepselor, modalității și regimului de executare, iar în privința inculpatului G. S. G. s-a dispus condamnarea tot în temeiul codului penal actual și pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

De aceea, în baza art. 386 Cod procedură penală, raportat la art. 202 din Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de tăiere fără drept de arbori și furt de arbori, prevăzute și sancționate de art. 108 alin. 1 lit. a alin. 2 lit. a și art. 110 alin. 1 lit. a alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008, pentru care au fost trimiși în judecată inculpații G. S. G. și Z. R. C. prin rechizitoriul nr. 413/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia în infracțiunile de tăiere fără drept de arbori și furt de arbori prevăzute și sancționate de art. 108 alin. 1 lit. a și art. 110 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008, modificată prin Legea nr. 187/2012.

În baza art. 386 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 5 Cod penal, instanța a dispus recalificarea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și sancționată de art. 290 alin. 1 din Codul penal anterior, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G. S. G. prin rechizitoriul nr. 413/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia, în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și sancționată de art. 322 alin. 1 Cod penal.

Instanța a aplicat inculpatului G. S. G. pedeapsa închisorii de 6 luni pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina sa și, în baza art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa închisorii de 1 an.

Apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins și fără executarea acesteia, inculpatul prezentând șanse de reintegrare în societate și constatând că sunt îndeplinite și celelalte condiții impuse de art. 91 Cod penal (pedeapsa aplicată în prezenta cauză este închisoarea mai mică de 3 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității), instanta a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. a Cod penal, s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune.

În baza art. 91 alin. 4 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal.

În ceea ce-l privește pe inculpatul Z. R. C., dat fiind că acesta a achitat integral prejudiciul produs părții civile P. I. în sumă de 306,86 lei, instanța a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. 2 lit. a Cod penal și, raportat la art. 83 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, stabilind pedeapsa de 4 luni închisoare în sarcina inculpatului pentru fiecare infracțiune comisă.

În baza art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite și s-a stabilit în sarcina inculpatului Z. R. C. pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare, la care s-a adaugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, în final în sarcina inculpatului fiind stabilită pedeapsa închisorii de 5 luni și 10 zile.

Reținând întrunite cerințele art. 83 Cod penal (pedeapsa stabilită în prezenta cauză este închisoarea de cel mult 2 ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității și prezintă șanse sporite de îndreptare, fiind la prima încălcare a legii), instanta a amânat aplicarea pedepsei de 5 luni și 10 zile închisoare pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit potrivit art. 84 Cod penal.

În baza art. 85 alin. 1 Cod penal, a fost obligat inculpatul Z. R. C. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 83 alin. 4 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului Z. R. C. asupra dispozițiilor art. 88 Cod penal.

Infracțiunea de mărturie mincinoasă era prevăzută și sancționată de art. 260 alin. 1 Cod penal anterior cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani. În baza codului penal anterior, instanța având posibilitatea de a aplica inculpatului, ca modalitate de executare, suspendarea condiționată ori sub supraveghere a executării pedepsei, în condițiile în care sunt întrunite cerințele art. 81, respectiv 86 indice 1 Cod penal anterior.

Codul penal actual prevede, pentru infracțiunea în discuție, pedeapsa principală a închisorii de la 6 luni la 3 ani, alternativ cu pedeapsa principală a amenzii (art. 273 alin. 1) iar în privința individualizării executării pedepsei, acordă posibilitatea instanței să aleagă, dacă sunt întrunite anumite condiții, una din următoarele măsuri de individualizare: renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, așa încât se poate afirma că legea penală mai favorabilă inculpaților G. F. și S. I. nu poate fi decât legea nouă ce apare ca fiind mai blândă sub aspectul limitelor de pedeapsă cât și în privința modalității de executare.

Referitor la renunțarea la aplicarea pedepsei, având în vedere că infracțiunea săvârșită nu prezintă o gravitate redusă (gradul ridicat de pericol social rezultând din faptul că infracțiunea de mărturie mincinoasă aduce atingere relațiilor sociale referitoare la înfăptuirea justiției cât și în concret din împrejurările comiterii faptei), instanța a apreciat că nu s-ar putea dispune renunțarea la aplicarea pedepsei și că nu este oportună nici aplicarea pedepsei amenzii.

Reținând întrunite cerințele art. 83 Cod penal (pedeapsa stabilită în prezenta cauză este închisoarea de cel mult 2 ani, inculpații nu au mai fost condamnați anterior la pedeapsa închisorii, inculpații și-au manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității și prezintă șanse sporite de îndreptare, fiind la prima încălcare a legii), în baza art. 273 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 83 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a stabilit pedeapsa de 6 luni închisoare în sarcina inculpaților G. F. și S. I. și s-a amânat aplicarea pedepsei de 6 luni închisoare pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit potrivit art. 84 Cod penal.

În baza art. 85 alin. 1 Cod penal, au fost obligați inculpații ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 83 alin. 4 Cod penal, s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 88 Cod penal.

Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată era prevăzută și sancționată de art. 290 alin. 1 Cod penal anterior cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă iar infracțiunea de favorizarea infractorului era prevăzută și sancționată de art. 264 alin. 1 Cod penal anterior cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 7 ani.

Codul penal actual prevede, pentru infracțiunea fals în înscrisuri sub semnătură privată, pedeapsa principală a închisorii de la 6 luni la 3 ani (art. 320 alin. 1) iar pentru infracțiunea de favorizarea făptuitorului pedepse alternative – închisoare la la unu la 5 ani sau amendă (art. 269 alin. 1 Cod penal).

În privința criteriului pedepsei, cele două coduri penale apar, pe rând ca fiind mai blânde, respectiv mai aspre, însă analizând în ansamblu legea penală veche, instanța a reținut existența caracterului mai favorabil al unor instituții din vechea reglementare, instituții calificate de doctrină ca fiind autonome motiv pentru care instanța apreciază că legea penală mai favorabilă inculpatului B. L. D. este legea veche, în primul rând datorită regulilor aplicabile în materia concursului de infracțiuni și apoi în privința modalității de executare a pedepsei.

D. urmare, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru fiecare infracțiune săvârșită și, în baza art. 33 lit. b, 34 lit b Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 Cod penal anterior privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În cauză s-au constituit părți civile, în termen legal, persoanele vătămate P. I. și M. C., primul cu suma de 306,86 lei iar cel de-al doilea cu suma de 541,73 lei, despăgubirile solicitate reprezentând prejudiciu nerecuperat (contravaloare tăiere și sustragere arbori).

În timpul judecății, prejudiciul cauzat părții civile P. I. a fost achitat.

Referitor la prejudiciul produs părții civile M. C., s-a reținut că acesta există, că a fost corect indicat de parte, în cuantumul stabilit de ocolul silvic, astfel că se impune a fi acoperit de cei vinovați, motiv pentru care, în baza art. 14 și art. 25 Cod procedură penală, raportat la art. 397 Cod procedură penală, coroborat cu art. 1357 și art. 1382 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de persoana vătămată M. C. și au fost obligați în solidar inculpații G. S. G. și Z. R. C. să plătească părții civile M. C. suma de 541,73 lei, reprezentând prejudiciu nerecuperat (contravaloare tăiere și sustragere trei arbori).

S-a luat act că persoana vătămată O. S. Corcova nu s-a constituit parte civilă în cauză și că prejudiciul în sumă de 306,86 lei a fost recuperat de către partea civilă P. I..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Strehaia, părțile civile P. I. și M. C. și inculpații G. S. G., Z. R. C., G. F., S. I. și B. L. D..

P. a declarat apel împotriva sentinței penale nr.68 din 3 iunie 2014 a Judecătoria Strehaia, cu privire la inculpații G. S. G., G. F. și Z. R. C., însă în motivele de apel ale parchetului este criticată hotărârea și cu privire la inculpații B. L. D. și S. I. pentru care nu există declarație de apel în termen legal, motivarea apelului fiind depusă de parchet la instanța de fond la data de 9 iulie 2014 și totodată, s-a constatat că apelul cu privire la inculpatul Z. R. nu este motivat de către parchet.

În acest sens, la termenul de judecată de la 13 februarie 2015 instanța de apel a pus în discuție aceste aspecte și a acordat un termen pentru lămurirea acestor neconcordanțe.

La termenul de judecată din data de 24 mai 2015 procurorul de ședință a precizat că apelul parchetului privește numai inculpații menționați în declarația de apel, respectiv G. S. G., G. F. și Z. R. C..

În motivarea apelului declarat de parchet, astfel cum a fost precizat de procurorul de ședință cu ocazia dezbaterilor la instanța de apel, s-a arătat că hotărârea este nelegală, pentru următoarele considerente:

- pedeapsa aplicată inculpatului G. S. G. este nelegală sub aspectul modalității de executare, a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, întrucât au fost încălcate dispozițiile art.91 alin.3 lit.c Cod penal actual, conform căruia instanța nu poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă inculpatul a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificări și tragerii la răspundere penală a autorului sau participanților.

Din probele administrate rezultă că inculpatul a urmărit în mod constant zădărnicirea aflării adevărului prin folosirea unui înscris fals și prin propunerea de martori (G. F. și S. I.) ale căror declarați au fost înlăturate de instanță prin condamnarea acestora pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, cât și prin folosirea în același scop a unui înscris fals.

Pentru aceste motive, s-a solicitat aplicarea unei pedepse cu executare în detenție pentru acest inculpat.

- În ceea ce privește pe inculpatul G. F. s-au invocat critici sub aspectul modalității de individualizare. S-a susținut că în mod nelegal s-a dispus amânarea aplicării pedepsei în condițiile art.83 Cod penal, întrucât și în privința acestui inculpat se impunea aplicarea unei pedepse în regim de detenție, având în vedere că prin infracțiunea comisă de mărturie mincinoasă inculpatul a urmărit îngreunarea urmăririi penale și zădărnicirea aflării adevărului.

Astfel, din depozițiile date în calitate de martor în cursul urmăririi penale inculpatul a încercat să îl plaseze pe inculpatul G. S. într-un alt loc pentru a evita răspunderea penală a acestui inculpat.

- În ce privește pe inculpatul Z. R. C. motivele scrise de apel ale parchetului nu l-au vizat, iar cu ocazia dezbaterilor la instanța de apel reprezentantul parchetului a precizat motivele de apel cu privire la acest inculpat, în sensul că sancțiunea aplicată inculpatului, constând în amânarea aplicării pedepsei este o modalitate de individualizare prea blândă pentru inculpat raportat la gravitatea faptei, astfel că se impune condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea.

Inculpatul Z. R. în apelul formulat a invocat critici sub aspectul reținerii vinovăției, solicitând în principal achitarea în temeiul art.16 alin.1 lit.b Cod pr.penală, întrucât faptelor le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

S-a susținut că probatoriul administrat nu confirmă săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de tăiere de arbori și furt de arbori, în realitate, probatoriul administrat confirmă numai că inculpatul a găsit pe marginea drumului un arbore doborât și pe care l-a încărcat în căruță.

În subsidiar, au fost invocate critici sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, solicitând reținerea dispozițiilor Cod penal anterior ca fiind mai favorabile, cu consecința reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art.74, 76 Cod penal și aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Inculpatul G. S. G. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și pronunțarea unei soluții de achitare, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei, în sensul aplicării unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform dispozițiilor Codului penal anterior.

În motivarea tezei de achitare, inculpatul a arătat că probele administrate nu confirmă vinovăția sa, niciunul dintre martorii audiați nu l-a putut indica în calitate de subiect activ al infracțiunii de tăiere și respectiv de furt de arbori.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art.92 alin.2 din Legea nr.123/2012 s-a susținut că nu există probe privind scopul urmărit de inculpat privind prejudicierea părții civile prin ocolirea echipamentelor de măsurare a consumului de energie electrică, în realitate fiind efectuată de către un angajat al C. SA o lucrare la instalația electrică în scopul de a monta un nou tablou de siguranță, întrucât instalația electrică veche punea în pericol securitatea locuinței, lucrare care nu a fost finalizată de angajatul C..

Inculpatul S. I. a invocat critici sub aspectul reținerii vinovăției sale pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței penale și pronunțarea unei soluții de achitare, iar în subsidiar, condamnarea la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 Cod penal anterior, prin reținerea ca fiind mai favorabile a dispozițiilor din legea penală anterioară.

S-a susținut că probele administrate nu confirmă săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de mărturie mincinoasă, în condițiile în care depoziția acestuia din faza de urmărire penală se coroborează cu celelalte probe administrate, respectiv cu declarațiile inculpaților G. S., G. F. și B. L. D., precum și cu declarațiile martorei M. R..

Astfel, în condițiile în care afirmațiile sale din faza de urmărire penală corespund adevărului nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Inculpatul G. F. a solicitat, de asemenea, desființarea sentinței penale în sensul pronunțării unei soluții de achitare pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, iar în subsidiar, reținerea dispozițiilor Codului penal din 1969 ca fiind lege penală mai favorabilă și aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 Cod penal anterior.

S-a susținut că cele afirmate de inculpat cu ocazia audierii sale în calitate de martor în sensul că în data de 2.03.2012 s-a deplasat împreună cu fratele său, G. S. și cu martorul S. I. la Târgu Jiu pentru a achiziționa o rulotă de la inculpatul B. L., reprezintă realitatea, fapt demonstrat cu depozițiile martorilor Părpăneațu D. și G. A., astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Inculpatul B. L. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei soluții de achitare. În motivarea apelului a arătat că în ce privește infracțiunea de favorizare a infractorului, faptei comise îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. S-a susținut că inculpatul nu a avut reprezentarea că prin confirmarea unei tranzacții reale încheiate în data de 2.03.2012 inculpatul G. S. va folosi acest înscris pentru un alt scop, respectiv pentru exonerarea sa de răspundere penală, întrucât inculpatul B. nu a avut cunoștință că inculpatul G. S. este cercetat pentru vreo infracțiune, nefiind astfel dovedită susținerea instanței de fond că înscrisul a fost încheiat pro causa.

S-a mai susținut că depozițiile inculpatului B. privind situația de fapt descrisă pentru data de 2.03.2012 constând în întâlnirea acestuia cu inculpații G. G., S. I. și G. F. a fost dovedită cu declarațiile acestor inculpați și depozițiile martorilor P. D., V. F., întâlnire care s-a finalizat după ora 13:00-14:00.

Referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată solicită să se constate că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii în sensul că inculpatul a fost de acord cu încheierea unui înscris în formă tipizat care confirma un înscris sub semnătură privată încheiat la data de 2.03.2012, iar pe de altă parte, nu a avut cunoștință că inculpatul G. S. avea intenția de folosire a acestui înscris în scopul producerii de consecințe juridice.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea în temeiul art.18¹ Cod penal din 1969 și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Partea civilă M. C. a invocat critici sub aspectul omisiunii instanței de fond de acordare a cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocat în sumă totală de 1.000 lei conform chitanțelor depuse la instanța de fond.

Partea civilă P. I. a invocat critici sub aspectul laturii civile, arătând că în mod greșit s-a reținut prin hotărârea apelată că prejudiciul a fost acoperit.

Examinând apelurile formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, motivele de apel invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art 417 alin 2 Cpp, curtea constată că apelurile declarate de către parchet și părțile civile P. I. și M. C. sunt întemeiate, iar apelurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:

Pe baza unui material probator just administrat și apreciat, prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, în sensul că în data de 2.03.2012 inculpații Z. R. și G. S. G. s-au deplasat cu căruța aparținând acestuia din urmă inculpat în pădurea situată în punctul Mertești de lângă satul comunei Voloiac, județul M., de unde au tăiat și sustras 4 arbori esență cer, dintre care unul din pădurea persoanei vătămate P. I. și 3 arbori din pădurea persoanei vătămate M. C..

S-a reținut, de asemenea, în mod corect că inculpatul G. S. G. a folosit instalații clandestine în scopul ocolirii echipamentelor de măsurare a consumului de energie electrică, instalația clandestină fiind descoperită la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziției domiciliare.

Criticile formulate de inculpații Z. R. și G. S. G. sub aspectul reținerii vinovăției în ce privește infracțiunea de tăiere și furt de arbori, sunt neîntemeiate, vinovăția inculpaților fiind deplin dovedită cu probele administrate în cauză, elocventă, în acest sens, fiind depoziția martorului C. C. din faza de urmărire penală, care a relatat că i-a văzut pe inculpații Z. R. și G. S. G. în pădure cu căruța încărcată cu lemne.

Depoziția acestui martor se coroborează cu declarațiile martorului P. G., care a relatat că martorul C. C. i-a povestit că i-a surprins pe cei doi inculpați în timp ce furau lemne.

În același sens, este și depoziția martorei C. A. care, de asemenea, a relatat că a văzut în acea dată în pădure două persoane, respectiv pe inculpatul Z. și unul dintre frații G., căruia martora C. N. i se adresa cu apelativul „G.”.

Depoziția acestei martore este întărită și de depoziția martorei C. N. care a recunoscut în acea dată pe inculpați și a precizat că inculpatului G. și i se spune G..

Toate aceste declarații de martori se coroborează cu declarațiile constante ale părții civile P. I. care a relatat că i-a găsit la fața locului pe cei doi inculpați, respectiv Z. R. și G. S..

Este adevărat că pe parcursul procesului penal martorul C. C. și-a schimbat parțial depozițiile din fața de urmărire penală însă această poziție procesuală a fost explicată de martorul P. prin aceea că martorul C. C. a primit amenințări din partea inculpatului G. S. G..

În plus, martorul C. C. nu a oferit o explicație plauzibilă cu privire la modificarea depozițiilor anterioare, care se coroborează cu restul probelor administrate, astfel cum au fost prezentate anterior, motiv pentru care în mod just prima instanță a reținut ca fiind reale declarațiile inițiale ale martorului din faza urmăririi penale.

Susținerea inculpatului Z. R. din faza de judecată în primă instanță și apel, în sensul că în data de 2.03.2012 a găsit doborât la pământ un arbore pe care l-a tăiat și l-a încărcat în căruță, fiind însoțit de o persoană pe nume D., este infirmată de probele administrate în cauză și care confirmă faptul că cel care l-a însoțit pe inculpatul Z. a fost inculpatul G. S. și ambii inculpați au tăiat cei 4 arbori pe care i-au încărcat în căruță. Deși inculpatul Z. face referire la o altă persoană, respectiv numitul „D.”, cu toate acestea nu a fost în măsură să ofere date suplimentare pentru identificarea acestei persoane în vederea audierii pentru a se verifica veridicitatea acestor susțineri.

În plus, declarația dată de inculpatul Z. R. din faza de judecată în primă instanță și apel este în contradicție cu propriile declarații ale inculpatului din faza de urmărire penală în care a relatat că în data de 2.03.2012 a fost cu oile la pășunat de dimineața până seara. Se observă că inculpatul nu a amintit nimic în legătură cu faptul că ar fi găsit un trunchi de copac doborât la marginea pădurii și nici că l-ar fi încărcat în căruță cu ajutorul unei persoane căreia i se spune „D.”, inculpatul neoferind nicio explicație cu privire la aceste contradicții.

Elocvente pentru reținerea vinovăției inculpatului sunt și procesele-verbale de cercetare la fața locului privind identificarea celor 4 cioate de arbori în pădurea părților civile.

Pentru toate aceste motive, vinovăția inculpaților Z. R. și G. S. G. a fost corect reținută de prima instanță, criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate.

Criticile formulate de inculpatul G. S. G. cu privire la infracțiunea de folosire de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea sau pentru ocolirea echipamentului de măsurare, sunt de asemenea nefondate.

Apărarea inculpatului referitoare la debranșarea locuinței sale de la rețeaua electrică la momentul efectuării percheziției domiciliare datorită existenței unei lucrări de montare a unui nou contor electric din partea unui angajat C., a fost infirmată de probele administrate, respectiv procesul-verbal de constatare nr_/17.01.2013 și care a fost semnat de către inculpat fără obiecțiuni care atestă că la momentul controlului coloana de alimentare cu tensiune electrică a fost găsită interceptată, fiind dispusă cu acea ocazie întreruperea alimentării cu energie electrică.

Sunt astfel, neîntemeiate criticile formulate de către inculpatul G. S. sub aspectul reținerii vinovăției sale pentru această infracțiune.

Criticile formulate de inculpații S. I. și G. F. sub aspectul reținerii vinovăției în ce privește infracțiunea de mărturie mincinoasă sunt, de asemenea, nefondate, în condițiile în care declarațiile acestora din faza de urmărire penală în care au arătat că inculpatul G. S. s-ar fi aflat în momentul săvârșirii faptei în localitatea Târgu Jiu au fost infirmate de celelalte probe administrate în cauză, din care rezultă că inculpatul G. S. G. s-a aflat în pădure în punctul Mertești de lângă satul L., fiind evidentă încercarea inculpaților S. I. și G. F. de a înlătura răspunderea penală a inculpatului G. S. prin afirmații mincinoase, urmărind plasarea acestuia într-o altă localitate decât cea unde s-a comis infracțiunea la data respectivă.

În ce privește înscrisul intitulat „contract de vânzare-cumpărare pentru autoturismul folosit” (fila 64 dosar u.p.), deși inculpații G. S. și B. L. susțin că acest înscris reflectă realitatea, probele administrate au dovedit că acest înscris este fals, fiind întocmit de inculpat în scopul producerii de consecințe juridice, respectiv pentru a atesta prezența inculpatului G. S. G. într-o altă localitate decât cea de săvârșire a faptei de furt și tăiere de arbori.

Astfel, în primul rând, se observă că între depozițiile inculpaților din diverse faze procesuale au existat numeroase contradicții în legătură cu acest înscris, contradicții care nu au fost lămurite de inculpați.

Inculpatul G. S. G. a prezentat organelor de urmărire penală înscrisul sus-menționat la data de 20.10.2012 cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală pentru a atesta faptul că la data când era acuzat că a săvârșit infracțiunea de tăiere și furt de arbori, respectiv 2.03.2012 se afla într-o altă localitate, respectiv în Târgu Jiu pentru a încheia acel contract de vânzare-cumpărare cu privire la un autoturism și remorcă.

Pentru a se verifica aceste apărări, cauza a fost restituită de către procuror organelor de cercetare penală pentru completarea probatoriului, iar din verificarea unității de calculator la sediul societății unde s-a tehnoredactat înscrisul a rezultat că acesta a fost redactat la data de 11.10.2012 și nu la data menționată în cuprinsul său, respectiv 2.03.2012.

Ulterior, pe parcursul procesului inculpații B. L. și G. S. au încercat să ofere diverse explicații cu privire la această împrejurare, susținând că într-adevăr, actul s-a tehnoredactat la data de 11.10.2012, însă, aceasta reflectă realitatea privind vânzarea-cumpărarea autoturismului, care a avut loc la data de 2.03.2012.

Inculpatul G. S. nu a oferit însă o explicație plauzibilă cu privire la revenirea asupra declarației anterioare în care a afirmat că înscrisul datat 2.03.2012 a fost încheiat chiar la acea dată.

Tot, astfel, în declarația dată la urmărirea penală (fila 251) inculpatul B. a susținut că a fost de acord să încheie un contract de vânzare-cumpărare cu inculpatul G. S. la un birou de copiat acte pe care l-au antedatat, fără să cunoască motivul pentru care îi va folosi acest act inculpatului G. G. S., ar în declarațiile ulterioare date la instanță a susținut că era necesară antedatarea contractului pentru a demonstra soției inculpatului G. S. că acesta s-a aflat în Târgu Jiu unde a efectuat un schimb de mașini, invocând diverse motive de gelozie ale acesteia.

Inculpații nu au oferit explicații plauzibile pentru toate aceste nepotriviri și contradicții între declarațiile date în diverse faze procesuale.

Este evident că înscrisul intitulat „contract de vânzare-cumpărare pentru un autoturism folosit” care cuprinde date nereale cu privire la data, locul întocmirii și referitor la tranzacția efectuată, este un înscris fals care a fost folosit de către inculpatul B. L. pentru a îngreuna urmărirea penală în scopul favorizării inculpatului G. S. G..

Pentru considerentele expuse anterior, toate criticile formulate de către inculpat referitoare la reținerea vinovăției pentru faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată sunt nefondate.

Analizând hotărârea apelată și din prisma aplicării dispozițiilor art.5 Cod penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile, se constată că în ce privește pe inculpatul G. F. sunt mai favorabile dispozițiile Codului penal anterior, sub aspectul modalității de executare a pedepsei prevăzute de art.81 Cod penal din 1969, privind suspendarea condiționată simplă a executării pedepsei care nu mai este prevăzută de legea penală actuală.

Instanța de apel constată că o pedeapsă în condițiile amânării aplicării pedepsei, conform dispozițiilor art.83 Cod penal actual, după cum s-a dispus de către prima instanță cu privire la inculpatul Z. R. și G. S. G. nu a fost corect individualizată raportat la natura, gravitatea faptelor, modalitatea de săvârșire, instanța de apel apreciind că pentru realizarea scopului de prevenție generală și specială se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa cu închisoarea în condițiile suspendării sub supraveghere a executării pedepsei conform art.86¹ Cod penal din 1969, dispozițiile Codului penal anterior fiind favorabile atât sub aspectul regimului sancționator aplicabil în cazul concursului de infracțiuni, cât și al modalității de executare a suspendări sub supraveghere care este favorabilă din punct de vedere al obligațiilor dispuse în raport de Codul penal actual.

Celelalte critici formulate de parchet referitoare la nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul individualizării sancțiunilor aplicate inculpaților privind suspendarea sub supraveghere conform art 91 Cpen, respectiv amânarea aplicării pedepsei conform art 83 Cpen, pe considerentul că au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, nu se impune a mai fi analizate în condițiile în care se rețin ca fiind favorabile dispozițiile Codului penal anterior.

Criticile formulate de inculpatul B. L. sub aspectul modalității de executare a pedepsei sunt nefondate, pedeapsa aplicată de prima instanță de 6 luni închisoare în condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei conform dispozițiilor art.81 Cod penal, fiind corect individualizată, în lipsa apelului parchetului cu privire la acest inculpat.

Raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei, ținând cont de gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, natura acestora (fals în înscrisuri sub semnătură privată, favorizarea infractorului) nu se impune reindividualizarea pedepsei de către instanța de apel.

Sunt, de asemenea, neîntemeiate criticile formulate de inculpat referitoare la lipsa de pericol social concret a faptei comise. Susținerea inculpatului în sensul că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni și se impune aplicarea unei amenzi administrative, conform Codului penal anterior, nu poate fi primită raportat la împrejurările reale de comitere a faptelor, gravitatea deosebită a acestora (favorizarea infractorului, fals în înscrisuri sub semnătură privată), relațiile sociale afectate (privind bunul mers al justiției), faptele prezentând din acest punct de vedere un caracter grav care nu justifică reținerea dispozițiilor art.18¹ Cod penal din 1969.

Criticile formulate de inculpatul S. I. sub aspectul individualizării pedepsei a cărei amânare a fost dispusă de prima instanță sunt, de asemenea, neîntemeiate, dispozițiile art.83 Cod penal privind amânarea aplicării pedepsei fiind favorabile inculpatului în raport cu dispozițiile art.81 Cod penal anterior, întrucât față de inculpat în situația amânării aplicării pedepsei nu se dispune o soluție de condamnare cu toate consecințele ce decurg din aceasta, dispozițiile art.83 Cod penal fiind favorabile și din punct de vedere al consecințelor în cazul comiterii de noi infracțiuni în cursul termenuli de supraveghere.

Astfel, în lipsa apelului parchetului cu privire la acest inculpat, solicitarea inculpatului de a se înlătura dispozițiile privind amânarea aplicării pedepsei și a se aplica o pedeapsă în condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei conform Codului penal anterior, nu poate fi primită, întrucât s-ar încălca dispozițiile art 418 Cpp privind neagravarea situației inculpatului în propria cale de atac.

Referitor la apelul părții civile P. I., având în vedere înscrisurile aflate la fila 103 dosar fond din care rezultă că sumele expediate de către inculpatul Z. R. cu titlu de despăgubiri civile nu au fost ridicate de partea civilă și având în vedere depozițiile inculpatului din faza de apel, fila 110 dosarul instanței de apel, care a recunoscut că partea civilă nu a fost despăgubită, ținând cont și de principiul disponibilității în materie civilă, constatând apelul ca fiind întemeiat, urmează a se admite apelul părții civile P. I., în sensul de a se dispune obligarea inculpatului Gecu S. și Z. R. la plata sumei de 306,86 lei despăgubiri civile către această parte civilă.

De asemenea, se constată întemeiat apelul părții civile M. C. cu privire la cheltuielile judiciare reprezentând onorariu avocat neacordate la instanța de fond.

În condițiile în care s-a dispus condamnarea inculpatului, vinovăția acestora fiind dovedită, se impune aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art 276 alin 1 Cod pr.penală, privind obligarea inculpaților către partea civilă la plata cheltuielilor judiciare.

În consecință, constatând apelul părții civile ca fiind întemeiat pentru acest motiv, urmează a fi admis și se va dispune obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare în cuantum de câte 200 lei fiecare, reprezentând onorariu avocat, având în vedere chitanțele aflate la filele 125, 126 dosarul inst de fond din care rezultă totalul cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocat în cuantum total 1000 lei.

În consecință, având în vedere cele mai sus expuse, constatând apelurile declarate de parchet și părțile civile ca fiind întemeiate, urmează ca în baza art.421 alin.2 lit.a Cod pr.penală, să se admită apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Strehaia și părțile civile P. I. și M. C., să se desființeze sentința penală în parte, în ce privește latura penală și latura civilă.

Se vor înlătura dispozițiile din hotărârea apelată referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților G. S. G., G. F. și Z. R. C..

Se va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G. S. G. și pedepsele rezultante stabilite pentru inculpații G. F. și Z. R. C. în pedepsele componente.

1)În baza art.260 alin.1 Cp. din 1969, cu aplic. art.5 Cpen actual va fi condamnat inculpatul G. F. la pedeapsa de 1 an închisoare.

Se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și b Cpen din 1969 pe durata prev.de art.71 alin.2 Cpen din 1969.

În baza art.81 Cpen din 1969 se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani, conform art.82 Cp. din 1969.

Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cpen din 1969.

În baza art.71 alin.5 Cpen din 1969 se va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

2)În baza art.208 alin.2 Cpen din 1969 cu aplic.art.5 Cpen actual va fi condamnat inculpatul G. Sebestian G. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.108 alin.1 lit.a, alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplic. art.5 Cpen actual va fi condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.110 alin.1 lit.a, alin.2 lit.a Legea nr.46/2008 cu aplic. art.5 Cpen actual va fi condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.290 alin.1Cpen anterior cu aplic. art.5 Cpen actual va fi condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art.85 alin.4 din Legea nr.13/2007 cu aplic. art.5 Cpen actual va fi condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cpen din 1969 se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

Se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II- a și b Cp din 1969 pe durata prev. de art.71 al.2 Cp din 1969.

3) În baza art.108 alin.1 lit. a, alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplic. art.5 Cpen actual va fi condamnat inculpatul Z. R. C. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.110 alin.1 lit.a, alin.2 lit.a din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art.5 Cpen actual va fi condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cpen din 1969 se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

Se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cp din 1969 pe durata prev. de art.71 al.2 Cp. din 1969.

În baza art.86¹ Cp din 1969 se va dispune suspendarea executării pedepsei rezultante de câte 1 an închisoare aplicate inculpaților G. S. G. și Z. R. C., pe durata termenelor de încercare de câte 3 ani pentru fiecare, calculate conf. art.86² Cp din 1969.

În baza art.86³ Cpen din 1969 pe durata termenelor de încercare inculpații G. S. G. și Z. R. C. vor respecta următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. conform programului de supraveghere

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

Se va atrage atenția inculpaților sus-menționați asupra dispozițiilor art.86⁴ Cp din 1969.

În baza art.71 alin.5 Cp din 1969, se va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaților G. S. G. și Z. R. C. pe durata suspendării sub supravegherea executării pedepselor închisorii.

Vor fi obligați inculpații G. S. G. și Z. R. C. la plata sumei de 306,86 lei despăgubiri civile către partea civilă P. I..

Vor fi obligați inculpații G. S. G., Z. R. C., G. F., S. I. și B. L. D. la plata sumei de câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către partea civilă M. C., reprezentând onorariu avocat.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În baza art.421 alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se vor respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații G. S. G., Z. R. C., G. F., S. I. și B. L. D..

În baza art.275 alin.2 Cod pr.penală, apelanții-inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Strehaia și părțile civile P. I. și M. C., împotriva sentinței penale nr.68 din 3 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Strehaia, în dosarul nr._ .

Desființează sentința penală în parte, în ce privește latura penală și latura civilă.

Înlătură dispozițiile din hotărârea apelată referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților G. S. G., G. F. și Z. R. C..

Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G. S. G. și pedepsele rezultante stabilite pentru inculpații G. F. și Z. R. C. în pedepsele componente.

1)În baza art.260 alin.1 Cp. din 1969, cu aplic. art.5 Cpen actual.

Condamnă pe inculpatul G. F. la pedeapsa de 1 an închisoare.

Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și b Cpen din 1969 pe durata prev.de art.71 alin.2 Cpen din 1969.

În baza art.81 Cpen din 1969

Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani, conform art.82 Cp. din 1969.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cpen din 1969.

În baza art.71 alin.5 Cpen din 1969 suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

2)În baza art.208 alin.2 Cpen din 1969 cu aplic.art.5 Cpen actual

Condamnă pe inculpatul G. Sebestian G. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.108 alin.1 lit.a, alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplic. art.5 Cpen actual.

Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.110 alin.1 lit.a, alin.2 lit.a Legea nr.46/2008 cu aplic. art.5 Cpen actual.

Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.290 alin.1Cpen anterior cu aplic. art.5 Cpen actual.

Condamnă inculpatul la ped. de 6 luni închisoare.

În baza art.85 alin.4 din Legea nr.13/2007 cu aplic. art.5 Cpen actual

Condamnă inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cpen din 1969

Contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

Interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II- a și b Cp din 1969 pe durata prev. de art.71 al.2 Cp din 1969.

3) În baza art.108 alin.1 lit. a, alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008 cu aplic. art.5 Cpen actual.

Condamnă pe inculpatul Z. R. C. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.110 alin.1 lit.a, alin.2 lit.a din Legea nr. 46/2008 cu aplic. art.5 Cpen actual

Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cpen din 1969

Contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

Interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cp din 1969 pe durata prev. de art.71 al.2 Cp. din 1969.

În baza art.86¹ Cp din 1969.

Dispune suspendarea executării pedepsei rezultante de câte 1 an închisoare aplicate inculpaților G. S. G. și Z. R. C., pe durata termenelor de încercare de câte 3 ani pentru fiecare, calculate conf. art.86² Cp din 1969.

În baza art.86³ Cpen din 1969.

Pe durata termenelor de încercare inculpații G. S. G. și Z. R. C. vor respecta următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul M. conform programului de supraveghere

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

Atrage atenția inculpaților sus-menționați asupra dispozițiilor art.86⁴ Cp din 1969.

În baza art.71 alin.5 Cp din 1969, dispune suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaților G. S. G. și Z. R. C. pe durata suspendării sub supravegherea executării pedepselor închisorii.

Obligă pe inculpații G. S. G. și Z. R. C. la plata sumei de 306,86 lei despăgubiri civile către partea civilă P. I..

Obligă inculpații G. S. G., Z. R. C., G. F., S. I. și B. L. D. la plata sumei de câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către partea civilă M. C., reprezentând onorariu avocat.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații G. S. G., Z. R. C., G. F., S. I. și B. L. D..

Obligă apelanții-inculpați la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică de la 25 mai 2015.

C. LăutaruOnița D.

Grefier,

D. L.

Red.jud.CL

j.f.V.N.

← Delapidarea (art. 215 ind.1 C.p.). Decizia nr. 692/2015. Curtea...		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 84/2015.... →

Infracţiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008). Decizia nr. 731/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008). Decizia nr. 731/2015. Curtea de Apel CRAIOVA