Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 185/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 185/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-04-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 185/2015
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. M. – JUDERCĂTOR
Grefier - R. F.
Ministerul Public reprezentat de procuror A. G., de la DIICOT – S. T. C.
……………….
Pe rol, soluționarea contestației formulată de condamnatul C. C. (în prezent deținut în Penitenciarul Drobeta T. S.) împotriva sentinței penale nr. 45 din 09 martie 2015, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul condamnat asistat de avocat ales M. D..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, învederându-se instanței că la data de 16.04.2015, Serviciul Registratură a înregistrat adresa nr. R/_/PDTSMH/14.04.2015 a Penitenciarului Drobeta T. S., la care s-a atașat cererea formulată de contestator privind judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat M. D., pentru contestatorul – condamnat, arată că a formulat calea de atac împotriva sentinței penale pronunțată de către Tribunalul M., instanță care a înțeles să respingă contestația la executare formulată în temeiul dispozițiilor art. 598 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală, în opinia apărării operând o cauză de modificare a pedepsei, invocându-se sentința pronunțată de către Tribunalul București în care a fost admisă cererea de aplicare a legii penale mai favorabile, în sensul coborârii pedepsei de la cuantumul de 7 ani la pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicându-se în continuare dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din Codul penal din 1969.
În continuare, arată că respectiva sentința cuprinde o eroare materială, fiind vorba de faptul că, deși s-au aplicat aceste dispoziții ale Codului penal din 1969, pedeapsa rezultantă a fost apreciată ca fiind aceea de 7 ani, sporită ulterior la pedeapsa de 7 ani și 6 luni, motiv pentru care solicită admiterea contestației formulată de condamnat împotriva sentinței penale nr. 45 din 09 martie 2015 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul cu nr._, pe fond admiterea cererii, anularea mandatului de executare, și în consecința emiterea unui mandat de executare care să cuprindă pedeapsa rezultantă în mod corect aplicată, aceea de 5 ani și 6 luni închisoare.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea contestației formulată de condamnatul C. C. împotriva sentinței penale nr. 45 din 09 martie 2015 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul cu nr._, ca nefondată, apreciind că în mod corect instanța de fond a respins contestația la executare formulată de către petentul condamnat, constatând că prezenta speță nu se regăsește sub incidența cazurilor limitativ prevăzute de art. 598 C.P.P.
Sentința la care face referire apărarea, în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile pentru condamnări definitive, linia demarcată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în hotărârile privind rezolvarea unor chestiuni de drept în materie penală potrivit căreia aplicarea art 6 N.C.P.P. se face în doi timpi. În primul timp se analizează fiecare din pedepsele aplicate inculpatului potrivit legii penale noi, dacă limitele acesteia se pot reduce la maximul special prevăzut de legea nouă, constatându-se că pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003, maximul era de 5 ani, coborându-se la pedeapsa de 5 ani. În al doilea timp în care trebuie analizată incidența concursului de infracțiuni potrivit legii noi și potrivit legii vechi procedându-se la compararea situației inculpatului, potrivit acestui concurs, se constată că tot dispozițiile legii vechi sunt mai favorabile acestuia privind pedepsirea concursului de infracțiuni, în legea penală veche, fiind vorba de un spor facultativ de pedeapsă, față de legea penală nouă, care prevede un spor obligatoriu de o treime, în cazul concursului de infracțiuni.
Mai precizează că nu este vorba de nici o eroare materială, așa cum afirmă apărarea, fiind vorba de o analiză în doi timpi. În primul timp i s-a redus condamnatului pedeapsa conform Legii 39/2003, iar în al doilea timp s-a constatat că și cu limite de pedeapsă reduse, se ajungea la o pedeapsă mai mare decât cea prevăzută de dispozițiile noului Cod Penal.
Contestatorul – condamnat C. C., în ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii și dispunerea modificării pedepsei, să se aibă în vedere că sentința pronunțată de Tribunalul București a fost anterioară Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție din 14 aprilie 2014.
Precizează că în cauză au fost șapte persoane cărora li s-au aplicat pedepse identice, iar la șase dintre aceștia au fost pronunțate sentințe în sensul modificării pedepsei închisorii la 5 ani și jumătate.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra contestației de față;
Prin sentința penală nr. 45 din 09 martie 2015 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul cu nr._ , s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul C. C. (fiul lui I. și R., născut la 03.01.1969, în Tismana, județul Gorj, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Tr. S.), iar în temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p., a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 lei, din care, suma de 50 lei reprezentând cotă-parte din onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată de condamnatul C. C., s-a contestat executarea pedepsei cu închisoare rămasă definitivă deoarece, în timpul executării acestei pedepse a intervenit o lege penală nouă, ce prevede o pedeapsă mai ușoară, respectiv pentru cea mai grea dintre faptele pentru care a fost condamnat, consecința trebuind să fie aceea a modificării pedepsei aplicate, anularea mandatului în executarea căruia se află și emiterea unui nou mandat, care să aibă în vedere limitele de pedeapsă reduse. A mai arătat petentul faptul că, prin sentința penală nr. 187/16.03.2010 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, a fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunilor de: aderare la un grup infracțional organizat, instigare la acces fără drept la un sistem informatic, instigare la cauzarea unui prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice și spălare de bani, pedeapsa cea mai mare fiind de 7 ani, iar aceste PEDEPSE s-au contopit conform dispozițiilor din vechiul cod penal, dispunându-se executarea pedepsei celei mai grele, de 7 ani, la care s-a adăugat un spor de 6 luni.
În drept, condamnatul a invocat dispozițiile art. 595 alin.1 și 2 Cpp și dispozițiile art. 6 Cod Penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 187/16.03.2010 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, petentul C. C. a fost condamnat la: 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin.1 și 3 din legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit.b pct.18 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 320 ind.1 Cpp de la 1969; 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la acces fără drept la un sistem informatic prev. de art. 25 Cp de la 1969, rap. la art. 42 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 320 ind.1 Cpp de la 1969; 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la cauzarea unui prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice prev. de art. 25 Cp de la 1969 rap. la art.49 din legea 161/2003, cu aplic. art. 320 ind.1 Cpp de la 1969; 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin.1 lit.a din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 320 ind.1 Cpp de la 1969; pedepsele aplicate s-au contopit conform dispozițiilor din vechiul Cod Penal (art. 33 lit.a – 34 lit.b Cp de la 1969), dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni.
Sentința nr. 187/16.03.2010 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, a rămas definitivă prin decizia penală nr. 822/07.03.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, emițându-se astfel emis mandatul de executare a pedepsie închisorii nr. 293/11.03.2013.
Ulterior, urmare sentinței penale nr. 490/11.06.2013 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, definitivă prin nerecurare la 28.06.2013, prin care s-a admis contestația la executare formulată de Biroul Executări penale și s-a dedus o perioadă executată de condamnat, s-a anulat mandatul nr. 293/11.03.2013 și s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 780/01.07.2013 al Tribunalului București, secția a II-a penală
Ca urmare a faptului că, la data de 01.02.2014, a intrat în vigoare noul Cod penal, Comisia instituită la nivelul Penitenciarului Rahova, în baza art. 23 din Legea nr.255/2013, a sesizat Tribunalul București la data de 11.02.2014, în vederea aplicării în cazul condamnatului C. C. a legii penale mai favorabile.
Prin sentința penală nr.481/28.02.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, în dosarul nr._, în baza art. 595 Cod procedură penală s-a admis sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, instituită în baza HG nr. 836/2013 în cadrul Penitenciarului Rahova; în temeiul art. 6 alin.1 din NCp, coroborat cu art. 367 alin.1 NCp, s-a redus pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin.1 și 3 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit.b pct.18 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 320 ind.1 Cpp de la 1969, la pedeapsa de 5 ani închisoare; s-a constatat că nu se impune aplicare art.6 NCp cu privire la pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare, urmând ca persoana condamnată C. C. să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 187/16.03.2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia nr. 822/07.03.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv de la 12.05.2011, la zi și s-a dispus anularea MEPI nr. 293/11.03.2013 al Tribunalului București - Secția a II-a penală și emiterea unui nou mandat.
Sentința penală nr. 481/28.02.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, a rămas definitivă prin decizia penală nr. 162/C/17.04.2014 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală, emițându-se mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 52/25.04.2014, emis de Tribunalul București - Secția I penală.
Astfel, instanța de fond a constatat că petentul a invocat în drept dispozițiile art. 595 alin.1 și 2 Cpp și disp.art. 6 Cp, pentru ca, ulterior, în cursul judecății, să precizeze că, de fapt, temeiul de drept îl constituie disp. art. 598 lit.d Cod procedură penală, cauza de micșorare a pedepsei constituind-o tocmai sentința penală nr. 481/28.02.2014 a Tribunalului București - secția I penală, prin care, analizându-se incidența dispozițiilor art. 6 Cod procedură penală privind aplicarea legii penale mai favorabile, s-a stabilit că legea penală mai favorabilă o constituie Noul Cod penal și, în consecință, s-a redus de la 7 la 5 ani pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin.1 și 3 din Legea nr. 39/2003 rap.l a art. 2 lit.b pct.18 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 320 ind.1 Cpp de la 1969, așa încât pedeapsa rezultantă nu putea fi alta decât aceea de 5 ani, la care se adăuga și sporul de 6 luni închisoare.
Instanța de fond a menționat că, pe calea contestației la executare, nu se pot invoca critici legate de legalitatea sau temeinicia unei hotărâri penale definitive, o astfel de hotărâre bucurându-se de autoritatea lucrului judecat, contestația la executare constituind un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării pedepsei, pe această cale putându-se invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor.
Analizând cauza de față prin prisma motivelor de contestație la executare invocate de condamnatul C. C., instanța de fond a constatat petentului i s-a redus una dintre pedepsele aplicate, în baza art. 595 Cod procedură penală coroborat cu art. 6 alin.1 din N. C.P., cele sesizate în cererea acestuia neconstituind un motiv de micșorare a pedepsei rezultante de 7 ani și 6 luni închisoare, în executarea căreia se află în prezent, deoarece, în procedura contestației la executare, instanța nu poate interveni și nu poate modifica pedeapsa aplicată pe motiv că, printr-o sentință anterioară definitivă, o instanță a apreciat că îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la legea penală mai favorabilă.
Pe de altă parte, instanța de fond a constatat că atât la momentul la care Tribunalul București s-a pronunțat cu privire la incidența dispozițiilor privind aplicarea legii penale mai favorabile, cât și la momentul actual, prin raportate și la decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, obligatorie (potrivit căreia dispozițiile art. 5 din noul Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile), legea penală mai favorabilă o constituie pentru speța de față vechiul Cod penal, în condițiile în care, pentru faptele săvârșite de petentul C. C. s-a ajuns la aplicarea unei pedepse rezultante de 7 ani și 6 luni, iar potrivit Noului Cod penal, chiar și în condițiile reducerii pedepsei principale de 7 ani la 5 ani închisoare, prin aplicarea în continuare a dispozițiilor art. 39 alin.1 lit. b Cod Penal referitoare la pedeapsa principală în cazul concursul de infracțiuni, s-ar fi ajuns la o pedeapsă rezultantă cu mult mai mare, respectiv de 9 ani închisoare (5 ani + o treime din totalul celorlalte trei pedepse de câte 4 ani închisoare, adică 5 ani + 4 ani = 9 ani).
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul C. C., a arătat că a formulat calea de atac împotriva sentinței penale pronunțată de către Tribunalul M., instanță care a înțeles să respingă contestația la executare formulată în temeiul dispozițiilor art. 598 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală, în opinia sa operând o cauză de modificare a pedepsei, invocându-se sentința pronunțată de către Tribunalul București în care a fost admisă cererea de aplicare a legii penale mai favorabile, în sensul coborârii pedepsei de la cuantumul de 7 ani la pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicându-se în continuare dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din Codul penal din 1969.
În continuare, a arătat că respectiva sentința cuprinde o eroare materială, fiind vorba de faptul că, deși s-au aplicat aceste dispoziții ale Codului penal din 1969, pedeapsa rezultantă a fost apreciată ca fiind aceea de 7 ani, sporită ulterior la pedeapsa de 7 ani și 6 luni, motiv pentru care solicită pe fond admiterea cererii, anularea mandatului de executare, și în consecința emiterea unui mandat de executare care să cuprindă pedeapsa rezultantă în mod corect aplicată, aceea de 5 ani și 6 luni închisoare.
Contestația este nefondată.
Sentința pronunțată de instanța de fond este legală, făcându-se o justă aplicare atât a dispozițiilor legale în materie, cât și a practicii judiciare și a considerentelor Deciziei 265/2014 a Curții Constituționale, care este general obligatorie.
S-a constatat în mod legal faptul că legea penală mai favorabilă este vechiul Cod Penal, potrivit căreia pedeapsa rezultantă este de 7 ani și 6 luni închisoare, iar în situația în care s-ar fi făcut aplicarea prevederilor noului Cod Penal și s-ar fi avut în vedere dispozițiile art. 39 lit. b, se impunea aplicarea unui spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, situație în care ar fi rezultat o pedeapsă de 9 ani închisoare.
Criticile invocate de contestatorul condamnat, vizând o soluție pronunțată de Tribunalul București, sunt nefondate și nu au nici o relevanță juridică în cauza dedusă judecății.
În consecință, având în vedere netemeinicia criticilor invocate și legalitatea sentinței pronunțată de instanța de fond, se va dispune respingerea contestației ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de condamnatul C. C. (în prezent deținut în Penitenciarul Drobeta T. S.) împotriva sentinței penale nr. 45 din 09 martie 2015, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul cu nr._ , ca nefondată.
Obligă contestatorul condamnat la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2015.
Președinte,
C. M.
Grefier,
R. F.
Red. jud. C. M.
Jud. fond: F. B.
Dact. 5 ex./A.T. – 10 iunie 2015
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 57/2015.... → |
|---|
