Furtul (art.208 C.p.). Decizia nr. 919/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 919/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 2572/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 919/2015
Ședința publică de la 19 iunie 2015
Completul compus din:
Președinte - A. I. S. – Judecător
Judecător - M. D. N.
Grefier - B. F. Țacu
Ministerul Public reprezentat de procuror C. C., de la P. de pe lângă Curtea de Apel C.
…………….
Pe rol, soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr. 610 din data de 13 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, privind pe intimatul inculpat N. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat desemnat din oficiu P. R. reprezentând pe intimatul inculpat N. C. (lipsă), lipsind intimatul parte civilă B. P..
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului susține motivele de apel formulate în scris, criticând sentința de fond pentru nelegalitate, arătând că în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, deoarece această pedeapsă nu se încadrează în limitele prevăzute de Codul Penal de la 1969 pentru inf. prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i C.p. Astfel, s-a arătat că infracțiunea de furt în varianta calificată prevăzută de codul penal anterior, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani, iar prima instanță nu a reținut alte cauze de atenuare care să justifice condamnarea la o pedeapsă sub minimul special de 3 ani închisoare. De asemenea, în speță nu a operat nici reducerea acestei limite potrivit art. 396 alin. 10 C.p.p., concluzionând că instanța de fond a pronunțat o soluție de condamnare cu încălcarea principiului legalității pedepselor prev. de art. 2 C.p.
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței de fond și, în rejudecare, condamnarea inculpatului la o pedeapsă de minim 3 ani închisoare.
Avocat P. R., pentru intimatul inculpat N. C., solicită respingerea apelului declarat de parchet, ca nefondat.
Dezbaterile fiind încheiate,
CURTEA
Asupra apelului de față:
P. sentința penală nr. 610 din data de 13 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, în baza art. 386 C.p.p. s-a respins cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei reținute in sarcina inculpatului N. C., din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i C.p. cu aplic. art. 75 lit. c C.p. în infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i C.p. cu aplic. art. 75 lit. c C.p. și art. 5 N.C.P., iar în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i C.p. cu aplic. art. 75 lit. c C.p. și art. 5 N.C.P., a fost condamnat inculpatul N. C. (fiul lui Ș. și L., născut la data de 29.09.1990 în localitatea Corabia, județul O., cu domiciliul în orașul D., .. 33, județul D., CNP_) la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C.p. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a și lit. b C.p., pe durata executării pedepsei, iar în baza art. 81 alin. 1 și 2 C.p. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 4 ani compus din durata pedepsei, la care s-a adăugat un interval de 2 ani, calculat potrivit art. 82 C.p.; în baza art. 71 alin. 5 C.p., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și aplicarea pedepselor accesorii prev. de disp. art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 19 C.p.p. rap la art. 397 alin. 1 C.p.p. cu aplic. art. 1.357 C.civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. P., prin mandatar B. V., fiind obligat inculpatul la plata sumei de 4000 lei, despăgubiri civile către această parte civilă; s-a admis cererea de majorare onorariu apărător din oficiu formulată de d-na avocat B. J.-A. și s-a majorat onorariul de la suma de 200 lei la suma de 300 lei.
În baza art. 274 alin. 1 teza I C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 274 alin. 1 teza a II-a C.p.p., onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 300 lei, a rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. cu numărul 6637/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N. C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. – art. 209 alin. 1 lit. a, g și i C.p. cu aplicarea art. 75 lit. c C.p., constând în fapt în aceea că, într-o seară din jurul datei de 25.04.2012, la barul "La Tăvică" din orașul D. s-au întâlnit inculpatul N. C. și M. L. Ș., împreună cu făptuitorul D. A. R. (12 ani). După ce au stat la bar, în jurul orelor 22.00 toți trei au plecat cu căruța tractată de un cal proprietatea lui M. L. Ș., în centrul orașului, de unde au mai cumpărat bere și au plecat la locuința părții vătămate B. P..
Numiții D. și N. au intrat în locuința părții vătămate, au stat de vorbă, în timp ce N. a servit ouă prăjite pregătite de către partea vătămată. În timpul discuției, inculpatul N. a furat din locuință cheile de la magazie, a ieșit afară, și, fără știrea părții vătămate a deschis magazia și a sustras capacul și țeava cazanului, pe care i le-a înmânat învinuitului M.. În continuare, a luat cazanul din cupru, l-a ascuns în colțul locuinței părții vătămate, a închis magazia și a aruncat cheile în curte, lângă ușă. Revenind în casă, N. C. l-a luat pe D. și împreună au părăsit locuința părții vătămate. În acest timp, învinuitul M. aștepta cu căruța în stradă. Văzând că cei doi nu mai vin, s-a plictisit și s-a hotărât să meargă la locuința sa, după ce a aruncat capacul și țeava cazanului în iarbă.
În jurul orelor 02.00 cei doi, inculpatul N. și făptuitorul D. au mers la locuința învinuitului M. și l-au convins să vină împreună cu căruța să ridice cazanul de unde îl ascunsese. Inculpatul N. C. a sărit gardul părții vătămate, a luat cazanul pe care îl ascunsese anterior și l-a înmânat peste gard lui M. L..
A doua zi, toți trei au mers în satul Sărata din .-au vândut martorei E. Vergina, soția martorului E. Anunțian, căreia îi comunicaseră că bunul pe care vor să-l vândă este al lor. Pe cazanul înstrăinat au primit suma de 340 lei pe care au împărțit-o astfel: 140 lei M., 14 lei D. și restul a rămas la inculpatul N. C..
În jurul datei de 15.05.2012, inculpatul N. C. a revenit la locuința părții vătămate B. P. și l-a convins pe acesta să fie de acord, sub pretextul unui împrumut să vândă mai multe obiecte din fier și alte materiale neferoase din curte. Martorul E. Anunțian a venit la locuința părții vătămate cu o dubă și, împreună cu inculpatul N. C., partea vătămată și alte două persoane au încărcat respectivele materiale în dubă, revânzându-le ulterior în municipiul C..
Astfel, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului N. C., săvârșită în condițiile mai sus expuse, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i C.p. cu aplic. art. 75 lit. c C.p.
Analizând textele de lege care incriminează faptele comise de inculpat, prin prisma dispozițiilor art. 5 din actualul Cod penal, având in vedere considerentele deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale privind aplicarea globală a dispozițiilor privind legea penală mai favorabilă, instanța de fond a apreciat ca dispozițiile Codului Penal din 1969, privite global, sunt mai favorabile, întrucât prevăd posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei, față de actualul cod penal care prevede ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, dispoziții care sunt mai severe.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., respectiv: dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dispunând condamnarea inculpatului N. C. la pedeapsa de 2 ani închisoare și, în baza art. 71 C.p., s-a interzis acestuia exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 alin. 1 și 2 C.p., s-a suspendat condiționat a executării pedepsei aplicată inculpatului și conform art. 71 alin. 5 C.p., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat în esență că acțiunea civilă formulată de către partea civilă este întemeiată în parte, obligându-l astfel pe inculpat la plata sumei de 4.000 lei despăgubiri civile către această parte, sens în care s-a avut în vedere faptul că, prin actul de sesizare s-a reținut că inculpatul a sustras un cazan din cupru compus din: capac, cilindru și vasul propriu–zis iar celelalte pentru bunuri pe care partea civilă le-a menționat în declarația dată în faza de cercetare judecătorească, s-a reținut că partea civilă i-a dat inculpatului acceptul să le ia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria C., atât oral cât și în scris criticând sentința de fond pentru nelegalitate, arătând că în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, deoarece această pedeapsă nu se încadrează în limitele prevăzute de Codul Penal de la 1969 pentru inf. prev de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i C.p. Astfel, s-a arătat că infracțiunea de furt în varianta calificată prevăzută de codul penal anterior, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani, iar prima instanță nu a reținut alte cauze de atenuare care să justifice condamnarea la o pedeapsă sub minimul special de 3 ani închisoare. De asemenea, în speță nu a operat nici reducerea acestei limite potrivit art. 396 alin. 10 C.p.p., concluzionând că instanța de fond a pronunțat o soluție de condamnare cu încălcarea principiului legalității pedepselor prev de art. 2 C.p.
Apelul este fondat. Aplicând inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare în baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i C.p., instanța a procedat nelegal, deoarece limita minimă prevăzută de acest text de lege este de 3 ani închisoare și se reduce cu o treime doar în ipoteza în care inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate la urmărirea penală ori, în ipoteza în care există circumstanțe atenuante legale sau judiciare pedeapsa aplicată se reduce sub limita minimă conform dispozițiilor art. 76 C.p.
Deși legal citat, inculpatul nu s-a prezentat la instanță iar în speță nu există împrejurări care să poată fi caracterizate drept circumstanțe atenuante legale sau judiciare și care să impună reducerea pedepsei aplicabile sub limita minimă specială prevăzută de lege.
În consecință, pentru cele expuse, se va desființa în parte sentința penală atacată și se va majora pedeapsa aplicată inculpatului la 3 ani închisoare. Curtea constată că, în continuare, și în această situație dispozițiile Codului penal din 1969 reprezintă legea penală mai favorabilă, deoarece, nefiind prezent în cursul cercetării judecători, dispozițiile noului cod penal privind amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu sunt aplicabile, ceea ce ar impune executarea pedepsei în regim de detenție. Or, ținând cont de prejudiciul produs, de vârsta inculpatului, de împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale, în acord cu prima instanță, curtea apreciază că scopul pedepsei aplicate poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului.
Pentru cele expuse și, văzând și art. 275 alin. 3 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr. 610 din data de 13 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._, privind pe intimatul inculpat N. C..
Desființează în parte sentința penală, în sensul că:
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului N. C. în baza art. 208, 209 lit. a, g, i C.p. cu aplicarea art. 75 lit. c C.p. și art. 5 N.C.P., la 3 ani închisoare.
Menține dispozițiile primei instanțe privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu precizarea că termenul de încercare este de 5 ani.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului, din care 200 lei reprezintă onorariu apărător oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
A. I. S. M. D. N.
Grefier,
B. F. Țacu
Red. jud. A. I. S.
Jud. fond: S. C. M.
Tehnored: 2 + 1 ex./A.T. - 26 iunie 2015
| ← Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Sentința nr.... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 885/2015.... → |
|---|
