Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 885/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 885/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 43088/215/2013

Dosar nr._ - OUG 195/2002 -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ Nr. 885

Ședința publică de la 16 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. E. P.

Judecător T. M.

Grefier E. L.

Ministerul public a fost reprezentat de procuror D. S. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

¤¤¤¤¤¤¤

Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 2 iunie 2015, consemnate prin încheierea de ședință de la această dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, având ca obiect apelurile formulate de inculpații R. C., C. G. și R. B. T., împotriva sentinței penale nr.4465 din 23.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .

La apelul nominal au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

CURTEA

Asupra apelurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4465 din 23.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în baza art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a Codul penal din 1969, art. 5 C.p., a condamnat pe inculpatul R. B. T., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 83 Codul penal din 1969, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 10/06.06.2012 a Judecătoriei Filiași, definitivă prin d.p. nr. 2151/24.10.2012 a Curții de Apel C. și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul R. B. T. să execute, în final, pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul 71 Codul penal din 1969, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 Codul penal din 1969, s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și arestării preventive de la data de 23.03.2012 la data de 06.06.2012.

S-au respins cererile privind schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații C. G. și R. C. au fost trimiși în judecată din infracțiunea prev. de art. 260 alin. 1 Codul penal din 1969 în infracțiunea prev. de art. 273 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 5 C.p.

În baza art. 260 alin. 1 Codul penal din 1969 cu aplic. art. 5 C.p. a condamnat inculpatul C. G., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul 71 Codul penal din 1969 i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 Codul penal din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 3 ani, calculat potrivit art. 82 Codul penal din 1969.

În temeiul art. 71 alin. 5 Codul penal din 1969, s-a dispus suspendarea executarii pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Codul penal din 1969.

În baza art. 260 alin. 1 Codul penal din 1969 cu aplic. art. 5 C.p. a condamnat pe inculpata R. C., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul 71 Codul penal din 1969, i s-au interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Codul penal din 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. 5 Codul penal din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

S-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83 Codul penal din 1969.

În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., a obligat inculpații la plata sumei de 500 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu pentru fiecare inculpat, au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 6380/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., au fost trimiși în judecată inculpații R. B. T., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat prev. și ped. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.p., C. G. și R. C., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. și ped. de art. 260 alin. 1 C.p.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că inculpatul R. B. T. în data de 25.04.2013, în jurul orei 13.00 a condus autovehiculul marca Audi A4, cu nr. de înmatriculare_, pe .. C. din Față, jud. D., având permisul de conducere anulat, iar inculpații C. G. și R. C., fiind audiați în calitate de martor în dosarul penal nr. 6380/P/2013 în data de 02.07.2013 au făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora au fost întrebați, respectiv că inculpatul R. B. T. nu a condus autoturismul marca Audi A4, cu nr. de înmatriculare_, pe .. C. din Față, jud. D. în ziua de 25.04.2013.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Conform procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, întocmit de către ag. pr. S. F. și de ag pr. C. P. (fila 10 dosar de urmărire penală ) în data de 25.04.2013 la ora 13.08, a fost oprit în trafic pe ., județul D., autoturismul marca Audi A4 de culoare neagră cu nr. de înmatriculare_ aparținând inculpatei R. C.. În mașină se afla inculpata R. C.. Din ansamblul probator administrat aceste împrejurări nu sunt contestate de către nicio parte.

În ceea ce privește identitatea conducătorului autoturismului, instanța a reținut că inculpatul R. B. T. se afla la volan, fără a avea drept de conducere pe drumurile publice, că acesta a refuzat prezentarea documentelor de identitate și a părăsit locul evenimentului, în pofida somațiilor organelor de poliție. Acest fapt rezultă din cuprinsul procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante în care a fost identificat inculpatul ca fiind la volan și totodată stabilindu-se că avea permisul de conducere anulat, act necontestat de către cei doi martori asistenți prezenți la întocmire. Însuși inculpatul a recunoscut în declarația dată în cursul urmăririi penale (fila 17 din d.u.p.) că i-a fost anulat permisul de conducere, neavând drept de a conduce pe drumurile publice.

Declarația martorului C. V. (f. 35 dup) prin care a identificat pe inculpat ca fiind la volan cu ocazia recunoașterii după fotografii din data de 15.05.2013, despre care a menționat că îl cunoștea din vedere, s-a coroborat cu cea a martorului S. I., prezent și el la locul săvârșirii infracțiunii. Acesta din urmă a menționat în timpul urmăririi penale după participarea la recunoașterea după fotografie că persoana care se afla la volan a fost inculpatul R. B. T.. Potrivit declarației martorului asistent G. I. (f. 50 dup), prezent la activitatea de recunoaștere cei doi martori menționați anterior au indicat fiecare câte o fotografie care înfățișa persoana care se afla la volan, care pe verso avea înscrise datele de identificare ale inculpatului. Instanța reține că inculpatul a încercat încă din cursul urmăririi penale să influențeze pe cei doi martori prezenți la locul infracțiunii să își schimbe declarațiile (f. 36, 39 dup).

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, în calitate de martor, C. G., tatăl inculpatului R. B. T. a declarat (f.28-29) că el se afla la volan și nu inculpatul R. B. T., care ar fi fost prezent în acel moment în localitatea Broșteni, județul M.. Soția inculpatului R. B. T., a declarat în mod asemănător (f. 30, 31) că la volan se afla tatăl acestuia, C. G..

În cursul cercetării judecătorești, martorul M. I., aflat în relații de rudenie cu inculpatul a susținut de asemenea că la data de 25.04.2013 inculpatul se afla în localitatea Broșteni, județul M..

Prima instanță a înlăturat aceste declarații, date în cursul cercetării judecătorești, deoarece nu reflectă realitatea celor întâmplate, necoroborându-se cu ansamblul materialului probator administrat în cauză, astfel cum a fost analizat anterior. Totodată, instanța a constatat că martorul C. V. a declarat în mod constant, atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești (f. 55) că este sigur că inculpatul R. B. T. era la volan la momentul săvârșirii infracțiunii, iar martorul G. I. (f. 56) a relatat că la recunoașterea după fotografii din data de 15.05.2013 cei doi martori nu au ezitat când l-au indicat pe inculpat, în absența oricăror influențe din partea organelor de poliție.

Astfel, în baza coroborării ansamblului probator, instanța a reținut că la data de 25.04.2013 la ora 13.08, inculpatul R. B. T. a condus pe . C. din Față, județul D., autoturismul marca Audi A4 de culoare neagră cu nr. de înmatriculare_, deși avea permisul anulat în baza dispoziției IPJ D.-Serviciului Rutier nr._/08.01.2013(f.64 dup).

De asemenea, la data de 02.07.2013, în timp ce au fost audiați în calitate de martori în dosarul nr. 6380/P/2013, la întrebarea privind elementul esențial al identității conducătorului autoturismului oprit în trafic de către organele de poliție în împrejurările menționate anterior, inculpatul C. G. (f. 28-29 din dup) și inculpata R. C. (f. 30-31 din dup) au declarat în mod mincinos că C. G. se afla la volanul autoturismului implicat în săvârșirea infracțiunii, în timp ce adevăratul făptuitor s-ar fi aflat în localitatea Broșteni, județul M..

În drept, fapta inculpatului R. B. T., care la data de 25.04.2013, orele 13.08, a condus pe . C. din față, județul D., autoturismul marca Audi A4 de culoare neagră cu nr. de înmatriculare_, deși avea permisul anulat în baza dispoziției IPJ D. - Serviciului Rutier nr._/08.01.2013, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a Codul penal din 1969 și art. 5 C.p.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de conducere a autoturismului cu permisul anulat pe . C. din Față (f. 68 dup), drum public în înțelesul art. 6 pct. 14 din OUG nr. 195/2002 – fiind “orice cale de comunicație terestră, destinată traficului rutier, dacă este deschisă circulației publice”.

Urmarea imediată a săvârșirii faptei este reprezentată de o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice. Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei de către inculpat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal de la 1969. Inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia, acestea fiind inevitabile încă din momentul începerii executării elementului material.

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia.

La aplicarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Codul penal din 1969 respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsa fixate în OUG 195/2002, republicată, gradul de pericol social al faptei săvârșite, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului.

Astfel, inculpatul a săvârșit o faptă cu un grad de pericol social de o gravitate medie, prin conducerea pe drumurile publice cu permisul de conducere anulat. A manifestat o atitudine procesuală lipsită de sinceritate, urmărind să îngrădească aflarea adevărului prin tentative de influențare în mod repetat a martorilor din dosar. Din fișa de cazier judiciar (fila 74 dosar instanță), instanța a constatat că inculpatul a mai fost condamnat în trecut pentru mai multe infracțiuni grave, inclusiv la regimul circulației rutiere, aspect ce denotă perseverență infracțională din partea acestuia.

Față de cele precizate, instanța a apreciat că doar aplicarea unei pedepse cu închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 este de natură să conducă la atingerea scopurilor educative, preventive și coercitive prevăzute de lege prin aplicarea unei pedepse.

În consecință, a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a Codul penal din 1969.

Instanța a reținut în sarcina inculpatului R. B. T. starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a C.pen. de la 1969, având în vedere că fapta pentru care a fost trimis în judecată a fost comisă în cursul termenului de încercare al pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare condiționată, aplicată prin sentința penală nr. 10/06.06.2012 a Judecătoriei Filiași, definitivă prin decizia penală nr. 2151/24.10.2012 a Curții de Apel C..

În baza art. 83 C.p. de la 1969 rap. la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, instanța a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 10/06.06.2012 a Judecătoriei Filiași, definitivă prin d.p. nr. 2151/24.10.2012 a Curții de Apel C. și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul R. B. T. să execute, în final, pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal de la 1969 a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza II, lit. b, pe durata pedepsei principale.

Instanța a constatat că inculpatul a fost supus măsurii reținerii și arestării preventive de la data de 23.03.2012 la data de 06.06.2012, motiv pentru care a dispus în baza art. 88 C.p. de la 1969 deducerea din durata pedepsei aplicate durata acestor măsuri cu caracter preventiv.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, instanța, în baza art. 5 C.pen. a constatat, ținând cont de limitele identice de pedeapsă, că este mai favorabilă legislația penală anterioară datei de 01.02.2014, prin prisma regimului sancționator mai blând în caz de recidivă postcondamnatorie.

În drept, faptele inculpaților C. G. și R. C., care fiind audiați în calitate de martori în dosarul nr. 6380/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., au făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora au fost întrebați, respectiv că inculpatul R. B. T. nu a condus autoturismul marca Audi A4, cu nr. de înmatriculare_, pe .. C. din Față, jud. D. în ziua de 25.04.2013, acesta fiind condus de C. G., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin 1 Codul penal din 1969 cu aplic. art. 5 C.p.

Instanța a reținut că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod penal (adoptat prin Legea nr. 286/2009), iar pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă (art. 273 alin. 1 C.p.), pedeapsa prevăzută de noul Cod penal este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda, limitele de pedeapsă fiind mai mici decât cele de la 1 la 5 ani prevăzute de Codul penal de la 1969. Instanța a reținut însă ca lege favorabilă în prezenta cauză Codul penal din 1969, apreciind că aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, condițiile de suspendare a executării pedepsei fiind mai favorabile potrivit Codului penal din 1969.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de a declara în mod mincinos de către cei doi că inculpatul C. G. se afla la volanul automobilului marca Audi A4 de culoare neagră cu nr. de înmatriculare_ oprit în trafic de către organele de anchetă la data de 25.04.2014, orele 13.08, în timp ce inculpatul R. B. T. s-ar fi aflat în localitatea Broșteni, județul M..

Urmarea imediată a săvârșirii faptei este reprezentată de o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care asigură buna desfășurare a actului de justiție. Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei de către inculpat.

Sub aspectul laturii subiective, ambii inculpați au săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal de la 1969. Au avut reprezentarea faptei, a rezultatului socialmente periculos ce decurge din comiterea acesteia, pe care l-au urmărit prin săvârșirea infracțiunii.

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârșite de către inculpați există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestora.

Gradul de pericol social al faptei lor este relativ ridicat. Inculpații au manifestat o atitudine procesuală lipsită de sinceritate, urmărind să îngrădească aflarea adevărului prin disimularea identității persoanei aflate la volanul autoturismului implicat în săvârșirea infracțiunii. Însă, instanța a constatat că inculpații nu au antecedente penale și au comis faptele cu scopul de a-l scăpa de la răspunderea penală pe soțul și respectiv fiul lor.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel inculpații R. C., C. G. și R. B. T., solicitând în principal, admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea în temeiul art.396 alin.5 C.p.p., rap.la art.16 alin.1 lit.c C.p.p., iar într-o teză subsidiară, să se dispună reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul micșorării acesteia sub minimul special prevăzut de lege.

Prin apelul formulat apelantul inculpat R. B. T. a arătat că era imposibil să fi condus autoturismul marca AUDI A4 cu număr de înmatricularea_ în ziua de 25.04.2013, deoarece se afla în localitatea Broșteni, jud M., probele au fost administrate fără știrea sa și fără să i se permită să fie prezent un avocat, polițistul C. P. fiind în relații de dușmănie cu inculpatul, pentru un conflict mai vechi, legat de prietenia unei fete din . afirmat în mai multe rânduri că o să facă tot posibilul să îl trimită în penitenciar.

Susține apelantul inculpat că ce le suținute rezultă din declarațiile martorilor audiați, C. G., R. C., S. I., M. I. dar și comportamentul abuziv de care au dat dovadă polițiștii.

Invocă inculpatul R. B. T. că martorul C. V. a dat o declarație sub imperiul temerii întrucât ar fi fost oprit în trafic în timp ce transporta lemne fără a avea documente de proveniență, martorul S. I. arătând că polițiștii i-au cerut martorului C. permisul de conducere și talonul autovehiculului întrucât nu dorea să rămână la fața locului.

Susține apelantul inculpat că martorul C. V. nu a afirmat că ar fi condus autoturismul, arătând că a văzut autoturismul oprit de organele de poliție și că în prezența sa nu l-ar fi văzut conducând autoturismul sau mergând cu spatele pentru a intra în curte, arătând însă în mod neadevărat că inculpatul apelant se afla la volanul autoturismului iar pe scaunul din dreapta se afla soția sa.

Consideră apelantul inculpat că martorul C. nu avea posibilitatea de a observa persoana care se afla la volanul autoturismului din cauza geamurilor fumurii, geamurile fiind închise în momentul opririi autoturismului de către polițiști, acest martor necoborând din autovehiculul său.

Critică apelantul inculpat faptul că prima instanță ar fi înlătura declarația martorului S. I., pe motiv că în fața instanței ar fi dat declarații nesincere, acest martor descriind în fața instanței, atât modalitatea în care i s-a luat declarația cât și modul în care s-a făcut recunoașterea din grup.

Invocă apelantul inculpat R. B. T. că este evident că polițiștii au influențat opinia martorilor, cu privire la identificarea persoanei care se afla la volanul autoturismului, iar declarația martorului S. se coroborează cu declarațiile martorilor C. G. și R. C., care au susținut că se aflau în autoturism cu un copil care plângea, polițistii dând dovadă de rea credință, sugerând martorilor C. V. și S. I. să indice persoana sa, cu ocazia recunoașterii din grup și pentru a crea aparența de legalitate au venit cu un al treilea martor, G. I., care deși nu a participat la recunoaștere, a semnat procesul verbal.

Susține apelantul inculpat că în mod normal și procedural nu ai nevoie de martor asistent la recunoaștere și atât la timp cât el și tatăl său a susținut că acesta s-a aflat la volan, polițiștii având obligația profesională să prezinte printre fotografiile arătate martorilor și pe cea a tatălui său, existând posibilitatea reală ca martorii să îl recunoască.

Critică inculpatul apelant R. B. T. faptul că prima instanță a înlăturat toate probele administrate în favoarea sa și a dat eficiență numai declarației martorului C. V., însă doar partea din declarație care a fost dată în defavoarea sa, instanța nefăcând nici o referire la prima parte din declarația acestui martor, cea în care a arătat că a văzut autoturismul și nu l-a văzut pe inculpat conducând autoturismul.

Invocă apelantul inculpat faptul că martorul M. I. a confirmat faptul că în data de 25.04.2013 se afla în localitatea Broșteni, pentru a-l ajuta pe acesta la pregătirea unui botez, prima instanță omițând să facă vreo referire la declarația acestui martor.

Susține apelantul inculpat că pe fondul conflictului anterior cu polițistul C. P., în data de 20.04.2013 când s-a întors din Franța, unde lucrează cu forme legale, a intrat cu un coleg în curtea sa, fără nici un drept și în scop șicanator, fiind dat afară din curte de mama sa, dar nu a formulat plângeri împotriva sa și nici împotriva martorului C. V., deoarece este o persoană cu venituri mici, are soția bolnavă, are 3 copii în întreținere și lucrează în Franța cu contract de muncă pentru a-și întreține familia, neavând timpul necesar pentru a se ocupa de proces.

Concluzionează apelantul inculpat R. B. T. că instanța de fond a interpretat eronat probatoriul administrat și la condamnat la pedeapsa închisorii, fără ca în cauză vinovăția sa să fie demonstrată dincolo de orice dubiu, probatoriul administrat dovedind dimpotrivă faptul că nu a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, motiv pentru care solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și achitarea sa în temeiul art 396 alin 5 Cod pr penală rap la art 16 alin 1 lit c) Cod pr penală.

În subsidiar solicită apelantul inculpat R. B. T. aplicarea pedepsei amenzii penale sau reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul micșorării acesteia sub minimul prevăzut de lege.

Solicită să fie avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina sa este unul redus, nu a fost implicat în nici un accident rutier, are cunoștințe temeinice de legislație rutieră, chiar dacă a avut permisul anulat și mai mult a redobândit permisul de conducere, ceea ce atestă cunoștințele de legislație auto și dreptul de a conduce pe drumurile publice.

Invocă apelantul inculpat și situația sa familială, respectiv faptul că este singurul întreținător de familie, are trei copii minori în întreținere, soția sa este grav bolnavă, suferind mai multe intervenții, asigură existența sa și a familiei în mod cinstit, iar privarea sa de libertate ar aduce grave prejudicii familiei sale și ar influența în mod negativ educația copiilor săi, aflați la o vârstă la care au nevoie de sprijinul său.

În susținerea motivelor de apel, solicită apelantul inculpat reaudierea martorilor S. I. și G. I., precum și audierea a încă două persoane ce ar fi fost de față în acea zi, al căror nume îl va indica în fața instanței.

În circumstanțiere a depus inculpatul apelant certificate de naștere minor, acte medicale.

Apelantul inculpat R. C. a solicitat admiterea apelului și achitarea sa în temeiul art 16 alin 1 lit c) Cod pr penală, întrucât din probele administrate nu rezultă că nu s-ar fi aflat în localitate în data de 25.04.2013, martorul C. V. arătând că inculpata se afla pe scaunul din dreapta al autoturismului, iar în realitate martorul nu avea posibilitatea de a vedea persoanele din autoturism, geamurile fiind fumurii.

Susține apelanta inculpată că în realitate se afla pe bancheta din spate a autoturismului, împreună cu fetița sa care era bolnavă și plângea, fapt confirmat de martorul S. I., pe scaunul conducătorului auto fiind socrul său, martorul C. G. și solicită să se observe că a declarat că în ziua de 25.04.2013 soțul său se afla la Broșteni, fapt confirmat de martorul M. Ionunț, însă instanța a înlăturat declarația acestui martor, pronunțând o hotărâre nelegală prin care a condamnat-o.

Consideră apelanta inculpată că în cursul urmăririi penale nu i s-a respectat dreptul la apărare, nu i-au fost încuviințați martori, nici în faza de urmărire penală și nici în cursul judecății, iar procesul s-a desfășurat doar în baza probelor obținute ilegal, de agentul de poliție care se afla în dușmănie cu soțul său inculpatul R. B. T., dușmănie ce dura de mai mult timp, din cauza unei fete din . subsidiar, solicită apelanta inculpată reindividualizarea pedepsei, în sensul coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea art 81 Cod penal din 1969, având în vedere că nu a săvârșit vreo faptă de natură penală, este mama a trei copii, de creșterea și educarea cărora se ocupă și are grave probleme de sănătate.

Solicită audierea unui martor, fără a indica datele de identificare ale acestuia.

Apelantul inculpat C. G., solicită achitarea sa în temeiul art 16 alin 1 lit c) Cod pr penală, întrucât întrucât din probele administrate nu rezultă că nu s-ar fi aflat în localitate în data de 25.04.2013, iar martorul C. V. ar fi declarat nesincer că pe scaunul șoferului s-ar fi aflat inculpatul R. B. T., arătând că în realitate martorul nu avea posibilitatea de a vedea persoanele din autoturism, geamurile fiind fumurii (aspect confirmat de martorul S. I.).

Solicită să se observe că a declarat că în ziua de 25.04.2013 fiul său se afla la Broșteni, fapt confirmat de martorul M. Ionunț, însă instanța a înlăturat declarația acestui martor, pronunțând o hotărâre nelegală prin care l-a condamnat.

Consideră apelantul inculpat că în cursul urmăririi penale nu i s-a respectat dreptul la apărare, nu i-au fost încuviințați martori, nici în faza de urmărire penală și nici în cursul judecății, iar procesul s-a desfășurat doar în baza probelor obținute ilegal, de agentul de poliție care se afla în dușmănie cu fiul său inculpatul R. B. T., dușmănie ce dura de mai mult timp, din cauza unei fete din . subsidiar, solicită apelantul inculpat reindividualizarea pedepsei, în sensul coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea art 81 Cod penal din 1969, având în vedere circumstanțele sale personale, vârsta înaintată și faptul că nu a mai săvârșit fapte de natură penală.

Solicită audierea unui martor, fără a indica datele de identificare ale acestuia.

În cursul cercetării judecătorești din apel au fost audiați cei trei inculpați apelanți, a fost reaudiat martorul S. I..

La termenul din data de 16.02.2015, instanța de apel a respins cererea Parchetului de audierea în calitate de martori a agenților de poliție S. F. și P. C. și cererea inculpaților de reaudiere a martorului G. I..

La același termen de judecată a fost respinsă cererea inculpaților de a fi audiat cel de-al doilea muncitor ce ar fi fost împreună cu martorul S. I., persoană căreia inculpații nu i-ai indicat datele de identificare.

Apelurile formulate sunt nefondate.

Curtea de apel constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, astfel cum rezultă aceasta din probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

Astfel, instanța de apel reține că în data de 25.04.2013 inculpatul R. B. T. a condus autoturismul marca Audi A4 de culoare neagră cu nr. de înmatriculare_ aparținând inculpatei R. C., pe . C. din Față, județul D., în autoturism fiind și inculpata R. C..

Autoturismul a fost oprit în trafic de ag. pr. S. F. și de ag pr. C. P. la ora 13.08 .

După oprirea autoturismului inculpatul R. B. T. a refuzat să prezinte actele și să coboare din autoturism, deși i s-a solicitat acest lucru de către agenții de poliție, astfel că agenții de poliție au oprit autocamionul condus de martorul C. V., ce a sosit la scurt timp după oprirea autoturismulu condus de inculpatul R. B. T., solicitându-i acestuia să asiste la controlul efectuat.

De asemenea la fața locului a fost prezent și martorul S. I., care participa la construcția unei case din apropiere.

După oprirea autoturismului inculpatul R. B. T. a deschis geamul autoturismului din partea stânga față și a comunicat agenților de poliție refuzul său de a se supune controlului, după care a efectuat manevra de mers cu spatele și a intrat cu autoturismul în curtea locuinței sale, aflate în aproprierea locului unde a fost oprit de agenții de poliție.

După verificarea bazei de date, agenții de poliție au constatat că inculpatul R. B. T. avea permisul de conducere anulat.

În aceiași zi agenții de poliție au întocmit proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, pe care l-au semnat ca martori asistenți și martorii C. V. și S. I., iar ulterior martorii C. V. și S. I. l-au recunoscut pe inculpatul R. B. T. ca fiind persoana care a condus autoturismul, după ce le-au fost prezentate 6 fotografii.

După începerea urmăririi penale împotriva inculpatului R. B. T., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/200, inculpatul C. G., tatăl inculpatului R. B. T. a declarat, în calitate de martor (f.28-29) că el se afla la volan și nu inculpatul R. B. T., care ar fi fost prezent în acel moment în localitatea Broșteni, județul M., iar inculpata R. C., soția inculpatului R. B. T., a declarat în mod asemănător (f. 30, 31) că la volan se afla tatăl acestuia, C. G..

Curtea de apel constată că nu sunt fondate susținerile apelantului inculpat R. B. T. privind nerespectarea dreptului la apărare, întrucât nu ar fi fost încuviințată administrarea probelor solicitate iar apărătorul său ales nu ar fi fost înștiințat pentru a fi de față la audierea martorilor.

Inculpatul a fost audiat la data de 12.05.2013 de agenții de poliție din cadrul postului de poliție C. din Față, în etapa întocmirii actelor premergătoare, în prezența unui apărător ales, care a și semnat declarația alături de inculpat (Fila 13-14 dup).

După începerea urmăririi penale prin rezoluția nr 6380/P/2013 din 21.05.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., învinuirea și începerea urmăririi penale i-au fost aduse la cunoștință inculpatului R. B. T. la data de 28.06.2013, în prezența apărătorului ales, fiind întocmit proces verbal în acest sens (fila 16), fiindu-i comunicate totodată drepturile și obligațiile.

În aceiași zi, inculpatul R. B. T. a fost audiat în prezența aceluiași apărător ales (fila 17-18 dup).

În data de 12.05.2013 apărătorul ales al inculpatului R. B. T. a solicitat, prin cerere scrisă, să fie încunoștiințat la audierea martorilor propuși de clientul său, C. G. și R. C..

Declarațiile inculpaților R. C. și C. G., din data de 02.07.2013 (martor la acea dată), au fost date în prezența apărătorului ales al inculpatului R. B., av C. care a semnat declarațiile, prezența acestuia fiind consemnată la finalul declarațiilor.

Tot referitor la respectarea dreptului la apărare al inculpatului R. B., instanța de apel constată că inculpatul a solicitat audierea martorului M. I., cerere încuviințată de organele de cercetare penală, fiind dispusă efectuarea unei comisii rogatorii pentru audierea acestui martor, audiere care nu a fost însă posibilă în cursul urmăririi penale, întrucât după cum rezultă din procesul verbal de căutare din 12.09.2013, întocmit de postul de poliție Broșteni, jud M., din care rezultă că martorul era plecat în Franța, dar acest martor a fost audiat în cursul cercetării judecătorești

Ulterior, la data de 06.12.2013, apărătorul ales al inculpatului R. B. T. a anunțat organele de poliție că nu mai are calitatea de apărător al acestuia, după cum rezultă din procesul verbal încheiat în acest sens (fila 72 dup).

Prin urmare, în cursul urmăririi penale a fost respectat dreptul la apărare al inculpatului R. B. T., fiind neîntemeiate susținerile acestuia cu privire la acest aspect.

De asemenea sunt neîntemeiate susținerile inculpatului apelant R. B. T. privind faptul că martorul C. V. nu ar fi putut observa persoana de la volan, geamurile fiind închise și fumurii în momentul în care martorul a fost oprit de polițiști, precum și faptul că martorul C. V. nu ar fi coborât din autovehicul după ce a fost oprit, aspecte care ar rezulta din declarația martorului S. I..

Martorul C. V. a precizat încă de la prima declarație, din 25.04.2013, că a observat persoana care a condus autoturismul, persoană pe care o cunoștea din vedere. (fila 32 dup).

De asemenea martorul C. V. a arătat că persoana care se afla la volanul autoturismului a deschis geamul și a blocat ușile, refuzând să coboare din autoturism.

Și în cea de-a doua declarație, din data de 05.07.2013 (Fila 34 dup), martorul C. V. a arătat aceleași aspecte, specificând că a privit și a observat foarte bine persoana care conducea autoturismul marca Audi.

A precizat martorul C. în aceiași declarație că l-a identificat fără ezitare pe inculpatul R. B. la recunoașterea din fotografii, întrucât a observat foarte bine persoana care a fost la volanul autoturismului.

Mai mult, martorul C. V. a arătat în declarația dată în fața primei instanțe că inculpatul C. G., ce era prezent în sala de judecată, nu este persoana ce s-ar fi aflat la volan, iar polițiștii au mai luat un martor, uitându-se împreună pe geam pentru a observa cine este la volan, acel martor fiind după cum rezultă din probele de la dosar, martorul S. I..

Nu sunt fondate nici susținerile apelantului inculpat R. B. T. privind faptul că martorul asistent G. nu ar fi fost prezent la momentul efectuării procedurii recunoașterii din fotografii.

Martorul asistent G. I. fiind audiat de prima instanță a precizat în mod clar că a fost de față de la momentul în care martorii C. V. și S. I. au recunoscut fără ezitare o persoană din fotografiile prezentate, indicându-l pe inculpatul R. B., în timpul în care a fost prezent la efectuarea acestei proceduri de recunoaștere cei doi polițiști neinfluențându-i pe cei doi martori, aspecte pe care le-a relatat și în declarația dată în cursul urmăririi penale.

Așa cum a reținut și prima instanță, instanța de apel constată că martorul S. I. a expus în cursul cercetării judecătorești o altă stare de fapt decât cea pe care a arătat-o în declarațiile date în cursul urmăririi penale, fără o justificare plauzibilă a contradicțiilor dintre declarațiile sale din cele două faze procesuale.

Astfel, nu este credibilă susținerea martorului S. I., reiterată și în fața instanței de apel că ar fi semnat declarațiile din cursul urmăririi penale la rugămințile și insistențe agenților de poliție, fără ca în aceste declarații să fie consemnat ceea ce a văzut și auzit în realitate, neexistând nici o dovadă că agenții ar fi făcut vreo presiune asupra martorului pentru a expune o stare de fapt contrară realității.

De asemenea, nu este credibilă nici susținerea inculpatului R. B. T. că ar fi acuzat de săvârșirea infracțiunii întrucât ar fi avut un conflict mai vechi cu agentul de poliție C. P., legat de o persoană de sex feminin, inculpatul nefurnizând nicio dată concretă în acest sens și omițând să precizeze care ar fi fost motivul pentru care cel de al doilea agent de poliție ar fi participat la întocmirea unor acte de urmărire penală în care să consemneze date false și la influențarea declarațiilor a doi martori.

În realitate, instanța de apel constată că inculpatul R. B. T. este cel care a exercitat presiuni asupra martorilor C. V. și S. I. pentru a da declarații neconforme adevărului, așa cum rezultă din declarațiile acestor martori din cursul urmăririi penale și declarația martorului C. V. din cursul cercetării judecătorești.

Instanța de apel constată că inculpații C. G. și R. C., au dat declarații ce nu corespund realității, fiind în contradicție chiar cu declarația martorului S. I. din cursul cercetării judecătorești, declarație pe care cei trei inculpați o invocă în apărarea lor.

Astfel, inculpații C. G. și R. C. susțin că inculpatul C. G. ar fi condus autoturismul și nu s-ar fi supus controlului agenților de poliție datorită faptului că s-ar fi speriat în momentul în care agenții de poliție ar fi îndreptat pistoalele spre șofer.

Ori, martorul S. I. a declarat că „niciunul dintre polițiști nu a scos pistolul, cei doi se țineau cu mâna de tocul pistolului” (fila 140 –dosar fond), martorul C. V. afirmând în mod similar că polițiștii nu au scos pistoalele din toc.

De asemenea, martorul S. I., încercând să dea credibilitate afirmațiilor pe care le-a făcut în cursul cercetării judecătorești, diferite de cele din cursul urmăririi penale, susține că persoanele aflate în autoturism nu au coborât geamurile autoturismului, în timp ce însăși inculpata R. C. a arătat că socrul său, inculpatul C., a coborât geamul și a fost văzut de polițiști.

Arată martorul S. I., în declarația din cursul cercetării judecătorești, faptul că din interiorul autoturismului a auzit un copil plângând, în timp ce în mod total contradictoriu, în declarația dată în fața instanței de apel, martorul arătând că din interiorul autoturismului nu se auzea nimic.

În raport cu aceste contradicții, din declarațiile martorului S. I. date în cursul cercetării judecătorești și în fața instanței de apel, Curtea de apel constată că nu pot fi avut în vedere aceste declarații, astfel că în mod corect prima instanță a înlăturat declarația dată în cursul cercetării judecătorești din primă instanță, urmând a fi înlăturată și declarația martorului din apel.

Totodată prima instanță în mod corect a înlăturat și declarația martorului M. I., aflat în relații de rudenie cu inculpatul a susținut de asemenea că la data de 25.04.2013 inculpatul se afla în localitatea Broșteni, județul M., afirmație nesusținută de nicio altă probă, deși este foarte probabil ca la pregătirea unui botez și la botez să participe mai multe persoane.

În concluzie, așa cum a stabilit și prima instanță, Curtea de apel constată că în prezenta cauză se poate da relevanță probelor administrate în cursul urmăririi penale și declarațiilor martorilor C. V. și G. I. din cursul cercetării judecătorești.

Nu explică inculpații C. G. și R. C. de ce starea de temere i-a împiedicat să se supună controlului agenților de poliție în condițiile în care inculpatul C. G. nu săvârșea nicio infracțiune prin conducerea autoturismului, fiind puțin probabil și greu de crezut că un agent de poliție folosește armamentul din dotare în momentul în care efectuează un control al documentelor necesare circulației pe drumurile publice.

De asemenea nu apare ca fiind credibil nici motivul invocat de inculpatul C. G. pentru care nu ar fi plecat cu autoturismul propriu, lipsa de combustibil.

În concluzie, din toate aceste probe rezultă că în data de 25.04.2013 inculpatul R. B. T. a condus autoturismul marca Audi A4 de culoare neagră cu nr. de înmatriculare_ aparținând inculpatei R. C., pe . C. din Față, județul D., iar declarațiile inculpaților C. G. și R. C. conform cărora autoturismul era condus în acel moment de inculpatul C. G. nu corespund adevărului și au fost făcute în scopul de a-l exonera de răspundere pe inculpatul R. B. T..

În concluzie, Curtea de apel reține că în mod legal și temeinic prima instanță a constatat că în drept, fapta inculpatului R. B. T., care la data de 25.04.2013, orele 13.08, a condus pe ., județul D., autoturismul marca Audi A4 de culoare neagră cu nr. de înmatriculare_, deși avea permisul anulat în baza dispoziției IPJ D. - Serviciului Rutier nr._/08.01.2013, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a Codul penal din 1969 și art. 5 C.p, precum și faptul că în drept, faptele inculpaților C. G. și R. C., care fiind audiați în calitate de martori în dosarul nr. 6380/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., au făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora au fost întrebați, respectiv că inculpatul R. B. T. nu a condus autoturismul marca Audi A4, cu nr. de înmatriculare_, pe ., jud. D. în ziua de 25.04.2013, acesta fiind condus de C. G., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin 1 Codul penal din 1969 cu aplic. art. 5 C.p.

Totodată instanța de apel constată că prima instanță a procedat la o legală și temeinică individualizare a pedepselor aplicate celor trei inculpați, având în vedere criteriile prevăzute de art 72 Cod penal din 1968, neputând fi aplicată o pedeapsă mai ușoară inculpatului R. B. T. față de antecedența sa infracțională, atitudinea de nerecunoaștere, încercarea de influențare a martorilor și nici inculpaților R. C. și C. G., față de modul în care au denaturat adevărul, menținându-și declarațiile neconforme adevărului pe întreg parcursul procesului.

În schimb, în mod temeinic prima instanță a avut în vedere situația personală a inculpaților R. C. și C. G., precum și faptul că nu au antecedente penale, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepselor de 1 an închisoare aplicate celor doi inculpați.

Instanța de apel constată de asemenea că în mod legal prima instanță a reținut în sarcina inculpatului R. B. T. starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a C.pen. de la 1969, având în vedere că fapta pentru care a fost trimis în judecată a fost comisă în cursul termenului de încercare al pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare condiționată, aplicată prin sentința penală nr. 10/06.06.2012 a Judecătoriei Filiași, definitivă prin decizia penală nr. 2151/24.10.2012 a Curții de Apel C..

Totodată, în mod legal prima instanță, a aplicat dispozițiile imperative ale art. 83 C.p. de la 1969 rap. la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, instanța a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 10/06.06.2012 a Judecătoriei Filiași, definitivă prin d.p. nr. 2151/24.10.2012 a Curții de Apel C. și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul R. B. T. să execute, în final, pedeapsa de 3 ani închisoare.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art 421 pct 1 lit b Cod pr penală, instanța de apel va respinge apelurile formulate de inculpații R. C., C. G. și R. B. T. împotriva sentinței penale nr.4465 din 23.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondate.

În temeiul art 275 alin 2 va fi obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei de câte 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, aferente apelurilor formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelurile formulate de inculpații R. C., fiica lui G. și M., ns. la data de 19.05.1984 în ., domiciliată în ., ., nr. 196, jud. D., CNP_, C. G., fiul lui G. și M., ns. la data de 10.08.1952 în ., domiciliat în ., ., nr. 196, jud. D., CNP_ și R. B. T., fiul lui G. și M., ns. la data de 07.05.1981 în ., domiciliat în ., ., nr. 196, jud. D., CNP_, împotriva sentinței penale nr.4465 din 23.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondate.

Obligă pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de câte 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2015.

Președinte, Judecător,

M. E. P. T. M.

Grefier,

E. L.

Red.jud.M.E.P.

J.fond:C.P.

G.S. 08.07. 2015/7ex.

← Furtul (art.208 C.p.). Decizia nr. 919/2015. Curtea de Apel...		Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 845/2015. Curtea de... →

Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 885/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 885/2015. Curtea de Apel CRAIOVA