Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1616/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1616/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-12-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 1616/2015
Ședința publică de la 09 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. C. G.
Judecător - A. M. S.
Grefier - F. U.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. N., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
…………….
Pe rol, soluționarea apelului promovat de partea vătămată V. I. împotriva sentinței penale nr. 1413 din data de 08 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Tîrgu J. în dosarul cu nr._, privind pe intimatul - inculpat L. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, învederându-se că la 26.11.2015, Serviciul Registratură a înregistrat actele înaintate de partea vătămată V. I. în susținerea plângerii (certificat de încadrare în grad de handicap), iar la 07 decembrie 2015, Inspectoratului de Poliție Gorj – Postul de Poliție Dănești, județul Gorj a înaintat procesul-verbal de executare a mandatului de aducere privind pe intimatul - inculpat L. V..
Nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului precizează că plângerea a fost formulată în cauză de către mama persoanei vătămate V. I., acesta din urmă retrăgând-o în fața instanței de fond; a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărâri instanței de fond și obligarea intimatului – inculpat la plata cheltuielilor judiciare către apelant, conform obligației pe care și-a asumat-o prin declarația dată în fața notarului public, aflată în dosarul de fond la fila 7.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Reține că prin sentința penală nr. 1413 din data de 08 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Tîrgu J. în dosarul cu nr._ , în baza art. 396 alin. (1), (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. și art. 158 Cod penal, a fost încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul L. V., (CNP_, fiul lui A. și V., născut la data de 14.10.1994, în Târgu Jiu, jud. Gorj, cu domiciliul în com. Dănești, .) infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 C. pen., ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
S-a luat act că persoana vătămată V. I., (CNP_, cu domiciliul în com. Dănești, ., jud. Gorj) nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar conform art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. b C. proc. pen., a fost obligată persoana vătămată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 1374/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, a fost trimis în judecată - în stare de libertate - inculpatul L. V., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 C.pen., constând în fapt în aceea că la data de 01.03.2014, în jurul orelor 19:00, persoana vătămată s-a deplasat la un local de alimentație publică de pe raza satului Văcarea pentru a cumpăra țigări, iar la ieșirea din bar s-a întâlnit cu inculpatul L. V., care i-a cerut o țigară și fiind refuzat, acesta a început să îl lovească cu pumnii și picioarele în zona feței și a corpului, până în momentul în care persoana vătămată s-a prăbușit la pământ.
Prin certificatul medico-legal nr. 198/03.03.2014 al SML Gorj, s-a concluzionat că V. I. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, pot data din 01.03.2014 și necesită de la producere 16-18 zile îngrijiri medicale, fără a pune în primejdie viața victimei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat în esență că, la termenul de judecată din data de 08.06.2015, persoana vătămată a declarat că înțelege să își retragă plângerea penală formulată, iar potrivit art. 158 alin. 1, 2 C.pen., retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunțarea unei hotărâri definitive, în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile. Retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă.
Potrivit art. 193 alin. 2, 3 C.pen. fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă. Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Având în vedere că, în speță, acțiunea penală împotriva inculpatului a fost pusă în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 193 alin. 2 C.pen., iar persoana vătămată a declarat că își retrage plângerea formulată împotriva inculpatului, instanța de fond a dispus încetarea procesul penal privitor la inculpatul L. V., pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 C. pen., ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată V. I., constatându-se totodată și faptul că acesta din urmă nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea vătămată V. I., în fața instanței de control judiciar, la termenul de judecată din data de 04 noiembrie 2015, susținând că inculpatul nu și-a respectat promisiunea, în sensul că s-a angajat să achite cheltuielile de judecată aferente prezentului proces penal, astfel cum reiese din declarația autentificată de Biroul Notarial Tg. J..
Curtea, examinând apelul de față, reține:
Prin rechizitoriul nr. 1374/P/2014 din 05.02.2015 emis de P. de pe lângă Judecătoria Tîgu J., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L. V. pentru comiterea infracțiunii de lovire și alte violențe prev de art. 193 alin. 2 Cod Penal, sesizată de numita V. V. – mama persoanei vătămate V. I. – prin plângerea formulată la data de 04 martie 2014, pentru incidentul din data de 01 ianuarie 2014; plângerea a fost însușită de persoana vătămată în declarația din 23 martie 2014, astfel că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 296 alin. 1 Cod procedură penală, constând în introducerea plângerii prealabile în „termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei”.
Se reține astfel că instanța a fost legal sesizată, în acord cu dispozițiile art. 193 alin. 3 Cod Penal coroborat cu art. 329 alin. 1 Cod procedură penală, cum în mod corect s-a constatat prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din 23 martie 2015 prin care s-a dispus începerea judecății.
În cauză se constată că, la termenul din 08 iunie 2015, persoana vătămată V. I. a învederat că înțelege să-și retragă plângerea prealabilă formulată, manifestare de voință care are drept efect stingerea acțiunii penale, în condițiile art. 158 Cod Penal.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile citate, „retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă”, conducând la adoptarea soluției de încetare a procesului penal, conform art. 396 alin. 6 Cod procedură penală rap la art. 16 lit. g Cod procedură penală, cum în mod corect a dispus prima instanță.
Totodată, în materia cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea procedurii penale, se constată că există dispoziții exprese în conținutul art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, în sensul că „cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate de persoana vătămată, în caz de retragere a plângerii prealabile”.
În speță, persoana vătămată a promovat apel în care critică soluția de obligare a sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, contestând atât culpa sa procesuală cât și cuantumul sumei de plată.
Or, reținând că obligația de plată în sarcina persoanei vătămate care-și retrage plângerea prealabilă a fost reglementată prin norme juridice imperative, se constată că nu este fondată critica referitoare la culpa procesuală.
Astfel, susținerea că manifestarea de voință a persoanei vătămate nu poate produce efecte juridice, întrucât aceasta are o afecțiune psihică, fiind încadrată în categoria persoanelor cu handicap mintal – pentru care s-au depus acte medicale la fond și în apel -, ar fi relevantă numai dacă persoana vătămată ar avea statut de persoană fără capacitate de exercițiu, care nu poate să-și exprime liber și conștient voința.
În acest mod, se reține că legiuitorul Codului Penal a reglementat trei situații în care retragerea plângerii prealabile este valabil exprimată:
- manifestarea de voință directă a persoanei vătămate, în ipoteza în care are deplină capacitate de exercițiu (ipoteză prev de art. 158 alin. 2 Cod Penal);
- manifestarea de voință a persoanei vătămate, condiționată de încuviințarea persoanelor prevăzute de lege, în situația în care cel vătămat este o persoană cu o capacitate de exercițiu restrânsă (ipoteza prev de art. 158 alin. 3 teza a-II-a Cod Penal);
- manifestarea de voință exprimată de reprezentantul legal, în situația în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu (ipoteza prev de art. 158 alin. 3 teza I Cod Penal).
În ceea ce privește sintagma „persoană fără capacitate de exercițiu” și, respectiv „persoană cu capacitate de exercițiu restrânsă”, trebuie analizate prevederile Codului civil, care reprezintă dreptul comun în materia capacității de folosință și exercițiu a persoanelor; astfel, în conținutul art. 43 Cod Civil, s-a stipulat că: „nu are capacitate de exercițiu minorul care nu a împlinit 14 ani; - interzisul judecătoresc”, pentru care actele juridice se încheie, în numele acestora, de reprezentanții lor legali”, iar în conținutul art. 41 cod civil și 38 Cod civil s-a statuat că: „minorul care a împlinit vârsta de 14 ani – are capacitate de exercițiu restrânsă – actele juridice se încheie de către acesta, cu încuviințarea părinților sau, după caz, a tutorelui”, precum și că: „capacitatea de exercițiu deplină începe la data când persoana devine majoră”.
În speță, persoana vătămată este o persoană majoră, în vârstă de 22 de ani, iar pentru afecțiunea de care suferă („retard mintal mediu cu tulburare de comportament”) a fost încadrată în categoria persoanelor cu handicap accentuat, în perioada 28.07.2011 – 31.07.2012, certificat nr. 3691/2011 și în categoria persoanei cu handicap mediu – certificat nr. 2643/2013, în perioada 27.08.2013 – 31.08.2014, ceea ce nu echivalează cu lipsa discernământului, care ar fi condus la punerea sub interdicție pe cale judiciară.
Pe cale de consecință, în speță, persoana vătămată și-a exprimat în mod valabil voința de a stinge procedura penală, prin retragerea plângerii prealabile, fiind deci legală și temeinică atât soluția de încetare a procesului penal, cât și aceea de obligare a persoanei vătămate la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apelul este însă fondat privitor la cuantumul cheltuielilor judiciare, față de durata procesului penal și volumul actelor procedurale, apreciindu-se că se impune reducerea de la suma de 200 lei la 110 lei.
În privința celorlalte dispoziții ale sentinței, pentru considerentele de mai sus, se vor aplica prevederile art. 423 alin. 2 Cod procedură penală și vor fi menținute.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de partea vătămată V. I. împotriva sentinței penale nr. 1413 din data de 08 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Tîrgu J. în dosarul cu nr._, privind pe intimatul - inculpat L. V..
Desființează în parte sentința apelată și, în rejudecare:
Reduce de la 200 lei, la 110 lei cheltuielile judiciare la care a fost obligată persoana vătămată către stat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2015.
Președinte, Judecător,
M. C. G. A. M. S.
Grefier,
F. U.
Red. jud. M. C. G.
Jud. fond: S. E. P.
Tehnored. 2 + 1 ex./A.T.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 141/2015. Curtea de... | Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... → |
|---|
