Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 705/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 705/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 14160/318/2014*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 705
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - T. C. B. – JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - I. E.
Grefier - Ș. C. D.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. C.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
……………
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierea de amânare a pronunțării din data de 12 mai 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect apelurile promovate de inculpatul C. C. D. și partea civilă M. C. R. împotriva sentinței penale nr. 259 din data de 04 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, la data dezbaterilor.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra apelurilor de față;
Reține că, prin sentința penală nr. 259 din data de 04 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._, în baza art. 386 alin. 1 Cod pr. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. C. D., din art. 193 alin. 2 Cod penal în art. 180 alin. 2 Cod penal 1969, cu referire la art. 5 Cod penal, iar în baza art. 180 alin. 2 raportat la art. 63 Cod penal 1969, cu referire la art. 5 Cod penal și cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod pr. pen., a fost condamnat inculpatul C. C. D. (fiul lui C. și G., născut la data de 25.01.1989 în mun. Tg. J., jud. Gorj, domiciliat în ., CNP_) la pedeapsa de 700 lei amendă penală, ce se va executa conform art. 559 Cod pr. pen.; s-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 63 ind. 1 Cod penal 1969, privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în caz de sustragere cu rea-credință de la executarea amenzii.
În baza art. 25 raportat la art. 397 Cod pr. pen. cu referire la art. 1357 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă - doar în privința despăgubirilor solicitate cu titlu de daune morale – și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile M. C. R. suma de 300 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale; în baza art. 276 alin. 1, 2 Cod pr. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile M. C. R. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar conform art. 274 alin. 1 Cod pr. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 3159/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. J., a fost trimis în judecată inculpatul C. C. D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 193 alin. 2 C. pen., constând în fapt aceea că, în seara de 19.05.2013, în jurul orelor 22:00, persoana vătămată s-a întors la domiciliul său, situat într-un bloc de pe . martorul N. M. A., cei doi fiind colegi de școală, urmând cursurile Universității de Medicină și farmacie Timișoara; în momentul în care cei doi au ajuns la etajul trei, din apartamentul cu nr. 31 și-a făcut apariția inculpatul C. C. D., care l-a lovit cu pumnul în zona feței pe M. C. R..
Ulterior, conflictul a degenerat, inculpatul luând persoana vătămată de gât și încercând să o împingă pe scări, împrejurare în care martorul N. M. A. a intervenit în aplanarea altercației, încercând că îl determine pe C. C. D. să înceteze cu actele de agresiune, persoana vătămată fiind surprinsă de atitudinea violentă a inculpatului, astfel că nu a reacționat în nici un fel față de acesta.
În aceeași seară, organele de poliție s-au deplasat la locul conflictului, împrejurare în care au purtat discuții cu ambele părți, inculpatul C. C. D. fiind sancționat contravențional pentru faptul că a adresat cuvinte și expresii jignitoare, amenințări și a comis acte de violență asupra persoanei vătămate M. C. R., așa cum rezultă din verbal . nr._/19.05.2013, dar și din fișa intervenției la eveniment.
În urma actelor de agresiune comise asupra sa de către inculpat, persoana vătămată s-a deplasat la SML Gorj, fiindu-i eliberat CML nr. 486/20.05.2013, care a concluzionat că a suferit leziuni traumatice prin lovire cu corp dur, ce necesită pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale, fără ca viața să-i fost pusă în primejdie, fapta inculpatului fiind dovedită și cu declarațiile martorilor M. C., N. M. A., B. I. A., N. V. și C. G..
Astfel, instanța de fond a constatat - având în vedere și dispozițiiloe art. 5 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, în lumina deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României - că fapta inculpatului C. C. D., săvârșită în condițiile mai sus expuse, realizează atât sub aspect obiectiv cât și sub aspect subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de lovire și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal 1969, reținându-se caracterul mai favorabil al vechii reglementări penale apreciate potrivit criteriului global, în raport de modalitatea de stabilire în concret a pedepsei, ținând cont de limitele acesteia, dar și de modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei.
Așa fiind, văzând și disp. art. 396 alin. 2 Cod pr. pen. coroborat cu art. 103 alin. 2 Cod pr. pen., instanta de fond, constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiuni și a fost săvârșită de inculpat, a pronunțat în cauză o soluție de condamnare a acestuia, iar la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, s-au avut în vedere dispozițiile art. 52 V. C.pen. precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 V. C.pen. raportate în prezenta cauză, respectiv: gradul relativ ridicat de pericol social al faptelor, persoana inculpatului, circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei și împrejurările care agravează și cele care atenuează răspunderea penală. Astfel, pe de o parte s-a ținut seama de gradul destul de ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate ( integritatea fizică și psihică a persoanei, urmările acesteia -leziunile traumatice suferite de partea vătămată necesitând 6-7 zile de îngrijiri medicale), dar și persoana inculpatului, reținând în acest sens că a avut o atitudine sinceră, nu este cunoscut cu antecedente penale și are o bună integrare socială, potrivit înscrisurilor în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei; în consecință, s-a apreciat că pedeapsa amenzii penale în cuantum orientat către minim va fi aptă să îndeplinească rolul preventiv, sancționator și de exemplaritate al sancțiunii penale.
Așa fiind, nu au putut fi primite susținerile inculpatului, respectiv ale părții civile, în sensul de a fi reținute circumstanța atenuantă legală a provocării, respectiv circumstanțe agravante, întrucât, pe de o parte nu fost dovedită îndeplinirea condițiilor provocării, iar inculpatul și-a asumat săvârșirea faptei așa cum a fost reținută în actul de sesizare (unde, în urma probatoriului administrat în faza de urmărire penală nu s-a reținut circumstanța provocării), iar pe de altă parte, nu s-a probat vreo împrejurare care să constituie circumstanță agravantă, în contextul enumerării exprese și limitative prevăzute de art. 75 Cod penal 1969.
Totodată, lipsită de temei s-a apreciat de instanța de fond a fi și susținerea inculpatului în sensul că fapta nu ar prezenta pericolul social al unei infracțiuni, neputându-se aprecia că atingerea adusă valorii sociale ocrotite de lege - în speță integritatea corporală a persoanei - este minimă, iar fapta dedusă judecății lipsită în mod vădit de importanță, în condițiile în care, urmările faptei au constat în leziuni traumatice la nivelul feței, produse prin lovire cu corp dur și au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale, așa cum s-a constatat prin C.M.L. nr. 486/20.05.2013.
În privința laturii civile, prima instanță a constatat în esență că persoana vătămată a formulat în scris cerere de constituire ca parte civilă cu suma de 50.000 lei, din care: 25.000 lei reprezentând daune materiale, iar 25.000 lei daune morale.
S-a arătat că, în reglementarea principiului răspunderii civile delictuale, art. 1349 cod civil prevede că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral; art. 1357 Cod civil prevede că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, răspunzând pentru cea mai ușoară culpă, iar art. 1381 Cod civil prevede că orice prejudiciu dă dreptul la reparație, iar acest drept se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă nu poate fi valorificat imediat.
Din analiza acestor prevederi legale a rezultat că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, trebuie să existe cumulativ o faptă ilicită, un prejudiciu (care poate avea caracter patrimonial sau moral), legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui ce a cauzat prejudiciul, sarcina probei cu privire la existența elementelor răspunderii civile delictuale revenind victimei prejudiciului, întrucât aceasta trebuie să își dovedească susținerile în fața instanței.
În ceea ce privește condiția existenței unei fapte ilicite, instanța de fond a arătat că aceasta este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sau obiceiul locului, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane sau interesului legitim și serios ce creează aparența unui drept subiectiv, potrivit art. 1359 Cod civil; de asemenea, prejudiciul este reprezentat de rezultatul negativ al încălcării ilicite a dreptului subiectiv sau a interesului legitim și serios, prejudiciul moral sau nepatrimonial fiind acel prejudiciu care nu este susceptibil de prețuire în bani - spre pildă atingerea adusă onoarei sau reputației unei persoane, suferința fizică provocată prin lovire ori accidentare sau suferința psihică cauzată de decesul sau vătămarea corporală a unei persoane apropiate.
În privința daunelor materiale solicitate de către partea civilă, instanța de fond a reținut că, prin probele propuse și administrate, partea nu a reușit să facă dovada efectuării unor cheltuieli concrete în legătură de cauzalitate directă cu fapta ilicită dedusă judecății, bonurile fiscale depuse fiind datate mult ulterior săvârșirii acesteia, neputând să le fie conferită putere doveditoare în sensul arătat anterior, totodată, declarația martorului audiat în fața instanței de fond nu a putut fi reținută, avându-se în vedere, pe de o parte, că cele relatate de către acest martor în privința cheltuielilor efectuate de către partea civilă reprezintă aspecte cunoscute de către martor tocmai din spusele persoanei vătămate, iar pe de altă parte, depoziția este contradictorie în privința pretinselor cheltuieli de transport, în condițiile în care martorul a arătat că partea civilă locuiește la .. J., așa încât s-a concluzionat că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi acordate despăgubiri civile cu titlu de daune materiale.
În ceea ce privește însă daunele morale solicitate de către partea civilă, prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale, în mod evident fapta ilicită a inculpatului (constând în lovirea părții civile și provocarea unei suferințe fizice) cauzând prejudiciul moral ce trebuie să fie reparat de către el, reparație care se realizează însă printr-o despăgubire patrimonială, bănească, al cărei cuantum a fost apreciat în raport de consecințele produse, de gravitatea atingerii aduse integrității fizice, fără a se tinde însă la o îmbogățire fără justă cauză, sens în care s-au admis în parte pretențiile părții civile cu titlu de daune morale, constatându-se ca adecvat un cuantum de 300 lei pentru repararea prejudiciului moral suferit și protejarea valorilor morale vătămate, în acord cu criteriile anteprecizate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât inculpatul C. C. D. cât și partea civilă M. C. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
Partea civilă M. C. R. a solicitat desființarea hotărârii instanței de fond pe latură penală și civilă și, în rejudecare, reindividualizarea pedepsei amenzii penale aplicate inculpatului, apreciind-o mult prea blândă în raport de atitudinea oscilantă a acestuia, care a tergiversat buna desfășurare a procesului penal. De altfel, s-a menționat că nu s-a probat cu martori faptul că ar fi organizat petreceri care tulburau liniștea și ordinea publică și l-ar fi agresat pe inculpat.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, a susținut că acesta este infirm în raport de gravitatea infracțiunilor săvârșite, iar cererea de acordare a daunelor materiale formulată la instanța de fond, a fost respinsă în mod greșit, în condițiile în care, la dosar au fost depuse chitanțe și bonuri fiscale care dovedesc faptul că a fost nevoit să achiziționeze medicamente necesare restabilirii sănătății; în final, a arătat că instanța de fond a redus și cuantumul cheltuielilor judiciare solicitate cu titlu de onorariu avocat oficiu, fiind depusă la dosarul cauzei împuternicirea avocațială și o chitanță pentru urmărirea penală.
Inculpatul C. C. D. a solicitat desființarea sentinței atacate și, rejudecând, în principal să se dispună achitarea sa și aplicarea unei amenzi administrative, reținându-se dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. b) și art. 74 lit. b) și c) C.p., menționând totodată că, din declarațiile martorilor audiați rezultă că partea vătămată l-a provocat, apostrofat și scuipat.
Totodată, a solicitat să se aibă în vedere circumstanțele sale personale favorabile, sens în care a arătat că este absolvent de studii superioare și este la primul contact cu legea penală.
Într-o teză subsidiară, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 91 din vechiul Cod Penal, iar în cazul în care se va considera că legea penală mai favorabilă este noul cod penal, să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei.
De altfel, s-a arătat că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată este dublu incriminată, întrucât a fost sancționat și contravențional pentru săvârșirea acestei fapte.
Apelurile sunt fondate și urmează a fi admise, pentru următoarele considerente:
În fapt se reține că în seara de 19.05.2013, în jurul orelor 22:00, persoana vătămată s-a întors la domiciliul său, iar la etajul trei, a fost observat de inculpatul C. C. D., care l-a lovit în zona feței, intre cei doi existând neînțelegeri mai vechi. Partea vătămată a suferit leziunii care au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Potrivit art. 17 V.C.p., apreciat ca fiind legea mai favorabilă în speță, constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție și care prezintă pericol social, infracțiunea fiind singurul temei al răspunderii penale.
Rezultă deci că una din condițiile angajării răspunderii penale a inculpatului o constituie întrunirea gradului de pericol social specific unei infracțiuni.
In prezenta cauză se constată că fapta inculpatului nu întrunește gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Astfel, la aprecierea acestei trăsături esențiale a infracțiunii se vor avea în vedere atât circumstanțele personale ale inculpatul, care este o persoană cu studii superioare, fără antecedente penale, atitudinea sinceră a acestuia cât și circumstanțe reale respectiv consecințele produse (partea vătămată suferind două echimoze care au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale), fondul declanșator al conflictului (inculpatul reproșându-i părții vătămate că nu respecta programul de liniște, deranjându-l inclusiv noaptea -a se vedea în acest sens declarația tatălui părții vătămate).
Concluzionând instanța de control judiciar, în aplicarea disp. art. 18 din VCP, apreciază că faptei îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni. Pentru aceleași motive nu se justifică nici critica părții vătămate privind aplicarea unei pedepse mai severe.
În consecință va admite apelul inculpatului și în baza art. 17 Cod procedură penală rap. la art. 19 din Legea nr. 255/2013 și art. 16 lit. b Cod procedură penală, va dispune achitarea inculpatului C. C. D. pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. 2 Cod Penal din 1969, cu referire la art. 5 Noul Cod Penal.
În baza art. 181 și 91 Cod Penal din 1969, cu referire la art. 5 Cod Penal, va aplică inculpatului sancțiunea amenzii administrative urmând să aibă în vedere la stabilirea cuantumului acesteia și amenda contravențională aplicată acestuia de IPJ Târgu Jiu prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 19.05.2013.
De asemenea se constată că și apelul părții vătămate este fondat sub aspectul cheltuielilor judiciare, instanța de fond dispunând în mod nejustificat reducerea acestora în condițiile în care acestea au fost generate de fapta inculpatului, chiar dacă aceasta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni.
Pentru considerentele arătate se vor admite atât apelul inculpatului cât al părții vătămate cu privire la cheltuielile judiciare.
Referitor la cererea aceleiași părți vătămate privind acordarea cheltuielilor judiciare în apel se constată că aceasta nu este fondată întrucât și apelul inculpatului a fost admis iar cu privire la apelul părții vătămate nu se poate reține o culpă procesuală a inculpatului în generarea cheltuielilor părții vătămate cu susținerea propriului apel.
În temeiul art. 275 alin. 3 CPP cheltuielile judiciare aferente apelului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul inculpatului C. C. D., declarat împotriva sentinței penale nr. 259 din data de 04 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._ .
Admite apelul părții civile M. C. R., declarat împotriva sentinței penale nr. 259 din data de 04.02.2015, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr._
Desființează în parte sentința.
În baza art. 17 Cod procedură penală rap. la art. 19 din Legea nr. 255/2013 și art. 16 lit. b Cod procedură penală, achită pe inculpatul C. C. D. pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. 2 Cod Penal din 1969, cu referire la art. 5 Noul Cod Penal.
În baza art. 181 și 91 Cod Penal din 1969, cu referire la art. 5 Cod Penal, aplică inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 200 lei.
Obligă apelantul la plata sumei de 1.500 lei, cheltuieli judiciare către partea civilă în primă instanță.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge cererea părții civile, privind cheltuielile judiciare în apel.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la 19 Mai 2015.
Președinte, Judecător,
I. E. T. C. B.
Grefier,
Ș. C. D.
red. jud. I. E.
jud. fond: A. B. P.
tehnored.: 5ex./ (A.T.) -28 mai 2015
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr.... → |
|---|
