Şantajul (art.207 NCP). Decizia nr. 597/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 597/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 27982/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIE PENALĂ Nr. 597
Ședința publică de la 27 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. E. P. - judecător
T. M. - judecător
Grefier: E. L.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
¤¤¤¤
Pe rol, soluționarea apelului formulat de inculpatul V. M. C., împotriva sentinței penale nr.5662 DIN 04.12.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2014, având ca obiect șantajul (art.207 NCP) latură civilă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul inculpat V. M. C. asistat de avocat D. V., apărător ales și avocat P. F. pentru partea civilă C. O. C., lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, avocat D. V. depune motive de apel, precizând că prin sentința apelată s-a reținut de către instanța de fond că fapta inculpatului a dus la destrămarea căsniciei, însă dosarul respectiv – nr._/215/2014 al procesului de divorț se află pe rolul Judecătoriei C. și are termen la data de 28.04.2015.
Solicită un nou termen de judecată pentru a arăta ce se dispune în cauza de divorț și dacă se impune acordarea daunelor morale.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare, actele de la dosarul cauzei fiind suficiente pentru soluționarea cauzei și pentru ca instanța să aprecieze dacă părții civile i s-au acordat suficient daune morale nefiind necesară depunerea hotărârii din cauza având ca obiect divorțul părții civile, iar introducerea cererii de divorț doar pentru a susține latura civilă din dosarul penal reprezintă doar o speculație din partea inculpatului, astfel că apreciază că nu este utilă depunerea de acte din dosarul de divorț.
Avocat P. F. pentru partea civilă, solicită respingerea cererii, întrucât este o modalitate inutilă de a tergiversa, dosarul are suficiente probe pentru soluționare.
Instanța respingere cererea formulată de apărătorul inculpatului.
Nemaifiind invocate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor judiciare.
Avocat D. V. având cuvântul pentru apelantul inculpată, solicită, potrivit art. 421 pct. 2 lit.a C.p.p., admiterea apelului, desființarea sentinței penale și rejudecând cauza, să fie diminuate cuantumul daunelor morale.
Susține avocat D. că este evident că fapta inculpatului a produs un prejudiciu moral victimei, dar cuantumul acestora este prea mare și trebuie avută în vedere și situația materială a inculpatului.
Nu au avut loc relații sexuale între inculpat și partea civilă, astfel încât. cuantumul daunelor a fost acordat disproporționat și inechitabil prin raportare la prejudiciul moral suferit de aceasta în urma infracțiunii de șantaj săvârșite.
Avocat P. F. având cuvântul pentru partea civilă, solicită respingerea apelului ca nefondat și acordarea cheltuielilor de judecată.
Prejudiciul acordat părții civile în cuantum de 8000 lei nu este mare, fapta inculpatului este una incalificabilă pentru un bărbat, prejudiciul acordat este chiar modic; există depozițiile martorilor care relevă starea de depresie în care a căzut partea civilă.
Reprezentanta Ministerului Public, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare și arată că este de acord că apărătorul părții civile. Prejudiciul acordat părții civile este modic.
Susține reprezentanta parchetului că nu are relevanță dacă există un proces de divorț pe rolul altei instanțe.
Apelantul inculpat V. M. C. având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei și solicită reducerea cuantumului daunelor morale.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.5662 DIN 04.12.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2014, în temeiul art.397 alin. 1 C.p.p., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. O. C., domiciliata în ., jud. D., CNP_.
A obligat inculpatul V. M. C., fiul lui E. I. si al lui I., născut la 22 iulie 1967 în Cosoveni, jud. D.,, domiciliat în C., .. 10, ..1, . si ffl în C., .. 59, ..1, ., CNP_ la plata sumei de 8000 de lei reprezentând daune morale, către partea civilă C. O. C..
În baza art. 274 alin.1 C.p.p., a obligat inculpatul la plata sumei de 200 de lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 276 alin.1 C.p.p., a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 de lei, cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă cu plata onorariului de avocat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin sentința penală cu numărul 3760/10.07.2014 a Judecătoriei C., în baza art.207 alin.2 C.p. cu aplicarea art.5 C.p., art.374 alin.4 C.p.p., art.375 C.p.p. și art.396 alin.10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul V. M. C., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj.
În baza art.66 din C.p. i-a fost aplicată inculpatului pedepsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b, din C.p. pe o perioadă de 1 an.
În temeiul art.65 din C.p. i-a fost aplicată inculpatului pedepsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a, b din C.p. .
În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune D., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus condamnatului să execute următoarea obligații: să frecventeze programul de reintegrare socială desfășurat la Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților D..
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primariei orașului C. la S.C. Salubritate C. S.R.L. sau Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public al Fondului Locativ, pe o perioadă de 70 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen..
În baza art.241 alin.1 lit.b C.p.p. s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului V. M. C..
În temeiul art.112 alin.1 lit.b C.p. s-a confiscat DVD inscripționat „PROBE DIV”, a DVD-urilor inscripționate „ CĂTĂ XXX, DESPRE R., CĂTĂ XXX” și a telefonului marca Nokia și a cartelei S., depuse la camera de corpuri delicte a Poliției Mun.C., conform dovadă corp delict . nr._ din data de 20.05.2014.
S-a disjuns acțiunea civilă formulată de partea civilă C. O. C. și a fixat termen la data de 25.09.2014.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, la data de 29.04.2014, persoana vătămată C. O. C. a precizat că, în urmă cu circa 7 ani, după ce l-a cunoscut pe actualul soț, C. I., a fost contactată de inculpatul V. M. C., prieten de familie, care a amenințat-o că va divulga soțului său relațiile sale anterioare, determinând-o în acest fel să întrețină relații sexuale cu el.
La scurt timp după ce a întreținut relații sexuale cu inculpatul V. M. C., a fost amenințată că dacă nu va continua să întrețină relații sexuale cu el, vor fi făcute publice filmări în care apare în timpul relațiilor sexuale întreținute cu el.
Din declarațiile tatălui persoanei vătămate, B. G. și ale concubinei acestuia, R. E., a rezultat că această situație a fost cunoscută, existând și un CD, la momentul respectiv neluându-se alte măsuri, pentru a nu fi afectată viața de familie a persoanei vătămate C. O. C..
În urmă cu circa două săptămâni, persoana vătămată a fost contactată din nou de numitul V. C., care i-a solicitat insistent, prin convorbiri telefonice și mesaje sms, să se întâlnească, lăsând să se înțeleagă că ar fi mai bine pentru ea să fie de acord să-l asculte și să vadă unele aspecte, pentru a nu-și face rău singură.
În data de 29.04.2014, persoana vătămată a primit de la V. M. C., postul telefonic_ un mesaj prin care i se comunica întâlnirea în data de 30.04.2014, ora 17.00 în zona F., cartier Craiovița Nouă, în imediata apropiere a blocului în care locuiește V. M. C..
Ca urmare a aspectelor sesizate, P. de pe lângă Judecătoria C. a autorizat pe o perioadă de 24 de ore interceptarea, înregistrarea și localizarea convorbirilor și comunicațiilor telefonice purtate de la posturile telefonice cu numerele_ ( IMEI_) aparținând persoanei vătămate C. O. C., și nr._, aparținând inculpatului V. C., precum și autorizarea, pe o perioadă de 48 de ore, de la 30.04.2014, ora 09.00, la 02.05.2014, ora 09.00, a supravegherii video, audio sau prin fotografiere și localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice a activității persoanei vătămate C. O. C..
Ulterior, măsura dispusă de P. de pe lângă Judecătoria C. a fost supusă confirmării de către judecătorul de drepturi și libertăți conform art. 141 alin.3 C.p.p.
În baza ordonanței s-a procedat la înregistrarea convorbirilor telefonice, supraveghere video și audio a persoanei vătămate C. O. C., aspecte consemnate în procese-verbale depuse la dosar.
Ca urmare a măsurilor procesuale dispuse, partea vătămată C. O. C. s-a întâlnit în data de 30.04.2014 cu inculpatul, la garsoniera acestuia, situată în C., ..59, ., ., cu scopul de a vedea filmările cu care era amenințată de inculpat.
În garsoniera inculpatului a rulat un DVD, inscripționat PROBE DIV, care conținea o filmare, în care numita C., făcea afirmații despre relațiile sexuale dintre partea vătămată și numitul R. C., fratele vitreg al persoanei vătămate
Fondul discuțiilor filmate îl constituie relația dintre R. C. ( fratele vitreg al persoanei vătămate ) și R. R. F., aflați în proces de divorț pe rolul Judecătoriei Slatina.
Persoana vătămată a insistat ca inculpatul să spună ce dorește de la ea, acesta spunând că, pentru ca respectiva filmarea să nu fie adusă la cunoștința soțului și pentru ca ea să nu fie chemată ca martor la procesul de divorț, trebuie să se culce numai o data cu el, deoarece îi place cum face sex.
Inculpatul a insistat în solicitarea sa, deși persoana vătămată i-a spus că și-a întemeiat o familie, și că nu-și dorește să se culce cu el. Pentru a o convinge că va fi ultima dată când vor întreține relații sexuale, inculpatul a redactat în timpul discuției din garsonieră, un înscris, în care preciza că nu-i va mai solicita favoruri sexuale și că nu o va solicita ca martor, el fiind martorul cheie în procesul de divorț dintre R. C. și R. R. F..
De asemenea, din declarația inculpatului se reține că, inculpatul V. C. M. a precizat că a procedat în modalitatea descrisă anterior pentru a o determina pe partea vătămată să întrețină relații sexuale cu el, relații care s-ar fi consumat ulterior dacă nu interveneau organele de poliție.
Situația a fost reținută de către instanță din declarațiile părții vătămate care s-au coroborat cu mențiunile cuprinse în procesul-verbal de percheziție, în notele de redare a convorbirilor și comunicațiilor telefonice, în proces-verbal de redare a înregistrării audio.
Totodată, s-a reținut și declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale precum și declarația dată în fața instanței, acesta recunoscând săvârșirea faptei în modalitatea descrisă anterior.
În drept, s-a reținut că, fapta inculpatului V. M. C. care, în perioada 14-30.04.2014, a amenințat-o pe partea vătămată cu darea în vileag a unor fapte compromițătoare, respectiv diverse filmări, referitoare la relațiile sexuale întreținute cu aceasta cu diverse persoane, în scopul de întreține relații sexuale cu acesta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, faptă prev. de art.207 alin.2 C.p..
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.74 din actualul C.p., respectiv: gravitatea infracțiunii comise, periculozitatea infractorului care este evaluată după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs și ale consecințelor infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, precum și dispozițiile art.396 C.p.p care prevăd reducerea cu o treime a pedepsei în cazul recunoașterii faptei.
Astfel instanța a reținut că, inculpatul a săvârșit o faptă care prezintă un pericol social concret, ce rezultă nu numai din natura infracțiunii si limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, respectiv contra integrității psihice, de la 1 la 5 ani, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, prin manipularea persoanei vătămate să întrețină raporturi sexuale împotriva voinței sale.
Astfel, prin acțiunea inculpatului au fost lezate relațiile sociale care privesc atât integritatea morală a persoanei, cât și integritatea sexuală.
Sub aspectul circumstanțelor personale instanța a reținut lipsa antecedentelor penale.
Partea vătămată C. O. C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 50.000 de lei reprezentând daune morale.
În dovedirea laturii civile a fost admisă proba cu un martor și proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut că, potrivit art.1357 din Noul Cod Civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Din enunț rezultă că pentru angajarea obligației făptuitorului de despăgubire a victimei prin repunerea ei în situația anterioară este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiții: existența unui prejudiciu, comiterea unei fapte ilicite, stabilirea legăturii de cauzalitate dintre aceasta și consecințele dăunătoare produse și vinovăția făptuitorului. Astfel, de esența răspunderii civile delictuale este cauzarea unui prejudiciu prin încălcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane, condiții obiective în absența cărora nu se poate stabili obligația de reparare în sarcina persoanei responsabile. Vinovăția, definită ca fiind latura subiectivă a răspunderii delictuale, are rolul de a delimita conduita care poate fi imputabilă făptuitorului, în vederea sancționării sale, prin angajarea obligației de despăgubire a victimei.
Instanța de fond a reținut că, acțiunea inculpatului V. M. C. care, în perioada 14-30.04.2014, a amenințat-o pe partea vătămată cu darea în vileag a unor fapte compromițătoare, respectiv diverse filmări, referitoare la relațiile sexuale întreținute cu aceasta cu diverse persoane, în scopul de întreține relații sexuale cu acesta, constituie o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii morale, faptă săvârșită cu intenție.
Cu privire la daunele morale instanța a reținut că, dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de evaluare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile pentru daune morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele, de a fi cântărite în bani.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensație bănească trebuie să fie echitabilă, moderată, proporțională cu întinderea pagubei suferite și să nu constituie o cauză de îmbogățire fără just temei.
Astfel, instanța a reținut că partea vătămată/civilăC. O. C. a suferit un prejudiciu de ordin moral, în raport de fapta săvârșită de inculpat, fapta care, a dus și la destrămarea căsătoriei sale.
Instanța a apreciat că, față tulburările produse din cauza săvârșirii faptei, suma de 8.000 lei este suma cu care partea vătămată/civilă va fi despăgubită, aceasta fiind o modalitate echitabilă, moderată și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
Prin urmare, în temeiul art.397 alin. 1 C.p.p. instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. O. C..
A obligat inculpatul V. M. C. la plata sumei de 8000 de lei reprezentând daune morale, către partea civilă C. O. C..
În baza art. 274 alin.1 C.p.p. a obligat inculpatul la plata sumei de 200 de lei, cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 276 alin.1 C.p.p. a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 de lei, cheltuieli judiciare efectuate de partea civilă cu plata onorariului de avocat.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul V. M. C., precizând că suma acordată de către instanța de fond cu titlu de daune morale părții civile C. O. C. este disproporționat și inechitabilă prin raportare la prejudiciul moral suferit de aceasta în urma infracțiunii de șantaj săvârșite.
Susține apelantul că raportat la principiul echității, daunele morale nu trebuie să se constituie într-o îmbogățire fără justă cauză a părții vătămate și nici nu trebuie să aibă caracter retributiv, iar la stabilirea cuantumului acestora trebuie analizată și situația materială a inculpatului.
Privitor la procesul de divorț în care este implicată partea civilă susține apelantul inculpat că acesta este un demers formal, făcut de conivență cu soțul săi, pentru a obține o sumă semnificativă de bani cu titlu de daune morale, cererea de divorț fiind înregistrată între termenele de judecată acordate pentru soluționarea laturii civile a procesului penal, iar suplimentarea probatoriului pentru dovedirea laturii civile, prin depunerea acțiunii de divorț nemotivate a fost solicitată de partea civilă după înregistrarea cererii de divorț.
Susține apelantul că acțiunea de divorț a fost introdusă abia după 6 luni de la data săvârșirii infracțiunii de șantaj, fiind formulată evaziv, fără motive de fapt și de drept, fără arătarea mijloacelor de probă și fără achitarea taxei de timbru, procesul de divorț fiind tergiversat până la soluționarea laturii civile a infracțiunii de șantaj, astfel că dosarul nr_/215/2014, având ca obiect divorț, se află în prezent în procedura de regularizare.
Consideră apelantul că suma acordată părții civile cu titlu de daune morale reprezintă o sumă împovărătoare, dat fiind că în prezent nu realizează venituri ca urmare a desfacerii contractului de muncă în urma arestării preventive și consideră că nu trebuie pedepsit și din punct de vedere material.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și în rejudecare diminuarea daunelor morale acordate părții civile.
Analizând apelul formulat, instanța de apel constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de apel constată că vinovăția inculpatului a fost stabilită prin hotărâre definitivă, respectiv sentința penală nr 3760/10.07.2014 a Judecătoriei C., definitivă prin neapelare, fiind reținut că inculpatul apelant V. M. C., a amenințat-o pe partea civilă C. O. C., în perioada 14-30.04.2014, cu darea în vileag a unor fapte compromițătoare, respectiv diverse filmări, referitoare la relațiile sexuale întreținute cu aceasta cu diverse persoane, în scopul de întreține relații sexuale cu acesta, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, faptă prev. de art.207 alin.2 C.p.
Această faptă a inculpatului constituie o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție.
Așa cum recunoaște și apelantul inculpat, fapta sa a produs și un prejudiciu moral părții civile.
Sunt întrunite în consecință condițiile răspunderii civile delictuale, conform art 1357 Cod civil, așa cum legal și temeinic a apreciat și prima instanță.
Curtea de apel constată că sunt nefondate criticile apelantului inculpat privind cuantumul prejudiciului stabilit de prima instanță.
Astfel, instanța de apel reține referitor la modul în care a fost formulată acțiunea de divorț și presupusa depunere a cererii de divorț doar pentru a aduce probe în procesul penal, că temeinicia cererii de divorț este atributul instanței civile și nu al instanței penale investite cu soluționarea laturii civile a infracțiunii de șantaj, instanța penală nefiind investită să examineze temeinicia cererii de divorț sau să analizeze modul în care reclamantul din cererea de divorț își îndeplinește obligațiile conform normelor de procedură civilă.
Chiar și în situația în care viața de familie a părții civile C. O. C. nu ar fi iremediabil afectată de săvârșirea infracțiunii, astfel că divorțul nu ar fi finalizat și soții s-ar împăca, nu se poate afirma că situația în care a fost pusă partea civilă nu i-a afectat și nu îi va afecta viața de familie.
Este de necontestat faptul că partea civilă a fost supusă unei presiuni psihice pentru a accepta întreținerea de relații sexuale cu apelantul inculpat.
De asemenea nu poate fi contestat faptul că inculpatul a amenințat-o pe partea civilă că în cazul în care va fi refuzat soțul părții vătămate va afla de faptul că partea civilă a întreținut relații sexuale cu inculpatul, după ce îl cunoscuse pe soțul său, urmând a-i prezenta acestuia o înregistrare pe un suport DVD în care să se observe faptul că partea civilă a întreținut relații sexuale cu inculpatul în urmă cu aproximativ 7 ani.
Instanța de apel reține, din examinarea declarațiilor martorilor audiați atâta în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv martorii G. R. F., D. C., că partea civilă a fost afectată emoțional și în cursul anului 2008, în perioada în care inculpatul i-a spus că este în posesia înregistrărilor audio-video din care rezulta întreținerea de relații sexuale între inculpat și partea civilă.
Cum partea civilă a fost afectată emoțional și în urmă cu aproximativ 7 ani, este normal să fie afectată psihic și de amenințările inculpatului din perioada 14-30.04.2014, inculpatul apelant dorind ca în schimbul tăcerii sale să întrețină din nou relații sexuale cu partea civilă, chiar și în condițiile în care aceasta este căsătorită iar soțul său nu avea cunoștință de relațiile părții vătămate din perioada anterioară căsătoriei.
În concluzie, instanța de apel constată că în mod legal și temeinic prima instanță a considerat că prin fapta sa ilicită apelantul inculpat a produs părții civile un prejudiciu moral care trebuie evaluat în bani.
Este adevărat că normele legale nu conțin dispoziții privind modul de evaluare a prejudiciilor morale, această evaluare fiind lăsată în sarcina judecătorului, dar aceste prejudicii nu trebuie nici supraevaluate, astfel încât să ducă la îmbogățirea părții civile, dar nici nu trebuie subevaluate, astfel încât să fie simbolice.
Ori, raportat la circumstanțele săvârșirii faptei, la presiunea pe care inculpatul a exercitat-o asupra părții civile pe parcursul a două săptămâni, la efectul pe care fapta inculpatului a avut-o asupra psihicului părții civile, care s-a văzut pusă în situația de a-i fi periclitată căsătoria pentru fapte petrecute cu mult timp înainte, instanța de apel constată că prima instanță a apreciat cuantumul daunelor morale la suma 8.000 lei, sumă ce nu este nici excesiv de mare și nici simbolică.
Spre deosebire de răspunderea civilă contractuală ori de altă natură, răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.
Astfel, conform art. 1349 alin 1și 2 Cod civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Sun nefondate astfel criticile apelantului inculpat privind faptul că prima instanță nu ar fi ținut cont de starea sa materială dificilă în momentul evaluării cuantumului sumei acordate pentru compensare prejudiciului moral suferit de partea civilă, inculpatul trebuind să acopere integral prejudiciul produs părții civile,
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art 421 pct 1 lit b Cod pr penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul V. M. C., împotriva sentinței penale nr.5662 DIN 04.12.2014, pronunțată de judecătoria C., în dosarul nr._/215/2014.
În temeiul art 276 alin 1 Cod pr penală va fi obligat apelantul inculpat V. M. C. la plata sumelor de 1000 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat către partea civilă – intimată și în temeiul art 275 alin 2 Cod pr penală va fi obligat apelantul inculpat la sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de inculpatul V. M. C., fiul lui E. I. si al lui I., născut la 22 iulie 1967 în Cosoveni, jud. D., domiciliat în C., .. 10, ..1, . si ffl în C., .. 59, ..1, ., CNP_, împotriva sentinței penale nr.5662 DIN 04.12.2014, pronunțată de judecătoria C., în dosarul nr._/215/2014, ca nefondat.
Obligă apelantul inculpat la plata sumelor de 1000 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat către partea civilă – intimat și 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
M. E. P. T. M.
Grefier,
E. L.
Red.jud.M.E.p.
J.fond:G.B.
G.S. 19.04. 2015/5ex.
| ← Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002).... | Furtul (art.208 C.p.). Decizia nr. 533/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
