Furtul (art.208 C.p.). Decizia nr. 533/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 533/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 3385/311/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚĂ DE APEL
Decizia Nr. 533
Ședința publică de la 15 aprilie 2015
Completul constituit din:
Președinte- C. Ș. -judecător
V. M. -judecător
Grefier- B. D.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. N. din
cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de inculpatul P. I. și partea civilă S. P. M., împotriva sentinței penale nr. 974 din 10 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns . asistat de av. J. E., . P. M., martorii P. I. E. și T. Polidor, lipsind martora P. A..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că la dosarul cauzei s-a depus procesul-verbal de căutare a martorilor P. I. E. și P. A..
Instanța a procedat la ascultarea martorilor P. I. E. și T. Polidor în conf. cu preved. art. 119-123 Cpp, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Apoi, instanța, constatând că martora P. A. nu poate fi audiată datorită faptului că este plecată din țară, a procedat la citirea declarațiilor date de aceasta în conf. cu preved. art. 381 alin. 7 Cpp.
Partea civilă S. P. M. a depus concluzii scrise și înscrisuri.
Instanța a acordat, în temeiul preved. art. 387 alin.2 Cpp, cuvântul asupra apelurilor declarate în cauză.
Partea civilă S. P. M. a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului și acordarea sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri civile.
Av. J. E. pentru . a solicitat respingerea apelului părții civile, arătând că nu se impune majorarea pedepsei raportat la circumstanțele personale ale inculpatului.
A solicitat, totodată, admiterea apelului declarat de inculpat și achitarea acestuia în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. b Cpp arătând că inculpatul nu a intenționat să sustragă animalele, acestea fiind rătăcite pe câmp. A precizat, de asemenea, că inculpatul a introdus caprinele în saivan cu scopul de a le păstra până când proprietarul se va interesa de ele.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei a arătat că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea aspră.
Sub aspectul laturii civile a precizat că nu sunt probe din care să rezulte că erau 17 caprine, astfel încât inculpatul nu poate fi obligat la plata acestora, de la inculpat fiind recuperate 11 caprine.
Având cuvântul, în replică, partea civilă S. P. M. a arătat că apărarea inculpatului nu este reală, întrucât a dispus de 6 dintre caprele sustrase, fapta acestuia fiind premeditată și comisă din răzbunare, datorită faptului că a fost dat afară de la fermă, unde era angajat ca cioban.
Reprezentantul Ministerului Public a arătat că fapta comisă de inculpat nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 216 Cp ( însușirea bunului găsit) întrucât animalele nu au ieșit din posesia proprietarului iar în practica judiciară s-a stabilit că animalul care s-a îndepărtat de locuința proprietarului căutându-și hrană, nu constituie un bun găsit. În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii a arătat că intenția inculpatului de a sustrage animalele a fost dovedită de întregul probatoriu administrat, declarațiile martorilor G. și T. fiind irelevante.
Sub aspectul legii penale mai favorabile a arătat că art. 228 alin. 1 Cp este mai favorabil din perspectiva limitelor de pedeapsă și a solicitat aplicarea unei pedepse în regim de detenție, având în vedere însemnătatea bunurilor sustrase pentru o persoană din mediul rural.
Reprezentantul Ministerului Public a arătat, totodată, că instanța de fond a soluționat corect latura civilă a cauzei, stabilirea prejudiciului fiind o problemă ce prezintă un grad de relativitate raportat la caracteristicile animalelor.
În ceea ce privește apelul inculpatului, a solicitat deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei de 24 ore, în care inculpatul a fost reținut.
Av. J. E. pentru . a arătat că legea penală mai favorabilă inculpatului este art. 208 Cp anterior.
În conf. cu preved. art. 389 Cpp apelantul-inculpat P. I. a avut ultimul cuvânt și a arătat că este de acord cu apărările formulate de avocat. A mai arătat că nu a avut intenția de a sustrage animalele.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 974 din 10 noiembrie 2014, Judecătoria Slatina, în baza art. 386 al. 1 C.p.p. a admis cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăz. de art. 228 al.1 CP. in art. 208 al.1 VCP. cu aplic. art. 5 CP. pentru inc. P. I..
În baza art. 208 al.1VCP cu aplic.art.5 CP. a fost condamnat inculpatul P. I. - fiul lui I. și E., născut la 05.02.1963 în ., cu domiciliul în Piatra O., ., jud. O., CNP._, la 1 an închisoare.
În baza art.81 VCP. s-a dispus suspendarea condiționată a excitării pedepsei pe o perioada de 3 ani, care constituie termen de încercare, cf. art.82 VCP.
În baza art.71 al.2 VCP. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza a II a și b VCP.
În baza art. 71 al.5 VCP. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 VCP.
În baza art. 25, 397 CPP. corob. cu art. 1357, CCiv. s-a admis in parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. P. M. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2400 lei cu titlu de daune materiale către aceasta.
A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nr. 5466/P/2013 a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul P. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.228 al.1 C.p., reținându-se, în fapt, că in ziua de 24.09.2013, de pe câmp, a sustras 17 caprine, aparținând parții civile S. P. M., cauzând un prejudiciu de 7800 lei recuperat parțial.
Pe parcursul cercetării judecătorești, a fost audiat inculpatul P. I., care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, partea civilă S. P. M., care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4000 lei, martorii din acte G. I., I. D. N. și martorii propuși de inculpat în apărare G. M., D. I. P., declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar.
Totodată, s-a solicitat fișa de cazier judiciar a inculpatului iar reprezentantul parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice data faptei comise din infracțiunea prevăzută de art. 228 al.1 CP. în infracțiunea prevăzută de art. 208 al.1 VCP. cu aplic. art. 5 CP.
Din ansamblul probelor administrate in cauza, instanța a reținut că în ziua de 24.09.2013 inculpatul P. I., de pe câmp, a sustras 17 caprine, aparținând parții civile S. P. M., cauzând un prejudiciu de 7800 lei recuperat parțial.
Partea vătămată a declarat că din cele 18 caprine pe care le încredințase ciobanului D. I. P. nu a mai găsit 17. Fiind întrebat inculpatul dacă deține capre ce nu sunt ale lui, acesta a declarat că are 5 capre care nu-i aparțin, dar intrând în țarc partea vătămată a recunoscut 11 capre ca fiind ale sale, iar în apropiere s-a găsit o piele de caprină pe care a recunoscut-o ca fiind a unui țap din cele 17 reclamate lipsă.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că în seara zilei de 24.09.2013 caprele părții vătămate s-au amestecat la câmp printre ale sale și întrucât nu și-a dat seama că aparțin altcuiva, le-a mânat pe toate în obor până a doua zi. În ziua următoare a spus fiului și soției că le cumpărase, iar pentru că țapul sângera, l-a dus la stână și l-a tăiat.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului P. I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al.1VCP cu aplic.art.5 CP.
În raport de încadrarea juridică mai sus reținută, instanța, în baza art. 386 al. 1 C.p.p. a admis cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 228 al.1 CP. în infracțiunea prevăzută de art. 208 al.1 VCP. cu aplic. art. 5 CP. reținând că dispozițiile din vechiul cod penal, în ceea ce privește infracțiunea de furt calificat, sunt mai favorabile cu privire la modalitatea de individualizare a pedepsei.
La stabilirea acestei situații de fapt și a vinovăției inculpaților instanța a avut în vedere următoarele mijloace de probă: plângere și declarație parte civilă (f.25-29), proces verbal de cercetare la fața locului (f.12-24), declarații martori (f.30-50),declarații inculpat (f.66-71). Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost cercetat susținând că „a găsit caprele părții civile pe câmp și s-au băgat în turma sa”, această apărare nu poate fi reținută de instanță ca fiind pertinentă, în condițiile în care probele administrate în cauză dovedesc că acesta a acționat cu intenția de a sustrage și a-și însuși pe nedrept caprele părții civile. Relevant sub acest aspect fiind faptul că le-a luat de pe câmp, le-a dus la el acasă pe o distanță foarte mare și mai mult a sacrificat un țap al părții civile la locuința sa, unde a doua zi organele de poliție și partea civilă cu ocazia percheziției domiciliare, au găsit o parte din caprele sustrase de acesta, precum și pielea animalului sacrificat.
Instanța a reținut ca lege penală mai favorabilă dispozițiile vechiului cod penal, în ceea ce privește limitele de pedeapsă, iar ca modalitate de executare a pedepsei, în condițiile în care amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzută în noul cod penal instituie măsuri și obligații mult mai severe în raport cu instituția suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 81 și urm. din vechiul cod penal, aceasta din urmă apare ca fiind modalitatea mai ușoară de executare și implicit legea penală mai favorabilă.
Astfel, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 81 C.p. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei întrucât inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, nefiind cunoscut cu antecedente penale, astfel încât apreciază că scopul pedepsei și al legii penale se poate realiza și fără privarea de libertate, iar această modalitate de executare va constitui un avertisment suficient și îndestulător pentru ca inculpatul să nu mai persevereze în săvârșirea de noi infracțiuni.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art. 83 V.C.p. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul în care în termenul de încercare va mai săvârși o nouă infracțiune.
În ceea ce privește acțiunea civilă, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale întrucât inculpatul se face vinovat de săvârșirea unei fapte ilicite, cauzatoare de prejudicii materiale, existând o strânsă legătură între aceste două elemente, fapt pentru care în baza art. 25, 397 CPP. corob. cu art. 1357, CCiv. a admis, in parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă S. P. M. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2400 lei cu titlu de daune materiale către aceasta.
Partea vătămată S. P. M. s-a constituit parte civilă în cauză pentru prejudiciul nerecuperat cu suma de 4000 lei. Din declarația martorului D. I. P., ciobanul care s-a ocupat de paza și îngrijirea caprelor părții civile, precum și din înscrisurile existente la dosar a rezultat că valoarea unei capre este de 450 lei, a unui țap de 750 lei, iar a unui ied de 150 lei. Din cele 17 capre sustrase partea civilă nu a recuperat 3 capre mature, un țap matur și doi iezi, situație în care prejudiciul suferit de partea civilă este de 2400 lei (450 x 3 + 750 + 2 x 150), sumă pe care inculpatul trebuie să o achite acesteia pentru acoperirea prejudiciului material cauzat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul P. I. și partea civilă S. P. M..
Partea civilă S. P. M. în cuprinsul motivelor scrise de apel și cu ocazia dezbaterilor, a criticat modalitatea de executare a pedepsei și a solicitat majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.Totodată, a criticat încadrarea juridică a fapei, susținând că a fost săvârșită infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 209 al.1 lit. e și g Cp.
Sub aspectul laturii civile a cauzei a solicitat admiterea în totalitate a acțiunii civile exercitate.
Inculpatul P. I., în cuprinsul motivelor scrise de apel și cu ocazia dezbaterilor, a solicitat admiterea apelului și achitarea sa în temeiul preved. art. 16 lit. b Cpp, arătând că nu a intenționat să sustragă animalele, aceste animale fiind rătăcite în cultura de floarea soarelui. A precizat, totodată, că a introdus caprinele în saivan cu scopul de a le păstra până când proprietarul se va interesa de ele.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei a arătat că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea aspră.
Sub aspectul laturii civile a cauzei a arătat că nu sunt probe din care să rezulte că erau 17 caprine, astfel încât nu poate fi obligat la plata acestora, de la inculpat fiind recuperate 11 caprine.
Pe parcursul judecării apelului, la termenul din data de 4.02.2015 a fost audiat inculpatul care a arătat că nu a intenționat să sustragă caprele părții vătămate, la termenul din data de 10.03.2015 au fost audiați martorii F. G. și P. I. S., iar la termenul din data de 15.04.2015 au fost audiați martorii P. I. E. și T. Polidor.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, din oficiu în limitele conferite de lege și în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:
Din probele administrate în cauză, rezultă că în ziua de 24.09.2013 inculpatul P. I. a sustras un număr de 17 caprine, care se aflau pe câmp, aparținând părții civile S. P. M.. Prejudiciul cauzat prin fapta comisă a fost evaluat de partea civilă la suma de 7.800 lei.
Deși inculpatul, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, a negat faptul că și-ar fi însușit animalele părții vătămate, susținând că le-a găsit pe câmp și le-a introdus în saivan cu scopul de a le restitui proprietarului, probele administrate în cauză dovedesc contrariul.
În acest sens, Curtea constată că la dosarul cauzei există procesul-verbal din data de 25.09.2013 întocmit de lucrători de poliție din cadrul Poliției orașului Piatra O., în cuprinsul căruia se constată că la domiciliul inculpatului au fost identificate un număr de 11 capre care îi aparțineau părții civile S. P. M. și despre care inculpatul a afirmat că au pășunat în apropierea domiciliului său și „s-au alăturat cârdului său”.
În cuprinsul aceluiași proces-verbal s-a constatat că lângă țarcul în care se aflau caprele au fost identificate pete de culoare brun roșcată, iar la aproximativ 4-5 metri de țarc a fost identificată „o piele de capră de culoare neagră, proaspăt jupuită”.
Pe de altă parte, există la dosarul cauzei declarația părții vătămate S. P. M., potrivit căreia în ziua de 25.09.2013 a fost sunată de martorul D. I. P. care i-a spus că a pierdut toate caprele (17) pe care le avea în pază. Conform declarației părții vătămate, aceasta a plecat împreună cu organele de poliție pe raza localității Piatra O., pentru a căuta animalele dispărute și au găsit o parte dintre acestea, într-un țarc de animale aparținând inculpatului P. I..
Scopul cu care inculpatul a acționat atunci când a introdus animalele părții civile în saivanul proprietate personală, respectiv al însușirii, rezultă atât din declarațiile martorului I. D., dar și din declarațiile martorilor P. A. și P. I. C., soția respectiv fiul inculpatului.
Astfel, martorul I. D. a relatat instanței de fond că inculpatul a fost angajat al . Piatra O. în calitate de cioban și a fost dat afară pentru că ,,ieșea mereu lipsă în bunurile aflate în gestiune,,. Potrivit declarației martorului anterior desfacerii contractului de muncă a afirmat că ,,vor dispărea animale,,.
Pe de altă parte martora P. A., a declarat că în seara zilei de 24.09.2013 inculpatul i-a spus că a cumpărat mai multe capre în ziua respectivă, iar martorul P. C. a afirmat că inculpatul i-a spus că a găsit 15 capre pe câmp, întrebat fiind de proveniența caprelor străine pe care martorul le sesizase în țarcul proprietate personală. Ori, în condițiile în care inculpatul nu ar fi urmărit să-și însușească animalele părții vătămate, membrii familiei ar fi trebuit să fie primii cărora acesta să le fi comunicat situația reală a animalelor găsite la domiciliul său.
Chiar dacă pe parcursul judecării cauzei inculpatul a încercat să dovedească că a sesizat mai multe persoane, în legătură cu prezența unor capre în saivanul proprietate personală, probele administrate în cauză, dovedesc, în opinia instanței de control judiciar, că introducerea caprelor în saivan a avut loc în scopul însușirii pe nedrept.
Acest lucru rezultă și din împrejurarea că inculpatul a sacrificat unul dintre animale, iar această acțiune nu are nicio justificare în situația în care s-ar fi urmărit restituire animalelor.
În aceste condiții, apreciem că fapta reținută în sarcina inculpatului a fost încadrată corect în dispozițiile art.208 alin.1 Cod penal și că în cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice în dispozițiile art.216 Cod penal. Pentru a fi în prezența infracțiunii prevăzute de art. 216 Cp este necesar ca bunul găsit să fie pierdut, adică proprietarul acestuia să nu mai aibă posibilitatea de a lua contact cu bunul.
Ori, potrivit practicii și literaturii de specialitate nu constituie bun găsit animalul care s-a îndepărtat de locuința proprietarului sau a celui în paza căruia se afla, pentru a căuta hrană.(O. L., D. penal român, Partea specială, pag. 286)
Fapta nu poate fi încadrată nici în dispozițiile art. 209 al. 1 lit. e și g Cp întrucât câmpul nu constituie,, loc public,, în sensul art.152 Cp iar animalele nu au fost sustrase pe timp de noapte.
Curtea apreciază, totodată, că în raport de valoarea prejudiciului provocat prin fapta comisă și lipsa antecedentelor penale, în mod corect prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea acesteia dispunând, astfel, suspendarea condiționată a executării perdepsei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea consideră, de asemenea, că în raport de numărul animalelor recuperate și valoarea acestora, astfel cum a fost precizată, inclusiv de martorul D. I. P., prima instanță a stabilit în mod corect întinderea daunelor materiale la suma de 2.400 lei.
Pentru aceste considerente, Curtea va menține hotărârea primei instanțe atât în ceea ce privește modul de soluționare al laturii penale, cât și în ceea ce privește modul de soluționare al laturii civile.
Având în vedere însă faptul că inculpatul a fost reținut o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 25 septembrie 2013, ora 20:00, iar prima instanță nu a dedus această perioadă din pedeapsa stabilită, conform art.72 Cod penal, instanța de control judiciar, admițând apelul inculpatului, va dispune deducerea din pedeapsa de 1 an închisoare, a reținerii de 24 de ore.
Întrucât prin cererea formulată la data de 10.03.2015 avocatul B. A., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul P. I., a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 30 al. 1 din Legea 51/1995, art. 158 teza a II din Statutul profesiei de avocat și art. 6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, acordarea onorariului în sumă de 200 lei conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2014 Curtea va respinge cererea formulată pentru următoarele considerente.
Din actele de la dosarul cauzei rezultă că delegația nr._/2014 a fost emisă la data de 09.12.2014, că la data de 29.01.2015 apărătorul desemnat din oficiu a studiat dosarul iar la data de 04.02.2015, care a constituit primul termen de judecată s-a prezentat la instanță, tot la această dată prezentându-se și apărătorul ales al inculpatului, avocat J. E., delegația apărătorului din oficiu încetând, în aceste condiții, conform art. 91 al. 4 Cpp.
Deși în cererea formulată avocatul B. A. a susținut că a formulat motive scrise de apel pe care le-a depus la dosar la termenul din data de 04.02.2015, din cuprinsul încheierii de ședință și al actelor de la dosar nu rezultă acest lucru, motivele scrise de apel depuse pentru inculpat fiind semnate de apărătorul ales al acestuia.
În aceste condiții, având în vedere faptul că delegația apărătorului desemnat din oficiu a încetat la primul termen de judecată și ținând seama de dispozițiile art.6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, potrivit cărora plata onorariilor se face în funcție de prestația efectuată până la data încetării însărcinării, Curtea apreciază că cererea de acordare a onorariului în sumă 200 lei este nefondată, motiv pentru care va dispune respingerea acesteia.
Pentru considerente expuse mai sus, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod pr.penală, apelul declarat de partea civilă S. P. M., va fi respins ca nefondat, iar în baza art.421 pct.2 lit.a Cod pr.penală, apelul declarat de inculpatul P. I., va fi admis, se va desființa în parte sentința penală atacată și în conformitate cu art.72 Cod penal, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 ore din data de 25.09.2013.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art.275 alin.2 Cod pr.penală, partea civilă va fi obligată la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Se va respinge cererea privind plata onorariului avocat oficiu, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de către partea civilă S. P. M..
Admite apelul formulat de către inculpatul P. I., împotriva sentinței penale nr. 974 din 10 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală atacată.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 ore din data de 25.09.2013.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Obligă partea civilă la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Respinge cererea privind plata onorariului avocat oficiu, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15.04.2015.
C. ȘeleaValerica M.
Grefier,
B. D.
Red.jud.VM
j.f.P.D.
PS/14.05.2015
| ← Şantajul (art.207 NCP). Decizia nr. 597/2015. Curtea de Apel... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 522/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
