Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Decizia nr. 707/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 707/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 42856/215/2013
Dosar nr._ - art.181 C.p,. -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 707
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. E.
Judecător T. C. B.
Grefier Ș. C. D.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. C.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
¤¤¤¤
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința de la 12 mai 2015, consemnată prin încheierea de ședință de la această dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală având ca obiect apelul declarat de inculpatul B. I. împotriva sentinței penale nr. 5886 din data de 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 5886 din data de 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-a respins cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului B. I. din infr. prev. de art. art. 181 alin. 1 c. penal. de la 1969 în infr. prev. de art. 193 alin. 2 NCP și din art. 217 alin. 1 c. pen. de la 1969 în art. 253 alin. 1 NCP.
În baza art. 181 alin. 1 c. penal. de la 1969 cu aplic. art. 37 lit. a din c. pen. de la 1969, cu aplic. art. 5 c. pen., a condamnat inculpatul B. I.,, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infr. de vătămare corporală (faptă comisă la data de 16.06.2013)
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. de la 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit. b) din c. pen. de la 1969.
În baza art. 15 alin. 2 din legea 187/2012 rap. la art. 83 C.pen. de la 1969, s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1800 din 06.07.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare la data de 27.07.2010, și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei, care nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, în final inculpatul executând 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 217 alin. 1 c. penal. de la 1969 cu aplic. art. 37 lit. a din c. pen. de la 1969, cu aplic. art. 5 c. pen., a condamnat inculpatul B. I. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infr. de distrugere (faptă comisă la data de 16.06.2013).
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. de la 1969,, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit. b) din c. pen. de la 1969.
În baza art. 15 alin. 2 din legea 187/2012 rap. la art. 83 C.pen. de la 1969, s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1800 din 06.07.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare la data de 27.07.2010, și a dispus executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta, în final inculpatul executând 2 ani și 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a din c. pen. de la 1969, art. 34 lit. b din c. pen de la 1969, cu aplic. art. 5 noul cod penal, s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. de la 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit. b) din c. pen. de la 1969.
În baza art. 19 c. pr. pen, art. 397 c. pr.pen. rap. la art. 1.357 C.civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C. și a obligat inculpatul B. I. către această parte civilă la plata sumei de 110,61 lei cu titlu de daune materiale, reactualizat cu indicele de inflație a sumei de la data producerii prejudiciului și până la data plății efective a debitului.
În baza art. 19 c. pr. pen, art. 397 c. pr.pen. rap. la art. 1.357 C.civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă G. A. și a obligat inculpatul B. I. la plata sumei de 15.000 lei daune morale și 7.000 de lei daune materiale către această parte civilă.
În baza art. 276 alin. 1 cod pr. pen., a obligat inculpatul B. I. la plata sumei de 2524,90 de lei către partea civilă G. A., reprezentând cheltuieli efectuate de această parte (onorariu apărător ales și efectuare copii xerox ).
În baza art. 274 alin. 1 c. pr. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1300 de lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 300 lei reprezintă cheltuieli efectuate în timpul urmăririi penale).
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că la data de 02.12. 2013 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ rechizitoriul nr. 8273/P/2013 din data de 02.12.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. prin care a fost trimis în judecată, în stare de libertate inculpatul B. I., sub aspectul săvârșirii infr. de vătămare corporală, prev. și ped. de art. 181 alin. 1 din C.pen. de la 1969 cu aplic. art. 37 lit. a din c. pen. de la 1969 și distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 c. pen de la 1969 cu aplic. art. 37 lit. a din c. pen. de la 1969, ambele cu aplic. art. 33 lit. a din c. pen.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 16.06.2013, în jurul orelor 10.00, partea vătămată G. A. se deplasa cu bicicleta pe . Castranova, județ D., având agățată o găletușă de 5 kg cu cireșe.
Ajungând în dreptul locuinței inculpatului B. I. și al concubinei acestuia, martora M. E., partea vătămată a fost observată de cei doi. Pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, inculpatul a ieșit din curtea locuinței sale, având în mână un ciocan și s-a îndreptat către partea vătămată G. A..
Observând ciocanu din mâna inculpatului, partea vătămată a abandonat bicicleta și s-a îndepărtat în fugă, însă inculpatul B. I. a urmărit-o câțiva metri pe partea vătămată G. A., după care a aruncat cu ciocanul după aceasta, lovind-o pe partea vătămată G. A. cu partea metalică a ciocanului peste mână. Inculpatul B. I. a luat găletușa cu cireșe și a aruncat-o, izbind-o de gardul unei locuințe, cireșele împrăștiindu-se pe sol.
Ca urmare a loviturii aplicate, partea vătămată a necesitat îngrijiri medicale, care i-au fost acordate la secția UPU a Spitalului C. Județean de Urgență C., fiind diagnosticat cu "fractură oblică cu angulație palmară diafiză metacarp V mână stângă".
Urmare a agresiunii, partea vătămată G. A. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 de zile îngrijiri medicale, conform CML emis de IML C. cu nr. 1029/A2/19.06.2013.
Situația de fapt a fost a rezultat din declarația martorei D. Doruța, dată în fața organelor de cercetare penală (fila 36-38 dup) conform căreia inculpatul B. I. a ieșit din curtea locuinței sale având în mână un ciocan cu care a aruncat spre partea vătămată G. A. lovindu-l peste mâna stângă, după care inculpatul a aruncat găletușa de cireșe. Aceste aspecte se coroborează cu concluziile CML emis de IML C. cu nr. 1029/A2/19.06.2013 (fila 13 dup) și cu declarația părții vătămate G. A..
Instanța însă, a înlăturat depoziția aceleiași martore, D. Doruța dată în fața organelor de poliție (fila 33, 34 dup) conform căreia cel care a avut inițiativa conflictului a fost persoana vătămată G. A., întrucât instanța a constatat că această martoră nu are o atitudine constantă, fiind evidentă intenția de a-l proteja pe inculpat, în gospodăria căruia prestează diverse munci.
Mai mult, în fața instanței, martora D. Doruța a prezintat o nouă versiune a conflictului în sensul că cel care a inițiat conflictul a fost partea vătămată G. A.. (fila 88 dosar instanță), înlăturând și această depoziție a martorei întrucât nu s-a coroborat cu nicun mijloc de probă administrat în cauză și martora nu a putut să ofere o explicație cu privire la schimbarea declarației sale.
În ceea ce o privește pe martora M. E., concubina inculpatului B. I., instanța a înlăturat toate depozițiile acesteia (fila 51 dup și depoziția din fața instanței) întrucât contravin depoziției martorei D. Doruța (fila 36, 37 dup), declarațiilor părții vătămate G. A. și concluziilor CML emis de IML C. cu nr. 1029/A2/19.06.2013 (fila 13 dup)
S-a constatat că martora a avut o atitudine constată dar total nesinceră, în sensul că leziunile suferite de partea vătămată au fost cauzate de împrejurarea că aceasta a căzut de pe bicicletă ocazie cu care a spart și găletușa cu cireșe, înlăturând depoziția acestei martore conform căreia partea vătămată G. A. l-a amenințat inițial pe inculpat cu un cuțit, întrucât aceste aspecte sunt contrazise de declarația martorei D. Doruița (fila 36, 37 dup).
În ceea ce privește această martora instanța a mai avut în vedere și gradul mare de subiectivism care planează asupra acesteia având în vedere că este concubina inculpatului, constatând că declarațiile acestei martore, M. E. se coroborează în cele mai mici amănunte cu declarația inculpatului, care de asemenea au fost înlăturate de instanță.
În drept, faptele inculpatului B. I., care în ziua de 16.06.2013, a agresat-o pe partea vătămată G. A., producându-i astfel leziuni vindecabile în 30-35 zile de îngrijiri medicale, după care i-a spart o găletușă cu cireșe, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală prev.de art. 181 alin. 1 C.pen. de la 1969 și distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 c. pen. de la 1969, reținând în sarcina acestuia și stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a din c. pen. de la 1969, întrucât prin s.p. penală nr. 1800 din 06.07.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare la data de 27.07.2010, inculpatul B. I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare pentru comiterea infr. prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 c. pen. de la 1969 și 291 c. pen, cu aplic. art. 81 c. pen. de la 1969, pe un termen de încercare de 4 ani.
Având în vedere că faptele ce formează obiectul prezentei cauze au fost comise în timpul termenului de încercare, respectiv la data de 16,.06.2013, devin incidente disp. art. 37 lit. a din c. pen.
Întrucât inculpatul a comis cele două fapte, înainte de a fi condamnat pentru vreuna dintre ele, se va reține concursul real de infracțiuni, reglementat de disp. art. 33 lit. a din c. pen. de la 1969.
În ședința publică din data de 19.09.2014, apărătorul ales, av. T. F. pentru inculpatul B. I., a solicitat instanței schimbarea încadrării faptei din art. 181 alin. 1 VCP în art. 193 alin. 2 NCP și din art. 217 alin. 1 în art. 253 alin. 1 NCP.
Art. 5 din noul cod penal prevede că în cazul în care de la comiterea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Având în vedere decizia 265/06.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României nr.372 din 20.05.2014 conform cărora dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a constatat că este obligată să aplice fie legea nou, fie legea veche.
Instanța a constatat că din punct de vedere al tratamentului sancționator, în ceea ce privește infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 c. pen. de la 1969 (art. 253 c. pen) este mai favorabilă vechea reglementare care prevede limite de pedeapsă mai blânde decât cele din noua reglementare.
În ceea ce privește infr. de loviri sau alte violențe prev. de art. 181 alin. 1 c. pen. de la 1969 (art. 193 alin. 2 c. pen), actuala reglementare este mai favorabilă deoarece prevede pedeapsa alternativă a amenzii, spre deosebire de vechea reglementare unde aceasta faptă se sancționa cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani.
Însă, având în vedere că cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului au fost comise în concurs real, unde în actuala reglementare este obligatorie aplicarea sporului de 1/3 din suma celorlalte pedepse, instanța consideră că legea veche este mai favorabilă inculpatului întrucât sporul de pedeapsă, în cazul infracțiunilor concurente nu este obligatoriu.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a respins cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului B. I. din infr. prev. de art. art. 181 alin. 1 c. penal. de la 1969 în infr. prev. de art. 193 alin. 2 NCP și din art. 217 alin. 1 c. pen. de la 1969 în art. 253 alin. 1 NCP.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din actualul C.p., respectiv: gravitatea infracțiunii comise, periculozitatea infractorului care se evaluează după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, apreciind că aplicarea unor pedepse orientate spre minim, de 6 luni închisoare pentru infr. prev. de art. 181 alin. 1 c. pen. de la 1969 și 3 luni închisoare pentru infr. prev. de art. 217 alin. 1 c. pen. de la 1969 în regim de executare constituie un mijloc de reeducare suficient pentru inculpat.
În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate a avut în vedere faptul că inculpatul s-a prezentat la chemarea organelor judiciare și de asemenea numărul nu foarte mare de îngrijiri medicale suferite de persoana vătămată.
În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța a constatat că singura modalitate de executare este pedeapsa închisorii în regim de executare, deoarece prin s.p. penală nr. 1800 din 06.07.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare la data de 27.07.2010, inculpatul B. I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare pentru comiterea infr. prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 c. pen. de la 1969 și 291 c. pen, cu aplic. art. 81 c. pen. de la 1969, pe un termen de încercare de 4 ani, iar faptele ce formează obiectul prezentei cauze au fost comise în timpul termenului de înecercare, respectiv la data de 16,.06.2013,
Având în vedere că inculpatul prin natura faptei săvârșite a demonstrat că nu este demn să exercite o funcție ce presupune alegerea într-o autoritate publică sau o funcție electivă publică și nici o funcție implicând exercițiul autorității de stat, aceste funcții implicând o responsabilitate pe care inculpatul a demonstrat că nu o are în acest moment, i se vor interzice drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b din c. pen., pedeapsa accesorie s-a aplicat pe lângă ambele pedepse principale.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în cursul urmăririi penale S. C. Județean de Urgență C. s-a constituit parte civilă cu suma de 110, 61 lei (fila 23 dup).
Prin înscrisul depus la dosar (fila 19 dosar instanță) și în ședința publică din data de 04.04.2014 partea vătămată G. A. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 7.000 lei daune materiale și 15.000 lei daune morale (fila 42 verso dosar instanță).
În baza art. 19 c. pr. pen, art. 397 c. pr.pen. rap. la art. 1.357 C.civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență C. și a obligat inculpatul B. I. către această parte civilă la plata sumei de 110,61 lei cu titlu de daune materiale, reactualizat cu indicele de inflație a sumei de la data producerii prejudiciului și până la data plății efective a debitului.
În ceea ce privește solicitarea părții vătămate G. A., instanța a obligat inculpatul B. I. la plata sumei de 2524,90 de lei către partea civilă G. A., reprezentând cheltuieli efectuate de această parte (onorariu apărător ales și efectuare copii xerox ).
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul B. I., apreciind hotărârea primei instanțe ca nelegală și netemeinică.
Este criticat modul în care au fost interpretate probatoriile administrate în cauză, apelantul apreciind că își găsește aplicare corolarul prezumției de nevinovăție, reprezentat de principiul in dubio pro reo.
În mod eronat nu a fost reținută . inițială exercitată de victimă, inculpatul exercitând numai acte de apărare de răspuns la atacul material și injust sau cel puțin răspunzând acțiunii provocatorii venită din partea victimei.
Este invocat prejudiciul rezultatului în urma distrugerii, faptă de minimă importanță ce nu întrunește pericolul social cerut de lege pentru ca o faptă ilicită să fie infracțiune.
Și sub aspectul laturii civile soluționate de către prima instanță, se critică cuantumul daunelor civile acordate, probele administrate nefăcând dovada întinderii prejudiciului, și nici sub aspectul daunelor materiale și nici al celor morale.
În faza de soluționare a apelului, au fost administrate probe în ceea ce privește latura civilă a cauzei, fiind solicitate informații cu privire la veniturile obținute de victimă de la angajator, respectiv SCM Automobil Service C., fiind depuse totodată acte pe latura civilă a cauzei.
Analizând motivele de apel invocate, hotărârea primei instanțe sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit dispozițiilor art.417 și următoarele C.p.p., se constată că apelul este fondat, astfel încât, în temeiul art.421 alin.2 lit.a C.p.p., va admite apelul formulat împotriva sentinței penale nr. 5886 din data de 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Va desființa în parte sentința pe latură penală și civilă și va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni în pedepsele componente.
În baza art. 17 CPP rap. la art. 19 din legea 255/2013 și art. 16 lit. b CPP, va achita pe inculpatul B. I. pentru infracțiunea prev. de art. 217 alin. 1 CP 1969 cu referire la art. 5 NCP.
În baza art. 18/1 și 91 CP 1969 cu referire la art. 5 CP, va aplica inculpatului sancțiunea administrativă a avertismentului.
În baza art. 181 alin. 1 c. penal. de la 1969 cu aplic. art. 37 lit. a din c. pen. de la 1969, cu aplic. art. 5 c. pen., va condamna pe inculpatul B. I., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infr. de vătămare corporală (faptă comisă la data de 16.06.2013)
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. de la 1969, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit. b) din c. pen. de la 1969
În baza art. 15 alin. 2 din legea 187/2012 rap. la art. 83 C.pen. de la 1969, va revoca suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1800 din 06.07.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecurare la data de 27.07.2010, și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta, în final inculpatul executând 2 ani și 6 luni închisoare.
Starea de fapt reținută de către prima instanță reprezintă adevărul judiciar, corect reținut de către judecătorul fondului, cu respectarea dispozițiilor art. 97 și următoarele C.p.p.
. exercitată de către inculpat asupra victimei la data de 16.06.2013, în condițiile în care acesta se deplasa cu bicicleta pe raza localității Castranova, în dreptul locuinței inculpatului fiind agresat de acesta din urmă, inculpatul aruncând cu un ciocan asupra victimei, lovind-o peste mână, fracturându-i unul dintre degetele mâinii stângi, metacarpul V, . exercitată impunând 30-35 zile de îngrijiri medicale este dovedită în cauză cu probele administrate.
Actul medical eliberat victimei, declarațiile martorilor audiați, G. I., E. I., P. D. și G. F., atât la urmărirea penală cât și prilejul efectuării cercetării judecătorești, declarațiile victimei fac dovada inițierii și exercitării actelor de violență de către inculpat, contrar celor susținute de apelantul inculpat.
Declarațiile contradictorii ale martorei D. Doruța, martoră ce lucrează în gospodăria inculpatului, după cum pretinde, aceasta afirmând, inițial, că inculpatul s-a oprit în dreptul porții inculpatului, adresându-i-se concubinei acesteia în mod ireverențios, victima fiind inițiatorul conflictului, pentru ca ulterior, să afirme că nu se afla în curtea locuinței inculpatului ci a observat conflictul deplasându-se pe drumul comunal, au fost înlăturate în mod temeinic, atâta timp cât împrejurările relatate nu sunt susținute de celelalte probatorii ale cauzei.
Însăși depozițiile inculpatului și ale concubinei acestuia, M. E., vin să infirme declarațiile martorei D. Doruța, impunându-se în mod corect interpretarea asigurată în cauză, că tocmai aceste contradicții existente în probatoriile ce ar susține apărarea inculpatului, inclusiv contradicțiile din depozițiile date de același martor, nu se pot constitui în probe care să impună achitarea inculpatului sau reținerea cauzelor justificative de răspundere penală, respectiv legitima apărare sau a circumstanței atenuante reprezentată de existența unei provocări din partea victimei.
De aceea, se apreciază că sunt neîntemeiate criticile aduse de către inculpat sub aspectul reținerii stării de fapt de către prima instanță în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.181 alin.1 V.C.p., astfel încât, acestea vor fi înlăturate.
Sunt fondate criticile apelantului în ceea ce privește întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de distrugere, faptei lipsindu-i gradul social de pericol specific unei infracțiuni, pericol social impus de art.17 și art.18 C.p.p., acesta fiind o trăsătură esențială a infracțiunii în accepțiunea legiuitorului vechiului cod penal, concepției impuse de această lege, la acea dată.
Astfel, constatând lipsa pericolului social, instanța urmează a dispune achitarea procesului penal, în condițiile art.19 din legea 255/2013 și art.16 lit.b C.p.p., pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
Față de dispozițiile legale incidente în cauză, sub aspectul incriminării faptelor, inclusiv al definiției date infracțiunii, dar și al concursului de infracțiuni, precum și al existenței recidivei postexcutorii, în mod temeinic s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.5 c.p. de către prima instanță, în condițiile în care s-a apreciat că vechiul cod penal este legea mai favorabilă în cauză.
Reținând săvârșirea unei infracțiuni unice în sarcina inculpatului, aceea prevăzută de art.181 C.p., făcând aplicarea dispozițiilor art.72 V.C.p. rap.la art.52 V.C.p., circumstanțele reale ale faptei, precum și cele personale ale inculpatului, numeroasele sancțiuni contravenționale aplicate inculpatului, în incidente purtate cu aceeași victimă sau cu membrii familiei acesteia, instanța de apel apreciază că pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală corespunde exigențelor legii, pedeapsă ce urmează a fi executată alături de pedeapsa de 2 ani închisoare, rezultată în urma revocării suspendării condiționate a pedepsei aplicate prin s.p.nr.1800/2010 a Judecătoriei C..
În ceea ce privește criticile aduse de inculpat asupra laturii civile a cauzei, se constată că acestea sunt întemeiate, instanța urmând a reduce cuantumul despăgubirilor materiale și a celor morale, la câte 5.000 lei, fiecare.
Adeverințele depuse de victimă, numărul zilelor de îngrijiri medicale reieșit din actul medical eliberat acesteia, numărul acestora neconfundându-se cu numărul zilelor de concediu medical sau de odihnă, martorii audiați, toate probează indisponibilizarea victimei pe parcursul zilelor menționate în actul medical, în efectuarea treburilor gospodărești, îngreunarea și efortul suplimentar cerut de invaliditatea, fie ea și a metacarpului V de la mâna stângă.
Efortul suplimentar al victimei reiese, din punct de vedere material, în ajutorul acordat acesteia, de persoanele confirmate de martori, ca ajutându-o.
De altfel, această cheltuială suplimentară este concluzia ce se impune în mod firesc, în condițiile existentei unei infirmități fizice față de starea normală de sănătate a unei persoane.
De aceea, se apreciază că sumele de 5000 lei atât sub aspectul despăgubirilor materiale, dovedite în cauză, dar și sub aspectul daunelor morale, suma apreciată în echilibru, răspund exigențelor impuse de art.1357 Cod civil.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul inculpatului B. I. fiul lui C. și S., născut la data de 29.07.1951 în ., CNP_, cu domiciliu in comuna Castranova, ., județul D., formulat împotriva sentinței penale nr. 5886 din data de 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința pe latură penală și civilă.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni în pedepsele componente.
În baza art. 17 CPP rap. la art. 19 din legea 255/2013 și art. 16 lit. b CPP,
Achită pe inculpatul B. I. pentru infracțiunea prev. de art. 217 alin. 1 CP 1969 cu referire la art. 5 NCP.
În baza art. 18/1 și 91 CP 1969 cu referire la art. 5 CP aplică inculpatului sancțiunea administrativă a avertismentului.
În baza art. 181 alin. 1 c. penal. de la 1969 cu aplic. art. 37 lit. a din c. pen. de la 1969, cu aplic. art. 5 c. pen.
Condamnă pe inculpatul B. I., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infr. de vătămare corporală (faptă comisă la data de 16.06.2013)
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. de la 1969, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit. b) din c. pen. de la 1969
În baza art. 15 alin. 2 din legea 187/2012 rap. la art. 83 C.pen. de la 1969,
Revocă suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1800 din 06.07.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin nerecura]re la data de 27.07.2010, și dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată prin prezenta, în final inculpatul executând 2 ani și 6 luni închisoare.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G. A..
Obligă inculpatul la 5.000 lei daune morale și 5.000 lei daune materiale către partea civilă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2015.
Președinte, Judecător,
I. E. T. C. B.
Grefier,
Ș. C. D.
Red.jud.T.C.B.
J.fond:R.A.
G.S. 2015/7ex.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 722/2015.... → |
|---|
