Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 361/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 361/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-08-2015 în dosarul nr. 1634/104/2015/a5
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 361
Ședința publică de la 04 August 2015
PREȘEDINTE - C. Ș. – JUDECĂTOR
Grefier - B. F. Țacu
Ministerul Public reprezentat de procuror G. C.,
din cadrul D. – S.T. C..
……….
Pe rol, soluționarea contestației formulată de inculpatul S. C. zis Ț., împotrivaÎncheierii nr. 227 din data de 28 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul cu nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul, asistat de avocat ales S. A..
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat S. A., pentru contestatorul – inculpat, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii instanței de fond și, în rejudecare, admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, deoarece nu mai subzistă la acest moment procesual temeiurile avute în vedere la data dispunerii față de contestator a măsurii arestului preventiv, astfel că detenția preventivă nu mai este necesară în cauză, cu atât mai mult cu cât, în declarațiile lor, părțile vătămate și martorii audiați până în prezent au relatat o altă stare de fapt decât cea reținută în cuprinsul actului de sesizare.
Având cuvântul, reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată, cu consecința menținerii încheierii primei instanțe ca legală și temeinică, în cauză nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 243 Cod procedură penală, iar dispunerea unei alte măsuri preventive față de contestator nu ar fi de natură să asigure în continuare buna desfășurare a procesului penal; de asemenea, a susținut că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestului preventiv, care până în prezent are o durată de 3 luni.
În final, a arătat că trebuie să se țină seama și de împrejurarea că infracțiunile de care inculpatul contestator este acuzat, sunt deosebit de grave, prezentând un real pericol pentru ordinea publică o eventuală punere în libertate a acestuia. ]
Contestatorul – inculpat S. C., în ultimul cuvânt, își însușește concluziile formulat de apărătorul său.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra contestației de față;
Prin Încheierea nr. 227 din data de 28 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul cu nr._, în baza art. 242 din NCPP s-a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar formulată de inculpatul S. C. zis „Ț.” (fiul lui C. și V., născut la data de 31.01.1988 în municipiul Slatina, jud. O., în prezent în detenție provizorie în PMS C., CNP_).
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea depusă la registratura instanței la data de 24.07.2015 (fila 165 dosar fond), inculpatul S. C. a solicitat să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar, motivând că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă în prezent, de vreme ce nu există nici o probă certă că ar fi comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și că nu s-ar aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal, întrucât până în prezent au fost audiate persoanele vătămate, iar din declarațiile acestora rezultă o altă stare de fapt decât cea reținută în cuprinsul actului de sesizare.
Cu prilejul ascultării sale la instanța de fond, inculpatul a arătat că solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar deoarece tatăl său este bolnav și, în plus, nu mai poate suporta regimul de detenție (fila 178 fond).
Din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul emis în dosarul 46D/P/2014 la data de 14.05.2015 P. de pe lângă I.C.C.J.- D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial O. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților M. D. F. zis C., G. M. zis M., S. C. zis Ț., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de 367 al.1 și 2, art. 211 al.1 și 2 teza I cu referire la art. 210 alin., lit. a, teza I și III și lit. b C.p.p. și a inculpatului D. C. zis G., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art.211 al.1 și 2 teza I (cu referire la art. 210 alin.1, lit.a, teza I și III și lit. b) cu aplic. art. 41 alin.1 și 43 C.p..
În fapt, în cuprinsul actului de sesizare s-a reținut că în perioada ianuarie – martie 2014 pe raza municipiului Slatina jud. O. s-a constituit un grup infracțional organizat ce a avut ca activitate infracțională traficul de minori pe raza acestei localități, constând în activități de recrutare a minorelor aflate în stare vădită de vulnerabilitate cu vârstele cuprinse între 13 și 17 ani, ce au fost induse în eroare prin promisiuni de prietenie - căsătorie, de către membrii grupului infracțional care au acționat asupra acestora, atât la nivel psihic cât și la nivel corporal, aplicându-le diverse acte de violență pentru a le determina să practice prostituția în favoarea lor, încasând atât în mod direct cât și indirect sumele de bani obținute prin această activitate.
Totodată s-a mai reținut că membrii grupului infracțional au deposedat-o prin violență pe minora T. F. A. (13 ani) de telefonul mobil marca Nokia pe care ulterior l-au vândut cu suma de 150 de lei.
Referitor la inculpatul STINGĂ C. s-a reținut în concret că acesta a recrutat-o în mod direct pe minora S. L. C. în vârstă de 15 ani față de care se instituise o măsură de protecție specială de către DGASPC O., pe care atât prin promisiuni de dragoste inițial, cât și prin violență ulterior, în cursul lunii ianuarie 2014 a exploatat-o sexual, determinând-o să întrețină raporturi sexuale cu persoanele de sex bărbătesc pe care chiar el le-a recrutat în acest scop, după care a încasat sumele de bani obținute contra serviciilor sexuale.
De asemenea, s-a mai reținut că inculpatul S. C. avea strânse legături infracționale cu inculkpatul G. M., în cursul lunii ianuarie 2014 participând împreună cu acesta la recrutarea minorelor T. F. A. în vârstă de 13 ani la rândul ei aflată sub incidența unei măsuri de protecție specială dispusă de către DGASPC O. și A. A. în vârstă de 16 ani, care ulterior au fost exploatate sexual de către inc. G. M..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului O. la data de 14.05.2015 sub nr._ 15, fixându-se termen pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților la data de 15.05.2015, în procedura de cameră preliminară conform art.348 C.p.p. și art. 207 C.p.p., măsura preventivă fiind menținută în tot cursul procedurii de cameră preliminară.
Prin încheierea nr. 48/17 iunie 2015 judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. 2 C.p.p a constatat legalitatea sesizării instanței și a dispus începerea judecății, stabilindu-se prim termen de judecată la data de 23.06.2015 când au fost audiați inculpații și părțile civile C. I., B. I., T. F. și S. L. C. iar în baza art. 362 C.p.p. și art. 208 C.p.p. s-a constatat legalitatea și temeinicia masurii arestării preventive pentru toți cei 4 inculpați (filele 82 – 85 dosar fond), contestațiile formulate de aceștia fiind respinse prin decizia penală nr. 314/2.07.2015 pronunțată de instanța de control judiciar în dosarul nr._ 15/a3 (fila 132 dosar fond).
Instanța a observat că față de inculpatul S. C. s-a luat măsura arestului preventiv la data de 22.04.2015 prin încheierea nr. 44/22.04.2015 pronunțată în dosarul_ al Tribunalului O., reținându-se de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului O. incidența dispozițiilor art.223 alin. 2 din NCPP, respectiv că în sarcina acestuia există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit infracțiunea de trafic de persoane pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de cinci ani și că lăsarea sa în libertate prezintă o stare de pericol pentru ordinea publica, având în vedere în special modalitatea concretă în care ar fi fost săvârșită fapta, respectiv de două persoane împreună, cu lăsarea victimei fără ajutor.
Potrivit art. 242 alin.2 NCPP „măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1)”.
În ce privește prima cerință prevăzute de lege, respectiv îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru luarea unei măsuri preventive mai ușoare, simpla îndeplinire a acestor condiții creează doar o vocație și nu atrage de drept înlocuirea măsurii arestului preventiv.
În ce privește cea de a doua cerință, respectiv evaluarea împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, măsura preventivă mai ușoară nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 din NCPP, astfel cum rezultă din următoarele împrejurări:
Persistența suspiciunii rezonabile că inculpatul S. C. ar fi comis infracțiunile reținute de acuzare și că lăsarea acestuia în libertate prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat trafic de persoane, modalitatea și împrejurările în care se presupune că a fost comisă fapta de către inculpat, respectiv prin asocierea cu inculpații G. M. cu care acuzarea a reținut că acesta ar fi avut strânse legături infracționale.
Conceptul de ordine publica în sensul legii penale trebuie înțeles ca o reacție colectiva fata de anumite stări de lucruri, cu impact imediat asupra opiniei publice.
Trebuie de asemenea avut în vedere că diminuarea pericolului concret nu se prezumă prin raportare la trecerea timpului, ci prin raportare la probe care să releve elemente diferite de cele avute în vedere la prelungirea măsurii preventive, ceea ce în cauză nu s-a făcut dovada că ar exista.
În plus, de la data de 02.07.2015, când Curtea de Apel a respins inclusiv contestația inculpatului S. C. referitoare la menținerea măsurii arestului preventiv nu au survenit împrejurări noi care să pună în discuție încetarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii preventive și ulterior la menținerea acesteia la data de 25.06.2015 cu prilejul verificării legalității și temeiniciei acesteia.
Referitor la durata măsurii arestului preventiv, chiar dacă a trecut un interval de timp de trei luni de la luarea măsurii arestului preventiv, caracterul rezonabil al duratei detenției preventive nu se pretează la o evaluare abstractă, ci trebuie apreciată în funcție de circumstanțele specifice ale cauzei.
Termenul rezonabil are ca moment de început (dies a quo) „formularea unei acuzații în materie penală” a cărei semnificație a fost stabilită pe calea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Eckle c. R.F.G., hotărârea din 15 iulie 1982, în § 73, și anume „notificarea oficială provenită de la o autoritate competentă a învinuirii de a fi săvârșit o faptă penală, ceea ce corespunde ideii de consecințe importante cu privire la situația persoanei suspectate”, iar ca moment final (dies ad quem) tot pe cale jurisprudențială s-a stabilit că termenul se raportează la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare sau de achitare, respectiv încetare a procesului penal.
Or, având în vedere gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, gravitate subliniată inclusiv prin cuantumul pedepsei prevăzute de legiuitor și luând în considerare buna desfășurare a procesului penal, perioada de aproximativ trei luni de detenție provizorie, nu poate avea semnificația unei durate excesive a arestului preventiv în ceea ce privește pe inculpatul în cauză, iar împrejurarea că tatăl inculpatului S. C. este bolnav și că inculpatul suportă destul de greu regimul de detenție provizorie, s-a apreciat de instanța de fond că nu reprezintă împrejurări de natură să determine înlocuirea măsurii arestului preventiv.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul S. C. zis Ț., Avocat S. A., solicitând desființarea încheierii instanței de fond și, în rejudecare, admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, deoarece nu mai subzistă la acest moment procesual temeiurile avute în vedere la data dispunerii față de el a măsurii arestului preventiv, astfel că detenția preventivă nu mai este necesară în cauză, cu atât mai mult cu cât, în declarațiile lor, părțile vătămate și martorii audiați până în prezent au relatat o altă stare de fapt decât cea reținută în cuprinsul actului de sesizare.
Verificând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma caracterului devolutiv al căii de atac, cât și a criticilor formulate, Curtea constată ca nefondată contestația, pentru următoarele considerente:
Se constată că prin încheierea nr. 44 din data de 22 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire grup infracțional organizat, trafic de minori (3 infracțiuni), fapte prev. și ped. de art. 367 alin 1 și 2 C.P, art.211 al.1 și 2 teza I C.p. rap la art. 210 al.1 lit.a și b C.p, cu aplic.art. 38 al.1 și 39 C.p.
Măsura preventivă a fost menținută legal.
Prin rechizitoriul nr.46/D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. – Biroul Teritorial O., inculpatul a fost trimis în judecată alături de alți inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.367 alin.1 și 2 Cod penal, art.211 alin.1 și 2 teza I (cu referire la art.210 alin.1 lit.a teza I și a III-a lit.b), art.211 alin.1 și 2 teza I (cu referire la art.210 alin.1 lit.a teza a III-a și lit.b), art.211 alin.1 și 2 teza I (cu referire la art.210 alin.1 lit.a teza a III-a li lit.b), cu aplic.art.38 alin.1 și art.39 Cod penal.
Privarea de libertate este o măsură atât de gravă încât ea nu se justifică decât în ultimă instanță, atunci când alte măsuri mai puțin severe au fost luate în considerare și judecate ca insuficiente pentru protejarea interesului general sau public, care impune detenția (cauza Witold Litwa contra Poloniei, cauza Enhorn contra Suediei).
Pericolul pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea că împotriva unor fapte periculoase organele judiciare nu reacționează suficient, fapt pentru care starea de pericol în accepțiunea prevăzută de art.223 alin.2 teza finală Cod pr.penală, poate fi dedusă și din împrejurările în care se comite fapta, natura infracțiunii săvârșite, comportamentul inculpatului.
Astfel, necesitatea privării de libertate a inculpatului pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică rezultă atât din natura infracțiunii (infracțiuni ce aduc atingere dreptului persoanei la libertatea de voință și libertatea sexuală), gravitatea faptei și modalitatea de comitere (inculpatul împreună cu alți inculpați au constituit un grup infracțional având drept scop comiterea infracțiunilor de trafic de minori, recrutând și adăpostind pe minorele C. L., S. L. C., A. A., pe care apoi le-a transferat în diferite locații și prin constrângere și inducere în eroare sau profitând de starea vădită de vulnerabilitate a acestora le-a exploatat sexual, obligându-le la practicarea prostituției, încasând sumele de bani), perioada de timp de aproximativ 1 an în care aceștia au acționat, existând astfel un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul creării riscului reiterării unor comportamente similare, apreciindu-se că menținerea arestării preventive este justificată, în condițiile în care această măsură privativă de libertate este nu numai necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, dar și proporțională cu scopul urmărit, prin dispunerea acesteia (cauza Ladent contra Poloniei).
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea constată că există un interes general care impune menținerea arestării preventive ce primează interesului personal și raportat la antecedentele penale, apreciază că la acest moment procesual nu este justificată luarea unei alte măsuri preventive mai puțin restrictivă de libertate, întrucât o astfel de măsură nu ar fi în concordanță cu dispozițiile art.202 alin.3 Cod pr.penală.
Pe considerentele susmenționate și având în vedere și dispozițiile art.205 Cod pr.penală rap.la art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod pr.penală, Curtea va respinge contestația ca nefondată.
Văzând și art.275 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de inculpatul S. C. zis Ț., împotrivaÎncheierii nr. 227 din data de 28 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul cu nr._, ca nefondată.
Obligă inculpatul la 80 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04.08.2015.
Președinte,
C. Ș.
Grefier,
B. F. Țacu
PS/31.08.2015
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 145/2015. Curtea de... → |
|---|
