Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 6/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 2364/104/2014/a15
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 6/2015
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2015
PREȘEDINTE T. M. Judecător
Grefier E. L.
Ministerul Public reprezentat de procuror A. G. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea contestației formulată de inculpatul V. M. A. împotriva încheierii nr. 2 din 7 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ 4.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul, asistat de avocat P. M., în substituire pentru avocat B. L., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat P. M. solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar pe cauțiune, nemaisubzistând motivele avute în vedere inițial la luarea acestei măsuri, trecând un perioadă de peste 6 luni de privare de libertate.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a contestației, arătând că în mod corect a reținut instanța de fond că infracțiunile sunt grave și astfel o măsură preventivă mai blândă nu este oportună.
Contestatorul, având ultimul cuvânt, învederează că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 2 din 7 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ 4, în baza art. 242 alin.2, 10 C.proc.pen. a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar pe cauțiune formulată de inculpatul V. M. A. ( fiul lui F. și L., născut la data de 04.05.1985 în orașul Corabia, jud. O., domiciliat în oraș Corabia, ., jud. O., CNP_), în prezent arestat preventiv în Penitenciarul C., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat cod penal, prin cererea înregistrată la instanță la data de 29.12.2014, inculpatul V. M. A. a formulat cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe cauțiune. În motivarea cererii inculpatul a arătat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 216 alin. 2 C.p.p., iar măsura este aptă să asigure scopul preventiv avut în vedere de legiuitor. Obligațiile pe care instanța le va impune constituie o garanție suficientă pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și buna desfășurare a procesului penal. De asemenea, a arătat că este arestat preventiv de 6 luni, o perioadă rezonabilă, fapt ce l-a făcut să conștientizeze acțiunile sale, astfel încât odată lăsat în libertate nu ar săvârși niciun act de natură a periclita buna desfășurare a procesului penal și starea sa de libertate. Provine dintr-o familie bine întemeiată, părinții săi au probleme de sănătate și solicită să i se dea posibilitatea de a le acorda sprijinul moral și material cuvenit. Totodată, a susținut că nu are antecedente penale, a colaborat cu organele de urmărire penală, s-a prezentat la solicitarea acestora, a avut o atitudine sinceră, să se aibă în vedere principiul egalității de tratament juridic, în sensul că pentru majoritatea inculpaților din cauză au fost înlocuite măsurile preventive cu altele mai ușoare, aceștia din urmă fiind cercetați pentru mai multe infracțiuni și mai grave, decât cele de care este acuzat.
Potrivit art. 242 alin.2 NCPP „măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1)”.
Potrivit art. 242 alin. 10 C. proc. pen., dacă cererea are ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive sau a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pe cauțiune, dacă găsește cererea întemeiată, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, prin încheiere, dată în camera de consiliu, admite în principiu cererea și stabilește valoarea cauțiunii, acordând inculpatului termen pentru depunerea ei.
A.. 11 al aceluiași articol prevede că, dacă se depune cauțiunea în termenul fixat, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, prin încheiere dată în camera de consiliu, admite cererea de înlocuire a măsurii preventive cu măsura controlului judiciar pe cauțiune, stabilește obligațiile ce vor reveni inculpatului pe durata măsurii și dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
(12) Dacă nu se depune cauțiunea în termenul fixat, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, prin încheiere dată în camera de consiliu, în lipsa inculpatului și a procurorului, respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpat.
(13) Termenul prevăzut la alin. (10) curge de la data rămânerii definitive a încheierii prin care se stabilește valoarea cauțiunii.
În raport cu actele și lucrările dosarului dar și cu dispozițiile legale menționate, instanța a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a inculpatului se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată.
S-a constatat că faptele de care este acuzat inculpatul V. M. A.- sprijinirea unui grup infracțional organizat, 2 infracțiuni de trafic de persoane, 2 infracțiuni de proxenetism, au o gravitate ridicată, cauza este una complexă, remarcându-se elemente precum perioada lungă de timp în care se presupune a fi fost desfășurată activitatea infracțională, numărul mare de persoane implicate, gravitatea faptelor reflectându-se, inevitabil și asupra persoanei inculpatului.
S-a apreciat că înlocuirea măsurii preventive nu a fost nici oportună având în vedere că cercetarea judecătorească nu a început, nu au fost audiați inculpații, persoanele vătămate, părțile civile, martorii, existând riscul ca acesta să încerce să influențeze buna desfășurare a procesului penal, față de gravitatea faptelor reținute în sarcina sa.
Mai mult, s-a constatat că la data de 16.12.2014 același inculpat a formulat cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, care i-a fost respinsă, măsură definitivă prin respingerea contestației inculpatului la data de 22.12.2014 prin decizia nr. 883 a Curții de Apel C. . Chiar dacă cererea din 16.12.2014 - soluționată definitiv la 22.12.2014 de Curtea de Apel C. și cea din 29.12.2014 nu au același obiect, solicitându-se înlocuirea arestării cu măsuri preventive diferite, având în vedere intervalul scurt de timp în care au fost formulate cereri ce au în esență, aceeași finalitate (înlocuirea măsurii preventive cu una mai ușoară), nu se poate susține în mod rezonabil, că în această perioadă de câteva zile, au intervenit elemente noi de fapt sau de drept care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive nu mai este necesară și că se justifică înlocuirea acesteia. ( filele 229 vol VI, 1- 6, 24 vol VII instanță).
În ceea ce privește durata rezonabilă la care fac referire inculpatul în susținerea cererii, instanța a reținut că aprecierea limitelor rezonabile ale unei măsuri preventive se face luându- se în considerare circumstanțele concrete ale speței, pentru a se vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real, care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.
Simplul fapt al curgerii timpului nu este o condiție automată a considerării arestării preventive luată față de inculpat, ca ajungând la o durată nerezonabilă. Așa cum s-a arătat mai sus, caracterul rezonabil sau nerezonabil al măsurii preventive trebuie apreciat în cazul fiecărui inculpat în parte, în funcție de complexitatea faptelor de care sunt acuzați, de circumstanțele reale ale cauzei și de situația specială a fiecăruia.
Nu a putut fi reținut nici argumentul inculpatului că nu se respectă echilibrul juridic, prin supunerea inculpaților din cauză unor măsuri diferite, unele mai restrictive și altele mai puțin restrictive de libertate, de vreme ce inculpații, din punct de vedere procesual, nu se află în aceeași situație, faptele reținute în sarcina lor fiind diferite, astfel că măsura arestării este în continuare proporțională față de acest inculpat.
De asemenea, atitudinea sinceră a inculpatului și lipsa antecedentelor penale, invocate în susținerea cererii nu au fost avute în vedere la aprecierea caracterului necesar și proporțional al măsurii arestării, ci urmează a fi avute în vedere de instanță la individualizarea sancțiunii ce ar fi aplicată, în situația în care acesta ar fi găsit vinovat.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul V. M. A. a formulat contestație, solicitând desființarea încheierii atacate și, pe fond, rejudecând, admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar pe cauțiune.
Examinând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că temeiurile care au fost avute în vedere până în prezent la luarea și menținerea arestului preventiv nu s-au modificat. Din probele existente până în prezent există presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul actelor materiale pentru care este acuzat și acestea au aparența infracțiunilor pentru care este cercetat.
În acord cu instanța de fond, Curtea reține că inculpatul este cercetat de săvârșirea unor infracțiuni grave, fiind acuzat că a aderat și sprijinit un grup infracțional organizat care a funcționat pe o perioadă mare de timp, de aproximativ 8 ani, perioadă în care se presupune că a au fost exploatate sexual un număr mare de victime, atât majore cât și minore, activitatea infracțională fiind estompată cu intervenția organelor judiciare.
În cauză s-a realizat o corectă aplicare a disp. art. 242 Cod procedură penală, în cauză nefiind îndeplinite condițiile impuse de lege pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar pe cauțiune.
În continuare, măsura arestării preventive ester proporționale cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului și necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, ancheta penală fiind în plină desfășurare, nefiind audiați inculpații, persoanele vătămate, părțile civile, martorii, inculpatul neprezentând suficiente garanții că odată lăsat în libertate chiar sub control judiciar pe cauțiune va asigura soluționarea în buna condiții a cauzei.
Împrejurările de ordina personal și familial invocate în susținerea cererii, nu pot conduce prin ele însăși la înlocuirea măsurii preventive dispuse față de inculpat. Se apreciază că starea de complexitate a cauzei și natura acesteia, de gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului, luarea unei alte măsuri preventive, chiar a controlului judiciar pe cauțiune, nu este suficientă pentru realizarea scopului prev. de disp. art. 202 alin.2 Cod procedură penală, existând riscul intimidării și influențării persoanelor vătămate și a martorilor, cu atât mai mult cu cât probatoriul administrat relevă presupunerea participării la activitatea infracțională a unui număr mare de persoane, unele cunoscute în comunitate cu un comportament agresiv.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. 7 lit. b Cod procedură penală, rap. la art. 242 alin.10 cod pr.penală, se va respinge contestația formulată de inculpatul V. M. A., ca nefondată.
Văzând și disp. art. 275 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de inculpatul V. M. A. împotriva încheierii nr. 2 din 7 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ 4, ca nefondată.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2015.
Președinte,
T. M.
Grefier,
E. L.
Red.jud. T.M.
j.f.D.G.Z.
I.B. 14 Ianuarie 2015
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
