Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 7/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 8802/101/2014/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 7
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. P. - judecător
Grefier E. L.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea contestației formulată de contestatorul inculpat D. T., împotriva încheierii din data de 06 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, având ca obiect verificare măsuri preventive (art.206 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul inculpat D. T. asistat de avocat I. E. în substituire pentru avocat Martie Cici.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nefiind invocate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor judiciare.
Avocat I. E. având cuvântul pentru contestator, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacat și în rejudecare, într-o primă teză, solicită revocarea măsurii arestului preventiv, întrucât temeiurile avute în vedere există doar în parte, a trecut un interval de timp de la data arestării și a conștientizat gravitatea faptei..
Într-o teză subsidiară, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură mai ușoară.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea contestației ca nefondată, cu obligarea contestatorului la cheltuieli judiciare statului; în cauză se impune în continuare menținerea măsurii arestului preventiv, având în vedere gravitatea faptei, inculpatul nu are o locuință stabilă, doarme într-un tren; chiar dacă are o stare de sănătate precară a avut puterea să atace victima.
Singura măsură potrivită este măsura arestului preventiv.
Contestatorul inculpat având ultimul cuvânt,
CURTEA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 06 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, în baza art. 362 rap. la art. 208 din N.C.p.p. cu referire la art. 223 alin. 2 din N.C.p.p., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul D. T. prin încheierea nr. 28/24.10.2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ .
S-a menținut măsura arestului preventiv prev. de art. 202 alin. 4 lit. e din N.C.p.p. față de inculpatul D. T., fiul lui N. și al Ioanei, născut la 11.04.1949, în .-S., CNP-_, posesor al CI ., nr._, cu domiciliul în Oțelul R., ., județul C. - S., trimis în judecată pentru comiterea unei tentative la infracțiunea de omor prevăzută art.32 rap. la art.188 alin.1 și 2 C.pen. și o infracțiune de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prevăzută de art. 372 alin. 1 lit. a și alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 C. penal.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că la data de 09.12.2014 s-a înregistrat la această instanță, sub numărul de mai sus, rechizitoriul nr.797/P/2014, prin care s-a dispus, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului D. T., pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor, faptă prev. și ped. de art. 32 rap. la art. 188 alin. 1 și 2 C.p, și o infracțiune de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, faptă prev. și ped. de art. 372 alin.1 lit. a și alin. 2 C.p., cu aplicarea disp. art. 38 alin. 1 C.p..
Prin actul de sesizare s-a reținut că în seara de 23/24.10.2014, în jurul orei 22,15, persoana vătămată V. I. C. a ajuns în Stația CF Orșova, cu trenul Personal cu nr-ul 9556, venind de la Caransebeș, urmând să se întoarcă cu același tren, tot în orașul respectiv, în jurul orei 03,48, trenul făcând zilnic cursa între cele două orașe, mai multe persoane fără adăpost obișnuind să călătorească cu mijlocul de transport respectiv, pe ruta Caransebeș-Orșova, pentru a avea unde să doarmă în timpul nopții, dat fiind faptul că sunt încălzite compartimentele trenului.
Cu același tren venise în municipiul Orșova și inculpatul D. T., o altă persoană fără adăpost, care urma să se întoarcă tot în Caransebeș, cu același tren, la venire inculpatul stând în vagonul cu nr. 2, iar persoana vătămată în ultimul vagon, deși în Stația Caransebeș se aflau unul lângă celălalt în momentul în care au urcat în tren.
În Stația Orșova, șeful de tren și conductorul au încuiat vagoanele trenului, care rămânea staționat până la plecare, însă inculpatul D. T. se pare că avea asupra sa un mâner de la ușa unui tren, asemănător unei clanțe, cu care a deschis ușa vagonului nr-ul 2 și a urcat în acest vagon împreună cu V. I. C., pentru a dormi într-un compartiment, însă, între cei doi, în jurul orei 00,20, a demarat un conflict pe holul vagonului, care s-a amplificat, în cele din urmă inculpatul D. T. scoțând dintr-o plasă un cuțit cu care i-a aplicat o lovitură puternică însoțitorului său, înjunghiindu-l în coapsa piciorului stâng.
Persoana vătămată a mers apoi spre ușa vagonului și a coborât din tren, strigând după ajutor, fiind auzită de șeful de tren R. I. și conductorul G. N., care au intervenit imediat, văzându-l pe V. I. C. cum a traversat, cu mare greutate, liniile de cale ferată și a ajuns pe peronul gării, unde a căzut la pământ, fiind plin de sânge pe picioare și strigând -„mă tăie, mă tăie!”, solicitându-le celor doi angajați ai CFR să cheme salvarea întrucât el nu are telefon mobil.
Chiar atunci cei doi martori l-au văzut pe inculpatul D. T., care este o persoană cu handicap locomotor și folosește cârje pentru a se deplasa, cum a coborât din tren, furișându-se, direcția de deplasare fiind spre partea din spate a gării, pe spațiul verde, intenționând să scape de acuzațiile legate de . exercitată asupra celeilalte persoane fără adăpost.
Conductorul de tren G. N. a sunat la telefonul de urgență cu nr-ul 112 și a solicitat intervenția organelor de poliție și a unei ambulanțe de la Stația de salvare, mergând apoi după inculpatul D. T., pe care l-a convins să vină pe peron, luându-i înainte plasa în care avea un cuțit, constatând că respectivul obiect tăietor nu avea lama plină de sânge, inculpatul susținând în prima fază că nu a fost implicat în agresarea lui V. I. C., pentru a reveni apoi, în fața organelor de poliție, relatând că l-a agresat pe acesta, întrucât i-ar fi sustras o sumă de bani din buzunar.
Apărarea inculpatului a fost lesne înlăturată, la perchezițiile corporale efectuate de organele de poliție nefiind găsit niciun ban în hainele lui V. I. C., pe când asupra inculpatului D. T. a fost găsită suma de 170 lei, dovedindu-se, așadar, neveridicitatea susținerii acestuia, care intenționa să-i fie atenuată pedeapsa, prin reținerea unei provocări din partea persoanei vătămate.
V. I. C. a fost condus la Spitalul Județean Drobeta T. S., unde i s-au acordat îngrijiri medicale și a suferit o intervenție chirurgicală, fiind externat, la cerere, după numai trei zile, atunci când a aflat cuantumul cheltuielilor cu spitalizarea, el având posibilități materiale reduse.
Din raportul de constatare medico-legală cu nr. 770 din data de 13.11.2014, întocmit de SML M., rezultă că persoana vătămată V. I. C. a suferit o plagă înjunghiată în regiunea femurală stângă cu interesare musculară și vasculară și secționarea venei safene interne cu hemoragie activă și traiect deschis ce trece median de pediculul femural, fără să-l lezeze, dar cu secționarea parțială a musculaturii din loja adductorilor.
Se mai menționează, în concluziile actului medico-legal, că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu sau de corp tăietor-înțepător (cele de la punctul a), adică cele care au vizat plaga înjunghiată de la coapsa stângă și prin lovire cu sau de corpuri dure (cele de la punctul b), care se referă la cele trei excoriații de la nivelul genunchiului stâng, necesitând pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale, leziunile traumatice de la punctul (a) punând viața victimei în primejdie.
Au fost reținute următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente (f.5-12); concluziile medico-legale preliminarii (f.18); raportul de constatare medico-legală cu nr-ul 770 din data de 13.11.2014, întocmit de SML M. pe numele persoanei vătămate V. I. C. (f.21); declarațiile persoanei vătămate V. I. C. (f. 28 și 29); declarațiile suspectului/inculpatului D. T. ( f. 35, 36, 40 și 41); declarațiile martorilor G. N. (f.43-45) și R. I. ( f.46-48);
În drept: fapta inculpatului D. T. de a o înjunghia cu un cuțit, în coapsa piciorului stâng, pe persoana vătămată V. I. C., în urma unui conflict spontan, în timp ce se aflau într-un tren garat în stația CF Orșova, viața celui vătămat fiind pusă în primejdie, întrunește elementele constitutive ale unei tentative la infracțiunea de „omor”, prevăzută art. 32 rap. la art.188 alin.1 și 2 C.p. și o infracțiune de „port sau folosire fără drept de obiecte periculoase”, prevăzută de art.372 alin.1 lit.a și alin.2 C.p., fiind vădită intenția autorului de a suprima viața victimei, acesta urmărind, în mod direct, să-l ucidă pe însoțitorul său, având în vedere obiectul vulnerant folosit, zona vitală vizată și intensitatea mare a loviturii aplicate.
În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei inculpatului D. T., este unanim recunoscut în doctrina și practica judiciară faptul că aplicarea unei lovituri cu un corp tăietor într-o zonă vitală, având drept consecință secționarea venei safene, care este cea mai importantă venă superficială a membrelor inferioare, comparabilă cu vena femurală și având cele mai mari dimensiuni din organism, constituie tentativă la infracțiunea de „omor”, avându-se în vedere și aspectul că leziunea produsă victimei a pus în primejdie viața acesteia, putând conduce la deces în situația inexistenței unor îngrijiri medicale adecvate.
Bineînțeles că în cauză se regăsesc toate condițiile necesare reținerii unei tentative la infracțiunea de omor, acestea referindu-se la obiectul vulnerant folosit și apt să producă leziuni grave care să conducă la decesul victimei (un cuțit cu lungimea totală de 22 cm), zona vitală vizată precum și intensitatea mare a loviturii aplicate, care a condus la o hemoragie puternică și a secționat o venă importantă, punând în primejdie viața persoanei vătămate.
Inculpatul D. T. nu are antecedente penale și s-a constatat neveridicitatea, în mare măsură, declarațiilor acestuia, relatând aspecte care nu s-au petrecut în realitate, nefiind confirmate de alte mijloace de probă, în declarația dată la procuror nemaisusținând nimic cu privire la faptul că V. I. C. i-ar fi furat o sumă de bani ci doar că acesta ar fi forțat ușa compartimentului în care el rămăsese după staționarea trenului în gara Orșova și ar fi început să-l lovească cu pumnii în cap, aspect care nu corespunde realității, întrucât cei doi martori audiați în cauză, care sunt angajații CFR, au declarat că a coborât toată lumea din vagoane atunci când trenul a ajuns în Stația CF Orșova, fiind încuiate toate vagoanele, inculpatul și persoana vătămată deschizând vagonul nr. 2 în condițiile arătate anterior, urcând împreună în mijlocul de transport.
Inculpatul D. T., în ciuda infirmității fizice de care suferă, este o persoană destul de agresivă, martorul G. N. relatând că, înainte cu circa două luni de momentul descris anterior, l-a văzut pe inculpat în Stația Caransebeș când lovea cu cârja în cap un bărbat, despre care susținea că l-a agasat.
Inculpatul recunoaște nuanțat exercitarea agresiunii asupra lui V. I. C., încercând, fără succes, să aducă unele improvizații stării de fapt, cu scopul vădit de a i se reține o provocare din partea persoanei vătămate, probele administrate însă incriminându-l în mod indubitabil.
Latura civilă, conform prevederilor art. 20 C.p.p, persoana vătămată V. I. C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2000 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare și suferințele fizice pricinuite.
Prin ordonanța din data de 24.10.2014 s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului D. T., pentru săvârșirea unei „tentative la infracțiunea de omor”, prevăzută de art.32 rap. la art.188 alin.1 și 2 C.p. și o infracțiune de „port sau folosire fără drept de obiecte periculoase”, prevăzută de art.372 alin.1 lit.a și alin.2 C.p., iar prin încheierea nr. 28 din data de 24.10.2014 a Tribunalului M. s-a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul M. și s-a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 30 zile a inculpatului D. T., pentru infracțiunile menționate, măsură care a expirat în data de 22.11.2014.
Prin încheierea Tribunalului M. din data de 14.11.2014 s-a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul M. și s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului D. T. pe o perioadă de încă 30 zile, până în data de 22.12.2014.
La data de 10.12.2014, la primirea dosarului, în procedura de cameră preliminară, prin Încheierea din 10.12.2014, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a menținut această măsură, încheierea rămânând definitivă prin Încheierea nr. 534/18.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ 14/a1.
Prin încheierea nr. 1 din data de 05.01.2015, în temeiul art. 346 alin. 1 și alin.2 din NCPP, s-a constatat că nu au fost invocate cereri sau excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
S-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 797/P/2014 emis la data de 05.12.2014 de către P. de pe lângă Tribunalul M., privind pe inculpatul D. T., trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor, faptă prev. și ped. de art. 32 rap. la art. 188 alin. 1 și 2 C.p, și o infracțiune de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, faptă prev. și ped. de art. 372 alin.1 lit. a și alin. 2 C.p., cu aplicarea disp. art. 38 alin. 1 C.p., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății față de inculpatul D. T., trimis în judecată, prin rechizitoriul nr. 797/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalului M., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor, faptă prev. și ped. de art. 32 rap. la art. 188 alin. 1 și 2 C.p, și o infracțiune de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, faptă prev. și ped. de art. 372 alin.1 lit. a și alin. 2 C.p., cu aplicarea disp. art. 38 alin. 1 C.p.
Analizând actele și lucrările dosarului, la începerea judecării cauzei, cu privire la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, s-au reținut următoarele:
Art. 202 din N.C.p.p. stabilește scopul, condițiile generale de aplicare și categoriile măsurilor preventive:
„(1) Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
(2) Nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.
(3) Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
(4) Măsurile preventive sunt: reținerea; controlul judiciar; controlul judiciar pe cauțiune; arestul la domiciliu; arestarea preventivă.
Art. 223 din N.C.p.p. reglementează condițiile și cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive:
„(1) Măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza, în cursul judecății, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații: inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penal sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte; inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament; inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.
(2) Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Art. 207 din N.C.p.p. reglementează verificarea măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară:
„(1) Când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului față de care s-a dispus o măsură preventivă, rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează judecătorului de cameră preliminară de la instanța competentă, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.
(2) În termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
(3) Dispozițiile art. 235 alin. (4) - (6) se aplică în mod corespunzător.
(4) Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
(5) Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
(6) În tot cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu. Dispozițiile alin. (2) - (5) se aplică în mod corespunzător.
Verificarea măsurilor preventive, în cursul judecății este reglementată prin dispozițiile art. 208 din N.C.p.p., respectiv, art. 362 din N.C.p.p..
Raportând starea de fapt reținută prin actul de sesizare la aceste dispoziții legale a constata prima instanță că măsura arestului preventiv este legală și temeinică și, pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune menținerea acesteia.
Măsura preventivă apare ca fiind proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului– tentativă la infracțiunea de omor - și este necesară pentru realizarea scopului pentru care a fost dispusă, acest scop fiind urmărit în continuare.
În același timp, a constatat prima instanță că sunt realizate condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 din N.C.p.p..
Probele administrate în cursul urmăririi penale - așa cum sunt ele reținute prin actul de sesizare a instanței - fiind deja supuse analizei specifice parcurgerii etapei de Cameră preliminară și fără să înlăture prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul-induc suspiciunea rezonabilă că acesta a comis o infracțiune dintre cele la care se face referire în art. 223 alin. 2 din N.C.p.p..
De asemenea, criteriile de evaluare a necesității privării de libertate a inculpatului - prevăzute de art. 223 alin. 2 partea finală din N.C.p.p. - relevă că inculpatul este presupus autor al unei infracțiuni grave, - tentativă la infracțiunea de omor, săvârșită pe timp de noapte, într-un mijloc de transport în comun, victima necesitând 12-14 zile de îngrijiri medicale-și deși nu prezintă antecedente penale, lăsarea sa în libertate ar putea crea o stare de pericol pentru ordinea publică.
De asemenea, se are în vedere și faptul că situația personală a inculpatului - situația materială și sănătatea -, precum și cea a victimei, impun menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Față de cele de mai sus, în temeiul disp. art. 362 rap. la art. 208 din N.C.p.p. cu referire la art. 223 alin. 2 din N.C.p.p., s-a constatat legală și temeinică măsura arestului preventiv dispusă față de inculpatul D. T. prin încheierea nr. 28/24.10.2014, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ și a menținut măsura arestului preventiv prev. de art. 202 alin. 4 lit. e din N.C.p.p. față de inculpatul D. T..
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul D. T., solicitând, într-o primă teză, revocarea măsurii arestului preventiv, întrucât temeiurile avute în vedere există doar în parte, a trecut un interval de timp de la data arestării și a conștientizat gravitatea faptei, iar în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură mai ușoară.
Examinând încheierea contestată, Curtea de Apel C. constată că aceasta este legală și temeinică, urmând a respinge contestația formulată ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Curtea de Apel C. apreciază că în mod legal și temeinic prima instanță a apreciat că, după constatarea legalității sesizării instanței cu rechizitoriul nr 797/P/2014 emis la data de 05.12.2014 de către parchetul de pe lângă Tribunalul M., privind pe inculpatul D. T., trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută și pedepsită de art 32 rap la art 188 alin 1 și 2 Cod penal și a unei infracțiuni de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prevăzută și pedepsită de art 372 alin 1 lit a și alin 2 Cod penal, cu aplicarea art 38 alin 1 Cod penal, temeiurile avute în vedere de judecătorul de drepturi și libertăți la luarea măsurii nu au încetat, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, buna desfășurare a procesului penal neputând fi asigurată prin măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
În mod legal și temeinic judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a reținut că în cauză temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, analizând în acest scop, detaliat, toate circumstanțele la care face trimitere art. 223 alin.2 teza finală Cod pr.penală (gravitatea faptei, urmările produse, datele despre persoana inculpatului, împrejurările care au favorizat comiterea acestei infracțiuni).
Aceste aspecte au fost analizate inițial prin încheierea nr 28 din data de 24.10.2014 a Tribunalului M., stabilindu-se raportat la materialul probator de la acel moment că există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă de omor.
De la momentul la care s-a dispus măsura arestării preventive până la momentul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive de către judecătorul investit cu soluționarea fondului cauzei nu au intervenit elemente noi, care să schimbe concluzia privind presupunerea rezonabilă că a fost săvârșită infracțiunea de tentativă de omor.
Și datele despre persoana inculpatului, cunoscut ca având un comportament violent, în ciuda infirmității fizice de care sufere, au fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar presupusul mod de săvârșire a faptelor, aplicarea de lovituri părții vătămate cu un cuțit, într-o zonă vitală, relevă o periculozitate sporită a inculpatului, neputându-se considera că prezența în libertate a unei persoane care obișnuiește să se poarte violent, punând în pericol viața și sănătatea altor persoane, nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Aceste aspecte indică un caracter violent al inculpatului, de natură să ducă la concluzia că în situația punerii în libertate a inculpatului acesta ar putea comite noi violențe asupra altor persoane.
În concluzie, atâta timp cât nu au intervenit probe noi care să pună la îndoială concluziile instanței de la luarea măsurii arestării preventive, iar situația personală a inculpatului nu s-a schimbat, aceste aspecte nu pot fi reanalizate la momentul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive după trimiterea în judecată a inculpatului.
În privința pericolului pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea inculpatului în libertate, Curtea constată că judecătorul de fond de la prima instanță în mod legal și temeinic a considerat că se menține, întrucât în continuare există un risc concret de săvârșire de noi infracțiuni cu violență de către inculpat.
Nici durata arestării preventive nu poate fi apreciată ca fiind excesivă după aproximativ doar trei luni de la luarea sa, timp în care instanța de judecată a și fost sesizată prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Tribunalul M., fiind verificată și legalitatea actului de sesizare al instanței.
Cu privire la cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau controlului judiciar, Curtea constată că față de violența presupus manifestată de către inculpat, nu este oportună în acest moment înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară, existând pericolul săvârșirii de noi acte de violență de către inculpat, iar lipsa unui domiciliu stabil al inculpatului, face în practică imposibilă atât respectarea cât și verificarea obligațiilor ce ar trebui stabilite de instanță, atâta timp cât inculpatul nu a indicat și nu a făcut dovada unui domiciliu la care să locuiască în perioada arestului la domiciliu, respectiv controlului judiciar.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art 425 ind 1 alin 7 pct 1 lit b) Cod pr penal se va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpat urmând ca în temeiul art 275 alin 2 Cod pr penală să se dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de contestatorul inculpat D. T., fiul lui N. și al Ioanei, născut la 11.04.1949, în . - S., CNP-_, cu domiciliul în orașul Oțelul R., ., jud C. S., în prezent în Penitenciarul Drobeta T. S., împotriva încheierii din data de 06 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul M., în dosarul nr._, ca nefondată.
Obligă inculpatul contestator la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariu avocat oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2015
Președinte,
M. E. P.
Grefier,
E. L.
J.fond.U.R.
G.S. 26.01.2015/3ex
| ← Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 79/2015. Curtea de... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
