Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 79/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 79/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 1423/183/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ Nr. 79

Ședința publică de la 23 ianuarie 2015

PREȘEDINTE A. M. S.- judecător

M. C. G.- judecător

Grefier F. U.

Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. N. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

***

Pe rol, soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Băilești împotriva sentinței penale nr. 83 din data de 12 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, privind pe inculpații S. F., M. F. și P. M..

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit inculpații: S. F. pentru care se prezintă avocat V. L. care substituie pe avocat A. S., apărător desemnat din oficiu, M. F. și P. M., pentru care se prezintă avocat C. M., apărător ales.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de parchet, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Arată că hotărârea primei instanțe este nelegală întrucât în mod greșit s-a dispus condamnarea celor trei inculpați în baza prevederilor Codului penal din 1969, în condițiile în care trimiterea în judecată a acestora s-a făcut în baza Codului penal actual. Prima instanță a apreciat că dispozițiile Codului penal de la 1969 reprezintă legea penală mai favorabilă pentru cei trei inculpați, dispunând condamnarea acestora în temeiul acestui act, fără însă a dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor și fără a fi pusă în discuția părților această schimbare de încadrare, încălcând astfel prevederile art. 386 alin. 1 C.p.p.

Avocat C. M. pentru inculpații P. M. și M. F., având cuvântul, arată că achiesează la concluziile reprezentantului Ministerului Public.

Avocat V. L. pentru inculpatul S. F., având cuvântul, este de acord cu concluziile reprezentantului Ministerului Public.

CURTEA

Asupra apelului de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 83 din data de 12 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._, în baza art. 5 din codul penal și a art.208 alin.1 și 209 alin.1 lit.a,g și i cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a și b din codul penal de la 1969 a fost condamnat inculpatul S. F., fiul lui P. și G., născut la 07.05.1992 în mun. C. jud.D., cu domiciliul în com. Lipovu, ., nr.1107, jud. D., cetățean român, stagiu militar nesatisfăcut, posesor al CI . nr._, CNP_, necunoscut cu antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.de 228, al.1) rap.la art.229, al.1), lit.b), d) și al.2), lit.b)C.p.cu aplic.art.77, lit.a)C.p.la pedeapsa de un an și 6 luni ani închisoare.

În baza art. 5 din codul penal și a art.192 alin.2,cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și b din codul penal de la 1969 a fost condamnat inculpatul S. F. la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 33 lit. b și 34 lit. b din codul penal inculpatul va executa pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

În baza art.81-83 din codul penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata de 3 ani și 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii și s-a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de 3 ani și 6 luni.

În baza art.71,64 lit. a,teza a 2-a și lit.b din codul penal s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice și funcții elective și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 71 alin. 5 din codul penal a fost suspendată executarea interdicției pe durata termenului de încercare.

A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat din care 300 lei onorariu apărător din oficiu în faza judecății ce se va avansa din fondul Ministerului de Justiție.

În baza art.5 din codul penal și a art.208 alin.1 și 209 alin.1 lit.a,g și i cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și b din codul penal de la 1969 și a art.320/1 alin. 7 din codul de procedură penală de la 1969 a fost condamnat inculpatul M. F., fiul lui I. și I., născut la 10.12.1991 în ., cu domiciliul în ., jud. D., cetățean român, necăsătorit, studii – 5 clase, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, necunoscut cu antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de 228, al.1) rap. la art.229, al.1), lit.b), d) și al.2), lit.b) C.p. cu aplic. art. 77, lit.a) C.p. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.5 din codul penal și a art.192 alin.2,cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și b din codul penal de la 1969 și a art.3201 alin.7 din codul de procedură penală de la 1969 a fost condamnat inculpatul M. F. la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. b și 34 lit. b din codul penal inculpatul va executa pedeapsa de un an închisoare.

În baza art.81-83 din codul penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii și s-a atras atenția inculpatului cu privire la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de 3 ani.

În baza art.71, 64 lit.a, teza a 2-a și lit. b din codul penal s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice și funcții elective și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În baza art.71 alin.5 din codul penal a fost suspendată executarea interdicției pe durata termenului de încercare.

A fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.5 din codul penal și a art.208 alin.1 și 209 alin.1 lit.a,g și i cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și b din codul penal de la 1969 a fost condamnat inculpatul P. M., fiul lui A. și M., născut la 17.08.1988 în S. jud. D., cu domiciliul în com. Lipovu, ., nr.1106, jud. D., cetățean român, căsătorit, studii – 7 clase, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, necunoscut cu antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.de 228, al.1) rap.la art.229, al.1),lit.b),d) și al.2), lit.b) C.p.cu aplic.art. 77, lit.a) C.p. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

În baza art.5 din codul penal și a art. 192 alin. 2, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și b din codul penal de la 1969 și a art. 320/1 alin. 7 din codul de procedură penală de la 1969 a fost condamnat inculpatul M. F. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

În baza art.33 lit. b și 34 lit. b din codul penal inculpatul va executa pedeapsa de un an închisoare.

În baza art.71, 64 lit. a, teza a 2-a și lit. b din codul penal s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice și funcții elective și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În baza art.71 alin. 5 din codul penal a fost suspendată executarea interdicției pe durata termenului de încercare.

A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat din care 300 lei onorariu apărător din oficiu în faza judecății ce se va avansa din fondul Ministerului de Justiție.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești din 13.03.2014 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților S. F., M. F. și P. M. pentru săvîrșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art.228 alin.1 c.p.,rap.la art.229 alin.1 lit.b,d și alin.2 lit.b c.p.,cu aplic.art.77 lit.a c.p.

S-a reținut că în seara zilei de 14.10.2014 inculpații s-au deplasat pe raza . unui consătean unde avea loc o petrecere, unde au consumat băuturi alcoolice, după care s-au deplasat către . inculpatului M. F., unde au continuat să consume băuturi alcoolice, după care au revenit într-un atelaj hipo în . petrecere.

S-a mai reținut că în jurul orelor 23,30 inculpații au plecat către locuința lor, însă pe drum au hotărît să sustragă bunuri, deplasîndu-se pînă în spatele locuinței persoanei vătămate T. C., au escaladat gardul împrejmuitor și dintr-un coteț ,inculpații M. F. și P. M. au luat un porc de aproximativ 120 kg pe care l-au urcat în atelajul hipo și pe care l-au transportat la locuința inculpatului M..

În cursul zilei de 15.10.2012 inculpații au restituit porcul sustras persoanei vătămate T., iar la 14.01.2014 a intervenit decesul acesteia, fiica persoanei vătămate M. S. V. neprecizând în cursul urmăririi penale dacă se constituie parte civilă .

In conformitate cu art.344 alin.2 Cod pr.pen. în procedura de cameră preliminară s-a comunicat inculpaților rechizitoriul si li s-a adus la cunoștință dreptul de a formula cereri si excepții cu privire la legalitatea administrării probelor si a efectuării actelor de către organele de urmărire penală .

Inculpații nu au formulat cereri si excepții, iar prin încheierea din 23.04.2014 în temeiul art.346 alin 2 Cod pr.pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul din 13.03.2014,a administrării probelor si a efectuării actelor de urmărire penală, s-a fixat termen de judecată, inculpații și partea vătămată M. S. V. fiind citați.

Întrucât la primul termen de judecată procedura de citare cu partea vătămată nu a fost legal îndeplinită s-a dispus citarea acesteia prin publicitate la sediul instanței .

La termenul de judecată de azi a fost prezent doar inculpatul M. F. care a arătat că recunoaște în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată și consimte să fie judecat pe baza probelor administrate la urmărirea penală, iar instanța a apreciat că administrarea probelor de la urmărirea penala nu mai este necesara.

Coroborând probele administrate la urmărirea penală, prima instanță a reținut următoarele:

În seara zilei de 14.10.2014 inculpații S. F., M. F. și P. M. s-au deplasat pe raza . unui consătean unde avea loc o petrecere, unde au consumat băuturi alcoolice, după care s-au deplasat către . inculpatului M. F., unde au continuat să consume băuturi alcoolice, după care au revenit într-un atelaj hipo în . petrecere.

În jurul orelor 23,30 inculpații au plecat către locuința lor, însă pe drum au hotărât să sustragă bunuri, deplasându-se până în spatele locuinței persoanei vătămate T. C., au escaladat gardul împrejmuitor și dintr-un coteț, inculpații M. F. și P. M. au luat un porc de aproximativ 120 kg pe care l-au urcat în atelajul hipo și pe care l-au transportat la locuința inculpatului M..

În drept, s-a apreciat că fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev.de art.228 alin.1 c.p.,rap.la art.229 alin.1 lit.b,d și alin.2 lit.b c.p., cu aplic.art.77 lit.a C.p.

Constatând că fapta există, că ea constituie infracțiune si că a fost săvârșită de inculpați, prima instanță a făcut aplicarea art.396 alin 2 Cod pr.pen. si a pronunțat condamnarea inculpaților.

La individualizarea pedepselor au fost avute in vedere principiul aplicării legii penale mai favorabile prev. de art. 5 din noul Cod penal.

Din această perspectivă, s-a reținut ca fiind evident că legea penală mai favorabilă este vechiul cod penal.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților prima instanță a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea, atitudinea inculpaților în timpul procesului și faptul că prejudiciul a fost recuperat.

Prin urmare, în baza art.208 alin.1 și 209 alin.1 lit.a,g și i cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a și b din codul penal de la 1969 a fost condamnat inculpatul S. F. la pedeapsa de un an și 6 luni ani închisoare iar în baza art. 5 din codul penal și a art. 192 alin.2,cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și b din codul penal de la 1969 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 33 lit. b și 34 lit. b din codul penal inculpatul va executa pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

De asemenea, în baza art.208 alin.1 și 209 alin.1 lit.a,g și i cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a și b din codul penal de la 1969 și a art.320/1 alin. 7 din codul de procedură penală de la 1969 a fost condamnat inculpatul M. F. la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art.192 alin. 2,cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și b din codul penal de la 1969 și a art.320/1 alin.7 din codul de procedură penală de la 1969 a fost condamnat inculpatul M. F. la pedeapsa de 10 luni închisoare iar în baza art. 33 lit. b și 34 lit. b din codul penal inculpatul va executa pedeapsa de un an închisoare.

În baza art.208 alin.1 și 209 alin.1 lit.a,g și i cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și b din codul penal de la 1969 a fost condamnat inculpatul P. M., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare. În baza art. 192 alin. 2, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și b din codul penal de la 1969 și a art. 320/1 alin. 7 din codul de procedură penală de la 1969 a fost condamnat inculpatul M. F. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare iar în baza art.33 lit. b și 34 lit. b din codul penal inculpatul va executa pedeapsa de un an închisoare.

În baza art.81-83 din codul penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare constituit din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat la care se adaugă 2 ani pentru fiecare inculpat de la rămânerea definitivă a hotărârii și s-a atras atenția acestora cu privire la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.

În baza art.71,64 lit. a,teza a 2-a și lit.b din codul penal s-a interzis inculpaților dreptul de a fi aleși în autoritățile publice și funcții elective și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 71 alin. 5 din codul penal a fost suspendată executarea interdicției pe durata termenului de încercare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Băilești.

Prin motivele de apel, formulate în scris, a fost criticată hotărârea ca fiind nelegală în raport de faptul că prima instanță a dispus condamnarea celor trei inculpați în baza dispozițiilor legale ale codului penal de la 1969, ce incriminau furtul calificat și violarea de domiciliu, în condițiile în care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 rap. la art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b C.pen., cu aplic. art. 77 lit. a C.pen. Instanța de fond a apreciat că legea penală mai favorabilă este codul penal anterior, fără să dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor și fără să pună în discuție noua încadrare, încălcând astfel prevederile art. 386 alin. 1 C.pr.pen.

Pentru acest motiv s-a solicitat admiterea apelului declarat de parchet, desființarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare, la Judecătoria Băilești.

Curtea, examinând apelurile, prin prisma motivelor de apel dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 alin. Cod procedură penală, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 2037/P/2012 din 13.03.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților S. F., M. F. și P. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 rap. la art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b C.pen., cu aplic. art. 77 lit. a C.pen.

S-a reținut în fapt în sarcina acestora că, în noaptea de 14/15.10.2012, au pătruns fără drept și prin escaladarea gardului împrejmuitor în curtea locuinței persoanei vătămate Târnăveanu C. de unde au sustras un porc având greutatea de aproximativ 120 kg.

Prin hotărârea pronunțată, prima instanță, reținând prevederile art. 5 C.pen., a dispus condamnarea fiecăruia dintre cei trei inculpați pentru două infracțiuni, respectiv furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C.pen. anterior și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 C.pen. fără să pună în discuția părților schimbarea încadrării juridice, operațiune impusă în cauză cu atât mai mult cu cât atât părțile cât și procurorul ar fi trebuit să-și exprime punctul de vedere cu privire la corecta calificare a faptei, potrivit dispozițiilor codului penal anterior: o singură infracțiune de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C.pen. anterior, în considerarea faptului că agravanta prevăzută la „lit. i” absoarbe infracțiunea de violare de domiciliu (absorbție naturală) sau două infracțiuni, respectiv furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C.pen. anterior și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 C.pen. anterior.

Procedând în felul acesta, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea garanțiilor impuse de art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a dispozițiilor ce reglementează participarea procurorului și asistența juridică a inculpaților.

Astfel, în ceea ce privește garanțiile impuse de art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului exprimată ca atare în cauza Sadak și alții contra Turciei (hotărârea din 17 iulie 2001), Mattei c. Italiei (hotărârea din 19.12.2006), Miraux c. Franței (hotărârea din 26.09.2006) și cu precădere în cauza A. C. contra României (hotărârea din 12 aprilie 2011) rezultă că, atunci când jurisdicțiile interne care se pronunță asupra fondului dispun de dreptul de a da o nouă încadrare juridică faptelor cu care sunt sesizate, acestea trebuie să se asigure că acuzații au posibilitatea de a-și exercita concret și efectiv dreptul la apărare cu privire la acest aspect, fiind informați în timp util și în mod detaliat în legătură cu faptele de care sunt acuzați cât și referitor la încadrarea juridică a acestor fapte.

În dreptul procesual român, respectarea acestei garanții se realizează între altele prin dispozițiile art. 386 alin. 1 C.pr.pen. potrivit cărora dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare - în felul acesta atât procurorul cât și părțile și persoana vătămată putându-și expune concluziile lor cu privire la necesitatea și la temeiurile schimbării încadrării juridice - și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea.

Or, prima instanță nesocotind dispozițiile art. 386 C.pr.pen. a încălcat implicit și prevederile art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pe de altă parte, în speță sunt incidente și cazurile de nulitate absolută prev. de art.281 alin. 1 lit. d și f C.pr.pen. conform cărora atrage nulitatea absolută încălcarea dispozițiilor privind „participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii” și încălcarea dispozițiilor privind „asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum și a celorlalte părți, atunci când asistența este obligatorie”.

În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor privind „participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii” se reține în primul rând că potrivit art. 363 alin. 1 C.pr.pen. „Participarea procurorului la judecată este obligatorie”, în speță nefiind incidentă vreo dispoziție care să înlăture această regulă cu caracter general.

În al doilea rând, în doctrina și practica judiciară penală s-a decis că, prin „participarea” procurorului se înțelege nu numai participarea sa fizică (prezența în sala de judecată), ci și activitatea sa ca procuror, astfel încât dacă instanța nu i-a dat cuvântul procurorului și acesta nu și-a spus punctul său de vedere, se poate considera că nu a participat la judecată. (Gr.Gr. T., Tratat de drept procesual penal, ediția a 2-a, fila 824, M.U., Procedură penală, ediția a 2-a, fila 331, decizia ÎCCJ nr. 2683/2005).

În cauză, din examinarea practicalei sentinței apelate rezultă că procurorul, prezent la judecata cauzei, cu ocazia dezbaterilor pe fond a solicitat sub aspectul aplicării legii mai favorabilă, să se rețină dispozițiile codului penal anterior, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea condiționată.

Prima instanță nu a procedat însă doar la determinarea legii penale mai favorabilă, ceea ce presupune examinarea comparativă a textelor care incriminează fapta pentru care au fost trimiși în judecată inculpații ci a apreciat fără să pună acest aspect în discuția contradictorie a procurorului și a părților, că fapta, deși potrivit codului penal actual întrunește elementele constitutive ale unei singure infracțiuni, potrivit dispozițiilor codului penal anterior întrunește elementele constitutive a două infracțiuni.

Or, într-o astfel de situație instanța avea obligația să pună în discuția părților schimbarea încadrării juridice dintr-o infracțiune de furt calificat, prevăzută de legea nouă în două infracțiuni - furt calificat și violare de domiciliu - prevăzute de legea veche neputând dispune condamnarea inculpaților pentru un concurs de infracțiuni decât în urma aplicării procedurii instituite de art. 386 C.pr.pen.

Aceeași este situația și cu privire la nesocotirea prevederilor referitoare la „asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum și a celorlalte părți, atunci când asistența este obligatorie”.

Sub acest aspect curtea reține în primul rând că asistența juridică a inculpaților era obligatorie în cauză în raport de prevederile art. 90 lit. c C.pr.pen., infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată - infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 rap. la art. 229 alin. 1 lit. b, d și alin. 2 lit. b C.pen. - fiind o infracțiune pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 5 ani.

În al doilea rând dreptul la apărare al inculpaților, drept care cuprinde inclusiv dreptul la asistență juridică, nu trebuie să fie un drept iluzoriu, un drept formal, instanțele de judecată având obligația de a efectua demersurile necesare pentru a garanta respectarea acestuia.

Or, în condițiile în care prima instanță nu a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice iar cu ocazia deliberării a dispus condamnarea inculpaților pentru un număr mai mare de infracțiuni decât cele care au făcut obiectul dezbaterilor, apărătorii inculpaților s-au aflat în imposibilitatea de a pregăti apărarea și de a formula concluzii cu privire la noua încadrare juridică, situație care, așa cum s-a arătat cu ocazia examinării cazului de nulitate absolută prev. de art. 281 alin. 1 lit. d C.pr.pen. echivalează cu ignorarea garanției dreptului la apărare și, pe cale de consecință, cu nesocotirea dispozițiilor privind asistența juridică obligatorie.

Pentru considerentele de mai sus, reținând că procurorul și apărătorii inculpaților nu și-au exprimat punctul de vedere cu privire la încadrarea faptei pe vechea lege - o singură infracțiune de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C.pen. anterior sau două infracțiuni, respectiv furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C.pen. anterior și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 C.pen. anterior, situație care echivalează cu lipsa procurorului de la judecată respectiv încălcarea dispozițiilor privind asistența juridică obligatorie curtea constată că hotărârea pronunțată în aceste condiții este afectată de nulitate absolută, impunându-se în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b C.pr.pen. admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță de fond - Judecătoria Băilești.

Examinând în continuare, din oficiu cauza, curtea constată că soluția de mai sus se impune în cauză și prin prisma faptului că prima instanță a nesocotit, în cazul inculpaților S. F. și P. M. și dispozițiile art. 374 alin. 7 C.pr.pen. conform cărora „probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de către părți nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești”.

Se constată în acest sens că, la primul termen de judecată, cu procedură completă, deși inculpații S. F. și P. M. nu s-au prezentat în instanță, s-a procedat la soluționarea cauzei, fără să fie administrate mijloacele de probă indicate în actul de sesizare.

Or, ținând cont și de jurisprudența CEDO (cauza Brandstetter c. Austriei) potrivit căruia acuzatul nu poate pretinde că i s-a încălcat dreptul garantat de art. 6 paragraf 3 lit. d din Convenția europeană decât atunci când a renunțat la acesta, simpla absență a inculpatului la termenul de judecată nu echivalează cu lipsa contestării probelor, ci renunțarea trebuie să fie neechivocă, respectiv inculpatul, printr-o declarație dată în fața instanței de judecată sau chiar a unui notar public, trebuie să arate în mod expres că renunță la dreptul de readministrare a probelor administrate în faza urmăririi penale.

În acest context, cum cei doi apelanți inculpați nu s-au prezentat nici în apel, nu au depus vreun înscris autentic prin care să învedereze faptul că nu contestă probele administrate în faza urmăririi penale iar apărătorul ales al inculpatului P. M. a achiesat la concluziile reprezentantului parchetului, fiind de acord cu desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, curtea apreciază că această soluție se impune pentru a garanta dreptul celor doi inculpați la un proces echitabil, administrarea pentru prima dată a tuturor probelor din cauză, direct în apel, fiind de natură să aducă atingere inclusiv dreptului la un dublu grad de jurisdicție, impus în materie penală de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.

În baza art.275 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare din faza de apel, în sumă de 600 lei reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpații S. F. și M. F., vor rămâne în sarcina statului și se vor vira din fondul M.J. către B. A D..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Băilești împotriva sentinței penale nr. 83 din data de 12 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr._ .

Desființează sentința și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță de fond - Judecătoria Băilești.

Cheltuielile judiciare din faza de apel, în sumă de 600 lei reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpații S. F. și M. F., rămân în sarcina statului și se vor vira din fondul M.J. către B. A D..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 23 ianuarie 2015.

Președinte, Judecător,

A. M. S. M. C. G.

Grefier,

F. U.

Red.jud.A.M.S.

j.f.M.P.

O.A. 16.02.2015

← Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 43/2015....		Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... →

Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 79/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 79/2015. Curtea de Apel CRAIOVA