Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 87/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 87/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 7568/95/2014/a10
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 87/2015
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
PREȘEDINTE C. I. Judecător
Grefier F. I.
Ministerul Public reprezentat de procuror I. S. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol, soluționarea contestației formulată de inculpatut T. M. G. împotriva încheierii din 11 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ 4.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul inculpat, asistat de avocați D. P. și D. V., apărători aleși.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat D. P. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii și, pe fond, admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar. Critică încheierea pentru nelegalitate deoarece nu s-a procedat la audierea inculpatului, deși aceasta era obligatorie potrivit art. 242 alin. 8 cod pr.penală. De asemenea scoate în evidență stereotipia motivărilor, arătând că cele șapte încheieri anterioare (trei pronunțate de judecătorul de cameră preliminară) sunt ca fond și formă relativ asemănătoare, fără raportare concretă la specificitatea cauzei. Evidențiază perioada scursă de la luarea măsurii arestării preventive, nemotivarea în concret a motivelor pentru care ordinea publică ar fi fost amenințată și drept urmare schimbarea temeiurilor avute inițial în vedere. Arată și lipsa de operativitate a instanței de fond care, după cca 2 luni de la încuviințarea unei expertize fiscal contabilă absolut necesară, nu a stabilit nici acum obiectivele acestei lucrări.
Avocat D. V. învederează că faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul nu au legătură cu profesia de primar în condițiile în care a fost ales într-o proporție covârșitoare de oamenii din localitate și nu i se impută nimic în acest sens, ceea ce demonstrează lipsa de pericol pentru ordinea publică. Fapta analizată se presupune că ar fi fost săvârșită în urmă cu aproximativ 5 ani, timp în care nu s-a sustras nicicând de la cercetări, răspunzând la toate chemările parchetului. Inculpatul a fost interogat la cercetarea judecătorească împrejurări în care nu a contestat probele administrate, singura probă solicitată fiind efectuarea unei noi expertize fiscal – contabile în condițiile în care prejudiciul estimat nu este cert întrucât expertizele întocmite la urmărirea penală sunt esențial contradictorii. Mai arată că inculpatul a achitat o parte din prejudiciul estimat și că are posibilități certe să-l achite în totalitate pe măsura dovedirii lui.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea contestației ca nefondată cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare statului considerând că nu au fost schimbate temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Scoate în evidență gravitatea faptei pentru care este cercetat, cuantumul prejudiciului, stadiul incipient al cercetării judecătorești și ca atare, consideră că măsura arestării preventive este proporțională cu scopul urmărit, conform prevederilor art. 202 alin.1 cod pr.penală în condițiile în care activitatea infracțională a început în 2009 și s-a desfășurat până în aprilie 2013, ceea ce demonstrează perseverență infracțională. Totodată învederează că inculpatul a mai fost condamnat cu amendă administrativă pentru evaziune fiscală dar și la 1 an închisoare cu suspendare pentru o infracțiune la regimul circulației rutiere printr-o decizie pronunțată de Curtea de Apel B..
Inculpatul, având cuvântul, arată că la momentul vânzării societății, aceasta era datoare bugetului de stat o sumă mult mai mică de cca_ lei, la dosarul cauzei existând înscrisuri relevante în acest sens, că este căsătorit, având doi copii minori și a achitat parțial prejudiciul, depunând în contul părții civile suma de 100.000 lei, paguba urmând a fi achitată în integralitate în principal prin măsurile asiguratorii instituire asupra bunurilor sale pe măsura dovedirii acesteia.
CURTEA,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 11 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ 4, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul T. M. G., fiul lui I. și L., născut la data de 13.03.1977, în ., cu domiciliul în comuna Padeș, . Gorj, posesor al CI . nr._, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul C. de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul nr. 275/P/2013 din 30.09.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul T. M. G., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev și ped. de art. 9 alin. l lit. b și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. l din C.p.,
Prin rezoluția nr. 275/P/2013 din data de 11.09.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost confirmată începerea urmăririi penale față de T. M. G. și Ș. Galina pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art. art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea 241/2005, constând în aceea că, în calitate de administratori ai .. Padeș, nu au înregistrat în contabilitate veniturile obținute în perioada ianuarie 2009-13 aprilie 2013, din activitatea de comercializare agregate minerale și lucrări de prestări servicii în cuantum de 20.681.744 lei cauzând un prejudiciu bugetului de stat de 5.271.528 lei, reprezentând TVA și impozit pe profit.
Prin ordonanța nr. 275/P/2013 din data de 09.09.2014, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului T. M. G. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev și ped. de art. 9 alin. l lit. b și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. l din C.p.
Prin încheierea nr. 51/11.09.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Gorj – Judecătorul de drepturi și libertăți a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Gorj și a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. M. G., pentru o durată de 30 zile, începând cu data încarcerării.
Prin încheierea nr.86 din 02 octombrie 2014 a Tribunalului Gorj a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar ulterior prin încheierea nr.48 din 10.10.2014 Curtea de Apel C. a respins contestația acestuia ca nefondată.
Prin încheierea din 14.01.2015 a Tribunalului Gorj s-a constatat legalitatea și temeinicia stării de arest preventiv a inculpatului, iar prin decizia nr.20 din 20.01.2015 Curtea de Apel C. a respins contestația acestuia ca nefondată.
În motivarea cererii depusă de apărătorul inculpatului în ședința de judecată din 11.02.2015, s-a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, iar în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului se impune înlocuirea acestei măsuri cu măsura controlului judiciar, aceasta fiind suficientă pentru realizarea scopului prev. la art.202 alin.1 C.pr.pen.
Analizând cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, s-a reținut că aceasta nu este întemeiată întrucât, potrivit art.242 alin.2 C.pr.pen., măsura preventivă se înlocuiește din oficiu sau la cerere cu o măsură preventivă mai ușoară fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1 C.pr.pen.
Instanța, în urma analizării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, a apreciat că la acest moment procesual nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Astfel, s-a constatat că în cauză subzistă în continuare cazul de arestare preventivă prev. de art.223 alin.2 C.pr.pen., întrucât pentru infracțiunea de evaziune fiscală legea prevede pedeapsa închisori de 5 ani ori mai mare, iar privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Starea de pericol pentru ordinea publică a rezultat din natura și gravitatea faptei comise, multitudinea actelor materiale, și urmările produse, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 2.604.861 lei reprezentând TVA de plată, impozit pe profit și redevență minieră.
Pe de altă parte, infracțiunea comisă de inculpat a adus atingere mediului comercial ocrotit de lege, creând o stare de insecuritate în sfera raporturilor comerciale cu impact negativ asupra încasărilor bugetare, prejudiciul însemnat produs prin această faptă generând o rezonanță negativă în rândul societății, aspecte care sunt de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp.
Având în vedere aceste considerente, nu s-a reținut diminuarea pericolului pentru ordinea publică ca urmare a trecerii unei perioade de 5 luni de la arestarea sa.
În cauză, nu s-a justificat luarea unei măsuri preventive mai ușoare și din alte considerente care țin de persoana inculpatului, acesta fiind sancționat anterior cu amendă administrativă de P. de pe lângă Tribunalul Gorj pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală conform rezoluției de încetare a urmăririi penale nr.281/P/2011 din 31.05.2012. Mai mult acesta a suferit și o condamnare de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002, conform deciziei penale nr.330 din 19.06.2014 a Curții de Apel B..
Împrejurările invocate de apărătorul inculpatului care privesc recunoașterea parțială a faptei, fără legătură cu funcția de primar și că acesta este căsătorit și are doi copii minori în întreținere, nu au putut conduce la concluzia înlocuirii arestului preventiv cu o măsură preventivă mai ușoară respectiv controlul judiciar, urmând ca aceste împrejurări să fie avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul solicitând desființarea acesteia și, pe fond, admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar. Se invocă, între altele, împrejurările concrete ale cauzei dar și conduita procesuală a inculpatului, fiind la această dată schimbate temeiurile care au impus luarea măsurii arestării. Totodată, se menționează că a fost interogat la cercetarea judecătorească, a achitat parțial prejudiciul și s-au dispus măsuri asigurătorii asupra bunurilor sale, menite să asigure reparația sa integrală, ața cum se va stabili în baza unei expertize, de altfel și încuviințată de instanța de fond. Consideră că s-au schimbat temeiurile inițiale avute în vedere întrucât este arestat de o perioadă de timp relativ îndelungată, are familie și copii minori în întreținere iar referitor la faptă, apreciază că pericolul acesteia s-a diminuat odată cu trecerea timpului și nu sunt indicii că ar influența desfășurarea procesului penal. Se mai critică încheierea și pentru nelegalitate întrucât nu s-a procedat la audierea inculpatului contrar dispozițiilor art. 241 alin. 8 cod pr.penală și de asemenea pentru nemotivare.
Contestația declarată în cauză este fondată.
Potrivit art. 242 alin.2 cod pr.penală măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, atunci când se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
Este adevărat că potrivit art. 202 alin.1 Cod procedură penală, măsurile preventive printre care arestarea preventivă dar și controlul judiciar urmăresc asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Când se constată prin probe suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății și că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică se poate lua măsura arestării preventive ceea ce de altfel s-a și dispus în cauză.
Incontestabil infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin.1 lit. b și alin.3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin.1 cod penal așa cum este reținută în cauză, este generic o faptă gravă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani dar în materia măsurilor preventive, trebuie pusă în discuție, între altele și problema rezonabilității procedurii, respectiv sub aspectul duratei în timp în care inculpatul se află în stare de aresta preventiv, știut fiind faptul că necesitatea și oportunitatea oricărei măsuri se diminuează odată cu trecerea timpului.
Gravitatea faptei determinată de numărul actelor materiale comise și a urmărilor produse, în sensul că s-a cauzat prejudiciu important bugetului de stat, reprezentând plata TVA, impozit pe profit și redevență minieră, nu sunt suficiente pentru a justifica perioade relativ lungi de arest preventiv, vizându-se în esență, așa cum s-a motivat de instanța de fond, insecuritatea raporturilor comerciale cu impact negativ asupra încasărilor bugetare.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă într-adevăr din împrejurările și natura faptei, dar în același timp și din conduita procesuală a inculpatului, din datele ce caracterizează persoana acestuia, în speță ales primar prin votul majoritar al cetățenilor din localitate, căsătorit și cu doi copii în întreținere.
Ori dacă inițial gravitatea acuzațiilor a putut justifica arestarea preventivă, după aproximativ 6 luni de la luarea măsurii, menținerea inculpatului în stare de detenție nu se mai poate întemeia exclusiv pe gravitatea faptei pentru care este acuzat, în acest sens pronunțându-se de altfel constant și Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Inculpatul arestat preventiv la 11 septembrie 2014, a fost interogat între altele și la instanță. Astfel la 10 noiembrie 2014 la Tribunalul Gorj, a recunoscut parțial faptele cu precizarea că prejudiciul este mult mai mic decât cel reținut prin actul de inculpare, pe care îl apreciază la suma de 200.000 lei. Din valoarea prejudiciului, conform chitanțelor depuse la dosar a achitat inițial suma de 100.000 lei. Poziția adoptată la Tribunalul Gorj este în concordanță cu declarația dată la P. de pe lângă Tribunalul Gorj în sensul că la efectuarea expertizelor, între care există certe contradicții, nu au fost avute în vedere toate facturile emise de ., ci doar o parte din acestea. În acest sens la urmărirea penală se regăsesc: raportul de expertiză contabilă judiciară, filele 27 și următoarele, întocmit de experții P. E. și M. G., nesemnată de expert consultant D. I., raportul de expertiză financiar contabilă judiciară, filele 252 și următoarele, întocmit de expert V. L., de asemenea lucrarea întocmită de expert B. L. cu opinia separată a expertului D. I..
Aceste expertize nu au stabilit cu certitudine cuantumul prejudiciului produs părții civile.
Tocmai pentru clarificarea contradicțiilor între probatorii, la cercetarea judecătorească în ședința din 17 noiembrie 2014 s-a încuviințat efectuarea unei alte expertize de specialitate fiscal – contabilă și după mai multe termene de judecată, avându-se în vedere împrejurarea că mai mulți experți, respectiv C. N., Giubalca A., D. A. V. au refuzat efectuarea lucrării, din varii motive s-a dispus înlocuirea acestora cu expertul E. C. ultima statuare fiind dispusă la 18 februarie 2015, fără a stabili și obiectivele la care trebuie să se răspundă cu precizarea că aceasta este o lucrare complexă și de durată.
Amânările dispuse dar și refuzul experților nu se datorează culpei inculpatului care nu se face vinovat de tergiversarea cercetărilor, ce obligă la un volum mare de muncă, necesar însă pentru pronunțarea unor hotărâri legale și temeinice sub toate aspectele.
Coroborând aceste elemente rezultă că se poate înlocui măsura arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară, necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, în condițiile cu precizarea că urmărirea penală s-a desfășurat cu inculpatul aflat în stare de libertate, iar infracțiunea dedusă judecății este una cauzatoare de prejudiciu.
Antecedentele penale ale inculpatului nu sunt suficiente pentru ca acesta să fie menținut în detenție preventivă o perioadă îndelungată chiar în condițiile în care în precedent a mai fost sancționat administrativ dar și cu o pedeapsă cu suspendare pentru infracțiune de altă natură, respectiv pentru încălcarea normelor regimului rutier, având în vedere circumstanțele arătate mai sus.
Ca atare, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale menționate, de împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă dispusă inițial, nu mai este proporțională cu scopul urmărit, astfel că se va admite cererea și în baza art. 242 alin.2 cod pr.penală se va înlocui cu măsura preventivă a controlului judiciar cu respectarea obligațiilor prev. de art. 215 alin.1 și alin.2 cod pr.penală.
În baza art. 215 alin.3 cod pr.penală se va atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor ce îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive. În același sens se vor comunica și consecințele art. 215 alin. 7 cod pr.penală și se va dispune punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este reținut în altă cauză.
Nu poate fi reținută critica de nelegalitate formulată ce vizează neaudierea inculpatului potrivit art. 242 alin. 8 Cod procedură penală, aceasta fiind formală, în condițiile în care în practicaua încheierii atacate este conceptat cuvântul acestuia și poziția sa procesuală, dosarului cauzei fiind înaintat instanței superioare de mai multe ori, tocmai pentru examinarea căilor de atac declarate de contestator.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația formulată de inculpatut T. M. G. împotriva încheierii din 11 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ 4.
Desființează în parte încheierea.
În baza art.206 alin.7 Cpp rap.la art.242 alin.2 Cpp și art.202 alin.4 pct.b Cpp înlocuiește măsura arestării preventive luată față de inculpat cu măsura controlului judiciar pe o durată de 60 zile începând cu data de 19.02.2015.
În baza art.215 alin.1 Cpp pe timpul cât se află sub control judiciar va impune inculpatului respectarea următoarelor obligații:
a)să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b)să informeze de îndată instanța cu privire la schimbarea domiciliului;
c)să se prezinte la Poliția Padeș, conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemat.
În baza art.215 alin.2 Cpp, pe timpul controlului judiciar va impune inculpatului să respecte următoarele obligații:
a)să nu depaseasca limita teritoriala a judetului Gorj;
b)să comunice periodic informatii relevante despre mijloacele sale de existență.
c)să nu exercite activitati specifice funcției de administrator la societati comerciale.
Atrage atenția asupra consecintelor art.215 alin.3 Cpp si a art.215 alin.7 Cpp.
Se va dispune punerea in libertate a inculpatului daca nu este reținut in alta cauza de sub puterea mandatului emis in cauză nr.37/11.09.2014.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2015.
Președinte,
C. I.
Grefier,
F. I.
Red.jud. C.I.
j.f.S.Ș.
I.B. 24 Februarie 2015
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
