Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 162/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 162/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 162/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 162
Ședința publică de la 30 aprilie 2013
PREȘEDINTE C. M.- judecător
G. C.- judecător
Grefier S. C.
Ministerul Public reprezentat prin procuror D. T. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 22 aprilie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie având ca obiect soluționarea apelurilor declarate de partea civilă D.G.F.P. O. și inculpatul D. A. împotriva sentinței penale nr. 208 din data de 19 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 208 din data de 19 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, în baza art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin. 2 C.p. cu aplic. art.37 lit. b C.p. și cu aplic. art. 320 indice 1 alin. 1-7 C.p.p. a fost condamnat inculpatul D. A., fiul lui T. și I., născut la data de 15.11.1981 în C., județul O., domiciliat în C., . 8, ., județul O., CNP –_, la 1 an și 6 luni închisoare privativă de libertate în condițiile art. 57 C.p. pedeapsă principală.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 C.p. pe durata executării pedepsei s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a Teza a II-a lit. b și c C.p.
S-a constatat că prejudiciul cauzat ANAF București prin DGFP O. în cuantum de 22.372 lei a fost achitat.
A fost obligat inculpatul la plata obligațiilor fiscale accesorii pe perioada cuprinsă între data producerii prejudiciului și data achitării integrale a acestuia.
A fost respinsă cererea privind instituirea sechestrului asigurător pe bunurile inculpatului formulată de partea civilă ca nefondată.
În baza art. 17 din Legea nr. 26/1990, modificată prin Legea nr. 161/2003, copie de pe hotărâre se va comunica Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul O. în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 13 alin. 1 din Legea 241/2005, copie de pe dispozitivul hotărârii se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului București după rămânerea definitivă a hotărârii.
A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei onorariu avocat oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați O..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 26/P/2011 din 30 mai 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul O., înregistrat la această instanță – Secția penală sub nr._ a fost trimis în judecată, inculpatul D. A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. p. și art. 37 lit. b C. p., constând în aceea că în calitate de administrator al . D. SRL și . SRL nu a înregistrat în evidența contabilă a societății documente ce reprezintă cheltuieli și ce nu au la bază operațiuni reale prejudiciind astfel bugetul de stat.
Din actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut în fapt că inculpatul D. A. este administrator al . D. SRL și . SRL, ambele cu sediul în orașul C. și în această calitate a evidențiat în actele contabile ale . SRL documente din care rezultă efectuarea unor operațiuni ce nu sunt reale, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe profit și TVA, iar în evidența . D. SRL nu a înregistrat factura nr. 1403/1182 din 3.05.2010, prejudiciind și în acest fel bugetul de stat.
Cu ocazia controalelor efectuate de organele de specialitate ale statului, la sfârșitul anului 2010 și începutul anului 2011 s-a constatat căsocietățile administrate de inculpat au prezentat nereguli, situație în care au fost sesizate organele de urmărire penală, arătându-se că la data de 6 ianuarie 2011 . D. SRL C. a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 433.333 lei, prin neînregistrarea în contabilitate a facturii fiscale nr. 010/18.09.2010.
Din procesul verbal de control anexat sesizării cu nr._/17.11.2010, a rezultat că în urma unui control efectuat la . D. SRL C. s-a constatat neînregistrarea în evidența contabilă în luna septembrie 2010 a facturii nr. RE 010/18.09.2010 în valoare de 1.343.333,29 lei, emisă de această societate către . SRL C. reprezentând „prestări servicii transport conform contract” și pentru care nu s-au prezentat documente justificative. În timpul controlului administratorul societății inculpatul D. A. a prezentat factura RE011/1.10.2010 de stornare a ei.
Întrucât . D. SRL C. nu a înregistrat până la data controlului în evidența contabilă a societății veniturile realizate de 1.083.333,30 lei și TVA colectată în sumă de 259.999,99 lei înscrise în această factură fiscală și nu le-a declarat la organele fiscale, s-a apreciat că societatea verificată s-a sustras de la plata către bugetul de stat cu suma de 173.333 lei reprezentând impozit pe profit și 260.000 lei TVA.
La data de 03.03.2011 organele de cercetare penală ale poliției judiciare C. s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că . D. SRL C. administrată de inculpat nu a înregistrat în evidența contabilă factura fiscală nr. GR 1403/1182/03.05.2010 în valoare de 18.294,42 lei, emisă de . Rm. V.
D. urmare s-a solicitat efectuarea unei verificări de către Garda Financiară – Secția O..
Din procesul verbal de control întocmit de această instituție nr._/OT/02.05.2011 a rezultat că . D. SRL C. nu are înregistrată factura fiscală în cauză, neavând astfel înregistrate venituri în sumă de 19.216,83 lei, ceea ce a condus la sustragerea de la plată către bugetul de stat în anul 2010 a obligațiilor fiscale în sumă totală de 6.726 lei, din care impozit pe profit 3.075 lei și TVA 2.651 lei.
În nota explicativă dată administratorul societății, inculpatul D. A., acesta a recunoscut că nu a înregistrat în evidența contabilă factura nr. GR 1403/1182/3.05.2010 și nici vânzarea mărfurilor înscrise în aceasta.
La data de 14.07.2011 Direcția G. a Finanțelor P. O. – Activitatea de Inspecție Fiscală,m a sesizat P. de pe lângă Tribunalul O. cu privire la faptul că . C. a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 493.176 lei reprezentând impozit pe profit și TVA.
Din procesul verbal de control nr. 4266/11.07.2011 întocmit de organele fiscale rezultă că în perioada 20.06.2011 – 30.06.2011 s-au efectuat verificări la societatea în cauză, constatându-se că a înregistrat în evidența contabilă factura fiscală RE 010/18.09.2010 emisă de . D. SRL C. în valoare de 1.343.333,29 lei ,reprezentând contravaloare prestări servicii transport.
Echipa de inspecție fiscală a considerat ca nedeductibilă cheltuiala de 1.083.333,30 lei aferentă facturii fiscale RE 010/18.09.2010, stabilindu-se totodată ca fiind cheltuială nedeductibilă suma de 57.983,80 lei reprezentând cheltuiala cu mărfurile aferentă contravalorii gazon artificial facturată în luna septembrie 2010, marfă neînregistrată în gestiunea unității, dar descărcată pe cheltuieli în urma emiterii facturilor:
- factura nr. 1/01.09.2010 în valoare totală de 35.949,95 lei reprezentând contravaloarea a 830 mp, gazon artificial emisă către Primăria Vișina Nouă și achitată de către aceasta cu ordin de plată;
- factura nr. 2/02.09.2010 în valoare totală de 35.949,95 lei reprezentând contravaloare a 830 mp gazon artificial emisă către Centrul Financiar Școlar Vișina Nouă și achitată de către aceasta cu ordin de plată.
Având în vedere aceste cheltuieli nedeductibile constatate în sumă de 1.141.317,10 lei, organele fiscale au apreciat că la data de 30.09.2010 contribuabilul datorează bugetului de stat un impozit pe profit în sumă de 8.157 lei.
Din același act de control s-a constatat o livrare de mărfuri către . SRL C. cu avizul de însoțire a mărfii nr. 55/20.10.2010 nefacturată și neînregistrată în evidența contabilă a . SRL C. în valoare totală de 66.945,12 lei.
La data de 05.01.2011 Garda Financiară – Secția O. a sesizat P. de pe lângă Tribunalul O. cu privire la faptul că . SRL a înregistrat în contabilitate factura RE 010/18.09.2010 emisă de . D. SRL C. în valoare de 1.343.333,29 lei reprezentând „prestări servicii transport” pentru care nu a prezentat documente justificative ,astfel că organul de control a apreciat că aceasta este o factură fictivă.
Prin urmare, s-a apreciat că prin înregistrarea ei în contabilitate s-a produs bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 433.333 lei, din care impozit pe profit 173.333 lei și TVA 260.000 lei.
Asupra tuturor acestor aspecte s-a solicitat să se pronunțe și un expert contabil, situație în care prin ordonanța din 30 noiembrie 2011 s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile.
În raportul întocmit, expertul contabil a concluzionat următoarele:
. D. SRL C. nu a prejudiciat bugetul statului cu suma de 433.333 lei, așa cum eronat au stabilit organele de control ale Gărzii Financiare, prin actul de control nr._ din 17.11.2010.
De asemenea, . SRL C. nu a creat vreun prejudiciu bugetului de stat, iar cheltuiala de 1.141.718,10 lei nu poate fi luată în calcul ca o cheltuială nedeductibilă din punct de vedere fiscal.
În justificarea acestei afirmații s-a arătat că suma de 1.433.333,29 lei cât reprezintă contravaloarea facturii nr. RE 010/18.09.2010 a fost înregistrată în balanța contabilă întocmită pe luna septembrie 2010, de către . SRL C., poziția furnizori „cont 301”,iar factura RE 011/18.10.2010 a fost înregistrată în balanța lunii octombrie 2010, astfel că la data de 31 octombrie 2010 rulajul creditor al „contului 401 – furnizori” este diminuat cu aceeași sumă, reieșind că la data de 31 octombrie 2010 . SRL C. nu figurează cu această sumă.
Aceeași constatare a rezultat și din analiza contului de cheltuieli conform, balanțelor contabile întocmite pe lunile septembrie și octombrie 2010 anexate la dosarul cauzei.
În legătură cu neînregistrarea în contabilitate a facturilor fiscale nr. 1/01.09.2010 și 2/02.09.2010 emise de . SRL C. către primăria Vișina Nouă și respectiv Centrul Financiar Școlar Vișina Nouă, expertul contabil a concluzionat că din analiza contului de clienți 4111 pe luna septembrie 2010 s-a observat că a fost debitat la valoarea de 71.899,90 lei din care TVA 13.916,10 lei, iar veniturile înregistrate în contul 707 „venituri din vânzarea mărfurilor” sunt în valoare de 57.983,30 lei.
Concomitent cu înregistrarea pe venituri a acestei sume, a fost înregistrată și pe cheltuieli cu marfa cont 607 „cheltuieli cu marfa”, astfel expertiza contabilă nu a reținut faptul că din aceste tranzacții . SRL C. ar datora bugetului de stat suma de 9.841 lei.
Față de constatările înscrise în procesul verbal de control nr. 4766 din 11.07.2011 al DGFP O. rezultă că . SRL C. la data de 31.04.2011 datora bugetului de stat suma de 1.455 lei.
Cu privire la relația comercială cu . C. s-a constatat că marfa în valoare de 66.945,12 lei a fost recepționată de această societate și înregistrată în evidența contabilă, iar . SRL C. în baza avizului nr. 55/20.10.2010 a livrat marfa cu factura nr._/01.11.2011, astfel că s-a apreciat că bugetul statului nu a fost prejudiciat cu vreo sumă de bani.
Referitor la facturile 32 din 24.11.2010 și 77 din 04.02.2011 expertiza contabilă și-a însușit punctul de vedere al organelor de control fiscal, în sensul că la factura 32 din 24.11.2010 a fost calculat eronat TVA-ul reieșind o diferență de TVA în sumă de 9.623 lei, iar la factura nr. 77 din 04.02.2011 s-a aplicat un alt preț de vânzare decât cel la care s-a recepționat marfa, reieșind o diferență de TVA în sumă de 4.026 lei.
În acest context expertul a concluzionat că . SRL C. datorează bugetului de stat un TVA în sumă de 13.649 lei, la care s-au calculat majorări de 362 lei și penalități în sumă de 179 lei.
În legătură cu neînregistrarea în evidența contabilă a facturii GR 1402/1982 din 03.05.2010 emisă de . Rm. V. în valoare totală de 1.294,42 lei s-a constatat că într-adevăr nu a fost înregistrată în contabilitatea . D. SRL C. această factură.
S-a constatat că societatea nu a depus la organele fiscale decontul de TVA pe luna mai 2010 scadent la 25.06.2010 și a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 6.726 lei din care impozit pe profit 3.075 lei și TVA 3.652 lei.
Raportul de expertiză a concluzionat că . SRL C. a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 15.645 lei, iar . D. SRL C. a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 6.727 lei, context în care prejudiciul în sumă de 433.333 lei nu este real.
Nu s-au constatat cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal în valoare de 1.341.317,10 lei.
În actul de trimitere în judecată s-a mai reținut că marfa livrată de . SRL C. către . SRL C. este înregistrată în evidența contabilă a ambelor societăți, iar factura fiscală RED 010/1.09.2010 emisă de . D. SRL C. pentru . SRL C. a fost ștornată, ștornarea fiind operată de ambele societăți.
În urma analizei actelor și lucrărilor dosarului, organul de urmărire penală și-a însușit punctul de vedere al expertizei contabile.
Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, inculpatul D. A. a recunoscut că nu a înregistrat în contabilitatea societății . D. SRL C. factura GR 1403/1182/03.05.2010 emisă de . și de asemenea, a recunoscut că a calculat incorect obligațiile de plată către bugetul de stat aferente facturilor 32 din 24.11.2010 și 77 din 04.02.2011, fiind de acord cu valoarea prejudiciului stabilită de expertul contabil și, deși inițial, a cerut termen în vederea achitării acestuia, ulterior a precizat că nu are posibilități.
Audiat pe parcursul judecății, inculpatul D. A. a recunoscut săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată, precizând că recunoaște în totalitate săvârșirea acesteia și dorește ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește.
Cu aceeași ocazie inculpatul a precizat să solicită ca în cadrul său să se facă aplicarea dispoz. art. 320/1 al. 1 – 7 C.p.p.
În consecință, a fost admisă cererea și s-a făcut aplicarea acestor dispoziții legale în cazul inculpatului D. A..
Având în vedere această situație, prima instanță văzând și actele și lucrările dosarului, precum și probele administrate pe parcursul urmăririi penale, cunoscute și însușite de către inculpat, a apreciat că situația de fapt și vinovăția acestuia au fost pe deplin dovedite cu recunoașterea acestuia în condițiile dispoz. art. 320/1 al. 1 – 7 C.p.p. și cu celelalte mijloace de probă respectiv: plângerea Gărzii Financiare - Secția O., procesul verbal de control al acestei unități, recunoașterea inculpatului pe parcursul urmării penale, nota explicativă, documentele contabile, plângerea ANAF, procesele verbale de control, procesul verbal de sesizare din oficiu, sesizarea Garda Financiară, acte contabile și raportul de expertiză contabilă.
În acest context, s-a apreciat că fapta săvârșită de inculpatul D. A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. și cu aplic. art. 37 lit. b C.p., inculpatul fiind recidivist în această variantă și în consecință se impune condamnarea sa.
În speță, s-a reținut că inculpatul a fost cercetat și pentru infracțiunile prev. de art.9 al. 1 lit. c din legea nr. 241/2005 și art. 43 din Legea nr._, dar prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia, motivat de faptul că din probele administrate în cauză nu a rezultat că faptele întrunesc elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, prima instanță a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 și 52 C.p., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de evaziune fiscală, gradul de pericol social al faptei, reflectat de prejudiciul cauzat bugetului de stat prin care s-a prejudiciat bugetul de stat cu o sumă substanțială, împrejurările reale ale săvârșirii faptei și circumstanțele personale ale acestuia care, deși, este tânăr, a achitat contravaloarea prejudiciului, iar pe parcursul urmăririi penale și al judecății a avut o comportare sinceră, nu este la primul conflict cu legea penală și este recidivist în varianta prevăzută de art. 37 al. 1 lit. b c.p.
Din fișa de cazier a inculpatului existentă la fila 31 dosar de urmărire penală s-a reținut că acesta prin sentința penală nr. 584 din 14.12.2001 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 278/6.03.2003 a Curții de Apel C. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare privativă de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat de folosință, furt calificat și conducerea unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
Inculpatul a fost arestat la data de 24.11.2001, durata pedepsei împlinindu-se la data de 24.06.2005, dată de la care începe să curgă termenul de reabilitare, care în cazul său este de 5 ani și 11 luni și care se împlinește la data de 24.11.2011. Fapta fiind săvârșită începând cu luna septembrie 2010, în cazul inculpatului nu se împlinise termenul de reabilitare, situație în care este recidivist în varianta prev. de art. 37 lit. b c.p.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, prima instanță a avut în vedere și dispoz. art. 320/1 al. 7 C.p.p., privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Având în vedere aceste elemente, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea privativă de libertate în condițiile art. 57 C.p., al cărei cuantum să se situeze spre minimul special prevăzut de lege va fi de natură să asigure scopul preventiv educativ urmărit de legiuitor și să conducă la reeducarea inculpatului.
Întrucât, în speță, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea privativă de libertate în baza art. 71 alin. 1 și 2 C.p. pe durata executării pedepsei i s-a aplicat acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a Teza a II-a lit. b și c C.p.
În apărare inculpatul a solicitat aplicarea dispoz. art. 74/1 c.p., cu consecința încetării procesului penal în ceea ce îl privește potrivit dispoz. art. 11 pct.2 lit. b c.p.p., rap. la art. 10 al. 1 lit. i/1 c.p.p., și la art. 74/1 al. 2 teza II-a și art. 13 c.p., și a aplicării unei sancțiuni cu caracter administrativ în temeiul dispoz. art. 74/1 al. 2 teza a II-a c.p., cu referire la dispoz. art. 91 c.p., motivat de faptul că în speță sunt incidente aceste dispoziții legale în sensul că a recunoscut la primul termen de judecată săvârșirea faptei, a achitat integral prejudiciul rezultat ca urmare a săvârșirii infracțiunii în cuantumul în care acesta a fost reținut prin actul de sesizare al instanței.
Cererea inculpatului, s-a reținut că este neîntemeiată, motivat de faptul că prin Decizia nr. 573/2011, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale dispoz. art. 74/1 c.p.p., situație în care acestea nu pot fi aplicate.
Cu adresa nr._ din 14.06.2012 ANAF prin Direcția G. a Finanțelor P. O. a comunicat instanței că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 935.814 lei, reprezentând prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului prin activitatea infracțională a inculpatului, solicitând obligarea inculpatului la plata acestei sume de bani precum și la plata obligațiilor fiscale accesorii ce se calculează potrivit legislației fiscale în vigoare de la momentul produceri prejudiciului până la data când suma va fi integral achitată.
Observând actele și lucrările dosarului, s-a constatat că așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză întocmit în cauză, prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neînregistrarea facturii RG /1403/1182/03.05.2010 este în sumă de 6.727 lei ,iar cel prin calcularea incorectă a obligațiilor de plată către bugetul de stat aferente facturilor 32 din 24.11.2010 și 77 din 4.02.2011 este în valoare de 15.645 lei, valoarea totală a prejudiciului fiind de 22.372 lei.
Cu chitanțele . nr._ din 12.11.2012 în valoare de 1455 lei, nr._ din 12.11.2012 în valoare de 14.190 lei, nr._ din 9.11.2012 în valoare de 3.075 lei și nr._ din 9.11.2012 în valoare de 3.652 lei, valoarea totală achitată fiind de 22.372 lei, inculpatul a achitat contravaloarea prejudiciului produs în cauză și stabilit prin expertiza tehnică de specialitate întocmită.
În această situație, s-a constatat că prejudiciul cauzat ANAF București prin DGFP O. în cuantum de 22.372 lei a fost achitat.
În baza art. 119 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală a fost obligat la plata obligațiilor fiscale accesorii pe perioada cuprinsă între data producerii prejudiciului și data achitării integrale a acestuia.
Întrucât inculpatul a achitat prejudiciul cauzat părții civile, s-a apreciat că cererea privind instituirea sechestrului asigurător este nefondată și a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel D.G.F.P. O. și inculpatul D. A..
În apelul formulat de partea civilă s-a arătat că instanța de fond a constatat că prejudiciul de 22.372 lei a fost achitat dispunând obligarea inculpatului la plata accesoriilor calculate potrivit art. 119 din Codul de procedură fiscală. În mod nelegal a fost reținută de către instanța de fond expertiza contabilă, efectuată la mai bine de un an de la data întocmirii actelor de inspecție fiscală, ignorând celelalte probe administrate de partea civilă respectiv procese verbale de inspecție fiscală în care erau stabilite obligațiile pe care le avea inculpatul reprezentând prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului.
Prin motivele de apel formulate pentru inculpat de avocat I. D. s-a solicitat desființarea sentinței ți schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 Cp în infracțiunea prev de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005. A arătat că a fost săvârșit un singur act material reprezentat de neînregistrarea unei singure facturi în contabilitate respectiv a facturii RG/1403/1182 din 03.05.2010 ce a avut ca efect prejudicierea bugetului de stat cu suma de 6.727 lei.
Diferența până la prejudiciul avut în vedere de procuror și instanța de fond reprezintă de fapt sume datorate calculării necorespunzătoare a obligațiilor cuvenite statului însă această sumă nu este cauzată de înregistrări nereale sau neînregistrări a datelor în contabilitate așa cum rezultă din rechizitoriu, expertiza contabilă dar și din motivarea sentinței.
În contabilitate nu s-a înregistrat o singură factură, astfel că se poate reține doar o singură inacțiune ce exclude reținerea unității infracționale. S-a reținut greșit de către instanță calcularea incorectă a facturilor 32/24.11.2010 și 77/04.02.2011 datorită interpretării necorespunzătoare a normelor legale în materie fiscală, aspect ce nu este incriminat din punct de vedere penal.
S-a mai arătat că s-a reținut greșit starea de recidivă instanța de fond calculând greșit termenul de reabilitare care de fapt se împlinește 24.02.2011.
Într-o altă teză s-a arătat că sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea 241/2005 privind cauza de nepedepsire în cazul achitării prejudiciului mai mic de 50.000 euro și care a fost achitat. Dispozitivul sentinței este contradictoriu pentru că deși instanța a constatat prejudiciul recuperat, l-a obligat pe inculpat la plata accesoriilor.
Într-o ultimă teză s-a arătat că urmare a înlăturării stării de recidivă, se impune suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit art. 81 Cp.
Apelul formulat de inculpat este fondat pentru următoarele considerente:
Procedura simplificată de soluționare a cauzelor penale presupune în mod necesar identificarea de către instanța de judecată a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, pentru a da posibilitatea acestuia să recunoască doar acele fapte ce au fost apreciate de procuror ca infracțiuni și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, aplicarea dispozițiilor art. 320/1 Cpp prin preluarea tuturor faptelor descrise de procuror conducând la reținerea unei stări de fapt eronate. Instanța are obligația de a proceda la soluționarea cauzei potrivit procedurii simplificate doar atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, condiție impusă de art. 320/1 alin. 4 Cpp.
Se constată că în considerentele sentinței instanța de fond a preluat situația de fapt descrisă în rechizitoriu în sensul reținerii neînregistrării de către inculpat a facturilor fiscale RE 010/18.09.2010, GR 1403/1182/03.05.2010, 1/01.09.2010, 2/02.09.2010, 32/24.11.2010 și 77/04.02.2011.
În cuprinsul rechizitoriului sunt reluate concluziile raportului de expertiză în privința operațiunilor comerciale reflectate în aceste facturi. Se menționează de asemenea că organul de urmărire își însușește punctul de vedere al expertizei contabile.
În privința facturii RE 010/18.09.2010 a cărei neînregistrare ar fi creat un prejudiciu de 433.333 lei se reține în rechizitoriu ( fila 4 ) că nu s-a constatat acest prejudiciu potrivit expertizei contabile, contravaloarea acestei facturi fiind înregistrată în balanța contabilă a lunii septembrie 2010 întocmită de . SRL C., față de această factură fiind operată ștornarea de către ambele societăți prin factura RE 011/18.10.2010.
În raportul de expertiză contabilă ( fila 271 dosar u.p.) se concluzionează că . SRL D. C. nu a prejudiciat bugetul statului cu suma de 433.333 lei așa cum eronat au stabilit organele de control ale Gărzii Financiare.
În rechizitoriu ( fila 2 ) s-a reținut însă că . D. SRL C. nu a înregistrat veniturile realizate din această factură creând un prejudiciu compus din 173.333 lei impozit pe profit și 260.000 lei TVA.
În privința facturilor 1/01.09.2010 și 2/02.09.2010, în rechizitoriu ( fila 4 ) au fost preluate concluziile raportului de expertiză. Cele două facturi privesc mărfuri livrate de . SRL C. către Primăria Vișina Nouă și Centrul Financiar Școlar Vișina Nouă iar expertul contabil "nu a reținut " că din aceste tranzacții societatea comercială nu ar datora bugetului de stat suma de 9.841 lei. În raportul de expertiză ( fila 271 dosar u.p.) se reține că operațiunile au fost înregistrate în contabilitate prin mențiunile făcute la contul de clienți 4111 pe luna septembrie și contul - venituri din vânzarea mărfurilor 707.
În privința facturilor 32/24.11.2010 și 77/04.02.2011 se reține în rechizitoriu că inculpatul a calculat eronat TVA-ul și a aplicat un alt preț de vânzare decât cel la care s-a recepționat marfa.
Din cuprinsul rechizitoriului rezultă că pentru infracțiunile prevăzute de art. 9 lit. c din Legea 241/2005 și art. 43 din Legea 82/1991 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală întrucât din probe nu rezultă întrunirea elementelor constitutive ale acestor infracțiuni.
Prin rezoluția din 13.10.2011 ( fila 5 dosar u.p.) s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 din Legea 241/2005 constând în aceea că înculpatul in calitate de administrator al . SRL a înregistrat în evidența contabilă documente ce reprezintă cheltuieli ce nu au la baza operațiuni reale.
Instanța de fond nu a analizat în ce măsură fapta inculpatului constând în calcularea incorectă a obligațiilor de plată către bugetul de stat aferente facturilor 32/24.11.2010 și 77/04.02.2011 se încadrează în dispozițiile art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 214/2005 pentru care a fost trimis în judecată inculpatul. În plângerea formulată la data de 11.07.2011 de către DGFP ( fila 38 dosar u.p. ) se menționează că inculpatul a calculat eronat TVA-ul colectat la factura 32/24.11.2010 iar factura 77/04.02.2011 prezintă preturi diferite la recepția și vânzarea mărfii în aceeași zi.
Ca urmare, instanța de apel constată că s-a procedat în mod greșit la soluționarea cauzei potrivit dispozițiilor art. 320/1 Cpp. Simpla declarație a inculpatului în sensul recunoașterii în totalitate a faptelor descrise în actul de sesizare nu exonerează instanța de obligația de a stabili care sunt faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul și dacă în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii deduse judecății raportat la probele existente la dosar.
Deși apelul este o cale de atac devolutiva, formulând apel atât inculpatul cât și partea civilă, soluționarea cauzei de către instanța de apel în condițiile în care la instanța de fond nu s-au administrat mijloace de probă, ar priva părțile de un grad de jurisdicție.
Având în vedere considerentele de mai sus, se vor admite apelurile formulate de partea civilă și inculpat și se va trimite cauza la instanța de fond, urmând a fi avute în vedere și celelalte critici formulate de partea civilă cu privire la modul de soluționare a laturii civile cât și cele formulate de inculpat atât în privința laturii penale cât și în privința laturii civile a cauzei.
Cheltuielile judiciare avansate în faza de apel vor rămâne în sarcina statului, urmând ca suma de 200 lei onorariu avocat din oficiu să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de partea civilă D.G.F.P. O. și inculpatul D. A. împotriva sentinței penale nr. 208 din data de 19 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ .
Desființează sentința
Dispune rejudecarea cauzei de către instanța de fond, Tribunalul O..
Cheltuielile judiciare avansate în faza de apel, reprezentând onorariu avocat oficiu, în sumă de 200 lei vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs
Pronunțată în ședința publică de la 30 aprilie 2013.
Președinte, Judecător,
C. M. G. C.
Grefier,
S. C.
Red.jud.G.C.
j.f.Gh.M.
O.A.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1943/2012. Curtea... | Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
