Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr. 1014/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1014/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-05-2013 în dosarul nr. 1014/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 1014
Ședința publică de la 03 mai 2013
PREȘEDINTE A. C. M.- judecător
T. M.- judecător
D. F.- judecător
Grefier B. D.
Ministerul Public reprezentat prin procuror V. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă T. G. împotriva încheierii din data de 24 aprilie 2013 pronunțată de T. G. în dosarul nr._ 12, privind pe inculpatul M. W. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat M. W. M., în stare de arest, asistat de avocat Valon M. și avocat Măgdoiu I., ambii apărători aleși.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că nu au fost depuse alte cereri la dosar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță întrucât în conținutul încheierii atacate tribunalul nu a analizat decât temeiul prev. de art. 148 lit. f C.p.p. deși arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus în baza art. 148 lit. a, b și f C.p.p. Arată că temeiurile prev. de art. 148 lit. a și b C.p.p. subzistă, de altfel prima instanță reținându-le în motivare. În ceea ce privește schimbarea temeiurilor reținute de tribunal se arată că există o bănuială legitimă cu privire la corectitudinea concluziilor raportului de expertiză, cu atât mai mult cu cât tribunalul a încuviințat obiecțiunile formulate de partea civilă, astfel încât prejudiciul reținut în rechizitoriu nu este în prezent infirmat.
Consideră că și în măsura în care se menține încheierea sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara s-ar fi impus luarea măsurilor prev. de art. 145 alin.1/2 C.p.p. respectiv ar fi trebuit să se interzică inculpatului să se apropie sau să discute cu martorii și experții din cauză sau să desfășoare activitate în calitate de administrator la societăți comerciale.
Avocat Măgdoiu I. pentru recurentul inculpat M. W. M., având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea încheierii pronunțată de prima instanță, arătând că arestarea preventivă era dispusă exclusiv în considerarea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 9 din Legea 241/2005 întrucât în cazul infracțiunii prev. de art. 4 din aceeași lege se prevede pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii iar în cazul infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005 prejudiciul a fost acoperit integral operând astfel o cauză de nepedepsire. În ceea ce privește existența prejudiciului reclamat arată că noua expertiză ridică serioase semne de întrebare cu privire la acesta iar incertitudinea trebuie să îi profite inculpatului
Avocat Valon M. pentru recurentul inculpat M. W. M., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat arătând că inculpatul a plătit prejudiciul pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Legea 241/2005, a dat declarații în cauză iar în prezent existența prejudiciului este pusă sub semnul întrebării existând posibilitatea unei soluții de achitare pentru infracțiunea prev. de art. 9 din Legea 241/2005. Consideră că prejudiciul indicat în rechizitoriu exprima o simplă estimare, expertiza depusă la ultimul termen fiind cea care confirmă apărările inculpatului.
În replică, reprezentantul Ministerului Public, arată că și în măsura în care concluziile noi expertize sunt corect, inculpatul devine complice la infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită de cocontractant.
Recurentul inculpat M. W. M., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorilor săi, precizează că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunilor.
CURTEA
Prin încheierea din data de 24 aprilie 2013 pronunțată de T. G. în dosarul nr._ 12, a fost admisă cererea formulată de inculpatul M. W. – M. iar în baza art. 139 C.p.p. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În baza art. 1451 C.p.p., rap. la art. 145 alin. (11)2 pe durata obligării de a nu păsări țara inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la Poliția sect.5 București desemnată cu supravegherea de instanță conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 1451 C.p.p., rap. la art.145 alin. (3)1 s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor stabilite se va înlocui această măsură cu măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 23/2. IX-2012 emis de T. G. – Secția penală, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță, după expunerea detaliată a conținutului actului de sesizare precum și a motivelor pentru care s-a dispus inițial arestarea preventivă a inculpatului a reținut că potrivit art. 139 alin. 1 C.p.p. „măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii”
În cursul judecății s-a efectuat o expertiză contabilă judiciară din concluziile căreia rezultă că inculpatul nu a cauzat nici un prejudiciu prin emiterea facturii fiscale nr.154/06.11.2009 care formează obiectul infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b și alin.2 din Legea 241/2005, cu aplic.art.41-42 C.pen., pentru care s-a dispus arestarea preventivă a acestuia.
Chiar dacă cele două părți civile ANAF București și Autoritatea Națională a Vămilor București au formulat obiecțiuni cu privire la concluziile expertizei, în acest moment procesual, există o incertitudine cu privire la existența și întinderea prejudiciului cu posibile consecințe asupra tratamentului penal ce se va aplica inculpatului.
Este cert, că în momentul de față concluziile expertizei cu privire la prejudiciu au influență asupra pericolului pentru ordinea publică pe care inculpatul îl prezintă, impunându-se o reapreciere a gradului de pericol pentru ordinea publică avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Pe de altă parte, de la data arestării preventive a inculpatului 02.11.2012, a trecut o perioadă de timp în care în mod natural pericolul pentru ordinea publică prezentat de inculpat s-a diminuat, precum și rezonanța negativă a faptei de evaziune fiscală.
Instanța, a avut în vedere și dispozițiile art.5 prg.3 din CEDO care prevăd că persoana arestată sau reținută beneficiază, printre altele de dreptul de a putea fi eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
În considerarea celor expuse, s-a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara - această măsură fiind suficientă actualmente pentru buna desfășurare a procesului penal în sensul art.136 C.p.p.
Astfel fiind, s-a admis cererea inculpatului și în baza art. 139 C.p.p. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligări de a nu părăsi țara.
În baza art.1451 C.p.p., rap. la art.145 alin.(11)2 pe durata obligării de a nu păsări țara inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la Poliția sect.5 București desemnată cu supravegherea de instanță conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 1451 C.p.p., rap. la art. 145 alin. (3)1 s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor stabilite se va înlocui această măsură cu măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.23/2.IX-2012 emis de T. G. – Secția penală, dacă nu este arestat în altă cauză.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs P. de pe lângă T. G. solicitând casarea încheierii și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță întrucât în conținutul încheierii atacate tribunalul nu a analizat decât temeiul prev. de art. 148 lit. f C.p.p. deși arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus în baza art. 148 lit. a, b și f C.p.p. S-a invocat că temeiurile prev. de art. 148 lit. a și b C.p.p. subzistă, de altfel prima instanță reținându-le în motivare. În ceea ce privește schimbarea temeiurilor care justificau măsura arestării preventive, astfel cum au fost reținute de tribunal, s-a invocat că există o bănuială legitimă cu privire la corectitudinea concluziilor raportului de expertiză, cu atât mai mult cu cât tribunalul a încuviințat obiecțiunile formulate de partea civilă, astfel încât prejudiciul reținut în rechizitoriu nu este în prezent infirmat.
În subsidiar s-a solicitat ca, și în măsura în care se menține încheierea sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, să se dispună luarea măsurilor prev. de art. 145 alin.1/2 C.p.p. respectiv să i se interzică inculpatului să se apropie sau să discute cu martorii și experții din cauză sau să desfășoare activitate în calitate de administrator la societăți comerciale.
Recursul este fondat și urmează să fie admis pentru următoarele considerente.
În mod corect prima instanță a reținut că în condițiile în care expertiza contabilă efectuată în timpul cercetării judecătorești a concluzionat că nu s-a produs nici un prejudiciu statului prin emiterea facturii fiscale cu nr. 154 din data de 06 noiembrie 2009, a intervenit o schimbarea în temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive, dat fiind că anterior valoarea prejudiciului a fost cea care a contat esențial în evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl poate prezenta.
Este adevărat că în prezent concluziile acestei expertize nu sunt definitive, fiind încuviințate în mod motivat obiecțiuni formulate de părțile civile, astfel că nu se poate aprecia că nu există prejudiciul indicat în cuprinsul actului de sesizare, însă proba analizată de tribunal impune o reapreciere a tuturor datelor cauzei, cu referire la persoana inculpatului, stadiul procesual și durata arestării preventive pentru a se aprecia dacă această măsură mai este proporțională cu scopul urmărit. În aceste condiții în mod corect prima instanță a avut în vedere că o arestare preventivă de cinci luni duce în mod natural, prin chiar trecerea timpului la estomparea pericolului pentru ordinea publică, că în prezent nu mai sunt martori de audiat în cauză, rămânând doar să fie primit răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză, că pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Legea 241/2005 inculpatul a făcut demersuri în vederea achitării integrale a prejudiciului și că în aceste condiții înlocuirea arestării preventive cu o măsură preventivă neprivativă de libertate care să permită, cu o minimă atingere adusă drepturilor esențiale recunoscute persoanelor, buna derulare a procesului penal este necesară și oportună.
Avându-se însă în vedere că inițial față de inculpat arestarea preventivă a fost dispusă și în baza art. 148 lit. b C.p.p., constatându-se că există indicii că intenționează să influențeze declarațiile date de numita P. A., se impunea ca tribunalul să dispună față de inculpat și măsurile prev. de art. 145 alin. 12 lit. c și f C.p.p., respectiv interdicția de a discuta cu martorii și experții din cauză și interdicția de a exercita activitatea în derularea căreia a comis presupusele infracțiuni, obligații necesare pentru a garanta conformarea conduitei inculpatului normelor procesuale.
În ceea ce privește criticile parchetului referitoare la omisiunea primei instanțe de a analiza toate temeiurile de arestare preventivă expuse în încheierea inițială, Curtea constată că în esență tribunalul și-a întemeiat soluția pe o schimbare a temeiurilor de fapt care au justificat măsura inițial (respectiv existența unui dubiu puternic cu privire la valoarea prejudiciului indicat în rechizitoriu), și nu pe o schimbare a temeiurilor de drept, astfel că analiza separată a cazurilor prev. de art. 148 lit. a, b și f C.p.p. nu era necesară în condițiile în care subzistența unor indicii temeinice cu privire la existența faptei în sine reprezintă o condiție sine qua non pentru a se dispune arestarea preventivă, indiferent de temeiurile acesteia.
Pentru toate aceste considerente se va admite recursul declarat de P. de pe lângă T. G. împotriva încheierii din data de 24 aprilie 2013 pronunțată de T. G. în dosarul nr._ 12, se va casa încheierea cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive, iar în baza art. 145 ind. 1 C.p.p. combinat cu art. 145 alin. 1 ind. 2 C.p.p., pe durata obligării de a nu părăsi țara va fi obligat inculpatul să: nu se apropie de martorii și experții cauzei și să nu comunice aceștia direct ori indirect și să nu exercite profesia ori meseria sau să nu desfășoare activitatea de administrator societate comercială.
Se vor menține restul dispozițiilor încheierii privind înlocuirea măsurii arestării preventive.
Potrivit disp. art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în sumă de 40 lei vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. de pe lângă T. G. împotriva încheierii din data de 24 aprilie 2013 pronunțată de T. G. în dosarul nr._ 12,
Casează încheierea cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive.
În baza art. 145 ind. 1 C.p.p. combinat cu art. 145 alin. 1 ind. 2 C.p.p., pe durata obligării de a nu părăsi țara obligă inculpatul să:
- nu se apropie de martorii și experții cauzei și să nu comunice aceștia direct ori indirect.
- să nu exercite profesia ori meseria sau să nu desfășoare activitatea de administrator societate comercială.
Menține restul dispozițiilor încheierii privind înlocuirea măsurii arestării preventive.
Cheltuielile judiciare în sumă de 40 lei rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. M. T. M. D. F.
Grefier,
B. D.
Red.jud.A.C.M.
j.f.Ș.Ș.
O.A. 14 Mai 2013
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 162/2013. Curtea... | Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat.... → |
|---|
