Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1101/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1101/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 1101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1101
Ședința publică de la 16 mai 2013
PREȘEDINTE M. C. G.- judecător
C. L.- judecător
A. M. S.- judecător
Grefier F. U.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. N. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
***
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de revizuenții Iamandiță E., M. F., U. C., V. V., S. I., F. L. A., V. V. A., C. L. și V. L., împotriva sentinței penale nr. 33 din data de 15 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții revizuenți: Iamandiță E., în stare de arest, M. F., în stare de arest, U. C., în stare de arest, toți asistați de avocat C. M., apărător ales, lipsind recurenții revizuenți V. V., S. I., F. L. A., V. V. A., C. L. și V. L., pentru care se prezintă avocat C. M., apărător ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, avocat C. M. pentru recurenta F. L. A. solicitădepunerea de înscrisuri la dosar (contract de muncă) prin care dorește să facă dovada că revizuienta era în străinătate la data comiterii faptelor.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, a arătat că nu se opune la depunerea la dosar a acestui înscris extrajudicar dar pe fondul cauzei nu se poate ține cont de el deoarece nu este eliberat de autoritățile competente franceze și nici recunoscut în condițiile legii.
Instanța încuviințează depunerea înscrisului la dosar urmând a fi examinat în raport de ansamblul materialului probator.
Constatând că nu mai sunt cereri iar recursurile sunt în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat Costcahe M. pentru recurenții revizuenți Iamandiță E., M. F., U. C., V. V., S. I., F. L. A., V. V. A., C. L. și V. L., având cuvântul, a solicitat admiterea recursurilor, casarea sentinței și, în urma rejudecării cauzei admiterea în principiu a cererilor de revizuire. A arătat că, în ceea ce privește înscrisul depus în ședință publică deși nu există o certificare din partea autoritoților franceze dovedește rezonabil că recurenta F. L. A. era în străinătate la data comiterii faptei și creează un dubiu care trebuie să-i profite cererea de revizuire fiind astfel admisibilă. A mai arătat că la dosarul instanței de fond există și alte înscrisuri din care rezultă că inculpații nu puteau comite infracțiunile pentru care au fost condamnați deoarece erau în străinătate. De exemplu, pentru recurenta revizuientă C. L. s-au depus înscrisuri din care rezultă că timp de 1 an de zile a avut rezidența în Canada unde a și născut un copil, pe data de 08.07.2008.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. A arătat că cererile de revizuire au fost întemeiate pe dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a C.pr.pen. ceea ce presupune descoperirea unor fapte sau împrejurări noi situație care nu poate fi reținută în cauză în raport de declarațiile a două persoane care susțin că ele ar fi comis faptele și de acte obținute din străinătate prin mijloace electronice de comunicare (fax, email) care nu pot produce consecințe juridice deoarece nu au fost îndeplinite formalitățile necesare recunoașterii lor în țară. A mai arătat că în permanență inculpații s-au apărat de maniera că nu au comis ei infracțiunile iar prin cererea de revizuire se propune o prelungire a probațiunii inadmisibilă în calea extraordinară de atac.
Recurenta revizuentă Iamandiță E., având ultimul cuvânt, a arătat că a născut un copil în străinătate la data la care este acuzată că ar fi comis faptele în țară.
Recurenta revizuentă U. C., având ultimul cuvânt, a arătat că a născut un copil în Anglia la data la care este acuzată că ar fi comis faptele în țară
Recurentul revizuent M. F., având ultimul cuvânt, a arătat că este nevinovat.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 33 din data de 15 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în baza art. 403 alin. 3 C.p.p. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de petenții:
- C. L. fiica lui S. și M., născută în anul 26.11.1978, în Drobeta Turnu Severin, jud M., domiciliată în C., ., jud D., CNP-_;
- V. L. fiica lui I. și C., născută la 25.04.1983, în ., domiciliată în C., ., jud D., CNP-_;
- IAMANDIȚĂ E. fiica lui I. și C., născută la 22.02.1980, în C., jud D., domiciliată în C., .. 95 A, jud D., CNP-_;
- F. L.-A. fiica lui F. și D., născută la 23.03.1990, în C., jud D., domiciliată în C., ., nr. 79, jud D., CNP-_;
- S. I. fiica lui N. și E., născută la 09.05.1988, în C., jud D., domiciliată în C., ., jud D., CNP-_;
- U. C. fiica lui N. și S., născută la 09.07.1988 în C., jud D., domiciliată în C., ., jud D., CNP-_ ;
- V. V. fiica lui N. D. și L., născută la 18.09.1977, în C., jud D., domiciliată în C., ., Jud D., CNP-_;
- M. F. fiul lui V. și F., născut la 25.04.1985 în C., jud D., domiciliat în C., .. 27, jud D., CNP-_ ;
- G. V. A. fiul lui I. si C., născut la 07.08.1985 în C., jud D., domiciliat în C., ., jud D., CNP-_, ca inadmisibilă.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. au fost obligați petenții la plata sumei de 10 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._, a fost înaintată prin adresa nr. 2311/III/6/2012 de P. de pe lângă Judecătoria Slatina, cererea de revizuire formulata de revizuenții V. L., Iamandita E., C. L., V. V., U. C., S. I., M. F., F. L. A. și V. (fost G.) V. A. prin care aceștia au solicitat revizuirea sentinței penale nr. 640/13.07.2010 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul penal nr._ .
În motivarea cererii revizuenții V. L., Iamandita E., C. L., V. V., U. C., S. I., M. F., F. L. A. și V. (fost G.) V. A., în prezent deținuți în Penitenciarul C., au solicitat revizuirea sentinței penale nr. 640, pronunțată la data de 13.07.2010 în dosarul nr._, arătând că nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați. La cererea formulată au fost atașate înscrisuri, respectiv sentința penală nr. 640 pronunțată de Judecătoria Slatina la data de 13.07.2010 în dosarul nr._, actul numit „certificat de naisasance", certificat de naștere al minorului C. Alberto. „Document d attestation de statut ele personne protegee" al numitei C. L., declarații extrajudiciare ale numitelor Ș. Ș. și B. Hurmuza.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 394 alin. l lit. a C.p.p.
Din verificările efectuate s-a constatat că, prin sentința penală nr. 640 pronunțată de Judecătoria Slatina la data de 13.07.2010 s-a dispus condamnarea susnumiților pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 alin. l - 209 alin. 1 lit. a și i Cp., cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. și asociere în vederea comiterii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. 2 Cp., cu aplic. art. 33 lit. a Cp., respectiv a inculpatului M. F. pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 alin. l - 209 alin. 1 lit. a și i Cp., cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp., asociere în vederea comiterii de infracțiuni, prev. de art. 323 alin. 2 Cp. și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul înmatriculat în alt stat, ce nu are drept de circulație în România, prev. de art. 85 alin. 4 rap. la art. 82 alin. 2 din OUG 195/2002 R., cu aplic art. 33 lit. a Cp.
Sentința pronunțată de Judecătoria Slatina a fost menținută prin decizia penală nr. 151 din data de 25.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel C..
Făcând o analiza a motivelor de revizuire invocate de condamnați, comparativ cu motivele de revizuire expres si limitativ prevăzute de art. 394 C.p.p., s-a constatat că solicitarea revizuienților este neîntemeiată.
Pentru admisibilitatea motivului de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a C.p.p., este absolut necesar ca faptele sau împrejurările noi necunoscute de instanța de judecata, sa conducă la o soluție diametral opusa celei pronunțate prin hotărârea atacata.
Primul caz de revizuire, prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a C.p.p., se refera la situația in care s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța la soluționarea cauzei.
Revizuirea are menirea de a anula o hotărâre definitiva care conține erori de fapt, erori puse in lumina ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări necunoscute instanței si deci inexistente in materialul probator de la dosar.
Cel mai reprezentativ caz de revizuire, sub aspectul noutății elementelor care conduc la înlăturarea erorilor judiciare existente ., ii constituie descoperirea de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța la soluționarea cauzei.
Din analiza dispozițiilor art. 394 alin. 1 lit. a C.p.p. s-a reținut că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, in sensul ca:
-trebuie sa fie vorba de descoperirea de fapte sau împrejurări ce
nu au fost cunoscute de instanța la soluționarea cauzei ;
-faptele sau împrejurările noi sa poată dovedi netemeinicia
hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Expresia „fapte sau împrejurări" prevăzuta in art. 394 alin. 1 lit. a C.p.p. semnifica probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit pe calea de atac a revizuirii. Constituie „fapte sau împrejurări" orice întâmplare, situație, stare care, in mod autonom sau in coroborare cu alte probe, poate duce la netemeinicia hotărârii pronunțate.
Pentru existenta acestui caz de revizuire este absolut necesar ca „faptele si împrejurările" sa fie noi, necunoscute de instanța de judecata. Numai existenta unor astfel de fapte sau împrejurări noi, poate sa conducă la constatarea unei erori de fapt si la netemeinicia hotărârii pronunțate in cauza. Este prevăzuta aceasta condiție pentru a preîntâmpina acele situații in care s-ar cere analizarea soluției adoptate doar pe baza materialului probator existent la dosar, ceea ce practic ar transforma calea de atac a revizuirii dintr-o cale de atac extraordinara . de atac si ar lungii astfel un ciclu procesual in mod nejustificat. S-ar încălca astfel principiul autorității de lucru judecat care prevede ca nu se poate realiza o noua judecata cu privire la aceeași fapta si aceeași persoana daca acestea au mai făcut obiectul unei judecați pentru care exista o hotărâre definitiva. Numai astfel se poate da activității de înfăptuire a justiției un caracter de stabilitate.
Pentru a fi îndeplinită cea de-a doua condiție arătata mai sus este necesar ca faptele si împrejurările noi necunoscute de instanța de judecata sa conducă la o soluție diametral opusa decât cea adoptata in cauza, în, speța la achitarea revizuenților.
Revizuenții nu au indicat în cererea lor nici o fapta sau împrejurare nouă, necunoscută de instanța de judecată la adoptarea hotărârii de condamnare si care sa poate conduce la concluzia ca aceasta este netemeinică. Ceea ce au solicitat de fapt revizuientii este pronunțarea unei noi hotărâri, de achitare de aceasta data, pe baza acelorași probe existente la dosar, lucru inadmisibil în soluționarea caii de atac extraordinare a revizuirii.
Pe parcursul cercetărilor judecătorești au mai fost invocate motive de genul celor arătate în cererea de revizuire, în sensul că unii dintre revizuenți nu s-ar fi aflat în țară în perioada săvârșirii infracțiunilor. Deși a fost atașat documentul care atestă statutul de persoană protejată, referitor la C. L., precum și certificatul de naștere al numitului C. Alberto în data de 08.07.2008, care a avut loc în Canada, prin aceasta încercând a se acredita ideea că aceasta nu s-ar fi aflat în țară la data săvârșirii infracțiunilor, se constata că această probă nu poate dovedi că susnumita nu a săvârșit infracțiunile întrucât faptele au fost comise la datele de 25.12.2008, 06.02.2010, 13.07.2010, deci, după data la care susnumita s-a aflat în Canada.
Totodată, declarațiile extrajudiciare care au fost atașate la cererea de revizuire din care rezultă că numitele Ș. Ș. și B. Hurmuza au săvârșit infracțiunile, declarație care constituie de fapt un autodenunț al acestora, s-a reținut că nu pot fi avute în vedere de vreme ce acestea nu se coroborează cu niciuna din probele administrate în cauză și contrazic toate celelalte probe care dovedesc cu certitudine vinovăția inculpaților.
Analizând si cea de-a doua condiție ce trebuie îndeplinită pentru admisibilitatea cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. l lit. a C.p.p., si anume condiția ca faptele si împrejurările necunoscute de instanța de judecata sa conducă la concluzia ca hotărârea de condamnare este netemeinică, s-a apreciat ca nici din acest punct de vedere cererea nu poate fi admisa.
Instanța de fond, a dispus condamnarea inculpaților pe baza unor probe ce dovedeau in mod cert vinovăția acestora, probe ce au fost avute in vedere atât de instanța de apel cat si de instanța de recurs in momentul soluționării cailor de atac, având în vedere declarațiile a numeroși martori ale căror mărturii au demonstrat in mod cert vinovăția celor șapte inculpați, precum si procesele - verbale de recunoaștere din grup și din fotografii.
Din cele arătate pana in prezent se poate observa ca motivele invocate de revizuienti nu se încadrează in cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a C.p.p., acestea necostituind fapte sau împrejurări necunoscute de instanța, pe de o parte, iar pe de alta parte acestea neputând sa dovedească fără putința de tăgada ca hotărârea de condamnare este netemeinică.
În aceste condiții prima instanță a constatat că motivele invocate în cuprinsul cererii de către revizuenți nu se regăsesc printre cazurile expres limitativ prevăzute de legiuitor in disp. art. 394 alin. 1 C.p.p., ca fiind cazuri de revizuire astfel ca in temeiul art. 403 alin. 3 C.p.p. s-a constatat ca cererea de revizuire formulata de revizuenți este inadmisibila iar din probele administrate de către procuror în cursul cercetării efectuate nu rezultă suficiente date pentru admiterea în principiu a cererii, dispunându-se prin sentință respingerea acesteia.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs revizuenții Iamandiță E., M. F., U. C., V. V., S. I., F. L. A., V. V. A., C. L. și V. L..
Prin motivele de recurs formulate în scris s-a susținut că hotărârea primei instanțe nu este motivată iar cererile de revizuire trebuiau admise în principiu deoarece împrejurările și faptele invocate nu au fost cunoscute instanței la data condamnării și sunt de natură a dovedi că hotărârea de condamnare este netemeinică. Cu privire la C. L. s-a arătat că s-a făcut dovada, cu înscrisul care atestă statutul de persoană protejată că a fost în Canada în perioada 19.11._09 iar la data de 08.07.2008 a născut un copil în Canada, aspect confirmat de certificatul de naștere înregistrat la 4.12.2008. În ceea ce le privește pe revizuientele U. C., Iamandița E. și V. V. există un dubiu că au participat la comiterea faptelor, dubiu care trebuie reținut în raport de declarația martorului D. I. V., aflată la fila nr. 36 din dosarul de fond. S-a mai arătat că prima instanță greșit nu a reținut că hotărârea de condamnare este netemeinică față de declarațiile martorilor Ș. Ș. și B. Hurmuza care au arătat că, în timpul detenției au cunoscut-o pe N. T. în PMS Criaova care le-a relatat că în anii 2008-2009 a săvârșit mai multe fapte de furt în comunele Priseaca și P. din jud. O. dar și în alte localități.
Recursurile declarate de revizuienții Iamandiță E., M. F., U. C., V. V., S. I., F. L. A., V. V. A., C. L. și V. L. sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la nemotivarea hotărârii nu poate fi primită deoarece prima instanță a examinat susținerile revizuienților raportat la cazul de revizuire invocat și a indicat argumentele pentru care a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu, în motivarea hotărârii pronunțate cu ocazia examinării în principiu a cererii de revizuire nefiind admisibil ca instanța să examineze din nou materialul probator administrat de instanța care a dispus condamnarea.
În ceea ce privește criticile care vizează soluția primei instanțe, curtea constată că, în susținerea cererilor de revizuire a fost invocat cazul prev. de art. 394 alin. 1 lit. a C.pr.pen. caz care presupune ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare să se fi descoperit fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare și care să dovedească netemeinicia acesteia. Prin fapte sau împrejurări noi se înțeleg acele „fapte” și „împrejurări” care fac parte din obiectul probațiunii, în sensul că pot contribui la soluționarea corectă a cauzei și nu se confundă cu probele prin care se încearcă dovedirea faptelor sau împrejurărilor respective deoarece, în caz contrar, revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea. Or, în calea extraordinară de atac este inadmisibil să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.
În cauză prin cererea de revizuire s-a invocat faptul că inculpații nu au comis infracțiunile pentru care au fost condamnați acestea fiind săvârșite de alte persoane. În susținerea acestui aspect, au fost depuse la dosar două declarații extrajudiciare cu care s-a intenționat să se dovedească faptul că infracțiunile pentru care au fost condamnați au fost comise de altă persoană respectiv de N. T. care ar fi afirmat, în prezența numiților Ș. Ș. și B. Hurmuza că a săvârșit în anii 2008-2009 mai multe fapte de furt în comunele Priseaca și P. din jud. O. dar și în alte localități. Susținerile inculpaților nu reprezintă o împrejurare nouă, în înțelesul art. 394 lit. a C.pr.pen. deoarece pe întreg parcursul procesului penal au negat comiterea faptelor de furt iar ceea ce se urmărește prin cele două declarații judiciare constituie doar o prelungire a probatoriului, inadmisibilă în revizuire. Pe de altă parte astfel de susțineri ar putea conduce la admiterea unei cereri de revizuire numai în măsura în care persoana acuzată de comiterea furturile ar fi la rândul său condamnată pentru aceste fapte, situație în care ar fi incident cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. 1 lit. e C.pr.pen.
Cât privește faptul că unii dintre inculpați nu ar fi putut comite infracțiunile pentru care au fost condamnați deoarece se aflau în străinătate (unde au și născut copii sau au lucrat în temeiul unor contracte de muncă pe perioadă determinată - cazul recurentei F. L. A., care a susținut că a lucrat în străinătate în perioada 06.05._08) curtea constată că instanța de condamnare a reținut că sunt probe suficiente care dovedesc faptul că inculpații au comis infracțiunile de care sunt acuzați situație față de care nu este exclusă ipoteza ca, și în situația în care s-ar fi aflat în străinătate, inculpații să fi comis infracțiunile în perioadele de timp când au revenit în țară. De altfel, în cazul inculpatei F. L. A. doar unul dintre actele materiale a fost comis în perioada în care aceasta susține că a lucrat în străinătate și anume furtul din 09.06.2008 în vreme ce celelalte fapte de furt au fost comise fie anterior acestei perioade, respectiv în anul 2007, fie ulterior, în anul 2010. Aceeași este situația și în ceea ce o privește pe C. L. care a fost condamnată pentru infracțiunea de furt în formă continuată, data epuizării fiind 06.02.2010. Curtea constată totodată că încă din faza urmăririi penale C. L. s-a apărat susținând că nu a comis faptele pentru care este cercetată iar în perioada 2004 - decembrie 2009 a fost în Canada și nu a revenit în țară (în acest sens este declarația pe care a dat-o cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală), nefiind așadar îndeplinită nici condiția ca fapta invocată să fie o împrejurare nouă, necunoscută de instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare. Aceeași este situația și în cazul recurentei U. C. care, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a declarat că nu a comis faptele iar în toamna 2007-primăvara 2008 a fost în Anglia unde a născut o fetiță în decembrie 2007.
Cât privește „dubiul” care ar trebui reținut în favoarea revizuientelor U. C., Iamandița E. și V. V. în raport de depoziția dată de martorul D. I. V. în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea de condamnare curtea constată că în faza admisibilității în principiu a unei cereri de revizuire nu pot fi reexaminate probele administrate cu ocazia judecății cauzei pe fond.
Pentru aceste considerente curtea constată că recursurile sunt nefondate urmând a fi respinse în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen., recurenții - revizuienți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de revizuenții Iamandiță E., M. F., U. C., V. V., S. I., F. L. A., V. V. A., C. L. și V. L., împotriva sentinței penale nr. 33 din data de 15 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, ca nefondate.
Obligă recurenții - revizuenți la plata sumei de câte 30 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. G. C. L. A. M. S.
Grefier,
F. U.
Red.jud.S.A.M.
j.f.C.L.
O.A. 20 Mai 2013
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1102/2013. Curtea... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1168/2013. Curtea... → |
|---|
